Din polul nord la polul d-amiază... Din Zenit Până-n Nadir cutremur... iar sfera siderală Cămin imens, chaotic, jăratic infinit! A! ce ameninţare meschină şi banală! Nu mă-ngrozeşte! – zice poetul prigonit – Un fenomen ca altul!... Nuanţă infernală, Văzduh aprins... Desigur, Iehova-a-nnebunit! Ei, şi?... Balanţa-i strâmbă şi judecata nulă! Nici psalm, nici Laudamus, dar nici accent de hulă, Din coardele-mi măiestre d-acu n-or mai ieşi! Se răsucesc şi crapă ai lumii vechi pilaştri: Catapeteasma cade!... Macabru danţ de aştri!... În loc de Tot, Nimica!... Ei, bravo, zău!... Ei, şi...?