4.

Amplificatoare operaționale
4.1. Definitia amplificatorului operaţional

Amplificatorul operaţional (AO) este un amplificator de curent continuu

cu caracteristici apropiate de cele ideale, dintre care se menţionează:
- amplificare de tensiune foarte mare (≈100.000);
- impedanţa de intrare foarte mare (sute de KΩ - MΩ);
- impedanţa de ieşire foarte mică (≈ 100 Ω).

Schema bloc a AO este prezentată în fig. 4.1.

Fig. 4.1. Schema bloc a AO

Etajul de intrare al AO este un etaj de amplificare diferenţial realizat cu:

tranzistoare bipolare, tranzistoare compuse (Darlington), sau cu tranzistoare cu
efect de câmp (TEC), de obicei tranzistoare cu efect de camp cu joncţiune (TEC-
J). Etajul diferenţial cu TEC, deşi are amplificare mai mică decât cel cu
tranzistoare bipolare, are avantajul că realizează o impedanţă de intrare
diferenţială mult mai mare decât cele cu tranzistoare bipolare.
Pentru realizarea unei amplificări mari după etajul de intrare urmează un
amplificator liniar care de obicei este realizat cu unul sau două etaje diferenţiale
cu tranzistoare bipolare.
Etajul de compensare realizează compensarea componentei de curent
continuu nedorite şi poate fi un amplificator cascod.
Etajul final realizează amplificarea de putere şi este de obicei un etaj clasă
B realizat cu tranzistoare bipolare complementare.

4.2. Simbolul şi parametrii amplificatorului operaţional

• Simbol şi notaţii:
În fig. 4.2 este prezentat simbolul amplificatorului operaţional, unde
semnificaţia notaţiilor este următoarea :
(-) intrarea inversoare – semnalul de la ieşire va avea polaritate opusă
celui aplicat la această intrare;
(+) intrarea neinversoare – semnalul la ieşire va avea aceeaşi polaritate
cu semnalul aplicat la această intrare;

1
 vi− ,vi+ - semnalele aplicate la intrare pe intrarea inversoare, respectiv
neinversoare ;
vε = vi+ − vi− - semnalul de intrare diferenţial ;
I +p , I −p - curenţii de polarizare ;
v0 - semnalul de ieşire ;
+ E ;− E - tensiunile de alimentare, pozitivă, respectiv negativă.

Fig. 4.2. Simbolul AO

• Parametrii principali ai AO vor fi prezentaţi pentru AO ideale mărimile

fiind considerate independente de frecvenţă, cu excepţia cazurilor în care se va
specifica altfel.
AO ideale sunt amplificatoare de curent continuu cu următorii parametri:
a) La AO ideale, valoarea absolută a amplificării diferenţiale este infinită,
iar amplificarea de mod comun este nulă.
b) Tensiunea de ieşire este nulă când: vi+ = vi− , adică la tensiuni egale
aplicate pe cele două intrări, tensiunea la ieşire este zero.
c) Rezistenţele de intrare diferenţială şi de mod comun sunt infinite, adică
Rid → ∞ , Ric → ∞ , şi, în consecinţă, curenţii de polarizare sunt nuli: I +p = I −p = 0 .
d) Rezistenţa de ieşire este nulă: R0 → 0 .
e) Amplificarea este constantă cu frecvenţa.

2
4.3. Circuite cu amplificatoare operationale

4.3.1. Amplificator neinversor

Schema electrică a amplificatorului neinversor este prezentată în fig. 4.3.
Aceasta conţine un amplificator operaţional şi un cuadripol de reacţie negativă
format din rezistenţele R1 şi R2 . La acest amplificator semnalul de intrare este
aplicat pe intrarea neinversoare (+), deci semnalul de la ieşire este în fază cu cel
de la intrare şi de aceea amplificatorul se numeşte neinversor. Pe intrarea
inversoare (-) se aplică semnalul de reacţie negativă. În cele ce urmează, se
presupune că ne aflăm la frecvenţe joase şi medii, adică amplificarea şi
semnalele de intrare şi de ieşire nu depind de frecvenţă.

Fig. 4.3. Amplificator neinversor

Pe circuitul din fig. 4.3, pentru amplificare infinită, tensiunea intre

intrarile amplificatorului operational este zero şi expresia amplificării se poate
scrie direct:
R1 v R + R2 R
vi = v0 ; 0 = 1 = 1+ 2
R1 + R2 vi R1 R1

Pentru R2 = 0 ( v0 / vi = 1 ) se obţine circuitul repetor arătat în fig. 4.4.

