Sunteți pe pagina 1din 5

Student Master anul 1, sem.

1 ( Pagina 1 ) Student :

DEPARTAMENTUL DE ARTE
PROGRAMUL: ARTA ACTORULUI
ETICĂ ŞI INTEGRITATE ACADEMICĂ - curs universitar-

TEMA:
Aspecte generale privind etica, moralitatea și legea

Pitagora: “Nu te strădui să dobândești cunoasterea supremă; din toate științele. Probabil că știința
moralei e cea mai necesară, dar ea nu se invață.”

Ce reprezintă etica și morala?

Termeni de etică și morală sunt sinonimi în conținut; etimologic, primul provine din limba greacă (ethicos),
al doilea este o traducere a primului în limba latină (mores), ambii însemnând moravuri.
Etica este definită ca un ansamblu de judecăți despre bine și rău, concretizate în norme etice, menite sa
ghideze comportamentul uman, în vederea căutarii și împlinirii binelui, dar și știința având ca obiect
studiul moravurilor, pentru îndrumatarea și formarea caracterului1.
Ce ne determină să căutăm comportamenul moral? Întrebarea este dificilă și a primit răpspunsuri
diferite: iubirea față de ceilalți, teama de lege, de oprobiul societății, mila, rațiunea.
A fi moral nu inseamnă sa faci ceea ce simți, ci să faci ceea ce știi că trebuie sau ce îți dicteaza conștiita.
Kant descrie moralitatea ca pe o “voință bună”, adică dispoziția unei ființe raționale imperfecte de a
acționa din datorie. El susține că o acțiune este morală prin ea însăși, ea corespunde celor mai înalte
exigente ale rațiunii. Așadar, o persoană morală este un om de conștiință, un om supus rațiunii sale fără
nicio excepție. “Demnitatea umană” este un alt concept al eticii sale potrivit căruia orice ființă rationala
are o valoare intrisecă, dincolo de orice preț, valoare ce presupune obligația de a nu trata ființele umane ca
simple mijloace în virtutea altor scopuri. “Actionează astfel încât să folosești umanitatea atât din persoana
ta, cât și din persoana altora totdeauna și ca scop, niciodată doar ca mijloc”. Consecința acestui principiu
rezidă în faptul că oricărei ființe umane trebuie să-i respectăm demnitatea umană, chiar dacă nu ar merita
un astfel de tratament, în caz contrar am leza o ființă umană. Pentru Kant existența umana ca principiu al
umanitații nu trebuie să intre în sfera calculelor de profitabilitate unde poți lua o viață pentru a salva o mie.
Practic, moralitatea este în afara sferei utilității, fiind valorizată pentru gratuitatea sa, căci acolo unde
există corectitudine există o valoare morală și nu o valoare de schimb. Altfel spus, o acțiune care presupune
o răsplată nu este o acțiune morală. Și nici o acțiune care este făcută sub presiunea pedepsei nu este o
acțiune morală, căci atât pedeapsa cât și răsplata face ca acea acțiune să fie făcută sub autoritatea unui
interes personal și nu sub autoritatea moralității.
Asadar, moralitatea este calitatea umană de a fi în acord cu standardele dreptatii, cu o bună
conduita sau cu un sistem de idei care se încadrează în aceleași categorii. Etica reprezintă un set de reguli
morale ale individului al cărui nucleu este corectitudinea, o înălțime de conștiință care este sistematizată,
conceptualizată și apoi definită în continuare de norme, religii și culturi sociale (de exemplu, poligamie,
sclavie).
Moralitatea descrie principiile care guvernează comportamentul nostru. Fără aceste principii, o societate
nu pot supraviețui mult timp. Pentru că suntem ființe umane născute cu instinctul binelui, dar și dotate cu
instincte precum autoapărarea, reproducerea și conservarea, moralitatea este necesară, iar fără etică nu
ne-am descurca. Practic, există valori și există acțiuni. Avem nevoie de valori pentru a ne seta
comportamentul corect și avem nevoie de reguli care să ne arate ce trebuie să facem pentru a deveni ceea ce
trebuie să fim. Omul trebuie să lupte cu viciile, patimile sale și cu dorințele nesăbuite, iar orice abandon în
acest sens va echivala cu o repudiere din cadrul societății. Suntem produsul libertății noastre, spunea
Sartre, deoarece ne construim substanța prin hotărârile pe care le luăm. Nicio scuza și nici o dezvinuire a
lipsei noastre de angajament nu sunt admise, întrucât orice forma de relegare a responsabilității și asumării
este o manifestare de rea credință.
Student Master anul 1, sem. 1 ( Pagina 2 ) Student :

