Sunteți pe pagina 1din 10

Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Îngrijirea pe termen lung

Danemarca și România

Danemarca are probabil cel mai universal și comprehensiv sistem de îngrijire pe termen
lung. Îngrijirea pe termen lung (long term care) este structurată în Danemarca astfel încât să
crească calitatea vieții persoanelor care necesită îngrijire și de asemenea să îi sprijine pe aceștia
să fie independeți. Astfel, în 2016, procentajul persoanelor cu vârsta de peste 65 de ani care au
beneficiat de servicii a fost: 8.4% au primit vizită preventivă la domiciliu, 1,0% au avut nevoie
de reabilitare, 13,1% au primit ajutor la domiciliu, 7,2% au locuit în case pentru vârstnici. Pe
cealaltă parte, România ca stat membru al Uniunii Europene face demersuri pentru a se apropia
de nivelul veniturilor și al standardelor de viață din celelalte state UE prin creșterea ratei ocupării
forței de muncă, reducerea numărului de personae care reprezintă risc de sărăcie sau excluziune.
În contextul îmbătrânirii active, agenda politicii din România își propune ca obiectiv încadrarea
țării într-un scenariu apropiat de cel prezentat de Danemarca: creșterea speranței de viață să
însemne ani în plus cu sănătate, o viață activă și productivă, nu o țară în care persoana vârstnică
să fie însoțită de boală, dizabilitate, vulnerabilitate și dependență.

Îmbătrânirea populației reprezintă o provocare pentru sistemul de îngrijire pe termen lung


și în Danemarca- cu toate că există o îmbunătățire la nivelul sănătății și autonomiei persoanelor
vârstnice, este puțin probabil să scadă cererea odată cu vârsta de pensionare. România se
confruntă de asemenea cu o transformare socio-economică profundă datorită schimbărilor
demografice. Se estimează că ponderea populației se va dubla până în 2060 de la 15% la 30%,
existând posibilitatea de a se exercita o presiune puternică asupra conturilor aferente pensiilor,
serviciilor medicale și implicit a serviciilor de îngrijire pe termen lung. O presiune suplimentară
este exercitată de emigrarea accentuată a forței de muncă, ceea ce poate conduce la dificultăți în
recrutarea numărului necesar de lucrători în serviciile de sănătate și asistență socială pentru
vârstnici. Potrivit Institutului Național de Statistică, în 2018, România avea peste 5, 22 milioane
de pensionari.

Iași Page 1
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Conform cadrului general al îmbătrânirii active din Uniunea Europeană, principalele


elemente ale îmbătrânirii active sunt: viața mai lungă și sănătoasă, creșterea nivelului de ocupare
a forței de muncă la vârste înaintate, creșterea participării sociale și politice a persoanelor
vârstnice, scăderea dependenței persoanelor vârstnice, îmbunătățirea serviciilor de îngrijire de
lungă durată.

Starea de sănătate actuală a populației tinere și de vârstă mijlocie din România, precum și
calitatea serviciilor medicale influențează modul în care va evolua speranța de viață, dizabilitatea
sau pedendența și creșterea nevoii de îngrijiri pe lungp durată. Proiectarea cererii de îngrijire de
lungă durată este mai puțin relevantă întrucât serviciile de îngrijire pe termen lung sunt
determinate de ofertă, în funcție de resursele disponibile și resursele financiare. În timp ce în
Danemarca calitatea serviciilor medicale este una dezvoltată, în România calitatea serviciilor
medicale ar trebui să se concentreze pe calitatea serviciilor, creșterea specializărilor de geriatrie,
promovării unui stil de viață sănătos, prin practicarea de sport, reducerea consumului de tutun și
alcool.

Spre exemplu, în Danemarca, toate femeile cu vârste cuprinse între 23 și 65 de ani sunt
invitate să efectueze o examinare medical gratuită pentru cancerul de col uterin. Tot aici,
autoritatea municipală are grijă de persoanele vârstnice, existând servicii specializate pentru cei
care au nevoie de îngrijire și sprijin. Persoanele vârstnice pot solicita îngrijire la domiciliu,
îngrijire, activități de curățenie, cumpărarea alimentelor. Pentru persoanele care au o problemă
de natură fizică sau o dizabilitate, printr-o cerere, municipalitatea locală pune la dispoziție un
dispozitiv ajutător: scaun cu rotile, proteză pentru braț/picior. De asemenea, persoanele vârstnice
pot beneficia de ajutor constând în îngrijire personală și medicamente la domiciliu, din partea
unei asistente medicale care acordă îngrijire la domiciliu.

