Sunteți pe pagina 1din 14

Introducere:

Managementul inovării vizează creşterea competitivităţii organizațiilor prin


îmbunătățirea şi înnoirea continuă a produselor şi a tehnologiilor acesteia.

TEST DE AUTOEVALUARE: UNITATE II

1. Câte generații de modele ale procesului de inovare s-au cristalizat în timp?


De-a lungul a peste 60 de ani s-au conturat cinci generaţii de modele de abordare a procesului de inovare.

2. Care este factorul declanșator al inovării în viziunea primului model al procesului de inovare?
Potrivit modelului procesului de inovare din prima generație, presiunea tehnologică este factorul declanșator al
inovării.

3 Care este principala deficiență a modelului technology-push?


Principala limită a acestei abordări constă în neglijarea importanţei pieţei ca factor de stimulare a inovării.

4 Descrieți succint caracteristicile modelului din cea de-a treia generație a procesului de inovare.
Modelul interactiv (de cuplare) este centrat în jurul unui proces de interacţiune, în cadrul căruia se accentuează
efectele de feed-back dintre fazele ascendente şi descendente ale modelelor liniare anterioare, precum şi integrarea
la nivelul interfeţei dintre cercetare-dezvoltare şi marketing, rolurile celor două compartimente fiind aproximativ
egale

Prezentați caracteristicile modelului din cea de-a cincea generație a procesului de inovare.

Modelul procesului de inovare din cea de-a cincea generație reprezintă o versiune evoluată a modelului celei de-a
patra generaţii şi are următoarele atribute-cheie:

Lucrarea de verificare aferentă acestei unități de învățare este sub forma unui
test grilă, întrebările având un singur răspuns corect.
1. Modelul procesului de inovare din prima generaţie (technology-push) consideră ca factor stimulator al inovării :
a. presiunea tehnologică
b. piaţa
c. concurenţa

2. Modelul procesului de inovare din cea de-a doua generaţie (market-pull) consideră ca factor stimulator al inovării :
a. presiunea tehnologică
b. piaţa
c.furnizorii

3. Modelul procesului de inovare din cea de-a treia generaţie (modelul de cuplare) prezintă procesul de inovare ca
fiind:
a. un proces secvenţial, imbunătăţit prin intermediul unor multiple bucle de feedback
b. un proces liniar, cu o singură direcţie de evoluţie, fără bucle de feedback
c. un proces centrat doar pe cerinţele pieţei

3. Modelul procesului de inovare din cea de-a patra generație începe și se sfârșește cu:

a. cercetarea
b. piața
c. invenția

5.Modelul procesului de inovare din cea de-a cincea generaţie se caracterizează prin:

a. succesiune liniară, secvenţială a etapelor


b. integrare totală, flexibilitate, operare în reţea şi procesarea informaţiilor în timp real
c. accentuarea importanţei presiunii tehnologice ca factor stimulator al inovării

Unitate III

TEST DE AUTOEVALUARE:
1. Care sunt etapele unui proces de inovare?
Activităţile desfășurate în cadrul unui proces de inovare sunt grupate în cinci etape, astfel:

rodusului

2. Menționați principalele activități desfășurate în cadrul etapei de planificare strategică.

În cadrul etapei de planificare strategică se desfăşoară următoarele activităţi principale:


diagnosticarea produselor şi a întreprinderii;
borarea unei strategii a noului produs;
3 Care sunt elementele pe care o strategie a unui produs nou trebuie să le cuprindă?

O strategie a unui nou produs trebuie să cuprindă următoarele elemente:


estimarea nivelului cifrei de afaceri propus a se obţine pe seama noilor produse în următorii 3-5 ani;
 viziunea asupra noului produs, rolurile strategice pe care noul produs le va îndeplini, precum şi criteriile de
selecţie;
estimarea cheltuielilor de exploatare şi a necesarului de capital pentru investiţii pentru, cel puţin, următorii 2-3
ani.