Abandonul luptei prin justificări și dezvinovățiri reprezintă o fugă de la conștientizarea libertății noastre și
nu poate fi legitimat prin felul de a fi al omului, ci trebuie asumat ca efect al voinței.
Prin prudență, individul aplică moralitatea cazurilor individuale, prin mijloace corecte și înlătura
toate erorile, îndoielile cu privire la bine și rău. Adevărul este recunoscut de judecăți prudente. Oricine își
urmează conștiința este cu adevărat prudent.
Prin dreptate, se respectă drepturile oamenilor și se creează o armonie umană.
Prin urmare, nici dorințele omenești, nici circumstanțele nefaste, nici dorințele subiective nu pot
scuza comportamentul unui cetățean nepăsător2.
Moralitatea trebuie să fie privită ca o responsabilitate față de noi înșine. Suntem responsabili să
demonstrăm că suntem oameni. Suntem autorii propriei noastre vieți, iar din această perspectivă, trebuie să
fim morali, pentru că de asta depinde cum ne vom crea pe noi înșine.
În prezent, omul modern percepe moralitatea ca pe o obligație și o formă a supunerii însoțită de pedeapsă.
Astăzi, a fi moral înseamnă a face concesii, a renunța la plăcere, dorințe, instincte și pasiuni.

Ce este deontologia?
Deontologia (numită și etica profesională) ca teorie a indatoririlor, este acea parte a eticii privind
normele morale și obligațiile specifice în exercitarea unei profesii.
Pentru ca activitatea sa să poată fi considerată morală, profesionistul trebuie ca prin modul de gandire și
faptele sale să urmărească înfăptuirea binelui ca nevoie imanentă a acțiunilor sale. Scopul esențial al
oricărei persoane este atingerea fericirii. Grecii credeau că nu poti fi fericit decât atunci cand ai un anumit
mod de viață.
Etica profesională urmărește același scop -dobândirea fericirii- pe baza experienței acumulate într-o
profesie de către înaintași.
Codul deontologic este un ansamblu de noțiuni, principii și etaloane privind comportamentul
persoanelor dintr-o profesie, inclusiv faptele comportamentale inacceptabile și sanctionarea acestora.
Codul deontologic este necesar pentru ca profesioniștii tineri să poata alege ce este bine în profesie. Este și
acum actuală afirmatia lui Aristotel, făcută în urma cu peste 2000 de ani3, ca «e înca greu ca cineva să
primească din tinerețe o conduită morala potrivită, dacă nu este educat sub legi corespunzătoare. Căci a
trai cumpătat și calit nu este după gustul mulțimii, și cel puțin după gustul tineretului. De aceea, educația și
ocupația tineretului trebuie reglementată prin legi. Căci ceea ce a devenit pentru cineva obișnuința nu-i mai
face în urmă nici o greutate».
Cu alte cuvinte, idealul moral este greu de atins, fiind necesară îndrumarea prin legi morale adecvate.
Totuși, codurile deontologice cuprind doar principii generale de rezolvare a probelemelor etice ivite mai
frecvent, nu însă și pentru noile probleme concrete, revenind fiecarui profesionist îndatorirea ca în orice
situație să acționeze moral.

Care este legătura între morală și lege?


