Cercetari Satelit Faza I PDF

PROIECT
CERCETĂRI ÎN DOMENIUL COMUNICAȚIILOR

PRIN SATELIT
FAZA I: STUDIU PRIVIND REGLEMENTĂRI ȘI STANDARDE, ACTUALE

ȘI DE PERSPECTIVĂ, PROPUSE/EMISE DE ORGANIZAȚII ȘI/SAU
FORUMURI CU ACTIVITATE ÎN DOMENIUL COMUNICAȚIILOR PRIN
SATELIȚI
DECEMBRIE 2015
INSTITUTUL NATIONAL DE STUDII SI CERCETĂRI PENTRU COMUNICATII
NATIONAL COMMUNICATIONS STUDIES AND RESEARCH INSTITUTE
INSTITUT NATIONAL D'ETUDES ET DES RECHERCHES DES TELECOMMUNICATIONS
I.N.S.C.C.
TELEFON: (0040) 21 3189571; (0040) 21 3189573 TELEFAX: (0040) 21 3189575; (0040) 21 3189577
www.inscc.ro
FONDAT 1955
Bd. Preciziei nr.6, sector 6, Cod 062203, CP 76-106 Sistem al managementului calităţii,
BUCURESTI – ROMANIA, E-mail: cnscc@co.cnscc.ro conform Standardului
Nr. înreg. Oficiul Registrului Comerţului: J40/4705/1997 ISO 9001 : 2008, certificat de către
Cod unic de înregistrare: RO 1570140 SRAC şi IQNet cu nr. 534
CERCETĂRI ÎN DOMENIUL COMUNICAȚIILOR PRIN SATELIT
Faza I: Studiu privind reglementări și standarde, actuale și de

perspectivă, propuse/emise de organizații și/sau forumuri cu
activitate în domeniul comunicațiilor prin sateliți
DIRECTOR GENERAL,
Dr. ing. Ion STĂNCIULESCU
CONTRACT DE FINANȚARE
PENTRU PROIECTE DIN PLANUL
SECTORIAL, NR. 140/10.07.2015,
ÎNCHEIAT CU MINISTERUL PENTRU
SOCIETATEA INFORMAȚIONALĂ
DECEMBRIE 2015
Faza I: Studiu privind reglementări și standarde, actuale și de perspectivă,
propuse/emise de organizații și/sau forumuri cu activitate în domeniul
comunicațiilor prin sateliți
Activitatea I.1
Prezentarea reglementărilor privind servicii și sisteme de sateliți
Activitatea I.2
Utilizarea sateliților în comunicații de bandă largă
Activitatea I.3
Reglementarea utilizării spectrului de către sistemele de sateliți
Activitatea I.4
Standarde referitoare la comunicații de bandă largă prin satelit
Director de Proiect: dr. ing. Radu DRAGOMIR

I.N.S.C.C. – Laborator Radiocomunicații
Tel.: 021 3189266
Fax: 021 3189575
email: radu.dragomir@inscc.ro
INSTITUTUL NATIONAL DE STUDII SI CERCETĂRI PENTRU COMUNICATII
NATIONAL COMMUNICATIONS STUDIES AND RESEARCH INSTITUTE
INSTITUT NATIONAL D'ETUDES ET DES RECHERCHES DES TELECOMMUNICATIONS
I.N.S.C.C.
TELEFON: (0040) 21 3189571; (0040) 21 3189573 TELEFAX: (0040) 21 3189575; (0040) 21 3189577
www.inscc.ro
FONDAT 1955
Bd. Preciziei nr.6, sector 6, Cod 062203, CP 76-106 Sistem al managementului calităţii,
BUCURESTI – ROMANIA, E-mail: cnscc@co.cnscc.ro conform Standardului
Nr. înreg. Oficiul Registrului Comerţului: J40/4705/1997 ISO 9001 : 2008, certificat de către
Cod unic de înregistrare: RO 1570140 SRAC şi IQNet cu nr. 534
Lista personalului de execuție a contractului nr. 140/10.07.2015

„Cercetări în domeniul comunicațiilor prin satelit”
Faza I / 2015
Nr
.cr Nume, prenume Funcția Semnătura
t.
1 Dr.ing. Dragomir Radu Cercetător Științific gr. III
2 Drd.ing. Gheorghe Cristina Cercetător Științific gr. III
3 Dr.ing. Dragomir Dorina Asistent Cercetare
4 Sing. Pujină Gheorghe Asistent Cercetare
5 Sing. Ionescu Sorin Asistent Cercetare
6 Sing. Tirică Marina Asistent Cercetare
7 Ec. Logofătu Adriana Economist
8 Cristescu Victor Tehnician
9 Birău Augustin Tehnician
DIRECTOR GENERAL DIRECTOR PROIECT

Dr. ing. Ion STĂNCIULESCU Dr. ing. Radu DRAGOMIR
CUPRINS
pagina
CUPRINS .........................................................................................................................i
LISTA FIGURILOR DIN TEXT .................................................................................. iii
LISTA TABELELOR DIN TEXT .................................................................................. v
1. INTRODUCERE ................................................................................................. 1-1
2. REGLEMENTĂRI PRIVIND SERVICII ȘI SISTEME DE SATELIȚI............ 2-1
3. UTILIZAREA SATELIȚILOR ÎN COMUNICAȚII DE BANDĂ LARGĂ ..... 3-1
4. REGLEMENTAREA UTILIZĂRII SPECTRULUI DE CĂTRE SISTEMELE
DE SATELIȚI ............................................................................................................. 4-1
5. STANDARDE REFERITOARE LA COMUNICAȚII DE BANDĂ LARGĂ
PRIN SATELIT ........................................................................................................... 5-1
6. BIBLIOGRAFIE ................................................................................................. 6-1
A LISTA ACRONIMELOR UTILIZATE .................................................................. 1
Lucrarea conține 118 pagini.
i
Proiect nr. 140/2015, faza 1, decembrie 2015
ii
LISTA FIGURILOR DIN TEXT
pagina
Figura 2.1 Interferența dintre două sisteme de sateliți vecine .................................... 2-6
Figura 2.2 Ilustrarea unui serviciu BSS .................................................................... 2-10
Figura 2.3 Serviciul mobil prin satelit, MSS ............................................................ 2-11
Figura 2.4 Serviciul fix prin satelit, FSS .................................................................. 2-12
Figura 2.5 Satelitul INTELSAT 905, poziționat la 335.50 longitudine estică ........... 2-14
Figura 2.6 a) aplicații Vista; b) rețea domestică/regională Vista cu ruter A sau B ... 2-16
Figura 2.7 Componentele unui sistem DBS ............................................................. 2-19
Figura 2.8 Orbită staționară și o posibilă orbită polară ............................................ 2-19
Figura 2.9 Orbitele LEO: a) prima trecere; b) a doua trecere, după o rotație terestră cu
250. Perioada orbitală este de 102 minute ................................................................. 2-20
Figura 2.10 Conceptul de bază al sistemului COSPAS – SARSAT ........................ 2-22
Figura 2.11 Acoperirea GEOSAR ............................................................................ 2-22
Figura 2.12 Flota EUTELSAT ................................................................................. 2-24
Figura 2.13 Conceptul INTERSPUTNIK pentru servicii de bandă largă prin
satelit ......................................................................................................................... 2-25
Figura 3.1 Componente ale unei rețele satcom .......................................................... 3-3
Figura 3.2 Topologie satcom mesh cu trei stații terestre ............................................ 3-3
Figura 3.3 Rețea satcom stea cu patru stații terestre și un nod central ....................... 3-4
Figura 3.4 Servicii de comunicații: a) acces la Internet și b) VPN ............................ 3-6
Figura 3.5 Tipuri de resurse interconectabile la bordul satelitului ............................. 3-7
Figura 3.6 Interconectare prin salt transponder, două fascicule ................................. 3-9
Figura 3.7 Comutare analogică transparentă la bord, SS – TDMA ......................... 3-10
Figura 3.8 Satelit cu trei fascicule: a) organizarea cadrului și b) secvența stărilor de
comutare pe durata activă a câmpului de trafic ........................................................ 3-11
Figura 3.9 Resurse comutate la bord prin procesare digitală regenerativă .............. 3-12
Figura 3.10 Interconectarea a două rețele cu purtătoare și capacități diferite; .......... 3-13
Figura 3.11 Interconectare prin baleierea fasciculelor de antenă ............................. 3-14
Figura 3.12 Rețea de satelit regenerativ cu un singur fascicul ................................. 3-15
iii
Figura 3.13 Interconectare GEO – GEO .................................................................. 3-16
Figura 3.14 Un singur program pe conexiune ascendentă ....................................... 3-18
Figura 3.15 Acces FDMA la canalul de satelit pentru transmiterea mai multor
programe pe același canal ......................................................................................... 3-19
Figura 3.16 Conexiune ascendentă cu programe multiplexate TDM ....................... 3-20
Figura 3.17 Model de referință al unei arhitecturi de protocol pentru o rețea de sateliți
de bandă largă ........................................................................................................... 3-23
Figura 3.18 Interfețe ale unei arhitecturi de rețea mesh de satelit regenerativ ......... 3-24
Figura 3.19 Rețele regenerative mesh și stea pentru terminale DVB – RCS de
utilizator .................................................................................................................... 3-25
Figura 4.1 Surse de interferențe între o rețea de sateliți și o conexiune terestră ce
lucrează pe aceeași frecvență ...................................................................................... 4-3
iv
LISTA TABELELOR DIN TEXT
Pagina
Tabelul 2.1 Sateliți INTELSAT geostaționari .......................................................... 2-15

Tabelul 2.2 Caracteristicile sistemului DBS ............................................................ 2-17
Tabelul 2.3 Caracteristicile platformei PTT ............................................................. 2-21
Tabelul 4.1 Definițiile Serviciilor de Radiocomunicații de către Reglementările Radio
ITU .............................................................................................................................. 4-6
Tabelul 4.2 Rețele de sateliți considerate de ITU ca virtuale ..................................... 4-8
v
vi
1. INTRODUCERE
Prezentarea generală a lucrării
Sateliții au jucat un rol important în comunicațiile prin telefonie și în serviciile

de video (TV) difuziune încă de la începutul utilizării acestora în telecomunicații.
Astăzi, sateliții îndeplinesc funcții tot mai importante în serviciile de bandă largă și
Internet și rolul lor va crește tot mai mult în rețelele de generație viitoare, datorită
caracteristicilor speciale care le asigură o nișă în infrastructura globală a rețelelor.
Rețelele de satelit, împreună cu tehnologiile emergente de rețea, constituie o
temă specială. Datorită naturii specifice a conexiunilor satelitare (întârzieri lungi de
propagare, rată a erorilor de bit relativ mare, lărgime limitată de bandă – comparativ cu
rețelele terestre, și în particular cu conexiunile optice), protocoalele standard trebuiesc
adaptate pentru a susține în mod eficient conexiunile de satelit. Orbita satelitară
afectează în mod direct caracteristicile conexiunii și produce un impact semnificativ în
proiectarea rețelelor de satelit.
Scopul final al rețelelor de satelit este furnizarea suportului pentru aplicații și
servicii disponibile în rețelele terestre. Aceste aplicații și servicii produc atât trafic, cu
o mare diversitate de cerințe în ceea ce privește resursele de rețea și calitatea
serviciilor, cât și cerința integrării terminalelor utilizate în telecomunicații, difuziune,
rețele de calculatoare, TV, sisteme globale de localizare.
Rețelele de satelit au evoluat masiv de la sateliți de telecomunicații la rețele
Internet și de bandă largă. Acestea s-au adaptat pe parcursul evoluției către ISDN,
ATM, Internet, difuziune digitală, etc. Cele mai recente dezvoltări sunt procesare la
bord, comutație la bord și rutare IP la bord. De asemenea, rețelele de sateliți au abordat
administrarea resurselor, servicii de securitate și calitate, servicii VoIP, servicii de
grup, video conferință, DVB-S, DVB-RCS și IPv6. Constrângerile practice ale
rețelelor de satelit sunt costul, complexitatea, tehnologii și eficiența spațiului și a
segmentelor terestre în proiectare, implementare și operare.
1-1
Dezvoltarea tehnologică a stabilizat și maturizat sistemele de comunicații prin
sateliți astfel încât rețelele de satelit pot fi adresate ca parte integrantă a infrastructurii
de generație viitoare.
Una dintre cele mai mari provocări ale rețelelor de satelit este integrarea cu
rețelele terestre emergente. Tehnologiile celulare 4G, incluzând aici arhitecturile LTE
– Advanced și Advanced Mobile WiMAX (IEEE 802.16m), sunt limitate. Rețelele
celulare moderne, bazate pe RAN (Radio Access Network), care se ocupă cu
interfețele stațiilor de bază (denumite eNB) și ale stațiilor mobile (echipamentul
utilizatorului, UE), trebuie să administreze un trafic uriaș între telefoane mobile,
tablete, dispozitive eBook, etc. Structura RAN actuală trebuie să satisfacă scenarii și
solicitări noi în privința hibridizării rețelelor prin adoptarea de stații foarte diverse ca
tip și mărime. Astfel, una dintre solicitări este degajarea traficului dinspre celule mari
(macrocelule) către celule mici. O altă solicitare este administrarea resurselor prin
interfețe. Celulele mari și celulele mici pot fi desfășurate pe purtătoare multiple,
agregate pentru a atinge performanță de nivel înalt. Desfășurarea celulelor pe
monopurtătoare și administrarea interferențelor intercelule poate apela la tehnici
speciale precum multiplexarea în domeniul timp. Coordonarea multipunct poate fi
utilizată pentru a armoniza transmisiile între multiple celule. Viitorul RAN trebuie (1)
să asigure un suport convenabil terminalelor UE astfel încât acestea să se conecteze
concurent la multiple stații eNB, în diverse condiții de distribuție, (2) să dezvolte
tehnologii (de exemplu cloud RAN) pentru a reduce cheltuielile de exploatare, (3) să
apeleze la formule de autoorganizare, SON (Self-Organized Networking) pentru
echilibrarea sarcinii, stabilirea rutelor și rutare adaptivă.
Arhitecturile actuale, bazate pe un plan centralizat de date, forțează transmiterea
traficului UE prin noduri de pachete, ceea ce limitează posibilitățile de extindere și
îngreunează găzduirea conținutului în celulele rețelei. În plus, echipamentul de rețea
are interfețe ce folosesc protocoale complexe, ce folosesc un număr foarte mare de
parametri, ceea ce limitează controlul operării rețelei și, implicit, reduce capacitatea de
inovare a serviciilor. SON separă fizic planul de control de planul de direcționare.
Inteligența rețelei este (logic) centralizată într-un controler bazat pe soft ce deține
informații asupra rețelei globale. Din punct de vedere al aplicațiilor, rețeaua apare ca
1-2
un singur comutator logic. Resursele și funcțiile rețelei celulare pot fi virtualizate.
Astfel, SON și virtualizarea pot furniza, în mod flexibil și adaptiv, trafic, servicii
profitabile și capabilitatea de a livra stațiilor mobile servicii ce necesită un volum mare
de date.
Lucrarea cu titlul „Cercetări în domeniul comunicațiilor prin satelit” face

parte din Planul Sectorial de Cercetare Dezvoltare al Ministerului pentru Societatea
Informațională pentru 2015 – 2017.
Lucrarea face o analiză exhaustivă a sistemelor și rețelelor de sateliți, a
serviciilor de comunicații suportate, a soluțiilor de acces la rețele de satelit, a cerințelor
de securitate și protecției la perturbații, precum și a modelelor de rețele de satelit
integrabile în rețele NGN.
Planul de realizare al lucrării este împărţit în șase faze pe parcursul a trei ani de
cercetare: 2015- 2017:
 Faza I „Studiu privind reglementări și standarde, actuale și de

perspectivă, propuse/emise de organizații și/sau forumuri cu activitate în
domeniul comunicațiilor prin sateliți” cu termen de predare 9 dec. 2015, are ca
activităţi principale, următoarele:
 Prezentarea reglementărilor privind servicii și sisteme de sateliți;