4. Care sunt cele trei faze ale etapei de elaborare a conceptului noului produs?
Parcurgerea celei de-a doua etape a procesului de inovare, referitoare la elaborarea conceptului noului produs,
presupune desfăşurarea mai multor activităţi, grupate în următoarele trei faze:
identificarea problemelor şi a nevoilor pieţei;
soluţionarea problemei şi conturarea ideii;
elaborarea conceptului.

5Care sunt obiectivele evaluării fezabilității financiare a unui proiect de inovare?

Evaluarea fezabilităţii financiare a proiectului urmăreşte determinarea profiturilor potenţiale aferente noului produs şi
presupune estimarea pentru o perioadă de 3-5 ani a următorilor indicatori: venituri din vânzări, cheltuieli de investiţii,
costuri de producţie, cheltuieli de marketing, cheltuieli de distribuţie, durata de recuperare a investiţiei, fluxul de
numerar net degajat de proiect.

Lucrare de verificare

1. Rolul strategic al unui nou produs se stabileşte:


a. după lansarea pe piaţă a noului produs
b. în cadrul etapei de planificare strategică
c. în cadrul etapei de fabricare şi comercializare a produsului

2. Elaborarea strategiei noului produs este aferentă etapei de:


a. fabricare şi comercializare a noului produs
b. planificare strategică

c. evaluarea proiectului de inovare

3. Elaborarea conceptului noului produs trebuie realizată:


a. înaintea fabricării noului produs
b. după fabricarea produsului
c. după testarea noului produs

4. Abordarea secvenţială a etapelor unui proces de inovare este în măsură să asigure succesul:
a. în cazul inovării radicale
b. în cazul tuturor proiectelor de inovare
c. în cazul inovării incrementale

5. Constituirea echipei inter-funcţionale de proiect se realizează în cadrul:


a. ultimei etape a procesului de inovare
b. celei de-a 4-a etape a procesului de inovare
c. primei etape a procesului de inovare.

Unitate IV

TEST DE AUTOEVALUARE:

Care sunt principalele caracteristici ale actualului mediu de afaceri?

Principalele caracteristici ce descriu actualul mediu de afaceri vizează intensificarea competiţiei globale şi a tendinţei
de personalizare a cerinţelor consumatorilor, comprimarea perioadei de timp între perceperea unei anumite nevoi a
consumatorilor şi momentul lansării unui nou produs care să satisfacă aceste nevoi.

2. Care este principalul factor critic al succesului unei companii, în condițiile intensificării concurenței și a scurtării
ciclului de viață al produselor?
Capacitatea unui producător de a răspunde rapid cerinţelor pieţei a devenit principalul factor critic al succesului, viteza
de reacţie faţă de modificarea cerinţelor pieţei devenind un factor mult mai important în obţinerea avantajului
competitiv decât existenţa unei capacităţi mari de prelucrare, a forţei de lucru ieftine sau a unor dotări tehnologice de
excepţie.

3. Ce înțelegeți prin calitatea unui produs?


Calitatea produsului reprezintă capacitatea acestuia de a satisface aşteptările clienţilor.
În ceea ce priveşte calitatea produselor, aceasta poate avea două expresii diferite:

viteză şi siguranţă în funcţionarea produsului;

4. Ce semnificație are costul produsului ca obiectiv de competitivitate al unei întreprinderi performante?

Costul produsului se referă la costul total efectiv aferent obţinerii acelui produs, dar în acelaşi timp, poate viza şi
costul funcţionării produsului la beneficiarul acestuia. Într-o piaţă competitivă, mărimea costului total efectiv aferent
obţinerii unui produs va determina profitul producătorului, fiind astfel un element fundamental al succesului afacerii.