În ceea ce privește fondul de pensii, Danemarca se bucură de cel mai bine pus la punct
sistem de pensii: la vârsta de 65 de ani, plățile lunare le permit danezilor o viața bună, chiar dacă
salariul lor din tinerețe nu a fost cel mai bun sau chiar dacă din diverse motive, nu au muncit.
Acest sistem are două elemente principale: o pensie de stat și o pensie pe care persoana o
primește de la un fond de pensii. Pensia de stat ajută oamenii să scape de sărăcie și se calculează

Iași Page 2
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

în mod diferit: dacă o persoană a acumulat economii sau a avut un salariu bun, pensia va fi mai
mică decât a unei persoane care nu a câștigat prea mult. Pensia din fondul de pensii este
proporțională cu venitul pe care îl au în timpul muncii. Cei care nu au economii de bază primesc
așa numita pensie de bază în valoare de 18 mii de coroane. Cu toate că plătesc taxe și impozite
destul de mari, acei bani sunt gestionați foarte bine și astfel, medicina este gratuită, educația este
gratuită, iar pensiile le permit un trai foarte bun.

Pe de altă parte, în România, conform legii 263 din 2010/ actualizată în 2019 privind
sistemul unitar de pensii publice, în România se acordă următoarele categorii de pensii: pensia
pentru limita de vârstă, pensia anticipată, pensia anticipată parțială, pensia de invadilitate și
pensia de urmaș. Pensia pentru limita de vârstă se acordă persoanelor care împlinesc cumulativ,
la data pensionării, condiţiile privind vârsta standard de pensionare şi stagiul minim de cotizare
prevăzute de prezenta lege. Vârsta standard de pensionare este de 65 de ani pentru bărbaţi şi 63
de ani pentru femei. Stagiul minim de cotizare este de 15 ani, iar stagiul maxim este de 35 de ani.

Pensiile în România sunt structurate pe trei piloni: pilonul I este sistemul public de pensii
și funcționează pe baza contribuţiilor datorate de persoanele fizice şi juridice, participante la
sistemul public, drepturile de asigurări sociale cuveninduse pe temeiul contribuţiilor de asigurări
sociale plătite. Pilonul II de pensii este cel de tip privat, iar pilonul III este o pensie facultativă
administrate privat – cotizație cu 400 euro într-un an fiscal.

Pensia anticipată se cuvine, cu cel mult 5 ani înaintea împlinirii vârstei standard de
pensionare, persoanelor care au realizat un stagiu de cotizare cu cel puţin 8 ani mai mare decât
stagiul complet de cotizare prevăzut de prezenta lege. Pensia de invaliditate se cuvine
persoanelor care nu au împlinit vârsta standard de pensionare şi care şi-au pierdut total sau cel
puţin jumătate din capacitatea de muncă, din cauza: accidentelor de muncă şi bolilor
profesionale, neoplaziilor, schizofreniei şi SIDA, bolilor obişnuite şi accidentelor care nu au
legătură cu munca.

Statistica cu privire la ratele de ocupare a forței de muncă în rândul segmentului tânăr și


al celui mai în vârstă al populației în vârstă de muncă din 2013 (Eurostat) arată o diferență
semnificativă între România și Danemarca: în timp ce în România procentul persoanelor cu

Iași Page 3
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

vârsta între 25-54 ani care sunt activi pe piața forței de muncă este de 75%, iar în Danemarca de
80%, pentru persoanele cu vârsta între 55-64 ani, în România sunt activi doar 40%, pe când în
Danemarca 60%. Aceste diferențe se datorează faptului că în România, deși au fost înăsprite
condițiile de eligibilitate pentru obținerea unei pensii, pensionarea anticipată rămâne la un nivel
ridicat.