 Utilizarea sateliților în comunicații de bandă largă;
 Reglementarea utilizării spectrului de către sistemele de sateliți;
 Standarde referitoare la comunicații de bandă largă prin satelit.
 Faza a II-a „Studiu privind principalele servicii de comunicații mobile

livrabile rețelelor terestre prin sateliți sau sisteme de sateliți” cu termen de
realizare 28 iunie 2016, va cuprinde următoarele activităţi:
1-3
 Caracteristici ale sistemelor de sateliți;
 Rețele de sateliți pentru difuziune;
 Rețele de sateliți de bandă largă;
 Protocolul controlului transmisiei;
 Rețele de sateliți cu IPv6.
 Faza a III-a „Studiu privind soluții de acces la satelit” cu termen de

realizare 09 dec. 2016, va cuprinde următoarele activități:
 Tehnici fundamentale de acces;

 Parametrii și rutarea traficului;
 Alocarea fixă și dinamică a resurselor.
 Faza a IV-a „Studiu privind modele de incorporare și soluții de

configurare a conexiunilor de satelit la stații și rețele mobile terestre” cu termen
de realizare 10 mai 2017, va cuprinde următoarele activități:
 Organizarea stațiilor terestre;

 Caracterizarea subsistemelor RF și de antenă ale rețelelor mobile terestre;
 Caracterizarea subsistemului interfață de rețea.
 Faza a V-a „Studiu privind concepte și măsuri de protecție a

conexiunilor mobile prin satelit la perturbații și riscuri de securitate” cu termen
de realizare 20 sept. 2017, va cuprinde următoarele activități:
 Caracterizarea perturbațiilor atmosferice;

 Prezentarea riscurilor de securitate;
 Disponibilitatea sistemului de comunicații prin satelit;
 Fiabilitatea comunicațiilor de bandă largă prin satelit.
1-4
 Faza a VI-a „Studiu privind modele de exploatare a rețelei de acces la
satelit utilizabile în dezvoltarea rețelelor NGN” cu termen de realizare 08 dec. 2017,
va cuprinde următoarele activități:
 Prezentarea rețelelor NGN;

 Arhitectură centrată pe satelit cu agent QoS;
 Arhitectură centrată pe stație terestră cu asigurare QoS.
1.2 Prezentarea conţinutului fazei I
Faza I „Studiu privind reglementări și standarde, actuale și de perspectivă,

propuse/emise de organizații și/sau forumuri cu activitate în domeniul
comunicațiilor prin sateliți” este o lucrare cu cinci capitole care acoperă toate
activităţile prezente în planul de dezvoltare şi anume:
Capitolul I „Introducere” face o prezentare sumară a principalelor motoare ale

evoluției sistemelor de sateliți în serviciile de comunicații de bandă largă şi o descriere
sintetică a etapelor lucrării.
Capitolul II „Reglementări privind servicii și sisteme de sateliți” conţine:
 Analiza obiectivelor reglementărilor serviciilor și sistemelor de sateliți;

 Analiza planificării operării serviciilor;
 Regimul de repartiții și administrarea serviciilor de satelit;
 Definirea serviciilor;
 Analiza unor sisteme de sateliți.
Capitolul III „Utilizarea sateliților în comunicații de bandă largă” analizează

o rețea generică de sateliți de bandă largă din perspectiva unei arhitecturi (tipice) de
rețea. Capitolul cuprinde concluzii referitoare la organizarea rețelei de sateliți și
1-5
utilizarea resurselor disponibile la bordul satelitului, așa cum rezultă din reglementări
și standarde specifice:
 Componentele rețelei de sateliți;

 Topologii ale rețelei de sateliți (mesh, stea);
 Tipuri de conexiuni și conectivitate;
 Model de referință al unei arhitecturi de protocol pentru o rețea de sateliți de
bandă largă.
Capitolul IV „Reglementarea utilizării spectrului de către sistemele de

sateliți” se referă la:
 Interferență și clase de interferență;

 Analiza căilor de interferență între conexiuni de satelit și conexiuni terestre;
 Analiza criteriilor de reglementare a spectrului de frecvențe pentru
furnizarea serviciilor de comunicații prin satelit;
 Analiza regulilor și procedurilor pentru planificarea și utilizarea
radiofrecvențelor de către administrații;
 Utilizarea benzilor de frecvențe de către servicii prin satelit.
Capitolul V „Standarde referitoare la comunicații de bandă largă prin

satelit” listează în extenso materialul ITU-T și ETSI privitor la rețele și sisteme de
sateliți.
Capitolul VI „Bibliografie” cuprinde titlurile documentelor de referinţă care

au constituit suportul tehnic pentru realizarea lucrării.
Anexa A – conţine acronime şi abrevieri.
Lucrarea se va continua în anul 2016 cu următoarele două faze.
1-6
2. REGLEMENTĂRI PRIVIND SERVICII ȘI SISTEME DE
SATELIȚI
Comunicațiile în bandă largă reprezintă una dintre prioritățile absolute ale

secolului 21, banda largă în sine fiind considerată un instrument esențial de creștere
economică și transformare socială, ce crează un mediu de cultură pentru inovare
tehnologică și inovare de servicii. Adoptarea și utilizarea la scară extinsă a modelului
de bandă largă încurajează proiectarea și introducerea serviciilor electronice complexe,
relevante și disponibile utilizatorilor. Termenul de bandă largă este folosit aici pentru a
indica viteza de acces a utilizatorului la o conexiune Internet, pe ambele sensuri. Nu
există o valoare unanim acceptată a benzii, în schimb se admite o valoare minimă
egală cu 2Mbps.
Internetul este un generator de avuție și o componentă importantă în procesul de
îmbunătățire a vieții societății. Rețeaua Internet trebuie să asigure o acoperire cât mai
mare, să anuleze efectele distanțelor lungi și izolarea zonelor greu accesibile, să fie
implementată cât mai rapid. Aceste cerințe sunt dificil de îndeplinit pe teren terestru,
dar adecvate tehnologiilor satelitare. Satelitul este o opțiune atractivă pentru afaceri și
activități guvernamentale ce nu pot beneficia de servicii uzuale de comunicații, din
cauza poziționării geografice. Comparativ cu instalarea terestră, locațiile îndepărtate
pot beneficia de acces prin satelit. Banda largă de satelit permite aplicații noi de
mobilitate, precum cele furnizate trenurilor, navelor maritime, avioanelor și
vehiculelor.
Sateliții deservesc piețele tradiționale de telefonie și difuziune, acoperind arii
geografice mari prin transmisii monofascicul. Există o mare cerere pentru acces duplex
de bandă largă pentru zone terestre neacoperite de infrastructura de telecomunicații.
Satelitul de bandă largă furnizează acestor zone servicii de buclă locală.
Tehnologiile de comunicații satelitare au potențialul de a accelera
disponibilitatea serviciilor Internet. Există o strânsă legătură dintre disponibilitatea
unei infrastructuri de bandă largă la scară mare și nivelul educației publice, starea
serviciilor tradiționale și accesul electronic la e-guvernare și e-comerț. Satelitul
reprezintă infrastructură imediată, independentă de teren și distanță. Satelitul poate
2-1
furniza soluții în diverse modalități – distribuție și ultim acces wireless, sau direct la
domiciliu.
Eficiența serviciilor satelitare iese în evidență când acestea servesc spații foarte
mari, de exemplu teritorii naționale, continentale sau globale. În aceste cazuri nu există
limitări de tipul ultim kilometru, iar fiabilitatea comunicațiilor satelitare este
recunoscută în cazuri de dezastre naturale sau terorism. Durata de viață a sateliților
poate ajunge la 18 ani sau chiar mai mult. Sateliții sunt prin natura lor robuști și
furnizează un timp lung al disponibilității, comparativ cu soluțiile terestre (fibră optică,
cablu metalic sau wireless).
Costurile de închiriere a serviciilor de satelit sunt pe o pantă descendentă, astfel
încât serviciile acestora devin tot mai competitive economic cu alte opțiuni de bandă
largă. Noile generații de aplicații, care necesită o putere tot mai sporită de calcul, pot fi
suportate de satelit. Capacitatea mare, de circa 100Gbps, a satelitului, cuplată cu
multiple fascicule și multiple porți de acces, rezultă în reducerea costului per Mbps în
raport de 100 la 1, comparativ cu satelitul convențional de bandă Ku de 1Gbps.
Sistemele de satelit sunt optimizate pentru servicii precum acces la Internet, rețele
virtuale private (VPN), acces personal, etc. Adoptarea satelitului cu acces de bandă
largă, cu mare capacitate de prelucrare, introduce un nou model ce va permite
industriei începerea unui proces de remaniere a pieței de comunicații de bandă largă
prin satelit, capabil să ofere servicii convenabile zonelor defavorizate.
Livrarea serviciilor de bandă largă prin sateliți (geostaționari) se confruntă cu
problematica latenței (întârzieri inerente între emisia și recepția unui mesaj – între
540ms și 800ms într-un mediu tipic). Pentru unele aplicații, precum email și navigare
web, latența nu constituie un impediment. Grație tehnicilor de accelerare a
protocoalelor TCP, latența nu exercită efecte sesizabile, cu excepția aplicațiilor în timp
real (jocuri video on-line). Deoarece latența depinde de raza orbitei satelitului (distanța
față de pământ a traiectoriei), latența unui satelit pe orbită joasă este mai mică decât
cea a unui satelit geostaționar.
Atmosfera terestră influențează semnalele de satelit, cu precădere în zona
frecvențelor înalte (banda Ku), datorită dependenței caracteristicii de atenuare de
condițiile de propagare. Utilizarea tehnicilor de calmare a acestor influențe asupra
2-2
latenței și atenuării avantajează utilizarea sateliților de bandă largă în rețeaua globală
de comunicații digitale.
Livrarea de bandă largă prin satelit reprezintă, în fond, o stare de accesibilitate.
Deoarece furnizează conectivitate omniprezentă, satelitul de bandă largă este cel mai
potrivit pentru a servi zone defavorizate digital, fie parțial acoperite de rețele terestre
fie situate în afara ariilor de acoperire ale rețelelor terestre.
Alegerile privind configurarea sistemului și a orbitei satelitului destinate
comunicațiilor de bandă largă depind, în principal, de cerințele de acoperire
geografică, tipul de serviciu (IP, difuziune sau multi-distribuție, comunicații de
urgență, satelit mobil, satelit fix, etc.), unghiul de elevație (look angle), disponibilitatea
resurselor orbitale de spectru, costul și durata de viață a rețelei de sateliți, etc.
Resursele de spectru și cele de orbită sunt limitate și invariabile. Regulile de
administrare a resurselor trebuie să admită natura indestructibilă a acestora și să se
adapteze la modelele schimbătoare ale comunicațiilor. Flexibilitatea regimului de
reglementări privind administrarea resurselor de spectru este importantă pentru
serviciile FSS unde managementul orbitelor este, de asemenea, important. O
caracteristică importantă de administrare este abilitatea de a utiliza tehnologii
emergente, cu precădere cele care efectiv cresc gradul de utilizare a resurselor.
Unul dintre obiectivele reglementărilor este furnizarea unui mecanism de
armonizare a seturilor naționale de reguli, referitoare la resursele spectru/orbită, cu
respectarea autorității naționale de comunicații.
Un alt obiectiv al reglementărilor este asigurarea operării serviciilor
recunoscute și implementate prin proceduri legale, precum și protejarea acestora față
de interferențe inacceptabile. Mai mult, astfel de sisteme de operare nu trebuie să
producă interferențe inacceptabile altor ocupanți ai spectrului sau orbitei.
O altă trăsătură a reglementării este asigurarea avantajoasă a frecvențelor
alocate serviciilor de satelit, simultan cu eficientizarea utilizării spectrului.
Dezvoltarea rapidă a sistemelor de satelit a condus la concentrarea utilizării de
resurse de către state dotate tehnologic, în dauna altor țări, lipsite de dreptul de a
introduce propriile sisteme de satelit. Acestea din urmă ar putea fi lipsite de acces la
resurse chiar dacă își dezvoltă propriile sisteme de satelit. O consecință a unei
2-3
asemenea situații este asumarea accesului echitabil la spectru și orbite prin
reglementare.
Reglementările radio detaliază un număr de reguli generale privind alocarea și
utilizarea frecvențelor, importante pentru serviciile de satelit:
 limitarea numărului frecvențelor și mărimii domeniului spectral utilizat la
strictul necesar furnizării satisfăcătoare a serviciilor;
 respectarea riguroasă a alocărilor de frecvență și altor prevederi
reglementate pentru a evita interferențele cu stații aparținând altor state;
 realocarea/schimbarea de frecvență trebuie făcută astfel încât să se evite
interferențe cu frecvențe deja alocate în concordanță cu tabelul de frecvențe;
 respectarea principiului egalității de operare a serviciilor de aceeași
categorie în regiuni/subregiuni vecine. Stațiile unui serviciu dintr-o regiune
nu trebuie să degradeze serviciile furnizate de stațiile din regiunea adiacentă.
Alocarea benzii de frecvențe unui serviciu de satelit urmărește trei grade de

permisie:
 alocare primară, protejată la interferențe din partea altor servicii cu alocare
în aceeași bandă. Alocarea aceleiași benzi mai multor servicii impune
introducerea de criterii și proceduri de partajare a benzii;
 alocare secundară, ce asigură operarea neprotejată, dar restricționată, a
serviciilor;
 alocare adițională, reprezentând o abatere de la tabelul de frecvențe sau de la
alocarea primară, respectiv secundară.
Serviciile de satelit beneficiază, cu precădere, de benzile de microunde.