Lucrare de verificare

1. Obiectivele de competitivitate ale unei întreprinderi în contextul inovării sunt:


a. reducerea perioadei de încasare a creanţelor
b. creşterea calităţii şi a gradului de personalizare produselor, reducerea duratei de elaborare a produselor şi a costului
produselor
c. creşterea vitezei de rotaţie a stocurilor

2. Avantajele obţinute de un întreprinzător prin scurtarea timpului de reacţie faţă de cerinţele pieţei sunt:
a. mult mai ridicate decât cele obţinute prin reducerea costurilor de producţie sau prin creşterea volumului vânzărilor
b. mai mici decât cele obţinute prin reducerea costurilor de producţie sau prin creşterea volumului vânzărilor
c. aceleaşi cu cele obţinute prin reducerea costurilor de producţie sau prin creşterea volumului vânzărilor

3. Avantajele primului intrat pe piaţă cu un produs nou sunt:


a. oportunitatea de a stabili preţul produsului şi a obţine profit în condiţii de monopol
b. posibilitatea de a creşte preţul produselor la apariţia concurenţilor
c. posibilitatea de a-şi compara oferta cu ceilalţi concurenţi

4. Flexibilitatea volumului de producţie se referă la:


a. abilitatea de a satisface nevoile unice ale fiecărui client
b. abilitatea de a creşte sau reduce rapid ritmul producţiei, în funcţie de fluctuaţiile cererii
c. personalizarea produsului

Rezumat Modificările mediului de afaceri au avut drept consecinţă transformarea luptei concurenţiale într-o
competiţie axată pe avantajele progresului tehnologic. În acest context, succesul întreprinderilor performante se
bazează pe abilitatea acestora de a oferi înaintea concurenţilor produse şi servicii de calitate la preţuri acceptabile,
capabile să satisfacă exigenţele clienţilor. Pentru a-şi menţine poziţia concurenţială, o întreprindere trebuie ca, în
condiţii de eficienţă sporită, să-şi inoveze produsele şi serviciile într-un ritm mai accelerat decât întreprinderile
concurente. Astfel, la nivelul întreprinderii pot fi identificate nouă obiective de competitivitate, grupate în cele patru
mari categorii: calitate, timp, cost, şi flexibilitate.

Unitate V

1. Care sunt cele trei dimensiuni ale calității unui produs?


Cele trei dimensiuni ale calității unui produs sunt:

caracteristicile de bază (calitate implicită)


caracteristicile de performanţă (calitate explicită)
caracteristicile de excelenţă (calitate care atrage).

2. Care este semnificația inovării în contextul afacerii moderne, privită prin prisma celor trei dimensiuni ale calității
unui produs?
În contextul afacerii moderne, inovarea se referă la capacitatea unei întreprinderi de a crea un produs sau serviciu cu
caracteristici de excelenţă, adică de a oferi o dimensiune suplimentară calităţii acelui produs sau serviciu, care îl va
diferenţia prin noutate şi originalitate. Gradul de noutate şi originalitate al unui produs se diminuează în timp şi de
aceea trebuie permanent reevaluat, această caracteristică determinând continuitatea procesului de inovare în cadrul
întreprinderii

3. Care sunt principalele caracteristici ce determină superioritatea unui produs nou?


Principalele caracteristici ce determină superioritatea unui produs nou, în ordinea importanţei lor, sunt:
satisface cerinţele consumatorilor într-o măsură mai mare decât produsele concurenţei;

ealizează o sarcină unică pentru consumatori;

Lucrare de verificare

1. Potrivit modelului lui Kano caracteristicile şi avantajele unui produs sunt clasificate în:

a. cinci categorii
b. trei categorii
c. două categorii

2. Principalul factor de diferenţiere al produselor, care determină clientul să achiziţioneze un anumit produs în dauna
unui produs asemănător, obţinut de un alt producător este determinat de :

a. caracteristicile de excelenţă (calitate care atrage)


b. caracteristicile de bază (calitate implicită)
c. caracteristicile de performanţă (calitate explicită)