Pentru a încuraja angajarea și nu pensionarea anticipată, trecerea către pensionare ar


trebui realizată prin reducerea orelor de lucru, reducerea responsabilităților și a dificultății
realizării acelei munci.

În Danemarca, îngrijirea pe termen lung (long term care) conține cinci elemente: măsuri
de prevenție, reabilitare, ajutor la domiciliu, case pentru vârstnici, alte măsuri ce includ asistare
personală sau servicii de masă. Persoanelor în vârstă le este oferită o vizită preventivă care se
axează pe capacitatea lor funcțională, psihică, medicală, social, pe resurse și schimbări. Cei cu
vârsta de peste 75 de ani primesc această vizită obligatoriu, iar cei între 65 și 74 o primesc dacă
fac parte dintr-un grup de risc. Domeniul de aplicare și tipul de activitate oferite diferă între
municipalități și include vizitarea, scheme, ateliere, discuții și support pentru persoanele învârstă.
Vizitele pot fi realizate de municipalități, organizații, asociații și de cetățeni. Serviciul alimentar
poate fi pregătit în afara casei și dus acasă persoanei vârstnice sau la centrul pentru vârstnici.
Reabilitarea face parte din serviciul de asistență la domiciliu. Atunci când un cetățean solicită
asistarea la domiciliu, municipalitatea trebuie să ofere un program de reabilitare înainte de a
evalua necesitatea de ajutor la domiciliu. Scopul reabilitării este de a face cetățenii mai autonomi
și de a le oferi un sentiment de independență. Programele sunt holistice și interdisciplinare, fiind
stabilite de comun acord cu persoana vârstnică. Acestea pot să conțină: formare fizică, o
revizuire a medicamentelor, intervenție nutrițională, formare în activități de viață zilnică, măsuri
de abordare a singurătății.

Ajutorul la domiciliu este o parte central a îngrijirii pe termen lung și acoperă îngrijirea
personală, ajutorul și sprijinul practic, servicii alimentare, ajutor în menținerea igienei personale.
Acest tip de ajutor este acordat persoanelor care nu pot întreprinde aceste activități singuri.

Iași Page 4
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Persoanelor vârstnice li se oferă posibilitatea de a allege între cel puțin doi furnizori
diferiți- în general este ales furnizorul privat.

Persoanele cu nevoi special au dreptul la un loc într-o casă pentru persoane învârstă.
Există cinci tipuri de case pentru vârstnici:

1) Casele de îngrijire medicală- instituții care au în permanență personal și servicii


pentru vârstnici;
2) Locuințe adăpostite- sunt conectate la instituții pentru persoane vârstnice, unele având
personal specializat permanent, altele operând cu apelul de urgență;
3) Locuințele pentru vârstnici- constau în case pentru vârstnici cu personal asociat și
zone de servicii;
4) Casele generale pentru vârstnici: sunt concepute pentru persoanele vârstnice și cele
pentru handicap, dar nu dispun de personal și servicii permanente;
5) Cazarea privată- constă în cazarea prin închiriere a persoanelor cu nevoi extinse de
servicii și îngrijire, cu servicii și personal.

După ce sunt trecuți pe o listă de așteptare, ei pot ptimi serviciile în termen de două luni.
Persoanele care doresc să trăiască alături de partener primesc o locuință pentru două persoane.
Numărul locurilor de cazare a fost în ușoară scădere în 2016 (79.970) față de 2010 (82.059).
Durata medie de ședere într-o casă este de 32 de luni. În 2013, vârsta medie de intrare a fost de
83,7 ani. Jumătate dintre aceștia au avut nevoie de îngrijire medical (boli cronice), 42 au fost
cazurile de demență. Sistemul de îngrijire pe termen lung este finanțat prin impozitare general și
este oferit gratuit, unica excepție fiind serviciul alimentar (nu depășește 7 euro pe masă).