În fiecare țară, entitatea de reglementare, parte a ITU/ETSI, poartă răspunderea
desfășurării activităților de administrare în numele operatorilor/utilizatorilor potențiali
de servicii prin satelit. Reglementările radio invocă mai multe regimuri (seturi de
reguli) de administrare, diferențiate prin natura serviciilor. Aceste regimuri
îndeplinesc, în grade diferite, obiectivele privind administrarea frecvențelor.
2-4
Planificarea anticipată [1]
Planificarea a priori stabilește un plan rigid de operare a serviciului. Planul este

ineficient în ceea ce privește utilizarea orbitei și spectrului, dar asigură accesul la
aceste resurse. Ineficiența regimului anticipat provine din:
 incompatibilitatea cu dezvoltările tehnologice;
 inflexibilitatea defavorizează sistemele de sateliți multiplii și eficiența
economică a acestora;
 sateliții cu acoperire națională sunt neeconomici.
Planuri de repartiție [1]
Repartiția asigură accesul fiecărei țări la două segmente particulare de spectru

(mai puțin solicitate). Regimul de repartiție are o anumită flexibilitate (mai mare decât
a planificării anticipate) și furnizează garanții. Repartiția a fost adoptată pentru sisteme
naționale și sisteme subregionale, pentru a exploata avantajele tehnice ale fasciculelor
de antenă satelit cu acoperiri disjuncte. Flexibilitatea unui plan de repartiție este
dovedită prin modul în care se face alocarea pentru un arc orbital predeterminat dintr-o
orbită geostaționară. Poziționarea satelitului pe arcul de orbită predeterminată are loc
la intrarea serviciului în funcțiune.
Coordonarea [1]
Coordonarea reprezintă administrarea serviciilor de satelit prin regimuri

flexibile bazate pe reglementări radio. Procedurile cuprind două faze majore și
trebuiesc îndeplinite înainte de administrare, pentru asigurarea protecției rețelei. Faza 1
este publicarea timpurie a informației privind intenția de a stabili o nouă rețea (sau de
schimbare a celei vechi). Faza de informare trebuie inițiată cu cel mult cinci ani, dar
nu mai târziu de doi ani, înainte de începerea utilizării rețelei. ITU circulă materialul
către toți administratorii, care vor avea astfel ocazia de a verifica situația.
2-5
Administratorii vor face o evaluare a interferenței dintre rețeaua nou publicată
și rețelele existente sau planificate în aceeași bandă de frecvențe, precum și aprecierea
potențialului de interferențe inacceptabile. Figura 2.1 prezintă diagrama căilor de
interferență între doi sateliți.
Figura 2.1 Interferența dintre două sisteme de sateliți vecine [1]
ITU poate fi implicat în rezolvarea problemelor, altfel administratorul trebuie să

informeze organizația, odată la șase luni, despre starea coordonării.
Cea de a doua fază are un caracter mai formal. Ea constă în:
i. coordonarea stațiilor terestre și spațiale pentru realizarea compatibilității cu
alte rețele (se iau în considerație locațiile stațiilor terestre);
ii. coordonarea benzilor de frecvențe ale stațiilor terestre pentru servicii prin
satelit cu benzile de frecvențe ale stații terestre furnizoare de servicii non-
satelit;
iii. determinarea reală a caracteristicii de transmisie, pe baza evaluării densității
puterii spectrale din faza unu.
Faza a doua depășește analiza simplă de interferență din prima fază.

Recomandările și rapoartele ITU din domeniul radio pot fi folosite împreună cu
modelele de interferență pentru a orienta coordonarea. Rolul operațional al rețelei
2-6
poate fi exploatat pentru a minimiza interferențele prin utilizarea fie a rezervelor de
bandă fie distanțarea benzilor de frecvențe ale furnizorilor de servicii. Această
flexibilitate permite stabilirea a câtor mai multe rețele posibile.
După rezolvarea conflictelor, potențiale sau reale, de interferențe cu alocări
anterioare, se poate face notificarea sistemului de sateliți prin înregistrarea acestuia în
registrul internațional al frecvențelor.
În particular, procesul de coordonare este o activitate extrem de importantă,
bazată pe planificarea de acțiuni detaliate, pentru utilizarea rețelelor de sateliți
geostaționari.
Coordonarea rețelei de sateliți recurge la parametri stațiilor terestre. Dacă o
anume stație terestră are parametri diferiți de cei planificați, atunci interferența nu
trebuie să depășească valoarea corespunzătoare parametrilor planificați. De asemenea,
așteptarea privind gradul de protecție la interferențe al unei astfel de stații trebuie să fie
similară cu a celorlalte stații.
Partajarea benzilor de frecvențe între o rețea de sateliți și alte sisteme terestre
(radiorelee, sisteme radar, etc.) impune investigarea condițiilor de interferențe, astfel:
 semnalele de la satelit nu trebuie să producă interferențe inacceptabile cu
receptoarele serviciilor terestre;
 semnalele stațiilor terestre de satelit nu trebuie să producă interferențe
inacceptabile receptoarelor de servicii terestre;
 semnalele provenind de la stații terestre nu trebuie să producă interferențe
inacceptabile receptoarelor stațiilor terestre de satelit;
 semnalele provenite de la stații terestre nu trebuie să producă interferențe
inacceptabile receptoarelor de satelit.
În ceea ce privește interferențele dintre două sisteme de sateliți, există un proces

în două etape ce se adresează interferențelor dintre sistemele satelitare și cele terestre.
Prima etapă are scopul de a determina aria de coordonare (o suprafață în jurul stației
terestre) în care prezența unei stații terestre ar putea produce interferențe. Pentru
aceasta se poate adopta modelul simplist utilizat în scop similar pentru rețelele de
2-7
sateliți. Următorii factori vor fi luați în considerare pentru trasarea conturului ariei de
coordonare:
i. proximitatea pământului poate afecta transmisia semnalelor radio dincolo de
linia orizontului, prin difracție. Prezența dealurilor și a munților complică
acest aspect;
ii. schimbarea indicelui de refracție al aerului, cu altitudinea și temperatura,
produce curbarea fasciculului și, deci, propagarea acestuia dincolo de linia
orizontului. Condițiile atmosferice pot curba fasciculul până la concentrarea
sa într-un tub de propagare prin care semnalul călătorește neatenuat pe
distanțe mari (propagare ghidată);
iii. ploaia poate produce împrăștierea semnalului și interferența sa cu alte surse
radio. Tăria interferenței depinde de intensitatea ploii, geometria particulară
a domeniului de propagare, caracteristicile de antenă, tipul semnalului.
Dintre factorii enumerați mai sus, împrăștierea produsă de ploaie are rolul
dominant în determinarea ariei de coordonare, cu excepția regiunii fasciculului
principal al stației. Dacă în aria de coordonare există radiorelee, atunci este necesară o
etapă suplimentară, în care se revizuiește situația într-un mod detaliat, similar
procedurii de coordonare a rețelei de satelit. Etapa suplimentară ia în considerare
factorii de propagare. De asemenea, este investigată relația dintre tipul semnalului și
natura specifică a interferenței, împreună cu profilul terenului. Criteriile de poziționare
a stației terestre pot facilita apariția situațiilor de interferență (localizare în adâncituri
de teren, în spatele unui munte, departe de centre populate, etc.).
Utilizarea stațiilor de mici dimensiuni permite protejarea la interferențe sau
reducerea interferenței la mai puțin de 20dB.
Definirea serviciilor
Serviciile de satelit aflate în exploatare sunt definite în [2] prin preluare din
Radio Regulations RR N0.S1.21.
2-8
Serviciu fix prin satelit [2]
Serviciile fixe prin satelit, FSS (Fixed-Satellite Services), sunt servicii de

radiocomunicații între stații terestre situate în poziții fixe și unul sau mai mulți sateliți.
Poziția unei stații terestre este specificată prin coordonate sale absolute sau prin
coordonate relative la o anume arie geografică. Stațiile aflate la bordul sateliților, ce
constau în transpondere și antene, sunt definite ca stații spațiale. Scopul general al
definirii serviciului FSS este impus de natura diversă a sateliților și echipamentelor
terestre, metodelor de modulație și interferențelor. Spre exemplu, astăzi coexistă stații
terestre de mare capacitate cu antene foarte mari (diametru 33m) cu terminale VSAT
ce au antene foarte mici (diametru mai mic de 1m) destinate traficului de volum mic.
Adaptarea sistemelor atât de diferite impune un regim flexibil și ușor de aplicat în
administrarea frecvențelor.
Cu unele excepții, legăturile dintre o stație terestră de transmisie și o stație
terestră de recepție sunt realizate printr-un singur satelit. Aceste legături constau dintr-
o conexiune ascendentă (up-link), între stația de transmisie și satelit, și o conexiune
descendentă (down-link), între satelit și stația terestră de recepție.
O conexiune între două stații terestre intermediată de mai mulți sateliți direct
interconectați (fără interpunerea vreunei stații terestre) este o legătură multi-satelit.
Conexiunile satelit – satelit reprezintă o parte a serviciului inter – satelit, ISS (Inter –
Satellite Service).
Legăturile ISS furnizează conexiuni între stații terestre aflate sub acoperirea
unui satelit și stații terestre aflate sub acoperirea altui satelit, ariile de acoperire fiind
disjuncte.
Un sistem de sateliți este format din stații terestre și stații spațiale care lucrează
împreună pentru a furniza radiocomunicații. Convențional, un sistem de sateliți format
dintr-un singur satelit și stații terestre este denumit rețea de satelit.
FSS include conexiuni dintre o stație locală terestră și o stație spațială, ce poartă
informație pentru un serviciu de radiocomunicații altul decât FSS. Această categorie
include, în particular, conexiuni ascendente/descendente către sateliți de
radiodifuziune, BSS (Broadcasting Satellite Service), și conexiuni
2-9
ascendente/descendente între stații terestre și sateliți de servicii mobile, MSS (Mobile
Satellite Service).
BSS este un serviciu de radiocomunicații în care semnalele transmise sau
retransmise de stațiile spațiale sunt destinate recepției directe de către public prin
antene de dimensiuni foarte mici. Sateliții implementați pentru serviciul BSS sunt
denumiți sateliți de difuziune directă. Antena BSS este mai mică decât cea destinată
serviciului FSS. Recepția directă este îndeplinită fie de un receptor individual, DTH
(Direct to Home) fie de un receptor colectiv, CATV (Cable Television Network) sau
SMATV (Satellite Master Antenna TV).
Figura 2.2 prezintă o configurație tipică BSS.
Figura 2.2 Ilustrarea unui serviciu BSS [2]
2-10
Serviciul BSS operează terminale de recepție distribuite pe o arie geografică
largă. Interferențele cu conexiunile fixe pot genera dificultăți, dacă terminalele mobile
sunt în transmisie. Regimul de administrare al frecvențelor este mai puțin flexibil
comparativ cu regimul cerut de FSS.
Serviciul mobil prin satelit, MSS, este un serviciu de radiocomunicații între
stații terestre mobile și una sau mai multe stații spațiale, sau între stații mobile terestre
prin intermediul uneia sau mai multor stații spațiale (Figura 2.3). Stațiile terestre MSS
pot fi maritime, aeronautice și de teren, incluzând aici și terminale portabile.
Serviciile mobile prin satelit au un grad redus de variație a parametrilor.
Datorită mobilității terminalelor (ce pot fi localizate oriunde într-o zonă geografică
relativ extinsă), aceste servicii nu folosesc, în mod normal, benzile de frecvență
alocate serviciilor fixe.
Figura 2.3 Serviciul mobil prin satelit, MSS [2]
2-11
Conexiunile FSS sunt capabile să transmită toate tipurile de semnale de
comunicații: telefonie, fax, date, video (sau un amestec de astfel de semnale într-un
format digital), televiziune, programe de sunet. Serviciul fix prin satelit este
reprezentat, generic, în Figura 2.4.
Figura 2.4 Serviciul fix prin satelit, FSS [2]
Alte servicii furnizate prin sateliți sunt:

 Serviciul de radiolocalizare; asigură determinarea poziției obiectelor terestre
și dirijarea vehiculelor, prin utilizarea unei constelații de sateliți (GPS în
SUA, Galileo în Europa, IRNSS în India, Glonass în Federația Rusă,
Compass&Bei Dou2 în China, etc.)
 Serviciul de meteorologie.
Clasificarea de mai sus este destul de generală pentru a permite definirea unor
subdiviziuni. Astfel, serviciile de radiolocalizare includ servicii de navigație, iar
serviciile meteorologice pot furniza servicii de explorare și servicii de salvare.
2-12
Sistemul de sateliți INTELSAT
INTELSAT (International Telecommunications Satellite), organizație înființată

în 1964, este primul furnizor de servicii comerciale prin satelit. Scopul organizației
este facilitarea furnizării globale ale informației și divertismentului. Compania
folosește o rețea de sateliți și tehnologii de acces pentru a ajuta întreprinderi, guverne
și furnizori de servicii să livreze conținut, într-un mod rapid, sigur și fiabil,
consumatorilor, acasă, la birou, sau în mișcare [3].
Din 2002 compania furnizează soluții complete printr-o rețea care cuprinde
peste 50 sateliți geostaționari și o infrastructură terestră globală de teleporturi, fibră
închiriată și puncte de prezență în 40 de orașe. Compania servește aproximativ 1500 de
clienți în toată lumea, incluzând cei mai mari furnizori de Internet, companii de
telecomunicații, rețele de difuziune și furnizori de servicii de rețea pentru corporații.
Oferta de servicii cuprinde [3]:
 capacitate: acoperire flexibilă și diversă pentru servicii punct la punct și/sau
punct la multipunct;
 bandă largă, conectivitate și media;
 localizare, echipament la domiciliul clientului, recuperare/refacere după
dezastru.
INTELSAT acoperă trei mari regiuni, și anume regiunea oceanului Atlantic,

regiunea oceanului Indian și regiunea oceanului Pacific, pentru care furnizează trafic
internațional prin rute transoceanice de telecomunicații. Figura 2.5 a) arată harta cu
acoperirea satelitului 905, poziționat la 335.5o longitudine estică, pentru banda C, iar
Figura 2.5 b) și Figura 2.5 c) arată acoperirile aceluiași satelit în banda Ku, pentru
două spoturi [4].
2-13
a)
b)
c)
Figura 2.5 Satelitul INTELSAT 905, poziționat la 335.50 longitudine estică

a) acoperire în banda C; b) acoperire în banda Ku, spot 1; c) acoperire în banda Ku, spot 2 [4]
2-14
Tabelul 2.1 prezintă detalii ale câtorva dintre sateliții INTELSAT. Acești sateliți
furnizează servicii precum Internet, DTH, telemedicină, teleeducație, video interactiv,
multimedia.
Tabelul 2.1 Sateliți INTELSAT geostaționari [4]
Satelit Locație Număr transpondere An lansare

901 3420 E Până la 72 @ 36MHz, C 2001
Până la 27 @ 36MHz, Ku
902 620 E Până la 72 @ 36MHz, C 2001
903 325.50 E Până la 72 @ 36MHz, C 2002
904 600 E Până la 72 @ 36MHz, C 2002
905 335.50 E Până la 72 @ 36MHz, C 2002
906 640 E Până la 72 @ 36MHz, C 2002
907 332.50 E Până la 72 @ 36MHz, C 2003
10-02 3590 E Până la 70 @ 36MHz, C 2004
În completarea serviciilor de telecomunicații transoceanice, sateliții INTELSAT

sunt utilizați pentru servicii domestice naționale și servicii regionale inter-țări. Astfel
de servicii sunt Vista, pentru telefonie, și Intelnet pentru date. Figura 2.6 prezintă
aplicații tipice Vista.
2-15
2-16
Figura 2.6 a) aplicații Vista; b) rețea domestică/regională Vista cu ruter A sau B [4]
Sistemul U.S. Domsats
Domsat (Domestic Satellite) furnizează servicii de telecomunicații (voce, date)