3. Caracteristicile de performanţă ale unui produs:


a. sunt acelea care satisfac cerinţele de bază ale clienţilor şi pe care aceştia se aşteaptă să le găsească la un anumit
produs, absenţa acestora determinând insatisfacţia clienţilor
b. sunt rareori exprimate, fiind acele caracteristici pe care cumpărătorul nu se aşteaptă să le găsească la un anumit
produs
c. sunt exprimate în mod explicit de către clienţi

Rezumat “Diagrama Kano” exprimă cele trei trei dimensiuni ale calității unui produs: calitate implicită, calitate
explicită și calitate care atrage. În timp, pe măsură ce metodele şi tehnologiile ce stau la baza obţinerii caracteristicilor
de excelență ale unui produs devin din ce în ce mai accesibile şi sunt utilizate pe scară din ce în ce mai largă de
concurenţi, caracteristicile de excelenţă pot deveni caracteristici de performanţă, iar ulterior, caracteristici de bază.
Astfel, gradul de noutate şi originalitate al unui produs se diminuează în timp şi de aceea trebuie permanent reevaluat,
această caracteristică determinând continuitatea procesului de inovare în cadrul întreprinderii.
Unitate VI
Test de autoevaluare 1
1. Care sunt trăsăturile pe care o strategie de inovare corporativă trebuie să le aibă pentru a fi de success?
Pentru ca o strategie de inovare corporativă să fie de success, trebuie să se caracterizeze cel puțin prin următoarele
trăsături:

identificarea precoce a schimbărilor și oportunităților, în scopul reacționării cât mai rapide la acestea;

existente) și alocă resursele în funcție de oportunități.

2. Care sunt cele cinci forțe care determină intensitatea concurenței într-un domeniu?
Cele 5 forțe care determină intensitatea concurenței într-un domeniu sunt :

ii noi concurenți;

3. Care sunt aspectele esențiale urmărite în cadrul modelului celor 7 S în viziunea lui Higgins (1996)?

Aspectele esențiale urmărite în cadrul modelului celor 7 S în viziunea lui Higgins (1996) sunt următoarele:
– va reflecta cerințele viitoare ale mediului în care aceasta va acționa, precum și planul de acțiune al
companiei fie pentru a îndeplini aceste cerințe, fie pentru a schimba mediul în scopul adaptării acestuia la cerințele
sale;
– echipe de lucru, centre de inovare, căi de comunicare, alianțe, evaluarea ideii;
– abordarea sistemică a recompenselor și remunerării, a sistemelor informatice de management, celebrarea
inovării și creativității, evaluarea ideii și din alte perspective, dincolo de cea financiară, sisteme de implementare a
inovațiilor de proces, de marketing și de management;
– acceptarea eșecului;
– recrutarea oamenilor creativi, formarea unor campioni inovatori, instruirea angajaților, acordarea
unei perioade de reflecție, oferirea de facilități materiale
– strategia determină existența unor valori comune, iar schimbarea valorilor
existente necesită timp;

Skills (competențe) – crearea de oportunități, permanenta îmbunătățire și inovare continuă, inițierea managementului
cunoștințelor și promovarea inițiativelor de învățare organizațională, investiții în cercetare-dezvoltare

Test de autoevaluare 2
1. Ce strategie se recomandă în cazul unui proiect de inovare caracterizat de un grad ridicat de incertitudine
tehnologică și un grad ridicat de incertitudine a pieței?
Pentru un proiect de inovare caracterizat de un grad ridicat de incertitudine tehnologică și un grad ridicat de
incertitudine a pieței se recomandă o strategie bazată pe învăţare, implicând toate compartimentele organizației.
2. Care sunt avantajele unei strategii ofensive?
Avantajele unei strategii ofensive sunt induse de:

ru alte întreprinderi;

avans tehnologic durabil.

3. În ce constă strategia imitativă?