În România, populația în curs de îmbătrânire cu speranță de viață mai mare și rate de


fertilitate în scădere necesită regândirea actualelor politici privind îmbătrânirea și dezvoltarea
unei strategii. Sistemul de îngrijire de lungă durată (ÎLD) din România, atât în ceea ce priveşte
furnizarea de servicii sociale în regim public, cât şi privat este în proces de dezvoltare şi poate
suporta îmbunătăţiri substantiale. Preocupările Guvernului, ca şi principal iniţiator al politicilor
sociale şi promotor al drepturilor sociale, au vizat schimbări de mentalitate şi de abordare a

Iași Page 5
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

sistemului. Persoanele vârstnice pot beneficia de îngrijire la domiciliu, îngrijire în centre de zi,
îngrijire în centre rezidențiale. De asemenea, indiferent de venituri, persoanele cu handicap
beneficiază de o indemnizație lunară de 325 ron pentru adultul cu handicap grav și 250 pentru
adultul cu handicap accentuat și de un buget complementar lunar de 125 RON pentru adultul cu
handicap grav, 100 RON pentru adultul cu handicap accentuat,50 RON pentru adultul cu
handicap mediu. Adultul cu handicap grav poate opta între a avea un asistent personal sau a
primi indemnizația reprezentând 80% din valoarea unui punct de pensie, respectiv 800 ron.

Conform prevederilor Legii asistenţei sociale nr.292/2011, îngrijirea de lungă durată


(peste 60 de zile) se asigură la domiciliu, în centre rezidenţiale, în centre de zi, la domiciliul
persoanei care acordă serviciul şi în comunitate. Din datele recent publicate de către Ministerul
Muncii și Justiției Sociale rezultă că la data de 12.03.2018 erau acreditate, având licență de
funcționare: 212 unități de îngrijire la domiciliu pentru vârstnici, din care 40 în sistemul public și
172 în sectorul privat; 104 cantine sociale, 47publice și 57 private; 74 servicii de asistență
comunitară, 18 publice și 56 private; 49 centre de zi asistență și de recuperare, 24 publice și 25
private; 63 centre de zi de socializare și petrecere a timpului liber, 38 publice și 25 private.
Autoritățile administrației publice locale trebuie să identifice, în primul rând, soluţii de asigurare
a serviciilor de îngrijire la domiciliu. Potrivit prevederilor Legii nr.17/2000 privind asistenţa
socială a persoanelor vârstnice, accesul în căminele pentru persoane vârstnice se realizează
pentru persoana care nu are familie sau nu se află în întreţinerea unei sau unor persoane obligate
la aceasta, potrivit dispoziţiilor legale în vigoare, nu are locuinţă şi nici posibilitatea de a-şi
asigura condiţiile de locuit pe baza resurselor proprii, nu realizează venituri proprii sau acestea
nu sunt suficiente pentru asigurarea îngrijirii necesare, nu se poate gospodări singură sau necesită
îngrijire specializată, se află în imposibilitatea de a-şi asigura nevoile sociomedicale. Prin
urmare, îngrijirea la domiciliu a persoanelor vârstnice dependente este prima măsură de sprijin
acordată acestora. Principiul menținerii persoanei vârstnice în mediul său de viaţă, presupune
faptul că centrul rezidențial este alternativă la îngrijire la domiciliu şi nu invers. Admiterea în
centrul rezidențial ar trebui să fie o măsură cu titlu de excepție.

Datorită dinamicii din domeniul protecţiei persoanelor vârstnice, nivelul de furnizare


formală de servicii de ÎLD necesită o atenţie mai sporită, în special din partea sistemului public,
îndeosebi şi datorită faptului că este fragmentat în diviziuni de servicii de sănătate şi sociale,

Iași Page 6
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

servicii destinate îngrijirii persoanelor cu dizabilităţi şi servicii de îngrijire destinate persoanelor