și transmisii video, într-o țară. Sateliții Domsat sunt plasați pe orbite geostaționare.
Domsat transmite canale TV pentru piața domestică de divertisment, precum și un
volum mare de trafic comercial de telecomunicații.
U.S. Domsats, ce livrează un serviciu de televiziune DTH (Direct to Home),
poate fi clasificat în trei subcategorii, funcție de puterea efectivă isotropică radiată,
caracterizate în Tabelul 2.2. Diferența dintre cea mai mare și cea mai mică dintre
puteri este de 23dB, ceea ce înseamnă, în termeni absoluți, un raport de 200:1, ceea ce
înseamnă o antenă mult mai mică a subcategoriei „putere mare”. Scopul principal al
subcategoriei „putere mare” este serviciul DBS (Direct Broadcasting Satellite). Cea
de a doua subcategorie, „putere medie”, urmărește servicii punct – la – punct, dar
poate livra, prin închiriere, servicii DBS. Cea de a treia categorie, „putere mică”, nu
produce, în mod oficial, servicii DBS. Cu toate acestea, s-a demonstrat experimental
că o plajă largă de programe radio și TV pot fi recepționate în această bandă , ceea ce
înseamnă, de facto, un serviciu DBS (dovadă antenele receptoare de la utilizatori).
Recepția TVRO (TV Receive Only) în banda C este interzisă în multe țări (din
cauza dimensiunilor mari ale antenelor sau din motive comerciale). Multe programe
TV în banda C sunt criptate pentru a limita accesul neautorizat.
Tabelul 2.2 Caracteristicile sistemului DBS [4]
Putere mare Putere medie Putere mică

Bandă Ku Ku C
Frecvență legătură
12.2 – 12.7 11.7 – 12.2 3.7 – 4.2
descendentă, GHz
Frecvență legătură
17.3 – 17.8 14 – 14.5 5.925 – 6.425
ascendentă, GHz
Tip serviciu BSS FSS FSS
Utilizare primară DBS Punct la punct Punct la punct
Utilizare adițională Punct la punct DBS DBS
2-17
Interferențe terestre Nu Nu Da
Spațiere între sateliți,
9 2 2 -3
grade
Standard spațiere ITU FCC FCC
Interferențe sateliți
Nu Da Da
adiacenți
Domeniul puterii efective
51 – 60 40 – 48 33 - 37
isotrope radiate, dBW
Adevăratele servicii DBS au loc în banda Ku, așa cum se observă din Tabelul
2.2. Figura 2.7 prezintă componentele unui sistem DBS [4]. Semnalul TV poate fi
preluat prin conexiuni terestre de la stația de origine și trimis către o stație terestră de
satelit. Aceasta transmite satelitului un semnal în bandă îngustă de 14GHz. Satelitul
retransmite semnalul TV în bandă largă de 12GHz către receptoarele din aria sa de
acoperire.
Sisteme de sateliți pe orbite polare
Sateliții pe orbite polare au traiectorii capabile să acopere regiunile polare de

nord și de sud. Termenul de orbită polară nu înseamnă că satelitul se află exclusiv
deasupra unuia sau altuia dintre cei doi poli geografici. Figura 2.8 arată o orbită polară
și o orbită geostaționară. Unei singure orbite geostaționare i se pot asocia, teoretic, un
număr infinit de orbite polare [4]. Orbitele polare sunt de joasă altitudine (800 –
900km), comparativ cu cele geostaționare (36000km). Sateliții pe orbite joase sunt
denumiți prin acronimul LEOSATS (Low Earth Orbiting Satellites).
Sistemul NPOESS (National Polar-orbiting Operational Environmental Satellite

System) este destinat consolidării operațiunilor militare aeriene ale Statelor Unite,
Agenției Spațiale Americane (NASA), și agenției NOAA (National Oceanic and
Atmospheric Administration). NPOESS dispune de patru orbite, din care două
militare, una civilă și una EUMETSAT/METOP. EUMETSAT reprezintă organizația
2-18
europeană pentru explorarea programului METSAT (Meteorological Satellite).
METOP definește operațiuni de meteorologie (Meteorological Operations).
Figura 2.7 Componentele unui sistem DBS [4]
Figura 2.8 Orbită staționară și o posibilă orbită polară [4]
2-19
Orbitele sunt sincronizate cu mișcarea de revoluție a Pământului, adică sateliții
traversează ecuatorul în același loc, în fiecare zi. Satelitul sincronizat cu mișcarea de
revoluție se află la zenitul unui loc terestru, la aceeași oră (timp local) în fiecare zi.
Aceasta permite observarea zilnică a locului în condiții relativ identice. O orbită
sincronă cu mișcarea de revoluție este ușor înclinată spre vest, în raport cu polul nord.
Orbitele polare sunt circulare. Ele permit urmărirea condițiilor de vreme peste întregul
glob terestru, furnizează date radiometrice în infraroșu și vizibil, măsoară radiații,
determină profilul temperaturii, monitorizează nivelul ozonului.
Amprenta la sol a antenei unui satelit LEO acoperă o zonă cu un diametru de
aproximativ 6000km. Urma la sol a satelitului are o lățime de 6000km, pe traiectoria
acestuia de la polul nord la polul sud. Perioada orbitei este de aproximativ 102 minute,
astfel că satelitul parcurge într-o zi 14 orbite (Figura 2.9).
Figura 2.9 Orbitele LEO: a) prima trecere; b) a doua trecere, după o rotație
terestră cu 250. Perioada orbitală este de 102 minute. [4]
Sistemul ARGOS
ARGOS colectează date despre mediu transmise de platforma PTT (Platform

Transmitter Terminals), ale cărei caracteristici sunt prezentate în Tabelul 2.3.
2-20
PTT transmite automat la intervale predeterminate de timp. Datele sunt
recepționate de satelit pe durata de vizibilitate a platformei. Un PTT localizat la pol va
livra date de 14 ori pe zi. Deoarece cel puțin doi sateliți sunt operaționali în fiecare
moment, numărul mesajelor zilnice ajunge la 28. La ecuator, situația este diferită. O
stație PTT situată la ecuator va fi văzută de 3 – 4 ori pe zi de un satelit, respectiv de
6 – 8 ori pe zi de doi sateliți.
Durata medie a unui contact între platformă și satelit este de 10 minute.
Mesajele recepționate de satelit sunt retransmise în timp real unor stații terestre, aflate
în aria de acoperire a satelitului. Mesajele sunt înregistrate pentru stocare la bordul
satelitului, urmând a fi descărcate în trei stații la sol, prestabilite.
Tabelul 2.3 Caracteristicile platformei PTT [4]
Frecvența conexiunii ascendente 401,75MHz

Lungimea mesajului Până la 32 octeți
Perioada de repetiție 45 – 200 s
Mesaje / trecere Depinde de latitudine și tipul serviciului
Timpul de transmisie 360 – 920 ms
Factorul de umplere (durată / perioadă ) Variabil
Putere Acumulator, celule solare
Localizarea platformei PTT se face pe baza utilizării efectului Doppler.
Sistemul COSPAS – SARSAT [5]
COSPAS (Cosmicheskaya Sistyema Poiska Avariynich Sudov) este un sistem

spațial rusesc destinat căutării navelor aflate în dificultate. Programul SARSAT
(Search and Rescue Satellite Aided Tracking) asociază 42 de țări și organizații
membre, printre care Canada, Franța, Federația Rusă și Statele Unite.
Sistemul este ilustrat în Figura 2.10.
2-21
Figura 2.10 Conceptul de bază al sistemului COSPAS – SARSAT [5]
Componentele sistemului sunt:

 radiobalize (ELT pentru avioane, EPIRB pentru nave maritime, PLB pentru
personal), ce transmit semnale pe frecvența de 406MHz în situații de
urgență;
 instrumente la bordul sateliților geostaționari și LEO, ce detectează
semnalele transmise de radiobalize;
 stații terestre de recepție, LUT (Local Users Terminals), ce recepționează și
prelucrează semnalele de la sateliți pentru a genera alerte;
 Centrul de Control al Misiunii, MCC (Mission Control Center), ce primește
alertele de la LUT și le retrimite către Centrul de Coordonare a Intervenției,
RCC (Rescue Coordination Center), Punctul de Contact de Cercetare și
Intervenție, SPOC (Search and Rescue Points of Contact), sau alte MCC.
COSPAS – SARSAT include atât sateliți LEO (grupați în sistemul LEOSAR)

cât și sateliți GEO (ce formează sistemul GEOSAR). Se preconizează utilizarea, în
viitor, și a sateliților de medie altitudine, MEO (Medium Altitude Satellite), ce vor
forma sistemul MEOSAR.
Componenta GEOSAR din sistem nu poate localiza balizele LUT, datorită
pozițiilor fixe ale sateliților, pentru care efectul Doppler nu are loc. De aceea, mesajele
2-22
balizelor poartă informația privind locația, obținută prin sistem GPS sau prin sistemul
de localizare GLONASS (rusesc), sau prin sistemul Galileo (european). GEOSAR nu
acoperă regiunile polare, amprenta antenelor fiind limitată între latitudinile de 750 nord
și sud [4]. Figura 2.11 prezintă acoperirea realizată de sistemul COSPAS – SARSAT
[4].
EUTELSAT [6]
EUTELSAT oferă servicii comerciale de bandă largă și conectivitate prin

sateliți FSS pentru companiile de difuziune, furnizorii de servicii video, operatorii de
telecomunicații, furnizorii de Internet, agenții guvernamentale din Europa, Africa,
Asia și cele două Americi.
Grupul prognozează o creștere anuală de 3,8% a sectorului FSS. Pe această
piață, segmentul cel mai dinamic este televiziunea de înaltă rezoluție, HDTV (High
Definition Television), care va reprezenta unul din cinci canale, urmată de televiziunea
de ultra înaltă definiție, UHDTV (Ultra High Definition Television), aceasta din urmă
deja implementată pe baze precomerciale.
Creșterea consumatorilor de Internet prin satelit este previzionată a atinge o rată
medie anuală de creștere egală cu 5%. Creșterea este datorată potențialului de piață
reprezentat de zonele (încă) discriminate digital.
EUTELSAT dispune de o flotă compusă din 38 de sateliți (Figura 2.12).
INTERSPUTNIK [7]
Organizația are 26 de țări membre, printre care și România, din Europa, Asia de
Sud-Est, America Centrală, Africa.
Activitatea de bază a companiei este închirierea capacităților de satelit către
operatori de telecomunicații, companii de difuziune, corporații, operatori de sisteme de
sateliți. Serviciile oferite prin subsidiara ISATEL includ instalarea și operarea rețelelor
de sateliți.
2-23
Figura 2.12 Flota EUTELSAT [5]
Organizația declară că cel mai important activ îl reprezintă experiența

îndelungată în operarea sateliților și disponibilitatea resurselor proprii de spectru și
orbită. INTERSPUTNIK implementează proiecte la scară mare pentru a acoperi zone
cu potențial rapid de creștere a cererii de servicii prin satelit.
Serviciile oferite includ închirierea sateliților, pe termen scurt sau pe termen
lung, rezervarea de capacitate prin sateliți alternativi, combinarea resurselor de satelit
într-un singur proiect.
Soluția de bandă largă este prezentată în Figura 2.13. Stația VSAT (ce constă
din antenă, convertor de frecvență, modem de satelit și ruter) furnizează acces duplex
la Internet via satelit. Conectarea directă la rețeaua terestră se face prin canale de
comunicații.
2-24
Figura 2.13 Conceptul INTERSPUTNIK pentru servicii de bandă largă prin satelit [7]
2-25
2-26
3. UTILIZAREA SATELIȚILOR ÎN COMUNICAȚII DE
BANDĂ LARGĂ
Obiectivul acestui capitol este analiza unei rețele de sateliți de bandă largă din
perspectiva unei arhitecturi (tipice) de rețea.
O rețea de sateliți de bandă largă este formată din unul sau mai multe noduri de
acces (gateway) și un număr de terminale de sateliți cu capabilități de emisie –
recepție. Rețeaua folosește resursele unuia sau mai multor canale (transpondere) de
comunicații. Rețeaua adoptă o varietate de topologii (stea, multi – stea, mesh sau stea
– mesh) pentru a furniza diferite tipuri de conectivitate. Conexiunile sunt
bidirecționale. Caracteristicile terminalelor de sateliți și ale nodurilor de acces variază
în funcție de serviciile cărora le sunt destinate. Comunitățile de utilizatori domestici
solicită terminale ieftine și cu grad mare de integrare, precum și noduri de acces mai
degrabă terestre. Utilizatorii profesionali de servicii furnizate prin sateliți adoptă
soluții scumpe de terminale cu capabilități de agregare a traficului de rețea.
Rețelele de sateliți de bandă largă sunt proiectate pentru a oferi majoritatea
serviciilor furnizate prin rețele terestre. Livrarea serviciilor Internet prin sateliți se
face, de regulă, prin standardele DVB (Digital Video Broadcasting), în particular prin
versiunile DVB – S și DVB – S2, care pot transporta datagrame IP. Standardul
DVB – RCS precizează traficul dinspre terminale către nodurile de acces (legătura
ascendentă). Standarde ETSI (European Telecommunications Standardisation
Institute) se ocupă de detalii privind implementări de protocoale IP și arhitecturi de
rețea [8] – [17].
Rețelele de sateliți sunt utilizate pentru a furniza două tipuri de servicii de bază:
TV (asociat cu serviciul de difuziune) și telecomunicații (asociate cu servicii full –
duplex, simetrice ori asimetrice). Una sau mai multe rețele de satelit pot fi amplasate
sub acoperirea unui singur satelit și gestionate de către un operator de rețele de satelit.
Rețeaua se bazează pe un segment terestru și utilizează resurse disponibile la bordul
satelitului. Segmentul terestru este compus din segmentul utilizator și segmentul de
control și management.
3-1
Segmentul utilizator include terminalul de satelit, conectat la echipamentul de
client CPE (Customer Premises Equipment), direct sau prin LAN, și stații de acces, de
tipul hub sau gateway, denumite generic terminale de rețea de acces, conectate la rețele
terestre:
 Terminalele de satelit sunt stații terestre conectate la CPE, ce trimit sau
recepționează semnale către sau de la satelit;
 CPE includ aparate telefonice, TV, calculatoare. Acestea sunt independente
de tehnologia de rețea și pot fi utilizate atât în rețele de satelit cât și în cele
terestre;
 Stațiile de acces, GW (Gateway Earth Station) execută funcții de
interconectare între rețelele de satelit și cele terestre.
Segmentul de control și management constă din:

 Un centru de misiune și de management (administrare) al rețelei, ce asigură
funcții de nivel înalt pentru toate rețelele de satelit aflate în zona de
acoperire a satelitului;
 Centre interactive de management rețea ce produc funcții pentru o singură
rețea de sateliți;
 Centre de control în timp real al conectivităților și resurselor asociate
terminalelor ce constituie rețeaua.
Rețeaua de satelit, denumită în continuare rețea satcom, este formată din

terminale de satelit, una sau mai multe noduri de acces și un centru de control acționat
de un operator (Figura 3.1).
3-2
Figura 3.1 Componente ale unei rețele satcom [18]
Diagrama prezintă două rețele satcom amplasate în zona de acoperire a unui

singur satelit, precum și legăturile ce pot fi stabilite între componente.
Rețelele satcom sunt caracterizate prin topologie, tipurile de legături suportate
și conectivitatea disponibilă între stațiile terestre.
Satcom mesh
Într-o rețea mesh, fiecare nod poate comunica cu orice alt nod. Rețeaua mesh de
sateliți este formată din stații terestre ce pot stabili legături radio între ele prin
intermediul satelitului. Figura 3.2 arată un exemplu de rețea satcom mesh cu trei stații.
Figura 3.2 Topologie satcom mesh cu trei stații terestre [18]
3-3
Topologia mesh permite accesul simultan la satelit cu mai multe purtătoare
(FDMA), iar subgrupuri de purtătoare pot accesa simultan un transponder (accesul la
transponder poate fi FDMA, TDMA, CDMA sau o combinație între acestea). Rețeaua
mesh se bazează pe un satelit transparent sau regenerativ. În primul caz, calitatea
legăturii radio dintre oricare două stații terestre din rețea trebuie să fie suficient de
bună pentru a asigura valoarea impusă ratei erorilor de bit. Aceasta implică o putere
medie de emisie suficient de mare. În cazul unui satelit regenerativ, demodularea
semnalelor la bord impune mai puține constrângeri puterilor medii de emisie ale
stațiilor terestre.
Satcom stea
Într-o rețea stea, fiecare nod poate comunica doar cu nodul central (denumit,
deseori, hub). O topologie multi-stea are mai multe noduri centrale. Toate celelalte
noduri pot comunica doar cu nodurile centrale. O rețea satcom stea este prezentată în
Figura 3.3.
În general, nodul central este o stație terestră mare (dimensiunile antenei
variază între câțiva metri și 10metri), cu putere mare de emisie și factor de câștig
ridicat.
Figura 3.3 Rețea satcom stea cu patru stații terestre și un nod central [18]
3-4
Din punctul de vedere al puterii, rețeaua stea este mai tolerantă (mai puține
restricții) comparativ cu rețeaua mesh cu satelit transparent, datorită stației centrale de
mare capacitate. Stațiile terestre au antene de dimensiuni mici (1 metru).
Tipuri de legături
Într-o rețea satcom există două tipuri de legături: unidirecționale, prin care una
sau mai multe stații transmit iar altele doar recepționează, și bidirecționale, prin care
stațiile terestre transmit și recepționează. Legăturile unidirecționale sunt asociate unei
topologii stea, în rețele de difuziune. Legăturile bidirecționale sunt asociate
topologiilor stea și mesh, și sunt folosite pentru a transporta servicii full – duplex.
Conectivitate
Conectivitatea caracterizează modul în care sunt racordate nodurile rețelei. Într-

o rețea satcom, conectivitatea se adresează atât nivelului de servicii cât și resurselor la
bord. Conectivitatea serviciilor definește tipul necesar al legăturilor dintre
echipamentele de rețea, terminalele de satelit și nodurile de acces, pentru furnizarea
serviciilor solicitate de utilizatori. Acest tip de conectivitate este asigurat la sol și se
bazează pe identificatori asociați nivelului 2, nivelului 3 și nivelului 5 din modelul OSI
(Open System Interconnect).
Figura 3.4 ilustrează două exemple de servicii. Serviciul de acces la Internet se
caracterizează prin topologie stea sau multi-stea cu conectivitate multipunct – la –
punct. Traficul trece obligatoriu printr-un punct de prezență (POP), iar echipamentul
CPE este conectat la cel mai apropiat punct de prezență al furnizorului de Internet.
3-5
Figura 3.4 Servicii de comunicații: a) acces la Internet și b) VPN [18]
Serviciul VPN (Virtual Private Network) este caracterizat de o topologie mesh

cu conectivitate punct – la – punct (serviciul VPN multidifuziune poate solicita o
conectivitate multipunct – la – multipunct). Serviciul VPN poate conecta mai multe
rețele LAN pentru a forma o singură rețea LAN.
Conectivitatea la bordul satelitului definește modul în care resursele rețelei sunt

partajate la bord pentru a îndeplini nivelul serviciului. Aceasta depinde de organizarea
resurselor (fascicule, canale, purtătoare radio) pe ambele sensuri ale legăturii
(ascendent sau descendent) și de acoperirea asigurată de satelit. În cazul unei acoperiri
globale, teoretic orice utilizator poate fi conectat la orice alt utilizator. Într-o acoperire
multi-fascicul, interconectarea utilizatorilor prin diferite fascicule impune
interconectarea la bord a fasciculelor și a resurselor alocate acestora.
Figura 3.5 prezintă diferite tipuri de resurse ce pot fi interconectate la bordul
satelitului. Acestea corespund diverselor nivele de granularitate și implică diferite
tipuri de prelucrare.
3-6
Figura 3.5 Tipuri de resurse interconectabile la bordul satelitului [18]
Conectivitatea la bord este furnizată de următoarele nivele:

 Fascicul: întreaga resursă de frecvență alocată unui fascicul este comutată la
bord; aceasta corespunde unui canal sau mai multor canale (tipic 125MHz
sau 250MHz în banda Ku);
 Canal: acesta este echivalent unei resurse de frecvență transmisă prin
transponder (tipic 36MHz sau 72MHz);
 Purtătoare: poate fi FDMA transmisă prin terminal de satelit sau stație
terestră, sau MF – TDMA partajată de mai multe terminale de satelit (tipic
de la câțiva kHz la zeci de MHz, funcție de posibilitățile stației terestre);
 Locația temporală: corespunde TDM sau TDMA;
 Rafală, pachet sau celulă: corespunde oricărui nivel 2 pachet, până la
datagramă IP.
Conectivitate la bordul satelitului
Funcție de capabilitățile de prelucrare la bord și stratul rețea, tehnicile utilizate

pentru interconectare de acoperire sunt [18]:
 Salt transponder (dacă nu există posibilități de prelucrare la bord);
 Comutare la bord (dacă există procesare transparentă și regenerativă);
 Baleiere fascicul.
3-7
Conectivitatea la bord cu salt transponder folosește divizarea benzii alocate
sistemului în tot atâtea sub – benzi câte fascicule există. Un banc de filtre la bord
separă purtătoarele pe sub – benzi. Fiecare filtru este conectat la un transponder și,
apoi, la antena fascicului destinație. Numărul filtrelor este cel puțin egal cu pătratul
numărului fasciculelor. Figura 3.6 ilustrează acest concept pentru două fascicule.
Funcție de tipul acoperirii, stațiile terestre trebuie să transmită / recepționeze pe mai
multe frecvențe și polarizări pentru a sări de la un transponder la altul. Capacitățile
fasciculelor, limitate la capacitatea totală a sistemului, pot fi reglate prin alocările de
sub – benzi, deci prin modificările conectărilor dintre filtre și transpondere. Această
operațiune este executată periodic, în conformitate cu fluctuațiile pe termen lung ale
traficului.
Selecția frecvenței prin salt transponder este recomandată pentru un număr mic
de fascicule. La un număr mare de fascicule, încărcarea satelitului devine prea
complexă, datorită numărului mare de transpondere. În acest caz, se preferă selectarea
canalelor în locul comutării frecvenței. Tehnologiile care permit selectarea canalului
sunt analogică (ce folosește o matrice de comutare a frecvenței intermediare) și
digitală (ce utilizează procesare în banda de bază, în particular procesor transparent).
Comutarea analogică transparentă este ilustrată în Figura 3.7. Sarcina de serviciu
include o matrice programabilă cu un număr de intrări / ieșiri egal cu numărul
fasciculelor. Matricea conectează fiecare fascicul ascendent cu fiecare fascicul
descendent printr-un receptor și un transmițător. Numărul de repetoare este astfel egal
cu numărul de fascicule. Unitatea de control asociată matricii de comutare stabilește
secvența stărilor de conectare a intrărilor și ieșirilor pe durata unei perioade astfel încât
purtătoarele emergente la satelit din fiecare fascicul sunt rutate către fasciculele de
destinație.
Când intervalul dintre două stări este un cadru, deoarece interconectarea între
două fascicule este periodică, stațiile trebuie să stocheze trafic și să-l transmită în
rafale atunci când se realizează interconectarea între fascicule.
3-8
Figura 3.6 Interconectare prin salt transponder, două fascicule [18]
Această tehnică poate fi folosită, în practică, doar cu transmisiile digitale și

acces TDMA [18]. Granularitatea conectivității furnizate prin mecanismul descris mai
sus este egală cu perioada purtătoarei.
Figura 3.8 prezintă organizarea unui cadru al unui satelit cu trei fascicule.
Cadrul conține un câmp de sincronizare și un câmp de trafic. Rafalele de trafic
provenite de la stații sunt rutate către destinațiile din câmpul de trafic. Acesta conține o
succesiune de stări de comutare. Pe durata unei stări de comutare, matricea menține
aceeași stare de conectare. Câmpul de trafic conține și un spațiu destinat situației în
care cererea de bandă este sub capacitatea disponibilă.
3-9
Figura 3.7 Comutare analogică transparentă la bord, SS – TDMA [18]
3-10
Figura 3.8 Satelit cu trei fascicule: a) organizarea cadrului și b) secvența
stărilor de comutare pe durata activă a câmpului de trafic [18]
3-11
Procesele de demodulare și decodare ale semnalului digital la bordul satelitului
oferă unele oportunități precum introducerea stratului 2 de comutare. Disponibilitatea
biților la ieșirea demodulatorului pe legătura ascendentă permite comutarea între
antenele de recepție și transmisie în banda de bază a semnalului. Constrângerea
privind rutarea imediată a informației recepționate către destinatar, pe legătura
descendentă, dispare. Aceasta permite stațiilor terestre să transmită toată informația
într-o singură rafală pe cadru. Ca atare, scade numărul de rafale pe cadru. Figura 3.9
ilustrează varietatea resurselor și a granularității asociate acestora ce pot fi comutate la
bord printr-un proces regenerativ [18].
Figura 3.9 Resurse comutate la bord prin procesare digitală regenerativă [18]
3-12
Schimbarea ratei de bit între legăturile ascendentă și descendentă nu este
posibilă în cazul unui satelit transparent. Stațiile pot fi interconectate doar prin
purtători de aceeași capacitate, ceea ce reprezintă o restricție. Astfel, interconectarea
stațiilor de trafic intens cu cele de capacitate mică impune o conexiune terestră cu
dublu salt (Figura 3.10 a). Prin contrast, în virtutea procesării la bord, traficul dintre
rețele cu rate diferite poate fi comutat în banda de bază și apoi combinat înainte de
transmiterea pe legăturile descendente, în concordanță cu destinația și independent de
capacitatea purtătorului (Figura 3.10 b).
Figura 3.10 Interconectarea a două rețele cu purtătoare și capacități diferite;

a) satelit transparent; b) satelit regenerativ [18]
3-13
Pentru a evita consumul excesiv de putere, purtătoarele ce conțin trafic destinat
stațiilor cu rată mică de bit sunt rutate către demodulator rapid. Celelalte purtătoare
sunt comutate (translatate) la frecvențe radio și, deci, nedemodulate.
Comparativ cu un sistem transparent, regenerarea permite reducerea costurilor
asociate stațiilor terestre prin utilizarea FDMA pe legătura ascendentă și TDM pe
legătura descendentă. Schemele permit transmisie continuă pe sensul ascendent și
transmisie la saturarea amplificatorului pe sensul descendent fără generare de
interferențe.
Fiecare arie acoperită este expusă periodic fasciculului de antenă a cărei
orientare este controlată printr-un sistem de conturare fascicul, parte a subsistemului
antenă aflat la bord. Stațiile terestre transmit sau recepționează traficul de rafale pe
durata pasajului satelitului. Interconectarea prin baleiere este aplicabilă prin tehnologii
de transparență sau prin tehnologii de regenerare.
În absența stocării la bord, la un moment dat sunt necesare două fascicule, unul
pentru legătura ascendentă, altul pentru legătura descendentă (Figura 3.11).
Figura 3.11 Interconectare prin baleierea fasciculelor de antenă [18]
3-14
Durata baleierii este proporțională cu volumul traficului transportat între cele
două locații.
Conturarea fasciculelor de antenă permite utilizarea satelitului cu un singur
fascicul ce baleiază secvențial diferite regiuni ale zonei de serviciu (Figura 3.12).
Figura 3.12 Rețea de satelit regenerativ cu un singur fascicul [18]
Traficul destinat unei stații este extras, din memoria de bord, pe durata
survolului locației stației și apoi trimis multiplexat către aceasta. Simultan, stația
transmite informația destinată altor stații din rețea. Această informație este memorată
de satelit urmând a fi livrată la destinații pe duratele survolurilor locațiilor respective.
Avantajul acestui sistem este lipsa interferențelor prin renunțarea la fascicule fixe
simultane.
Conectivitate prin conexiuni intersateliți.
Conexiunile intersateliți ISL (Intersatellite Link) sunt fascicule particulare ale