Strategia imitativă (strategia absorbantă) constă în preluarea, pe bază de licenţe şi achiziţii de know-how, a realizărilor
inovaţionale ale întreprinderilor cu poziţii de vârf în industria de profil, întreprinderea care o adoptă urmând, cu un
anumit decalaj, aceste întreprinderi. O astfel de strategie permite extinderea şanselor comerciale ce rezultă doar din
adoptarea exclusivă a unei strategii bazate pe inovaţii rezultate ale cercetării-dezvoltării în cadrul întreprinderii.

Test de autoevaluare 3
1. Care sunt caracteristicile primului cadran al matricei inovare-risc?
Primul cadran al matricei inovare-risc se caracterizează printr-un grad ridicat de inovare obţinut în condiţii de risc
minim. Această situaţie este caracteristică produselor noi ce se obţin cu un risc redus, eventual datorat unui volum
redus de investiţii

2. În ce cadran al matricei inovare-risc se încadrează afacerile cu produse ce implică un grad redus de inovare şi un
nivel redus al riscului?
Afacerile cu produse ce implică un grad redus de inovare şi un nivel redus al riscului se poziționează în cadranul al
patrulea al matricei inovare-risc.

3. Ce strategie se recomandă pentru o afacere caracterizată de un grad redus de inovare şi risc ridicat?

Pentru o afacere cu produse caracterizate de un grad redus de inovare şi risc ridicat cea mai favorabilă strategie constă
în reducerea riscului prin transferarea afacerii în cadranul IV sau încercarea de a creşte gradul de inovare al produsului
la acelaşi nivel de risc (migrarea spre cadranul II).
Dacă afacerea dispune de potenţialul necesar, se poate încerca chiar şi o creştere a gradului de inovare simultan cu
reducerea riscului, adică un transfer al afacerii spre cadranul I. De regulă, un astfel de transfer nu este posibil datorită
faptului că în cazul afacerilor plasate în cadranul III capacitatea de inovare şi posibilităţile de finanţare cu costuri
reduse sunt limitate.
Strategia cea mai fezabilă constă în reducerea riscului şi creşterea gradului de inovare în interiorul aceluiaşi cadran. De
cele mai multe ori, în cazul acestui tip de afaceri, o analiză detaliată poate avea ca şi concluzie faptul că situaţia
afacerii nu poate fi ameliorată în cadrul matricei şi renunţarea la această afacere ar fi cea mai adecvată cale de urmat,
în vederea evitării pierderilor ulterioare.
O altă opţiune strategică ar fi dezvoltarea afacerii sub forma de franchisă.

Lucrare de verificare
1. Care dintre următoarele variante este cea mai potrivită pentru planificarea activităților de inovare:
a) metodele tradiționale, riguroase de planificare
b) planificarea flexibilă a activităților de inovare
c) activitățile de inovare nu necesită planificare

2. O strategie bazată pe o abordare sistematică, secvenţială a procesului de inovare este potrivită pentru:
a) proiecte de inovare caracterizate de un grad scăzut de incertitudine tehnologică și un grad scăzut de incertitudine a
pieței
b) proiecte de inovare caracterizate de un grad ridicat de incertitudine tehnologică și un grad scăzut de incertitudine a
pieței
c) proiecte de inovare caracterizate de un grad ridicat de incertitudine tehnologică și un grad ridicat de incertitudine a
pieței

3. Strategia interstițială este adecvată:


a) întreprinderilor care nu doresc sau nu pot susţine valorificarea în domeniul operaţional propriu a anumitor
tehnologii elaborate prin efort intern, care nu au nici o legătură cu obiectivele globale ale întreprinderii
b) întreprinderilor de mică dimensiune care au calitatea de subcontractant al unei întreprinderi mari şi puternice
c) întreprinderilor care, încercând deliberat să evite o confruntare directă, analizează punctele forte şi cele slabe ale
unei întreprinderi concurente intens inovative şi identifică astfel slăbiciuni ale acesteia, pe care le poate exploata în
mod profitabil în cazul în care acestea corespund propriilor puncte forte