Fig. 4.4. Circuit repetor

3
 Ţinând cont că circuitul repetor are rezistenţa de intrare foarte mare şi
rezistenţa de ieşire foarte mică, el se utilizează ca adaptor de impedanţe.

4.3.2. Amplificator inversor

Schema circuitului amplificator inversor este prezentată în fig. 4.5. Dacă

semnalul între intrările amplificatorului vε se consideră zero (AO are amplificare
infinită), rezultă că tensiunea pe intrarea inversoare este zero, adică intrarea
inversoare este virtual la masă. Acest lucru este valabil dacă amplificatorul
funcţionează în regim liniar, pentru că, dacă, de exemplu, AO intră în saturaţie,
această consideraţie nu mai este satisfăcută.

Fig. 4.5. Amplificator inversor

Cu notaţiile din fig. 4.5, considerând curentul de polarizare nul, se poate

scrie: i1 + i2 = 0 .
Deoarece intrarea inversoare este virtual la masă, se poate scrie:
v v v v
i1 = i şi i2 = 0 , deci: i + 0 = 0 .
R1 R2 R1 R2
Adică amplificarea circuitului este:
v0 R
=− 2 (4.3.1)
vi R1
v0
Pentru R1 = R2 , din relaţia (4.3.1) se obţine = −1 (circuitul inversor).
vi

4
 4.3.3. Amplificator diferenţial

Schema amplificatorului diferenţial cu rezistenţe egale pe cele două intrări

este arătată în fig. 4.6.

Fig. 4.6. Amplificator diferenţial

• Amplificarea diferenţială
Pentru calculul semnalului de ieşire se aplică principiul suprapunerii
efectelor, semnalul de ieşire fiind suma dintre semnalele de ieşire a unui
amplificator inversor şi a unuia neinversor:
R ⎛ R ⎞
v0 = − 2 v1 + ⎜⎜ 1 + 2 ⎟⎟v2'
R1 ⎝ R1 ⎠

Dar:
R2 R ⎛ R ⎞ R2
v2' = v2 ; deci: v0 = − 2 v1 + ⎜⎜ 1 + 2 ⎟⎟ v2
R1 + R2 R1 ⎝ R1 ⎠ R1 + R2
Rezultă:
R
v0 = − 2 (v1 − v2 ) (4.3.2)
R1
Relaţia (4.3.2) reprezintă expresia tensiunii de ieşire pentru amplificatorul
diferenţial.
Amplificarea diferenţială a amplificatorului cu reacţie este:
v0 R
A0 = =− 2 (4.3.3)
v1 − v2 R1

5
 4.3.4. Circuite sumatoare

• Circuit sumator inversor

În circuitul sumator inversor din fig. 4.7, intrarea inversoare este virtual la
masă.

Fig. 4.7. Circuit sumator inversor

Aplicând principiul suprapunerii efectelor (superpoziţiei), pe circuitul

sumator din fig. 4.7 se scrie:
R R R
v0 = − v1 − v2 − v3 (4.3.4)
R1 R2 R3

Pentru: R1 = R2 = R3 = R0 , relaţia (2.6.1) devine:

R
v0 = − (v1 + v2 + v3 ) (4.3.5)
R0

Pentru alte relaţii de ordine între R1, R2 , R3 se obţin alte relaţii de sumare.
De exemplu, pentru R1 = 2 R2 = 3R3 = R0 , se obţine:

R
v0 = − (v1 + 2v2 + 3v3 )
R0

6
 • Circuit sumator neinversor
Schema electrică a circuitului sumator neinversor este prezentată în fig. 4.8.

Fig. 4.8. Circuit sumator neinversor

Aplicând principiul suprapunerii efectelor circuitului sumator neinversor

din fig. 2.6.2 avem:
R2 R1
vi+ = v1 + v2 (4.3.6)
R1 + R2 R1 + R2
Şi:
⎛ R⎞ +
v0 = ⎜⎜ 1 + ⎟vi . (4.3.7)
⎝ R0 ⎟⎠

Înlocuind vi+ din relaţia (4.3.6) în (4.3.7) se obţine:

⎛ R ⎞⎛ R2 R1 ⎞
v0 = ⎜⎜ 1 + ⎟⎟⎜⎜ v1 + v2 ⎟⎟ (4.3.8)
⎝ R0 ⎠⎝ R1 + R2 R1 + R2 ⎠
Pentru R1 = R2 , relaţia (4.3.8) devine:
⎛ R ⎞ v1 + v2
v0 = ⎜⎜ 1 + ⎟⎟ (4.3.9)
⎝ R0⎠ 2
Pentru alte relaţii de ordine între R1 şi R2 se obţin alte relaţii de sumare. De
exemplu, pentru R1 = 2R2 se obţine:
⎛ R ⎞ v1 + 2v2
v0 = ⎜⎜ 1 + ⎟⎟ ⋅
⎝ R0⎠ 3

7
 4.3.5. Circuit de integrare

În fig. 4.9 este prezentată schema circuitului de integrare cu amplificare

infinită unde amplificatorul operaţional (AO) este considerat ideal. Intrarea
inversoare a AO este virtual la masă.