sateliților multi-fascicul. Fasciculele sunt orientate către alți sateliți. Pentru o
comunicație full – duplex între sateliți sunt necesare două fascicule, unul pentru
transmisie și altul pentru recepție. Conectivitatea rețelei presupune interconectarea
3-15
fasciculelor destinate conexiunilor intersatelit și altor interconectări la nivelul
serviciului.
Se disting trei clase de conexiuni ISL:
 Conexiuni GEO – LEO (inter – orbitale);
 Conexiuni GEO – GEO;
 Conexiuni LEO – LEO.
Conexiunea GEO – LEO stabilește o legătură permanentă între mai multe stații
terestre și un grup de sateliți LEO, aflați la altitudini de 500 – 1000km, prin
intermediul unui satelit GEO. Din motive economice și politice, nu se acceptă
instalarea unei rețele atât de extinse încât sateliții LEO să fie vizibili la orice moment
de timp de stații terestre. Ca atare, se folosesc unul sau mai mulți sateliți GEO,
permanent și simultan vizibili atât de stații cât și de sateliții LEO. Această tehnică
evită limitările posibile ale rețelei terestre.
Figura 3.13 prezintă un exemplu de interconectare GEO – GEO. Pentru a evita
interferențele, cei doi sateliți trebuie să păstreze o distanță de siguranță, dar suficientă
pentru a asigura acoperirea.
Figura 3.13 Interconectare GEO – GEO [18]
Interconectarea tuturor stațiilor se asigură prin antene, câte una pentru fiecare
satelit. Traficul este astfel repartizat între stații încât să se evite gâtuirile. Traficul în
exces dintr-o zonă (arie) este redirecționat către unul dintre cei doi sateliți. De
3-16
asemenea, este posibil să se grupeze mai multe arii într-un ansamblu formal al cărui
exces de trafic este redirecționat către alt satelit din constelație.
Sateliții pe orbite joase au avantajul minimizării întârzierilor de transmisie,
importantă în unele servicii (voce). Un singur satelit este vizibil de la sol pentru o
perioadă scurtă de timp, ceea ce limitează durata comunicației. Acest dezavantaj poate
fi diminuat dacă rețeaua este compusă dintr-un număr mare de sateliți interconectați și
echipați cu comutatoare de fascicul [19], [20].
O rețea de sateliți de bandă largă este compusă dintr-o stație de transmisie
(hub) și un număr de stații de recepție. Rețeaua folosește unul sau mai multe canale de
comunicații de satelit. Topologia de bază este stea cu conectivitate punct – la –
multipunct. Legăturile sunt unidirecționale, dinspre hub către stațiile de recepție. Stația
hub este dotată cu antenă mare, iar stațiile de recepție au în dotare antene mici
(diametru tipic 0,5m). Costul redus al unei stații de recepție o face disponibilă
utilizatorului domestic pentru recepția programelor TV sau programelor radio direct de
la satelit. O astfel de rețea oferă servicii DTH. Stația hub este poziționată fie la
furnizorul programe fie la locația operatorului de satelit.
Difuzorul de servicii are la dispoziție mai multe opțiuni pentru livrarea acestora
prin rețeaua de bandă largă:
 Un program (o conexiune ascendentă) per canal de satelit;
 Mai multe programe per canal de satelit;
 O conexiune ascendentă cu programe multiplexate TDM;
 Conexiuni ascendente multiple cu multiplexare TDM a programelor pe legătura
descendentă.
Figura 3.14 prezintă opțiunea unui singur program per canal de satelit pe
legătura ascendentă.
3-17
Figura 3.14 Un singur program pe conexiune ascendentă [18]
Difuzorul de programe folosește toată banda unui canal închiriat de la

operatorul de satelit. Difuzorii partajează capacitatea satelitului, fiecare accesând alt
canal. Un program este livrat FM (Frequency Modulation) de satelit la putere maximă
de emisie. În cazul transmisiei digitale (compresie de semnal TV), banda necesară este
mai mică decât banda canalului (o purtătoare DVB – S are o lărgime de câțiva MHz, în
timp ce lățimea canalului ajunge la 72MHz), ceea ce conduce la multiplexarea
programelor pe un singur canal sau la multiplexarea mai multor programe digitale pe
aceeași purtătoare.
Transmiterea mai multor programe pe un canal de satelit folosește accesul
FDMA (Figura 3.15).
3-18
Figura 3.15 Acces FDMA la canalul de satelit pentru transmiterea mai multor
programe pe același canal [18]
Canalul de satelit trebuie operat la o putere mai mică decât valoarea maximă, de
saturație, ceea ce ar putea periclita calitatea serviciului.
Utilizarea puterii maxime a canalului este posibilă dacă se adoptă multiplexarea

TDM a programelor provenite de la mai mulți difuzori (Figura 3.16). Multiplexarea
programelor are loc la stația hub (locația operatorului de satelit) și precede modulația.
Difuzorii transmit programele operatorului de satelit fie prin legături terestre fie prin
legături de satelit.
3-19
Figura 3.16 Conexiune ascendentă cu programe multiplexate TDM [18]
Un satelit regenerativ cu procesare la bord permite multiplexarea programelor la

bord. Programele difuzorilor sunt transmise satelitului pe purtătoare individuale prin
acces FDMA. La bordul satelitului, fiecare program este demodulat și apoi multiplexat
TDM cu celelalte programe. Semnalul multiplexat modulează o purtătoare pentru
legătura descendentă. Această purtătoare ocupă toată banda canalului și este transmisă
la putere maximă stațiilor terestre de recepție.
Un exemplu de rețea de sateliți de bandă largă, caracterizată de proprietățile
menționate anterior în capitol, este DVB – S / S2 / DVB – RCS. Aceasta este descrisă
de următoarele performanțe:
 Conexiunea ascendentă a terminalului RCS folosește MF – TDMA, în
concordanță cu standardul DVB – RCS, profilul MPEG;
 Conexiunea descendentă este compatibilă cu standardele DVB – S / S2;
3-20
 Sistemul de sateliți suportă trafic predictiv simetric și/sau trafic de rafale
generat de numărul mare de utilizatori și metoda de alocare dinamică;
 Sistemul de sateliți suportă conectivitate cu rețele terestre, inclusiv
conectivitate IP;
 Sistemul de sateliți suportă servicii integrate de date bazate pe IP și servicii
video MPEG nativ;
 Rețea satelitară cu conectivitate stea suportă un singur salt între utilizatorii
rețelei de sateliți și utilizatorii rețelei terestre. O rețea satelitară de tip mesh
suportă un singur salt între utilizatorii rețelei; pentru aceasta este nevoie de
procesor la bord care să permită rutarea pachetelor MPEG dinspre legătura
ascendentă către fasciculele descendente într-un mod flexibil, posibil cu
replicarea datelor la bord pentru asigurarea serviciilor multi-difuzare.
Unitatea (stația) de management constă dintr-un centrul de management al

rețelei, NMC (Network Management Centre) și centrul de control al rețelei, NCC
(Network Control Centre). NMC administrează atât componentele de rețea cât și
resursele de rețea și de servicii. NCC supraveghează cererile utilizatorilor pentru acces
la satelit.
Nodul de acces (gateway) asigură interconectarea între satelit și rețeaua terestră.
Nodul poate fi parte componentă a stației hub într-o rețea stea cu satelit cu acces
transparent. Nodul poate furniza utilizatorilor (abonați) garanții pe criterii QoS
(Quality of Service) și diverse nivele de abonare. Nodul de acces este compus din
elemente configurabile de conectivitate, de exemplu decodere iterative de recepție,
ruter IP, unitate de multi – conferință, poartă voce / video.
Terminalul de utilizator constă dintr-o unitate exterioară, ODU (Outdoor Unit)
și o unitate de interior, IDU (Indoor Unit). Funcția de transmisie pe calea ascendentă
este o conversie din banda de bază în radio – frecvență ( semnalul modulează o
purtătoare intermediară și apoi aceasta este deplasată în banda RF). Semnalul este
amplificat în RF înainte de a fi expediat către satelit prin antenă. Puterea medie de
emisie trebuie să acopere bugetul de pierderi al transmisiei. Calea de recepție a
3-21
terminalului de satelit cuprinde un amplificator RF de zgomot mic, un convertor din
RF în frecvență intermediară, un demodulator și un decodor în banda de bază.
ODU este format dintr-un emițător RF, unul sau mai multe receptoare RF și
antenă. IDU conține un modem DVB – S / S2 sau DVB – RCS și interfața cu rețeaua
locală. Terminalul poate fi conectat la o subrețea internet dintr-un LAN.
Terminalul permite utilizatorului să comunice cu oricare alt utilizator printr-un
singur salt (conectivitate mesh) sau prin două salturi prin nodul de acces (conectivitate
stea). De asemenea, terminalul permite utilizatorului să comunice cu utilizatori ai
rețelei terestre prin nodul de acces, printr-un singur salt (servicii digitale IP).
Procesorul de la bordul satelitului combină standarde DVB – RCS și DVB – S /
S2 pentru a permite o conectivitate completă între fasciculele ascendent și descendent.
Purtătoarele DVB – RCS de ascendență sunt deplasate către o frecvență intermediară;
procesorul demultiplexează, demodulează și decodează la această frecvență
intermediară pentru a produce un singur multiplex de pachete MPEG-2, în
conformitate cu standardele DVB – S / S2, folosind informația de rutare conținută în
pachetele ascendente. După codarea canalului cu rată selectabilă, are loc modularea
QPSK (Quadrature Phase Shift Keying) (DVB – S) sau o modulare mai adâncă (DVB
– S2) cu o purtătoare de frecvență intermediară care este apoi deplasată în RF pe
sensul descendent.
Componentele rețelei de sateliți comunică prin următoarele interfețe [2.11]:
 Interfață T, între IDU din stația terestră de recepție și terminalul de utilizator
sau LAN;
 Interfață N, între NCC și stația terestră de recepție pentru sincronizări,
tabelele DVB și semnalizările de conexiuni;
 Interfață M, între NMC și stația terestră de recepție pentru administrări;
 Interfață U, între satelit și interfața fizică a stației terestre de recepție
(canalul atmosferic);
 Interfața P, o interfață logică între două stații de recepție pentru negocierea
nivelelor omologe ale traficului de semnalizare și traficului de date;
 Interfață O, între NCC și interfața procesorului la bord (dacă este cazul).
3-22
Arhitectura de protocol a rețelei de sateliți de bandă largă se bazează pe
principiul că toate protocoalele internet sunt acceptate fără modificări. Figura 3.17
arată un model de referință al arhitecturii unei rețele de sateliți de bandă largă.
Figura 3.17 Model de referință al unei arhitecturi de protocol pentru o

rețea de sateliți de bandă largă [18]
Stratul de acces conține ambele sub-straturi, MAC (Media Access Control) și

LLC (Logic Link Control), din structura modelului OSI. Stația terestră de utilizator
poate comunica cu o stație omologă în configurație mesh sau cu un nod de acces într-o
configurație stea. În termenii modelului de referință OSI, protocolul de acces la
servicii (de satelit) independente, SI – SAP (Satellite Independent Service Access
Protocol) este poziționat între straturile 2 și 4. Protocoalele de rețea includ controlul
conexiunii de satelit, SLC (Satellite Link Control), controlul accesului la mediu,
SMAC (Satellite MAC) și stratul fizic, PHY (Physical).
Substratul SLC schimbă datagrame cu stratul rețea; substratul SMAC asigură
funcțiile de transport al pachetelor MPEG către satelit și dinspre satelit conținute de
cadrele TDM. Stratul fizic al stației terestre este responsabil cu transmiterea datelor,
sincronizare și corecția de erori.
Stratul MAC de satelit se poziționează peste stratul fizic și sub stratul IP de
rețea. SMAC asigură schimbul de pachete cu stratul fizic. La utilizator, SMAC este o
interfață pentru PHY prin care se trimite traficul de pachete și se recepționează toate
3-23
pachetele MPEG conținute în TDM, se sortează pachetele conform câmpurilor de
identitate, înainte de trecerea lor către stratul superior.
Funcțiile din planul de control ale SMAC includ accesul la și sincronizarea cu
stația terestră.
Rețeaua de sateliți de bandă largă se bazează pe un satelit de regenerare ce
folosește standardele DVB – S / S2 și DVB – RCS. DVB – S2 permite, suplimentar,
implementarea codurilor adaptive și utilizarea tehnicilor adaptive de modulație, prin
care se obține o creștere semnificativă a capacității sistemului și temperarea efectelor
perturbațiilor (critice în banda Ku).
Rețeaua de sateliți de regenerare cuprinde [18]:
 Procesor la bord (OBP);

 Unitate de management, MS (Management Station);
 Nodul de regenerare, RSGW (Regenerative Satellite GateWay);
 Stația terestră de utilizator, RCST (Return Channel Satellite Terminal).
Figura 3.18 arată o arhitectură mesh cu regenerare, ce combină DVB – RCS cu

standarde de transmisie prin satelit cu sarcină (servicii) multifascicul regenerativ.
Figura 3.18 Interfețe ale unei arhitecturi de rețea mesh de satelit

regenerativ [18]
3-24
OBP este miezul sistemului de satelit regenerativ. Procesorul asistă rutarea
pachetelor MPEG dinspre legăturile DVB – RCS ascendente către legăturile
DVB – S2 descendente prin conectivitate încrucișată între diferitele fascicule
ascendente și descendente. Serviciile multidifuziune (multicast) sunt posibile prin
replicarea datelor la bordul satelitului.
Figura 2.19 descrie grafic conceptele de rețea ce pot fi implementate prin
procesare la bord.
Figura 3.19 Rețele regenerative mesh și stea pentru terminale DVB – RCS de utilizator [18]
3-25
3-26
4. REGLEMENTAREA UTILIZĂRII SPECTRULUI DE
CĂTRE SISTEMELE DE SATELIȚI
Operatorii sistemelor de sateliți de comunicații depind de guvernele naționale și

de coordonarea internațională a frecvențelor pentru a obține autorizațiile necesare
furnizării serviciilor. În conformitate cu regulile și legislația internațională, fiecare stat
controlează utilizarea spectrului radio între propriile granițe. Guvernul este entitatea ce
obține recunoaștere internațională pentru sateliți și stații terestre. Regulile
internaționale privind obținerea și utilizarea spectrului de frecvențe pentru orbite GEO
și / sau non-GEO furnizează certitudinea că un nou sistem de sateliți nu va produce și
nu va recepționa interferențe inacceptabile sau periculoase pe durata funcționării.
Terminologia ITU definește interferența și următoarele clase de interferență