Legea este un act al voinței statale și cuprinde norme juridice ce prescriu pentru orice persoană un
comportament obligatoriu ce poate fi impus prin forța de constrângere a statului, atrăgând sancțiuni penale,
administrative, disciplinare și/sau civile.
Comparativ, normele morale sunt concepute de societate ori mediul profesional, au caracter opțional, iar
incălcarea lor este sancționata prin oprobiul opiniei publice și/sau a membrilor profesiei.
Legea își are izvorul în morală, prin preluarea normelor morale de către legiuitor în normele juridice. În
consecință, legea trebuie aplicată întotdeauna încât să fie în concordanță cu morala, deci nu ar trebui să
existe o contradicție între acestea.
Totusi, dacă se ivește o contradicție între lege și morală, judecătorul poate decide fie aplicarea strictă a
legii pe considerentul că are obligația de a interpreta și aplica legea, iar nu morala, fie de a aprecia asupra

2
Daniel Nica, Pastila Rosie, 2015, Editura Trei, Bucuresti, pag. 76.
3
Aristotel, Etica nicomahica, Editura Antet, 2007, p.215
importanței temeiurilor legale și dacă acestea contravin cu ceea ce majoritatea consideră a fi just, ori
lipsesc, de a se pronunta în echitate. Codul de etică și deontologie profesională
Student Master anul 1, sem. 1 ( Pagina 3 ) Student :

Având în vedere analiza de la pct.1, în continuare vom prezenta un Cod de etică și


deontologie profesională, document ce conține noțiunile, principiile și regulile specifice
domeniului eticii și integrității academice.
Codul este structuratastfel: principii generale,valori ale conduitei etice universitare,
incompatibilități şi conflicte de interese, Comisia de Etica, abateri şi sanctiuni, măsuri
pentru prevenirea şi sancționarea abaterilor de la conduita etică, dispoziții finale.
Capitolul I - Principii generale
Acest capitol cuprinde principiile generale și sistemul de valori pe care a fost conceput și edificat Codul,
scopul, obiectivele și angajamentul managerului universității.
În ordinea indicată de art.1 din Cod, principiile generale sunt următoarele:
-Universitatea este o instituţie „ale cărei scopuri, valabile pentru fiecare membru al său, includ dezvoltarea
şi afirmarea profesională, evoluţia cunoaşterii şi cercetării în condiţiile respectării statului de drept şi a
drepturilor omului”.
-Universitatea „respectă demnitatea fiecăruia dintre membrii săi şi promovează integritatea academică”;
-Codul de etică şi aplicarea sa „nu exclud şi nu înlocuiesc drepturile şi obligaţiile legale care revin
membrilor universităţii”;
-Codul de etică şi deontologie profesională universitară este unul „instituţional” si „nu se poate substitui
codurilor pentru cercetarea ştiinţifică de profil şi nici nu le suplineşte pe acestea”

Normele şi principiile de etică şi deontologie universitară promovate prin Cod sunt circumscrise, conform
art.2, “sistemului de valori universal-acceptate de comunităţile academice în condiţiile internaţionalizării
informaţiei, globalizării şi fundamentării societăţii cunoaşterii”.
În acest context, “sistemul de valori relevă normele de conduită, având o triplă funcţionalitate:
-promovarea personalităţii şi consolidarea statusului individual,
-promovarea culturii organizaţionale şi consolidarea statusului profesional,
-asumarea răspunderii individuale şi instituţionale în baza interesului public”.

Valorile şi principiile promovate şi dezirabile în Universitate sunt specificate in cuprinsul art.3:


-libertatea academică;
-autonomia personală;
-dreptatea şi echitatea;
-meritul;
-profesionalismul;
-onestitatea intelectuală/profesională;
-transparenţa;
-respectul şi toleranţa;
-responsabilitatea;
-bunăvoinţa şi grija;
-colegialitatea ;
-confidenţialitatea.

Scopul codului de etică şi deontologie profesională universitară, asumat ca ghid de integritate academică de
Universitate, este acela de “a contribui la crearea unui climat de încredere, respect şi demnitate, ca
fundament pentru angajamentul creativ şi responsabil al tuturor membrilor comunităţii noastre academice,
pentru dezvoltare personală şi pentru realizarea performantă a obiectivelor universităţii”.

Pentru realizarea scopului asumat sunt enumerate obiectivele:


1. Definirea valorilor şi a modalităţii de integrare a acestora, pentru facilitarea înţelegerii
comportamentului moral şi profesional aşteptat din partea membrilor comunităţii universitare; acest
obiectiv este prezentat detaliat în capitolul II- Valorile conduitei etice universitare.

