Sunteți pe pagina 1din 2

EUGEN DOGA – GRAMOFONUL

( Pag. 1 )

Compozitorul s-a nascut la 1 Martie 1937 in satul Mocra, judetul Rîbniţa din Moldova.
El pleaca din satul natal sa studieze muzica la Scoala de muzica din Chisinau intre anii
1951 si 1955. A debutat cu piesa ,,Gradina cu flori albe” cu un cvartet de coarde.
Printe creatiile compozitorului Eugen Doga regasim diferite genuri muzicale precum :
- Muzica pentru balet
- Opera
- Muzica pentru cvartete
- Melodii
- Muzica lirica
- Muzica pentru film
Una dintre cele mai mari lucrari a compozitorului este ,,Gramofonul” compusa in anul
1992, spunandu-se despre aceasta ca este cea de-a parta mare creatie muzicala a sa.
Gramofonul este un vals pentru pian si orchestra scris in 6 optimi, in tonalitatea
Do minor, avand 3 parti. Prima parte fiind tema melodiei, in a doua parte avem variatiuni,
iar in partea a treia partea este reluata tema.
Tempo-ul acestuia este unul caracteristic valsului, acesta fiind andante la viteza de
89 BPM. Structura melodiei este urmatoarea :
Partea I (tema) se repeta de doua ori, dupa care avem partea a II a, care se repeta de
doua ori si reluarea temei o singura data ca parte finala, astfel fiind nerespectata
structura normala a metricii melodiei.
Valsul incepe in tonalitatea Do minor cu un acompaniament de pian, dupa care
in masura a treia incep percutionistii iar din masura a cincia intra si viorile
alaturi de suflatori si corzile grave.
Pe parcursul temei putem asculta cum sunt imbinate instrumentele din orchestra
simfonica impreuna cu tema care este cantata la viori pentru a obtine o lucrare
intradevar deosebita.
Student Master anul 1 :
EUGEN DOGA – GRAMOFONUL
( Pag. 2 )

Putem observa faptul ca clarinetistii isi fac prezenta simtita adaugand un plus de
luminozitate melodiei, acestia punctand armonia facuta de pian impreuna cu xilofonul si
vioara a doua care jongleaza intre punctarea armonie si completarile liniei melodice
pentru vioara intai. Corzile grave se remarca in partea intai prin dublarea notelor din
cheia fa de la pian compozitorul obtinand astfel un acompaniament mult mai bine definit
pentru intreaga orchestra.
La repetarea temei vioara intai canta tema cu o octava mai jos permitandu-i
compozitorul astfel sa creeze un dialog intre viori si oboi care diversifica melodia
obtinand un alt contrast intre instrumente.
Partea a doua incepe in tonalitatea Fa minor unde xilofonul este pus intr-o lumina
aparte fiindu-i acordata o mai mare importanta de catre compozitor fiind mutata
melodia in sinte de la vioara intai la xilofon. Aici putem observa ca maestrul Doga a
vrut sa dea o noanta de finete melodiei aproape totul fiind cantat in piano si pentru ca acest
moment sa fie complet acompaniamentul pianului a fost mutat cu doua octave mai sus si
corzile grave au avut o pauza in aceast parte pentru ca reloarea temei in partea a treia sa
fie pregatita din timp pentru a putea devenii astfel punctul culminant. In aceasta parte
corzile doar puncteaza armonia pianului astfe preluand rolul din partea intai a xilofonului.
In momentul in care s-a terminat partea a doua putem observa o trecere catre partea a
treia in care se reia tema pe post de punct culminant al acestui vals. In aceasta trecere
observam ca isi reintra in rol corzile grave si raman decat corzile pentru a prelua
melodia de la xilofon care impreuna cu celelalte instrumente asteapta punctul culminant
care incepe o data cu partea a treia adica cu reluarea temei. Partea a treia este reluata
direct ca tema dezvoltata compozitorul vrand ca in aceasta partea sa iasa in relief toate
instrumentele in punctul lor maxim. Tema nu se mai repeta precum in partea intai tocmai
din motivul ca a fost reluata direct in cea mai inalta forma a sa si neavand cu ce sa puna
mai mult in valoare melodia autorul a hotarat sa modifice metricitatea melodiei astfel
nerepetand inca o data tema dezvoltata.
Student Master anul 1 :