[21]:
 Interferență: efectul produs de o energie perturbatoare, produsă de una sau
mai multe surse de emisie, radiație, sau inducție, la recepție într-un sistem de
radiocomunicații, manifestat prin degradarea performanțelor, interpretare
eronată, sau pierdere de informație ce ar putea fi extrasă în lipsa acestei
energii nedorite;
 Interferență periculoasă: interferență ce periclitează funcționarea unui
serviciu de radionavigație sau unul ori mai multe servicii de siguranță sau
degradează, obstrucționează sau, în mod repetat, întrerupe un serviciu de
radiocomunicații ce funcționează în conformitate cu Reglementările Radio;
 Interferență admisibilă: este acea interferență observată sau anticipată ce
respectă Reglementările / Recomandările Radio privind intensitatea
(mărimea) perturbațiilor și criteriile de partajare;
 Interferență acceptată: este un nivel de interferență mai înalt decât cel definit
ca admisibil, agreat de mai multe părți și care nu produce prejudicii unor
terțe părți (administrații).
4-1
Interferența este un factor cheie ce caracterizează capacitatea și performanța
unui sistem de sateliți. Prin urmare, precizia cu care ITU tratează această problemă
este crucială în partajarea corectă a spectrului. Ulterior recunoașterii internaționale a
pozițiilor orbitale, orice operator de sateliți trebuie să obțină acordul guvernului local
sau național pentru livrarea serviciilor. Mediul de reglementare furnizează cadrul larg
al procesului de aprobare pentru obținerea orbitelor și autorizațiilor de transmitere
către / de la sateliți. Guvernele naționale (sau locale, după caz) controlează direct
aceste prevederi în interiorul granițelor. Reglementarea sateliților și a serviciilor
acestora este dictată de capacitatea privind acoperirea (simultană) a mai multor teritorii
naționale. Stabilirea spectrului (difuziune radio și TV), conexiuni terestre de
microunde, servicii speciale (localizare sau radar), radio astronomie sunt activități
cărora li se aplică reglementări. După anul 2000, spectrul și orbitele sunt închiriate de
către guverne, prin licențe, operatorilor cu cea mai bună ofertă. Pentru a încuraja
dezvoltarea rețelelor de sateliți, reglementarea instituie locații libere de licență pentru
anumite stații terestre. De îndată ce caracteristicile echipamentului terminal sunt
aprobate, stațiile terestre individuale pot fi instalate și activate.
Sistemele de sateliți concurează cu serviciile celulare și rețelele digitale radio în

benzi ce se extind între 0,1GHz și 30GHz (microunde). Comunicațiile de sateliți sunt
unice în ceea ce privește abilitatea de a produce și recepționa interferențe pe arii
extinse. Operarea stațiilor terestre de sol, mare și aeriene pune problema coordonării
frecvențelor. O atenție deosebită se acordă tehnicilor de rezolvare a interferențelor
între rețele de sateliți ce operează pe aceleași frecvențe, în spații apropiate. Apropierea
spațială între rețele este tot mai prezentă, căci tot mai multe țări înființează sau
exploatează tehnologii de satelit. Această aglomerare a rețelelor de sateliți determină
creșterea complexității coordonării utilizării frecvențelor. O formă de rezolvare a
complexității de coordonare este simplificarea regulilor și proceselor de reglementare.
Mecanismele prin care sateliții și stațiile terestre pot interfera între ele nu fac
obiectul acestui capitol. Sistemele de sateliți sunt surse de interferențe pentru stațiile
terestre ce lucrează pe aceleași frecvențe. Sateliții GEO sunt surse relativ slabe de
4-2
interferențe, comparativ cu sateliții non – GEO, datorită orbitei mult mai înalte și a
distanțelor mari față de orizontul stațiilor. Tendința este de a segmenta o bandă
particulară pentru a proteja serviciile de influențe reciproce. Pe de altă parte, există
benzi de frecvențe folosite de servicii terestre, ce pot fi afectate de sateliți. Acesta este
cazul benzilor L, S, C și X. Astfel, procedurile de coordonare pentru partajarea
benzilor sunt anterioare lansării serviciului.
Figura 4.1 prezintă căi posibile de interferență între o conexiune de satelit și o

conexiune terestră.
Figura 4.1 Surse de interferențe între o rețea de sateliți și o conexiune terestră ce

lucrează pe aceeași frecvență [22]
Săgețile cu linie plină arată conexiunile în funcționare normală (transmisie total

duplex). Conexiunea terestră operează în banda legăturii ascendente (de exemplu
6GHz) sau în banda legăturii descendente (de exemplu 4GHz). Alte benzi, precum X
(8GHz) și părți din Ku (11GHz) și Ka (18GHz) sunt partajate între satelit și stația
terestră, generând interferențe. Segmentele sunt definite în Tabelul de Alocare a
Frecvențelor (din Reglementarea radio ITU). Căile de interferențe sunt indicate prin
săgețile (1), (2), (3) și (4). Prin calea (1) este perturbat receptorul satelit de către
conexiunea terestră de 6GHz. Satelitul este protejat doar de limita maximă a puterii de
4-3
emisie a antenei terestre și de orientarea lobului antenei către o direcție diferită de linia
satelitului. Interferența poate să apară din cauza împrăștierii în troposferă a semnalului
emis de antenă tip panou. Calea (2) este o interferență între stația terestră (6GHz) și
receptorul rețelei radio (6GHz). Radiația de-a lungul căii (2) se află în lobii laterali ai
antenei stației terestre de satelit și se poate propaga pe diverse trasee fizice până la
receptorul stației radio. Calea (3) este o interferență radio cu receptorul pe legătura
descendentă (4GHz). Pentru a evita interferența terestră, frecvența pe conexiunea
descendentă trebuie să difere de frecvența receptorului radio. Alternativ, antena stației
terestre de satelit poate fi ecranată față de emițătorul terestru (o tehnică aplicabilă și
căii (2)). Ecranarea poate fi naturală (caracteristici ale terenului) sau artificială (clădiri,
pereți din metal sau ciment, șanțuri sau amplasamente). Calea (4) produce interferență
între receptorul radio terestru și satelit, pe frecvența de 4GHz. Nivelul emisiei
satelitului este, de regulă, prea slab pentru a perturba receptoarele terestre. Totuși, ITU
a limitat densitatea de putere a emisiei satelitului, la nivelul solului terestru, pentru a
asigura o margine (rezervă între nivelul puterii satelitului și nivelul sensibilității
receptorului radio) de protecție.
ITU-R administrează spectrul radio în mod global, în concordanță cu

Reglementările Radio, furnizând mecanismul primar de segmentare a spectrului pentru
diversele servicii de radiocomunicații. Principala provocare o reprezintă alocarea
spectrului, pentru a satisface cerințele tuturor furnizorilor de servicii, și armonizarea
noilor tehnologii. Din punct de vedere istoric, zona de maxim interes a fost spectrul de
medie și mare frecvență (sub 30MHz), utilizat pentru difuziune AM (Amplitude
Modulation). Pe aceste canale, lungimea de propagare a undelor scurte poate trece de
granițele unei țări și produce interferențe. Interferența radio, fie aceasta periculoasă ori
inacceptabilă, este un fenomen ce trebuie evitat prin reglementare. Procesul de
reglementare este extins și în domeniul microundelor, în care propagarea este
dominată de cerințe de directivitate ale antenelor, atunci când emițătorii sunt plasați
aproape de granițe sau când sateliții au o arie mare de acoperire.
4-4
Tehnologiile de mare putere (precum DTH) și serviciile mobile prin satelit au
determinat ITU să producă reglementări realiste (din punctul de vedere al transpunerii
în practică). Începând cu 1990, Statele Unite și Europa au impulsionat deschiderea de
noi ferestre de spectru pentru servicii radio de bandă largă la sol furnizate prin sisteme
de sateliți LEO.
Filozofia de reglementare a spectrului de frecvențe (administrarea spectrului)

are drept concept fundamental armonizarea intereselor utilizatorilor (consumatori de
spectru) în ceea ce privește furnizarea serviciilor de radiocomunicații în zonele
geografice de interes comercial (cu potențial economic). Statele și operatorii de
radiocomunicații au nevoie de reguli viabile pentru a furniza servicii fiabile, stabile,
controlabile. Liberul arbitru în alegerea și utilizarea frecvențelor și benzilor de lucru ar
conduce la haos radio. ITU are rolul de a superviza utilizarea frecvențelor prin
conferințe internaționale, recomandări tehnice, activități de administrare a spectrului și
forum destinat rezolvării problematicii interferențelor. ITU nu exercită atribuții de
poliție a respectării alocării spectrului, ci conferă o recunoaștere a dreptului de utilizare
a frecvențelor prin înregistrarea benzilor alocate în registrul ITU.
În concluzie, o administrație națională alocă unui serviciu o frecvență (sau o

bandă de frecvențe) din domeniul de frecvențe ITU. Pentru recunoașterea alocării,
administrația trebuie să înștiințeze ITU-R în vederea înregistrării în Registrul Master.
Anterior notificării, administrația trebuie să finalizeze procesul de coordonare al
frecvențelor cu alte administrații ce pot emite obiecții.
Reglementările Radio ITU conțin reguli și proceduri pentru planificarea și
utilizarea tuturor radiofrecvențelor de către administrații. Statele membre, prin legi
internaționale și tratate, sunt obligate să respecte regulile, procedurile și alocările
conținute de reglementări. Nerespectarea regulilor conduce la pierderea protecției
frecvențelor pe care o administrație le poate solicita. Administrațiile au dreptul și
responsabilitățile de alocare a frecvențelor individuale către guverne și utilizatorii
privați. Experiența a demonstrat că reglementările furnizează efecte rezonabile și un
cadru flexibil de lucru acestui scop.
4-5
Obiectivele reglementărilor radio, în sumar, sunt următoarele:
 Administrațiile vor acționa pentru limitarea numărului de frecvențe și a
spectrului utilizat la strictul necesar ce satisface serviciile. Acestea vor
încuraja introducerea tehnologiilor avansate.
 Administrațiile vor considera benzile de frecvențe și orbitele GEO, destinate
serviciilor de radiocomunicații, drept resurse naturale limitate ce trebuiesc
utilizate rațional, eficient și economic, în conformitate cu prevederile
Reglementărilor. Statele și grupurile de state vor avea acces echitabil la
aceste resurse, în conformitate cu cerințele speciale și poziționarea
geografică.
 Asigurarea disponibilității și protecției față de interferențe periculoase a
frecvențelor destinate situațiilor speciale;
 Implicarea în prevenirea sau rezolvarea situațiilor litigioase dintre
administrații, provocate de interferențe;
 Facilitarea operării eficiente și efective a serviciilor de radiocomunicații;
 Livrarea, dacă este necesar, de noi aplicații privind tehnologii de
radiocomunicații.
Definițiile referitoare la utilizarea benzilor de frecvențe de către servicii sunt

prezentate în Tabelul 4.1.
Tabelul 4.1 Definițiile Serviciilor de Radiocomunicații de către

Reglementările Radio ITU [22]
Serviciul Definiție Bandă Frecvențe tipice (GHz)

FSS Utilizat între un punct fix C Leg. ascendentă: 5,85-7,075
sau puncte din arii Leg. descendentă: 3,4-4,2
specificate și unul sau mai X Leg. ascendentă: 7,90-8,40
mulți sateliți; acest Leg. descendentă: 7,25-7,75
4-6
serviciu poate include Ku Leg. ascendentă: 13,75-14,80
conexiuni satelit – satelit, Leg. descendentă: 10,7-11,7
ce poate opera de
Ka Leg. ascendentă: 28,0-30,0
asemenea și în servicii
Leg. descendentă: 17,7-19,7
intersatelit; serviciile de
satelit fix pot include
conexiuni terestre pentru
alte servicii de
radiocomunicații.
BSS Utilizat pentru recepția S Leg. ascendentă: 2,65-2,69
directă a semnalelor Leg. descendentă: 2,5-2,54
transmise de stații spațiale. Ku Leg. ascendentă: 17,7-18,2
Prin recepție directă se Leg. descendentă: 11,2-12,2
înțelege atât
recepția Ka Leg. ascendentă: 24,75-25,25
individuală cât și recepția Leg. descendentă: 21,4-22,0
colectivă.
MSS Utilizat între stații terestre L Leg. ascendentă: 1,626-1,66
mobile și una sau mai Leg. descendentă: 1,525-1,56
multe stații spațiale, sau L/S Leg. ascendentă: 1,61-1,626
între stații spațiale. Leg. descendentă: 2,483-2,5
Serviciul poate include S Leg. ascendentă: 2,67-2,69
conexiuni către satelit. Leg. descendentă: 2,5-2,52
Tabelul alocărilor de frecvență recunoaște două nivele de prioritate: primară și

secundară. Serviciul primar are nivelul maxim al drepturilor de operare într-o bandă
specificată. Un serviciu secundar nu poate cauza interferențe periculoase stațiilor ce
furnizează servicii primare, pentru care frecvențele sunt deja alocate sau rezervate. Mai
mult, serviciul secundar nu poate pretinde protecție la interferențe periculoase produse
de stații cu același nivel de prioritate care au deja frecvențe alocate sau rezervate.
Într-o aceeași bandă pot coexista mai multe servicii primare, caz în care se
aplică criterii de partajare și coordonare a frecvențelor. Un serviciu secundar trebuie să
4-7
înceteze activitatea (transmisia) de îndată ce există o plângere din partea unui serviciu
primar. Aplicațiile ce operează în benzi nesupuse licențierii (telefonie fixă fără fir,
rețele de date) sunt servicii secundare și se supun acestor reguli.
Tabla de alocare conține sute de note ce permit administrarea excepțiilor
privind alocarea frecvențelor unor servicii particulare. Acestea sunt clasificate în
alocări adiționale și alocări alternative. Alocarea adițională acordă spectru anumitor
state sau subregiuni (dar nu unei regiuni). Alocarea alternativă înlocuiește o alocare
din tabel pentru un anumit stat sau o subregiune. De exemplu, o notă poate permite
unei țări din Regiunea 1 să acorde unui utilizator radio o frecvență din banda alocată
(exclusiv) unui satelit de comunicații. Astfel de excepții sunt disputate la conferințele
ITU pentru armonizarea punctelor de vedere ale statelor ce protejează interesele
operatorilor naționali aflați în conflict cu alocarea regională.
Informația existentă și disponibilă privind utilizarea reală a spectrului
demonstrează existența unei diferențe față de informația furnizată de administrații
organismului ITU. Aceasta înseamnă că există frecvențe fictive înregistrate în
Registrul Master, declarate active (în utilizare) dar fără corespondențe în serviciile
operaționale. Situația este cunoscută drept problema ´sateliților virtuali´. ITU a emis o
comunicare tuturor administrațiilor prin care solicita revizuirea înregistrărilor rețelelor
de sateliți și eliminarea rețelelor și frecvențelor nefolosite din Registrul Master. În
paralel, ITU a recurs la anumite prevederi din Reglementările Radio pentru a forța
eliminarea din înregistrări a frecvențelor neutilizate, dacă acestea nu au fost suspendate
în conformitate cu regulile în vigoare.
ITU actualizează permanent, din proprie inițiativă sau la solicitarea unor
administrații, situația sateliților virtuali, ca mecanism de respectare a clauzelor
Reglementărilor Radio.
Tabelul 4.2 prezintă starea rețelelor de sateliți monitorizați de ITU.
Tabelul 4.2 Rețele de sateliți considerate de ITU ca virtuale [23]
67 rețele satelit 93 rețele satelit în 137 rețele de satelit Situația la 1 martie

supravegheate în benzile C și Ku din în banda Ka din 17 2011
2009 16 administrații și 3 administrații și o
4-8
organizații de satelit organizație satelit
interguvernamentale interguvernamentală
supravegheate în supravegheate în
decembrie 2009 aprilie 2010
15 34 74 Confirmate în
utilizare
12 41 15 Suspendate sub No.
11.49 din
Reglementările
Radio
30 18 35 Suprimate
10 18 35 Suprimate
10 - 13 În așteptare
Curățirea spectrului radio de frecvențe fictive (din punct de vedere al

înregistrării) oferă rețelelor (sistemelor) de satelit protecție maximă și eforturi
administrative minime de utilizare. Rezervarea (stocarea) domeniilor de frecvență (ca
și rezervarea orbitelor) produce distorsiuni serioase proceselor de reglementare.
Conferința WRC-12 (ITU World Radio Conference 2012) a luat în considerare

schimbări privind procedurile de publicare, coordonare, notificare și înregistrare ale
alocărilor de frecvențe pentru rețele de sateliți [24].
Administrarea resurselor spectrului de frecvențe face obiectul procesului de
licențiere a serviciilor de satelit. Licențierea urmărește, suplimentar, și protecția
siguranței publice (utilizarea dispozitivelor de siguranță, a spațiilor asigurate și a
elementelor de avertizare). Siguranța publică instituie restricții asupra proiectării și
configurării parametrilor transmisiilor (nivele de putere ale radiației electromagnetice),
instalării corecte și utilizării echipamentului de transmisie (de exemplu, pregătire
adecvată a instalatorilor și operatorilor de echipamente).
4-9
Scopul licențierii este permisiunea utilizării frecvențelor în condiții impuse.
Condițiile se referă la standardul serviciilor, eficiența utilizării spectrului, evitarea
interferențelor, evitarea supraîncărcării canalului alocat mai multor utilizatori.
Licențierea implică dialog între administrație și utilizatorii finali ai spectrului de
frecvențe.
Licența acoperă:
 Aspecte tehnice (calitatea serviciului, partajarea / colocarea echipamentelor,
interconectarea, aprobări de tip, administrarea spectrului);
 Aspecte comerciale (competiție, tarife, acces universal, obligații de
întreținere);
 Aspecte administrative (condiții de licențiere, proceduri, coordonări).
Odată cu introducerea tehnologiilor avansate, licențierea, împreună cu

liberalizarea și competiția, facilitează creșterea accesului la resursele spectrului.
Obiectivele specifice procesului de licențiere sunt [24]:
 Simplifică accesul oricărui nou utilizator la piața de sateliți;