vârstnice, în funcţie de împărţirea administrativă, accesul la servicii fiind inegal. Prin urmare,
responsabilitatea pentru furnizarea serviciilor de îngrijire acordate persoanelor vârstnice revine
membrilor familiei, fără să existe o structură majoră formală de sprijin pentru aceştia. Situaţia
existentă cu privire la furnizarea serviciilor de îngrijire de către membrii familiei a fost afectată
în perioada recentă de fluxurile puternice de migraţie pe piaţa forţei de muncă în străinătate. Prin
urmare, implicarea comunitară în domeniul ÎLD, prin furnizarea de servicii de către
asociații/fundații acreditate ca furnizori de servicii sociale și autorizate ca furnizori de servicii de
îngrijiri medicale la domiciliu, poate sta la baza elaborării unui model de intervenție integrată a
acestor servicii. Este necesară o coordonare mai bună în ceea ce privește furnizarea de servicii de
îngrijire de lungă durată între Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii, Familiei, Protecţiei
Sociale şi Persoanelor Vârstnice, Consiliile judeţene şi locale, furnizorii privaţi de servicii
medicale şi sociale, spitale, medici generalişti, farmacişti, îngrijitori informali, asistente
medicale, îngrijitori la domiciliu, tehnicieni în asistenţă socială şi persoane care au nevoie de
îngrijire. Infrastructura actuală pentru furnizarea formală de îngrijire de lungă durată constă din
centre de îngrijire şi asistenţă/centre rezidenţiale pentru vârstnici, centre de zi, precum şi servicii
formale de îngrijire la domiciliu. În timp ce această infrastructură este adesea descrisă ca fiind
insuficientă, centrele de îngrijire şi asistenţă şi centrele rezidenţiale pentru vârstnici sunt
caracterizate atât de capacitatea scăzută de utilizare, cât şi de liste lungi de aşteptare. Serviciile
de îngrijire la domiciliu prestate de îngrijitori profesionişti sunt foarte căutate, însă nu
beneficiază de finanţare suficientă şi nu dispun de personalul necesar. Integrarea în cadrul
comunităţii a persoanelor care au nevoie de îngrijire şi crearea unui mediu propice care să le
permită să trăiască în propria locuinţă pe termen lung, rămâne principala provocare şi principalul
scop al sistemului de îngrijire de lungă durată.

Cheltuielile publice totale ale României pentru îngrijirea de lungă durată s-au situat la
0,69% din PIB în 2011. Centrele rezidenţiale sunt finanţate din bugetele locale şi din fonduri
private (inclusiv din contribuţia persoanelor beneficiare), precum și din fonduri de la bugetul de
stat pentru programe de dezvoltare a serviciilor sociale. Pachetul de servicii medicale de bază
pentru îngrijiri medicale la domiciliu și îngrijiri paliative la domiciliu este finanţat complet din

Iași Page 7
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Fondul Național Unic de Asigurări de Sănătate pentru cel mult 90 de zile, în ultimele 11 luni în
mai multe etape (în episoade de îngrijire, un episod de îngrijire fiind de maxim 30 de zile de
îngrijiri).

Serviciile sociale de îngrijire la domiciliu, respectiv: ajutorul acordat pentru îndeplinirea


activităţilor uzuale ale vieţii zilnice priveşte două categorii de activităţi:

a) activităţi de bază ale vieţii zilnice, în principal: asigurarea igienei corporale, îmbrăcare
şi dezbrăcare, hrănire şi hidratare, asigurarea igienei eliminărilor, transfer şi mobilizare,
deplasare în interior, comunicare;

b) activităţi instrumentale ale vieţii zilnice, în principal: prepararea hranei, efectuarea de


cumpărături, activităţi de menaj şi spălătorie, facilitarea deplasării în exterior şi însoţire, activităţi
de administrare şi gestionare a bunurilor, acompaniere şi socializare sunt prestate de furnizori
publici și privați de servicii sociale sunt finanțate din fonduri publice, inclusiv subvenții publice
pentru asociații și fundații, precum și din fonduri private, inclusiv contribuții ale persoanelor
beneficiare.

