Georgescu Bogdan

CFM I

Funny Games(1997)

Examen

Trebuie să recunosc că este prima dată când vad un astfel de film. Înfiorător,
dar bun. De ce înfiorător și de ce bun? Înfiorător este faptul că te aștepți în fiecare
clipă să se schimbe ceva în bine, dar nu se schimbă, iar bunul rezultă din reușita
regizorală de a comunica publicului larg o anumită stare, care m-a ținut încă de la
începutul filmului de când am auzit o piesă mai mult decât punk.

Așadar felul în care filmul mă face să gândesc este datorită cunoștiinței

regizorului de a manipula. Violența induce violență. De când a spart ouăle
Grăsanul simțeam o nevoie inexplicabilă de a-l plezni peste față.

Tehnic vorbind, filmul mi se pare genial. Compoziția cadrelor și măestria

utilizării camerelor pe 35 de milimetrii sunt prezente în acest film, așadar există o
placere în a-l urmări, mai ales pentru că scenele violente sunt subtil ascunse, fie nu
se văd, fie nu sunt în șarf. Cadrele lungi sunt atât de bine conturate, oferă tensiune
scenei, pentru că se împletesc excelent cu jocul actoricesc. Exemplu după ce moare
Georgel 1, urmează un cadru foarte lung care ar trebui sa te lase sa respiri, dar
dimpotrivă, tot ce faci este să stai ca și madame, cu privirea țintă la ecranul pe care
vizionezi filmul.

După cum am zis, jocul actoricesc este demențial. Ipostazele în care sunt
puși, reacțiile pe care le au. Ideea de a sparge al patrulea zid prin comunicarea cu
publicul, regizorul pune sare pe rană. La fel și discuțiile celor doi adolescenți
despre fizică, este atât de ieșit din context. Toate personajele sunt slab conturate,
am simțit de-a lungul filmului un sentiment rece atât din partea adolescenților cât și
 Georgescu Bogdan
CFM I

din partea familiei. Nu știm de unde vin, cu ce se ocupă, știm doar că sunt în
vacanță.

Paradoxal, prin crearea de caractere superficiale, Haneke îl provoacă pe

spectator să caute în mod constant motivații pentru acțiunile de pe ecran ale
personajelor, spectatorii sunt invitați să le identifice și să le construiască
personalitatea, chiar dacă astfel de identificări sunt negative. La urma urmei, un
caracter nebun sau fără inimă este unul pe care totuși îl identificăm și îi atribuim
trăsături.

Regizorul sfidează convențiile filmului thriller. Nimic din ce se petrece nu

este inocent, Haneke știe deja toate reacțiile pe care le avem, și asta bănuiesc că a
trecut printr-un proces bine pus la punct de verificare și testare a ceea ce a vrut să
transmită.

Funny games transmite o mulțime de emoții precum dezgustul, empatie,

respect, dezamăgire și multe confuzii.

Toate ca toate, mi-a placut filmul, a fost o experiență unică, ceea ce m-a
bucurat foarte mult. Asta mă face să citesc câte ceva despre regizor și despre
celelalte lucrări ale lui.