4. Pentru afacerile caracterizate de un grad ridicat de inovare şi risc scăzut strategia cea mai fezabilă este:
a) transferarea afacerii în zona caracterizată de grad redus de inovare şi risc scăzut (cadranul IV)
b) consolidarea poziţiei în cadrul aceluiaşi cadran şi menţinerea concurenţilor în afara cadranului
c) transferarea afacerii în zona caracterizată de grad ridicat de inovare şi risc mare (cadranul II)

5. Matricea inovare/risc ia în considerare:


a) cinci variabile independente cu impact asupra performanţelor economice ale întreprinderilor
b) trei variabile independente cu impact asupra performanţelor economice ale întreprinderilor
c) gradul de noutate al produsului/serviciului şi riscul asumat

Rezumat În cadrul acestei unități de învățare s-au prezentat aspectele specifice ale planificării strategice ale
activităților unui proiect de inovare și s-au prezentat principalele strategii de inovare avandu-se în vedere următoarele
perspective de abordare:

S-a prezentat, deasemenea, matricea inovare-risc, un instrument util managerilor în fundamentarea opțiunilor
strategice.

Unitate VII
Test de autoevaluare:
1. Care sunt elementele care stau la baza fundamentării necesarului de resurse financiare pentru activitatea de
inovare?

Fundamentarea necesarului de resurse financiare pentru activităţile de inovare se bazează pe analiza


discrepanţelor de natură financiară, caracteristicile ciclului de viaţă al produselor, precum şi pe evaluarea
modului de alocare a resurselor în perioada precedentă.

2. Care este scopul stabilirii discrepanţelor de natură financiară?

Stabilirea discrepanţelor de natură financiară este utilă managementului și are ca scop formarea unei aprecieri
globale asupra contribuţiilor financiare estimate a se obţine pe seama noilor proiecte.

3. Care sunt factorii ce trebuie luați în considerare la repartizarea resurselor financiare pe proiecte de inovare?
La repartizarea resurselor financiare pe proiecte de inovare se va ține seama de importanţa relativă atribuită domeniilor
proiectelor de inovare, de natura întreprinderii, dar şi de distribuirea între activităţile pe termen scurt sau lung, între
produsele existente sau cele noi, între tehnologiile existente sau cele noi, între pieţele existente sau cele noi.

Lucrare de verificare

1. În majoritatea situațiilor, în perioada imediat următoare lansării comerciale a unui produs, volumul vânzărilor:
a) are o tendinţă de creştere lentă
b) are o tendință de scădere bruscă
c) se menține la același nivel.

2. Pe parcursul duratei de viaţă a unui produs:


a) evoluția curbei profitului este aceeași cu cea a volumului vânzărilor;
b) evoluţia curbei profitului diferă faţă de cea a volumului vânzărilor;
c) curba profitului se suprapune peste curba volumului vânzărilor.

3. În perioada de după lansarea unui produs nou:


a) creşterile aferente volumului vânzărilor le preced pe cele aferente curbei curbei profitului;
b) creşterile aferente curbei profitului le preced pe cele aferente curbei volumului vânzărilor;
c) creşterile aferente curbei profitului sunt simultane cu cele aferente curbei volumului vânzărilor;

4. În etapa de maturitate a produsului:


a) tendinţa descrescătoare a curbei volumului vânzărilor precede evoluţia descrescătoare a curbei profitului;
b) tendinţa descrescătoare a curbei profitului este simultană cu evoluţia descrescătoare a curbei volumului vânzărilor
c) tendinţa descrescătoare a curbei profitului precede evoluţia descrescătoare a curbei volumului vânzărilor.