Fig. 4.9. Circuit de integrare

Cu notaţiile din fig. 4.9 se poate scrie:

v dv
i1 = i ; i2 = C c ; vc = v0
R dt
Înlocuind i1 şi i2 în relaţia i1 + i2 = 0 , se obţine:
vi dv dv v
+ C 0 = 0; C 0 = − i
R dt dt R
Ţinând cont că vi şi v0 sunt funcţii de timp, avem:
1
v0 (t ) = − ∫ vi (t )dt (4.3.10)
RC
unde τ = RC este constanta de timp a circuitului.
Relaţia (4.3.10) arată că semnalul de la ieşire este integrala semnalului de
la intrare.

Răspunsul circuitului de integrare la semnal treaptă:

Pentru semnal treaptă cu amplitudinea VI aplicat la intrare, semnalul la
ieşire calculat cu relaţia (4.3.10) este:
1 t
v0 (t ) = − ∫ VI dt = − VI + v0 (0 )
RC RC
Dacă se consideră că, la t = 0 , v0 (0 ) = 0 , rezultă:
t
v0 (t ) = − VI (4.3.11)
RC
Relaţia (4.3.11) arată că semnalul de ieşire creşte liniar, la aplicarea unui
semnal treaptă la intrare.

8
 Semnalele de intrare şi de ieşire sunt reprezentate în fig. 4.10, unde E
reprezintă tensiunea de saturaţie a AO, apropiată ca valoare de tensiunea de
alimentare (cca 85% din tensiunea de alimentare).

Fig. 4.10. Răspunsul circuitului de integrare la semnalul treaptă

4.3.6. Circuit de derivare

În fig. 4.11 este prezentată schema electrică a circuitului de derivare, care
se obţine din cea a circuitului de integrare propriu-zis, prin înlocuirea rezistenţei
cu un condensator şi invers.
Dacă intrarea inversoare a AO este virtual la masă (vε = 0 ) , atunci:
dvi v
vc = vi ; i1 = C şi i2 = 0 .
dt R
dv v
Din ecuaţia: i1 + i2 = 0 rezultă C i + 0 = 0 sau:
dt R
dv dv
v0 = − RC i = −τ i (4.3.12)
dt dt
unde τ = RC este constanta de timp a circuitului.

Fig. 4.11. Circuit de derivare

Relaţia (4.3.12) arată că semnalul la ieşire este derivata semnalului de

intrare, dacă intrarea inversoare este virtual la masă.

9
 4.3.7. Comparator fără histerezis
Comparatoarele sunt circuite care amplifică diferenţa între două tensiuni
aplicate la intrare, furnizând la ieşire tensiunea de saturaţie de polaritate
corespunzătoare semnului diferenţei acestora. Semnul tensiunii la ieşire este
funcţie şi de intrarea pe care se aplică această diferență.
Comparatoarele sunt AO speciale care au un slew-rate foarte ridicat. Dar,
nu slew-rate este caracteristica indicată în catalog pentru aceste circuite, ci
timpul în care comparatorul ajunge la saturaţie pentru o anumită diferenţă între
cele două mărimi aplicate la intrare.
De obicei, la intrarea comparatorului se aplică două unde, una cu frecvenţă
mult mai mare decât cealaltă. Unda de frecvenţă joasă poate fi şi o tensiune
continuă care se mai numeşte şi tensiune de prag. În fig. 4.12..a) şi b) sunt arătate
doua posibilităţi de realizare a unui comparator fara histerezis.

a) b)
Fig. 4.12. Comparator fără histerezis
a) semnalele se aplică pe ambele intrări ; b) cu sumator

Formele de undă pentru comparatorul fara histerezis sunt arătate în fig. 4.13
pentru vi semnal triunghiular bipolar. Comparatorul basculează în (+E) când
vi < VP şi în (-E) când vi > VP .

Fig. 4.13. Comparator fara histerezis - forme de undă

10