Sunteți pe pagina 1din 1

Cuvântul fermecat (I) de V.

Oseeva
0

Un moșneag mărunțel, cu o barbă lungă, albă, ședea pe bancă și desena cu umbrela ceva pe nisip.
-Dă-te mai încolo, i-a spus Pavlek și s-a așezat lângă dânsul pe margine.
Moșul s-a așezat mai încolo, s-a uitat la fața roșie și supărată a băiatului și l-a întrebat:
-Ți s-a întâmplat ceva?
-Și dacă mi s-a întâmplat? Dumitale ce-ți pasă? s-a repezit Pavlik la el, uitându-se chiorâș.
-Mie nu-mi pasă. Dar adineauri ai țipat, ai plâns, te-ai certat cu cineva.
-Te cred! mormăi băiatul îmbufnat. În curând am să plec de-acasă de tot.
-Ai să fugi?
-Am să fug. Numai din pricina Lenei am să fug. Pavlik strânse pumnii… Cât pe-aci eram să-i arăt eu
adineauri! Nicio vopsea nu-mi dă! Și are atâtea!
-Nu-ți dă? Bine, dar din pricina asta nu face să fugi de-acasă!
-Nu numai din pricina asta. Bunica m-a alungat din bucătărie pentru un singur morcov… și m-a lovit cu
o cârpă…
-Fleacuri! spuse moșul. Unul te ocărăște, altul te ceartă.
-Nimeni nu mă cruță! strigă Pavlik.
Frate-meu se duce să se plimbe cu barca și pe mine nu mă ia. Îi spun: „mai bine ia-mă cu tine, că tot
n-am să te las în pace, am să-ți șterpelesc loptețile și-am să intru singur în barcă”.
Pavlik dă cu pumnul în bancă. Și deodată tace.
-Ei și te ia frate-tău?
-Dar de ce mă întrebi dumneata mereu?
Moșul își netezește barba lungă, lungă apoi murmură:
-Știu un cuvânt fermecat.
Pavlik deschide gura mirat.
-Am să-ți destăinui cuvântul, dar bagă de seamă: trebuie să rostești încet, privind drept în ochii aceluia
cu care vorbești. Ține minte: încet, privindu-l drept în pchi…
-Dar care e cuvântul?
Moșul se aplecă la urechea băiatului. Barba lui moale atinge obrazul lui Pavlik. Șoptește ceva și
adăugă cu glas tare:
-Acesta este cuvântul fermecat! Dar nu uita în ce chip trebuie să-l spui.
-Am să încerc, zâmbește Pavlik; am să fac o probă numaidecât.

Va urma…

A se sublinia:
-Blândețea și bunătatea moșneagului;
-Pavlik află de cuvântul fermecat și urmează sfatul moșneagului;
-Purtarea cuviincioasă și blândețea vorbei fac minuni;
-Recunoștința băiatului față de moșneagul care l-a ajutat să-și schimbe purtarea.