5. În cazul în care costurile activităților de inovare sunt prea mari în raport cu venitul estimat a se obţine pe durata de
viaţă a produsului:
a) proiectul trebuie abandonat;
b) proiectul trebuie continuat;
c) proiectul trebuie finalizat.
Rezumat În cadrul acestei unități de învățare s-au prezentat elementele de fundamentare a necesarului de resurse
financiare pentru activităţile de inovare din cadrul unei organizații:

selor;

Unitate VIII

8.4
Test de autoevaluare 4
1. Argumentați necesitatea controlului activităților aferente unui proiect de inovare.
Necesitatea controlului activităților unui proiect de inovare este susţinută de următoarele considerente:
neîncadrarea proiectului de inovare în limitele bugetului alocat va determina reducerea considerabilă a profitului
degajat de proiect pe parcursul duratei de exploatare;

pentru ca finalizarea unui proiect de inovare să respecte termenul prevăzut, toate activităţile aferente derulării
proiectului trebuie să se încadreze în termenele planificate. Întârzierea lansării pe piaţă a unui produs atrage
nemulţumirea beneficiarilor produsului şi reducerea veniturilor degajate de proiect pe durata de exploatare. Mai mult
decât atât, orice proiect ce utilizează resursele întreprinderii dincolo de termenul prevăzut pentru finalizarea sa
limitează resursele alocate celorlalte proiecte ale întreprinderii.

2 Care sunt indicatorii ce trebuie calculați în vederea realizării controlului costurilor și al termenelor de realizare a
proiectelor de inovare?

Controlul costurilor şi al termenelor de realizare a proiectelor de inovare


presupune calculul următorilor indicatori:

I1=
CpAr
CeAr
; dacă I11 activităţile desfăşurate până la momentul de referinţă nu sau
încadrat în limitele bugetului alocat, rezultând o depăşire a costului, a cărei
mărime este dată de CAr
I2 =
CpAr
CpAp
; dacă I2 1 indică o abatere a evoluţiei efective a proiectului în
raport cu cea planificată. Mărimea acestei abateri exprimată în costuri este dată
de K, iar expresia acesteia în unităţi de timp este dată de t
I3 =
Cp CeAr
Cp CpAr


; dacă I3 1 şi CeAr CpAr se estimează o depăşire a costurilor
planificate aferente activităţilor rămase până la finalizarea proiectului şi implicit
o depăşire a costului total previzionat al proiectului, dacă se menţine evoluţia
proiectului de dinaintea momentului de referinţă;
I4 =
t
t
exprimă întârzierea proiectului în raport cu termenul de finalizare a
acestuia.

Lucrare de verificare

1. Diagrama cu bare (Gantt) este:


a) un instrument de planificare a activităților proiectelor de inovare
b) o metodă de planificare în rețea
c) un instrument utilizat atât pentru planificarea activităților proiectelor de inovare cât și pentru coordonarea și
controlul acestor proiecte.

2. Pentru activitățile plasate pe drumul critic momentul cel mai timpuriu la care poate începe o activitate:
a) este identic cu momentul cel mai târziu la care poate începe acea activitate
b) este diferit de momentul cel mai târziu la care poate începe acea activitate
c) depinde de rezerva de timp.

3. Din perspectiva finalizării unui proiect la termenul stabilit, costurile totale aferente proiectului (CTp) se determină
ca:
a) sumă a costurilor directe (Cdp) și a costurilor indirecte (Cip)
b) sumă a costurilor de întârziere (Cîp), în cazul nerespectării termenului stabilit pentru finalizarea proiectului, din
care se scad costurile directe (Cdp) și costurile indirecte (Cip)
c) sumă a costurilor directe (Cdp), a costurilor indirecte (Cip) şi a costurilor de întârziere (Cîp), în cazul nerespectării
termenului stabilit pentru finalizarea proiectului

4. Curba efectivă a realizării unui proiect de inovare exprimă:


a) evoluția în timp a costurilor planificate cumulate aferente activităților planificate
b) evoluția în timp a costurilor efective cumulate aferente activităților realizate
c) evoluția în timp a valorii activităților efectiv realizate, exprimată în costuri planificate cumulate

5. Controlul costurilor activităților unui proiect de inovare se realizează:


a) pe toată durata derulării proiectului de inovare
b) la lansarea unui nou produs
c) doar la lansarea unui proiect de inovare.