În ciuda unor evoluții pozitive, îngrijirea pe termen lung trebuie aborată într-un mod mai
larg prin standarde de calitate și specializarea persoanelor care îngrijesc persoanele vârstnice,
stimularea locurilor de muncă în acest domeniu. Mai mult, provocările legate de sustenabilitatea
financiară a serviciilor sociale, ne aduc în vedere faptul că datorită mecanismelor mixte de
finanțare nu se poate asigura o viață mai sănătoasă, mai activă și mai indepepndentă pentru
persoanele vârstnice. Pentru a face progrese, condiţiile de pensionare trebuie adaptate
provocărilor demografice și economice, procedurile de evaluare a capacității de muncă trebuie
îmbunătățite și riguros realizate, reglementările legislative care condiționează acordarea pensiei
de invaliditate de capacitatea de muncă trebuie revizuite şi trebuie promovată învăţarea pe tot
parcursul vieţii. Angajatorii, inclusiv cei din sectorul public, trebuie să asigure condiţii de muncă
mai sănătoase şi să-şi revizuiască politicile de resurse umane. Cea mai importantă este
necesitatea dialogului social deschis despre modul în care vor fi furnizate pe viitor veniturile la
vârste înaintate pentru a susține și îmbunătăți sustenabilitatea socială a reformelor din sistemul
pensiilor. Altfel spus, trebuie regândit sistemul de finanțare pentru îngrijirea pe termen lung

Iași Page 8
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

pentru că programele sociale ale unei societăți îmbătrânite vor fi mai puțin accesibile, investițiile
în domeniul sănătății vor fi tot mai costisitoare. Guvernul îşi propune să îşi concentreze atenţia
asupra diminuării disparităţilor regionale, astfel încât să îmbunătăţească situaţia persoanelor
vârstnice care necesită sprijin atât în localităţile rurale cât şi în localităţile urbane mici, reducând
astfel zonele cu o concentrare mai mare a sărăciei, rata scăzută de ocupare a forţei de muncă
precum şi condiţiile de locuire inadecvate din comunităţile marginalizate care au un ridicat
procent de persoane vârstnice ce necesită îngrijire de lungă durată.

Pe cealaltă parte, provocările cu care se confruntă Danemarca sunt legate în principal de


faptul că datorită crizei economice, s-a adoptat un regim mai strict al finanțărilor. Astfel,
numărul săptămânale al orelor de asistare la domiciliu a scăzut, iar ajutorul la domiciliu a scăzut
cu 18 procente din 2010 în 2016. De asemenea, numărul persoanelor care primesc ajutor la
domiciliu a scăzut cu 12 %, însă acest lucru este parțial atribuit faptului că capacitatea
funcțională a persoanelor vârstnice s-a îmbunătățit. Până și ponderea persoanelor care trăiesc în
casele de îngrijire medical a scăzut de la 15% la 12% la cei cu vțrsta de peste 75 de ani. Cu toate
că îngrijirea pe termen lung este provocată de îmbătrânirea populației ( vârsta medie a populației
va crește de la 41,3 la 43,8 ani până în 2060 iar speranța medie de viață a continuat să crească de
la 74,5 la 79,0 pentru bărbați și pentru femei de la 79,2 la 82,9) starea de sănătate s-a îmbunătățit
în mod semnificativ.

Propuneri:

Pentru o îmbunătățire a sistemului de îngrijire pe termen lung, în România este nevoie să


se intervină atât la nivel medical cât și social. La nivel medical:

A) Oferirea de șanse egale pentru furnizorii publici și privați din domeniu;


B) Decontarea serviciilor de îngrijire;
C) Definirea și standardizarea categoriilor de servicii de îngrijire la domiciliu;
La nivel social:
A) Elaborarea unor politici de îngrijire a persoanelor vârstnice la domiciliu;
B) Crearea unor măsuri de prijin pentru familiile persoanelor vârstnice;
C) Evaluarea nevoilor vârstnicilor din fiecare comunitate.

Iași Page 9
Universitatea „Alexandru Ioan Cuza”

Bibliografie:

1. https://ec.europa.eu/social/main.jsp?catId=1126&langId=ro&intPageId=4757
2. Berceanu Diana, Îngrjirea la domiciliu- soluția pentru asistența pe termen lung
a vârstnicilor din România, Revista Politici de Sănătate, 30 iunie;
3. Strategia Națională pentru promovarea îmbătrânirii active și protecția
persoanelor vârstnice 2015-2020, Ministerul Muncii;
4. Sistemul de sănătate danez, broșură informativă:
https://www.sst.dk/da/udgivelser/2017/~/media/AC79C8D73DA442CFAE09
A0D966667DE6.ashx
5. Consiliu Național al Persoanelor vârstnice, Asistența socială a persoanelor
vârstnice, 2018;

Iași Page 10