Student Master anul 1, sem. 1 ( Pagina 4 ) Student :

2. Definirea abaterilor şi a sanctiunilor aferente, ca norme punitive ce se pot aplica, pentru conştientizarea
comportamentelor indezirabile şi a efectelor defavorabile ale acestora la nivel individual şi organizaţional;
acest obiectiv este prezentat detaliat în capitolul III -
3. Definirea procedurilor de asigurare a conduitei etice şi a măsurilor de prevenire, analiză şi soluţionare,
sancţionare, evaluare a acţiunilor întreprinse, pentru crearea unui cadru coerent, consecvent şi credibil,
într-o abordare constructivă, necesar ameliorării deficienţelor, consolidării încrederii şi angajamentului;
acest obiectiv este prezentat detaliat in capitolul IV
4. Angajamentul managementului universității pentru valorile, normele şi comportamentele etice, ca factor
esenţial pentru consolidarea încrederii, climatului coeziv şi participativ performant;
5. Procedurile disciplinare sunt prevăzute în conformitate cu regulamentul intern, potrivit prevederilor
codului muncii şi totodată, în conformitate cu legile speciale, care vizează răspunderea disciplinară în
domeniul educaţiei.
Pentru obiectivul nr.4, privind angajamentul managementului universității, la art.6 se prevede că pentru
crearea unui climat de încredere, respect şi demnitate, prin asumarea valorilor universităţii, managerul va
respecta și va acționa, în principal, pentru:

-protejarea membrilor comunităţii academice de ingerinţe, presiuni şiconstrângeri politice, religioase şi de


putere economică, exceptând constrângerile de naturăştiinţifică, legală şi etică, abordareacritică,
constructivă, parteneriatul intelectual şicooperare, indiferent de opiniile politice sau de credinţele religioase
(libertatea academică);
-nediscriminarea, egalitatea de şanse, corectitudinea, prevenirea şi eliminarea conflictelor de interese şi a
corupţiei (dreptatea şi echitatea);
-transparenţa informaţiilor privind admiterea, evaluarea, angajarea, promovarea şiutilizarea resurselor
universităţii (transparenţa);
-crearea unui cadru favorabil asumării responsabilităţii fiecărui angajat alinstituţiei, la nivelul său de
competenţă, pentru calitatea procesului didacticşi serviciiloreducaţionale oferite beneficiarilor educaţiei
(competenţa);
-crearea unui cadru favorabil asumării responsabilităţii pentru calitatea procesului de cercetare, a
stimulării creativităţii pe principii corecte (onestitatea academică);
-recunoaşterea, cultivarea şi recompensarea meritelor personale şi colective înrealizarea misiunii şi
obiectivelor universităţii (meritul);
-încurajarea implicării active în problemele profesionale şi publice, princolegialitate şi atitudine civică,
precum şi prin comportament respectuos,în scopul creşteriiprestigiului instituţiei (responsabilitate
personală şi profesională);
-încurajarea respectului reciproc, a cooperării şi spiritului de toleranţăfaţă dediferenţele între oameni,
opinii, credinţe şi preferinţe intelectuale, rezolvarea disputelor prin argumente raţionale (respect şi
toleranţă);
-formarea unui mediu propice dezvoltării personale şi profesionalepentrupersoane şi grupuri aflate în
nevoie, fără a încuraja o evaluare părtinitoare (bunăvoinţă şi grijă);
-încurajarea colaborării membrilor comunităţii academiceîn spirit decolegialitate, înţelegere, respect şi
sprijin reciproc (colegialitate);
-promovarea principiului responsabilităţii tuturor membrilor comunităţii academice de a acţiona în
interesul universităţii, pentru realizarea obiectivelor, strategiilorşi politicilor universităţii, în sensul
realizării misiunii, creşterii competitivităţii şi prestigiului (loialitate);
-reglementarea păstrării caracterului confidenţialal informaţiilor privindaspectele vieţii private
(confidenţialitate).
Student Master anul 1, sem. 1 :