Rezumat În cadrul acestei unități de învățare s-au prezentat aspectele specifice ale planificării operaționale și ale
controlului proiectelor de inovare, precum și principalele instrumente utilizate în acest scop.
Astfel, s-au prezentat: diagrama cu bare (Gantt), metoda drumului critic (CPM), metoda PERT. De asemenea, s-au
evidențiat principalele aspecte ce vizează planificarea activităților unui proiect de inovare în condițiile unor restricții
de cost, precum și aspecte generale referitoare la controlul activităților aferente unui proiect de inovare.

Unitate IX
Test de autoevaluare 1:

1. Definiți eficiența unui proiect de inovare.


Eficienţa unui proiect de inovare exprimă raportul dintre efectele sau rezultatele totale (output-urile) ale unui proiect
de inovare şi efortul global (input-urile) aferent acestuia. Mărimea sa se determină, deci, ca raport între rezultatele
obţinute şi resursele consumate.

2. În ce constă dubla determinare în evaluarea eficienței economice a unui proiect de inovare?


Într-o abordare sistemică, evaluarea eficienţei economice a unui proiect de inovare implică simultan o dublă
relativitate:
ctului şi cheltuielile efectuate;
-temporală.
Aceasta evidenţiază faptul că aprecierea eficienţei economice a unui proiect de inovare presupune atât compararea
efectelor obţinute cu efortul depus, cât şi compararea nivelului eficienţei unui proiect cu nivelul ales drept bază de
comparaţie, care poate fi: eficienţa altor variante ale aceluiaşi proiect, nivelul planificat al eficienţei sau nivelul mediu
al eficienţei domeniului de activitate.

Lucrare de verificare

Eficacitatea unui proiect de inovare se măsoară prin compararea rezultatelor efectiv obținute cu:
a) resursele consumate
b) rezultatele planificate
c) resursele estimate.

2. Eficiența unui proiect de inovare se măsoară prin compararea rezultatelor efectiv obținute cu:
a) resursele consumate
b) rezultatele planificate
c) resursele estimate.

3. Proiectele de inovare radicală se desfășoară în condiții de:


a) certitudine
b) incertitudine
c) risc

4.
Metodele de management al riscului proiectelor de inovare:
a) nu permit identificarea și cuantificarea riscului
b) permit identificarea și cuantificarea riscului, estimarea impactului acestuia asupra proiectului de inovare, dar nu
oferă reguli general valabile în orice situații
c) permit identificarea și cuantificarea riscului, dar nu permit estimarea impactului acestuia asupra proiectului de
inovare

Rezumat Fezabilitatea unui proiect de inovare implică o dublă determinare: atât ca eficacitate acţională, cât şi ca
eficienţă acţională. Pentru un proiect de inovare este de preferat obţinerea, cu anumite dificultăţi economice, a
rezultatelor planificate (proiect eficace, dar ineficient), decât obţinerea cu costuri reduse a unor rezultate eronat
planificate (proiect eficient dar ineficace).
În ceea ce priveşte derularea unui proiect de inovare, riscul neîndeplinirii totale sau parţiale a obiectivelor de
competitivitate stabilite se referă la neîncadrarea în bugetul alocat proiectului, la nerespectarea termenelor, sau la
nerespectarea parametrilor de performanţă şi calitate stabiliţi în etapa de planificare a proiectului. În acest context,
riscul aferent unui proiect de inovare poate fi abordat ca fiind măsura probabilităţii şi a consecinţelor de a nu atinge un
obiectiv al proiectului.
Marea diversitate a surselor de risc pentru proiectele de inovare poate fi exprimată prin posibilitatea apariţiei unor
variaţii neprevăzute ale obiectivelor de natura costului, duratei de obţinere şi a calităţii produselor.
.