 Definește condițiile de operare, drepturile și obligațiile deținătorilor de
licență pentru a stimula investițiile în piața de sateliți. Certitudinea este un
factor cheie în dezvoltarea inițiativelor de investiții.
 Contribuie la crearea unui mediu competițional echilibrat și echitabil, în care
jucătorii folosesc mecanisme neutre pentru coexistență pe segmente
complementare, suplementare sau concurențiale.
 Crează condițiile pentru protecția consumatorilor, redefinind relațiile dintre
consumatori și deținătorii de licență cu privire la tarife, practici de facturare,
proceduri de reclamații, responsabilități reciproce, rezolvarea diferendelor,
limitarea responsabilităților serviciilor, servicii obligatorii către
consumatori.
 Asigură transparența și predictibilitatea regimului de reglementare, în
beneficiul activităților de lungă durată a operatorilor de rețele de sateliți.
4-10
 Administrează resursele deficitare (spectrul de frecvențe radio) pentru o
alocare echilibrată și echitabilă, în interesul publicului. În situațiile în care
resursele deficitare sunt neutilizate, sub-utilizate sau prost-utilizate,
condițiile licențierii permit entității de reglementare retragerea resurselor.
 Definește ținte și obligații pentru toți deținătorii de licență.
Orice discriminare în favoarea furnizorilor de servicii deja existenți sau

limitarea numărului furnizorilor independenți (autonomi) de servicii de satelit conduce
la distorsionarea unei piețe libere și competitive.
Licențele emise de administrații pentru segmentul terestru al unui sistem de

sateliți pot fi clasate în două grupe:
1. Solicitări de autorizare din partea furnizorilor de servicii de satelit;

2. Licențiere individuală a stațiilor terestre.
Licențierea furnizorului de servicii asigură nivelul de calitate garantat clientului.

Sunt administrații care licențiază servicii VSAT (Very Small Aperture Terminal)
private, neconectate la sistemul de telefonie. Aceasta poate conduce la confuzii și
amânări. De asemenea, unele administrații solicită licențiere individuală VSAT sau a
terminalelor mobile, suplimentar față de licențierea operatorului de rețea.
O abordare nouă a reglementării VSAT este licențierea de acoperire (blanket

licensing). Licența de acoperire este emisă pentru un număr nelimitat de terminale
VSAT. În această abordare, clasele VSAT sunt configurate pe criterii tehnice (nivel
putere, frecvență, etc.) ce limitează riscul interferențelor nerezonabile [25]. În ceea ce
privește sistemele mobile, procedurile de coordonare ale frecvențelor și utilizarea
standardelor armonizate elimină, practic, riscul interferențelor periculoase, ceea ce
permite eliminarea licențierii individuale. Un număr de 43 de state europene au
adoptat politica licențierii de acoperire pentru receptoare și terminale VSAT
interactive [26].
4-11
Alocarea unei benzi de frecvențe pentru un singur serviciu primar este însoțită
de verificarea stării de interferențe ce poate apare între diferite rețele ale serviciului. În
cazul partajării benzii între două sau mai multe servicii, se aplică metode pentru
verificarea interferențelor cu servicii secundare și / sau cu servicii de același nivel.
4-12
5. STANDARDE REFERITOARE LA COMUNICAȚII DE
BANDĂ LARGĂ PRIN SATELIT
Sateliții de comunicații reprezintă o componentă importantă a sistemelor

naționale, regionale și internaționale de telecomunicații. Devenind parte a rețelelor de
comunicații, sateliții și sistemele de sateliți trebuie să îndeplinească cerințe de
performanță, fie legate de rețelele adoptive fie de rețelele în curs de evoluție, bazate în
general pe caracteristicile de transmisie ale tuturor modurilor de radiocomunicații.
În acest capitol furnizăm principalele publicații relevante pentru subiectul tratat.
AN 4.2 Constituirea ITU, Geneva, 1992

Capitolul II Sectorul de Radiocomunicații
Capitolul VI Termeni generali privind telecomunicațiile
Capitolul VII Termeni speciali pentru radio
AN 4.3 Reglementări Radio, Geneva, Ediția 1998

Articolul S1 Termeni și definiții
Articolul S2 Nomenclatorul benzilor de frecvențe și lungimi de undă utilizate
în radiocomunicații
Articolul S5 Alocarea frecvențelor
Articolul S9 Procedură de coordonare cu participarea sau acceptul altor
administrații
Articolul S11 Notificarea și înregistrarea în Registrul Internațional de
Frecvență al alocărilor de frecvențe pentru radioastronomie și
stații de radiocomunicații spațiale (cu excepția stațiilor destinate
serviciilor de difuziune prin satelit)
Articolul S15 Interferența
Articolul S21 Servicii terestre și spațiale cu partajare de frecvență peste 1GHz
Articolul S22 Servicii spațiale
5-1
Anexa S1 Clasificarea benzilor de emisie și a benzilor necesare
Anexa S2 Tabelul toleranțelor frecvențelor de transmisie
Anexa S3 Tabelul nivelelor de putere de emisie maxim permise
Anexa S4 Lista completă și tabelele caracteristicilor utilizabile în
procedurile Capitolului SIII (Coordonarea, Notificarea și
Înregistrarea Alocărilor de Frecvență și Modificarea Planului)
Anexa S5 Identificarea Administrațiilor cu care se execută/agreează
Coordonarea stipulată în Articolul S9
Anexa S7 Metodă pentru determinarea ariei de coordonare din acoperirea
unei stații terestre în benzile de frecvențe 1GHz – 40GHz,
partajate între serviciile spațiale și terestre de radiocomunicații
Anexa S8 Metodă de calcul privnd cerința de coordonare între rețele de
sateliți geostaționari ce utilizează aceleași benzi de frecvențe
Anexa S9 Raport de neregularitate sau încălcare a Convenției sau
Reglementărilor Radio
Anexa S30 Stipulări pentru toate serviciile și planurile asociate ale serviciilor
de difuziune prin satelit în benzile de frecvențe 11,7-12,2GHz
(regiunea 3), 11,7-12,5GHz (regiunea 1) și 12,2-12,7GHz
(regiunea 2)
Anexa S30A Stipulări și planuri asociate ale conexiunilor serviciilor de
difuziune prin satelit (11,7-12,5GHz în regiunea 1, 12,2-12,7GHz
în regiunea 2 și 11,7-12,2GHz în regiunea 3) în benzile de
frecvențe 14,5-14,8GHz și 17,3-18,1GHz în regiunile 1 și 3, și
17,3-17,8GHz în regiunea 2
Anexa S30B Stipulări și planuri asociate serviciilor fixe de satelit în benzile de
frecvență 4500-4800MHz, 6725-7025MHz, 10,70-10,95GHz,
11,20-11,45GHz și 12,75-13,25GHz
AN 4.4 Seriile S ITU-R (servicii fixe de satelit)

Secțiunea 4A - Definiții
5-2
ITU-R S.673 Termeni și definiții privind radiocomunicațiile spațiale
Secțiunea 4B – Aspecte de Sistem – Performanță și Disponibilitate

Secțiunea 4B1 – Aspecte de Sistem
ITU-R S.725 Caracteristici tehnice pentru terminale cu apertură
foarte mică (VSAT)
ITU-R S.726-1 Nivele maxime permise ale puterilor de emisie
pentru terminale cu apertură foarte mica (VSAT)
ITU-R S.727 Separarea polarizărilor ortogonale ale terminalelor
cu apertură foarte mică (VSAT)
ITU-R S.728-1 Nivelul maxim permis al densității puterii efective
radiate colateral axei de directivitate pentru
terminale cu apertură foarte mică (VSAT)
ITU-R S.729 Funcții de control și supraveghere ale terminalelor
cu apertură foarte mică (VSAT)
ITU-R S.1001 Utilizarea sistemelor în servicii fixe de satelit în
cazul dezastrelor naturale și a urgențelor similare
pentru atenționare și operațiuni de salvare
ITU-R S.1061 Utilizarea strategiilor și tehnicilor de evitare a
pierderii conexiunilor în servicii fixe de satelit
ITU-R S.1149-1 Arhitectură de rețea și echipament funcțional ale
sistemelor digitale de sateliți pentru servicii fixe ce
alcătuiesc rețele de transport cu ierarhie sincronă
ITU-R S.1250 Arhitectura managementului de rețea pentru
sisteme de sateliți din componența rețelelor SDH
(Synchronous Digital Hierarchy) în servicii fixe de
sateliți
ITU-R S.1251 Managementul de rețea – definițiile claselor de
performanță pentru componente (elemente) ale
rețelelor sistemelor de sateliți ce intră în
5-3
compunerea rețelelor SDH pentru servicii fixe de
sateliți
ITU-R S.1252 Managementul de rețea – definițiile claselor de
sarcini de serviciu pentru elemente ale rețelelor
sistemelor de satelit din compunerea rețelelor de
transport SDH pentru servicii fixe de satelit
Secțiunea 4B2 – Performanță și disponibilitate

ITU-R S.352-4 Circuit de referință pentru sisteme ce utilizează
transmisie analogică în servicii fixe de satelit
ITU-R S.353-8 Puterea permisă de zgomot într-un circuit de
referință cu multiplexare prin divizare în frecvență
în servicii fixe de satelit
ITU-R S.354-2 Lărgime de bandă video și nivel permis de zgomot
în circuite de referință pentru servicii fixe de satelit
ITU-R S.521-3 Căi de referință pentru sisteme digitale de
transmisie în servicii fixe de satelit
ITU-R S.522-5 Rate permise ale erorilor de bit la ieșirea căilor de
referință digitale pentru sisteme cu modulația
pulsurilor în cod în servicii fixe de satelit
ITU-R S.614-3 Performanța de erori admise pentru o cale de
referință digitală pentru servicii fixe de satelit ce
operează sub 15GHz în conexiuni internaționale din
rețele ISDN (Integrated Services Digital Network)
ITU-R S.1062-1 Performanța privind erorile admise ale unei căi
digitale ce operează peste frecvența primară
ITU-R S.579-4 Obiective disponibile ale unui circuit de referință și
ale unei căi digitale de referință în cazul utilizării
modulației în cod, sau ca parte a unei conexiuni
ISDN, în servicii fixe de satelit
5-4
ITU-R S.730 Compensarea efectelor discontinuităților de
comutație pentru date în bandă vocală și deplasare
Doppler în servicii fixe de satelit
ITU-R S.1420 Performanța privind eroarea permisă pentru o cale
digitală de referință utilizată în SDH
ITU-R S.1424 Disponbilitatea obiectivelor unei căi digitale de
referință pentru mod B-ISDN ATM de transmisie
în sistemele GSO cu servicii fixe la frecvențe mai
mici de 15GHz
ITU-R S.1425 Considerații privind transmisia cu purtătoare
digitale la nivele mari de modulație în circuite de
satelit
ITU-R S.1429 Erorile produse de interferențe între sistemele GSO
și non-GSO pe căile digitale de referință ce
operează la frecvențe diferite de cea a serviciului
primar, mai mică de 15GHz
ITU-R S.1432 Degradările de performanță ale erorilor permise în
căi digitale de referință produse prin interferențe
invariante în timp în sisteme ce operează sub
15GHz
Secțiunea 4C – Caracterisitici ale stațiilor terestre și ale benzii de bază – Antene ale
stațiilor terestre –Îîntreținerea staților terestre
ITU-R S.465.5 Profilul tipic al radiației stației terestre pentru
utilizare în coordonarea și evaluarea interferențelor
în gama 2 – 30GHz
ITU-R S.731 Profilul tipic al radiației cu polarizare transversală
pentru utilizare în coordonarea frecvențelor și
evaluarea interferențelor în domeniyul 2 – 30GHz
ITU-R S.580-5 Diagrame de radiație pentru utilizare în proiectarea
5-5
antenelor stațiilor terestre ce operează cu sateliți
geostaționari
ITU-R S.732 Metodă pentru procesarea statistică a lobilor laterali
de antenă
ITU-R S.733-1 Determinarea factorului G/T pentru stații terestre
FSS
ITU-R S. 734 Aplicarea anulatoarelor de interferențe în servicii
fixe de sateliți
ITU-R S.464-4 Dispersor de energie a purtătoarei pentru sisteme ce
utilizează modulația unghiulară analogică sau
digitală în servicii fixe de sateliți
ITU-R S.464-2 Caracteristici importante ale sistemelor cu
modulație în frecvență folosite în servicii de
telefonie cu multiplexare prin divizare în frecvență
furnizate ca servicii fixe de sateliți
ITU-R S.481-2 Măsurarea zgomotului în trafic real de telefonie cu
multiplexare prin divizare în frecvență din sisteme
de servicii fixe de sateliți
ITU-R S.482-2 Măsurarea performanțelor prin semnal cu spectru
uniform pentru sisteme ce utilizează telefonie cu
multiplexare prin divizare în frecvență din servicii
fixe de sateliți
Secțiunea 4D – Partajarea frecvenței între servicii fixe de sateliți – Utilizarea

eficientă a spectrului și a orbitei geostaționare
Secțiunea 4D1 – Nivele permise de interferență
ITU-R S.466-6 Nivelul maxim permis al interferenței într-un canal
de telefonie al unei rețele de sateliți geostaționari în
servicii fixe ce utilizează modulația în frecvență și
multiplexarea prin divizare în frecvență , cauzată de
5-6
alte rețele de sateliți
ITU-R S.483-3 Nivelul maxim permis al interferenței într-un canal
de televiziune al unei rețele de sateliți geostaționari
în servicii fixe ce utilizează modulația de frecvență,
cauzată de alte rețele de sateliți
ITU-R S.523-4 Nivele maxim permise ale interferenței într-o rețea
de sateliți geostaționari pentru serviciul de telefonie
cu modulația pulsurilor în cod cu 8 biți, cauzată de
alte rețele de sateliți
ITU-R S.735-1 Nivele maxim permise ale interferenței pentru
HRDP (Hypothetical Reference Digital Paths) ca
parte ISDN în servicii fixe de sateliți, cauzată de
alte rețele de sateliți ce lucrează la frecvențe mai
mici de 15GHz
ITU-R S.1323 Nivele maxim ermise ale interferenței într-o rețea
de sateliți (GSO/FSS, non-GSO/FSS, non-
GSO/MSS) pentru HRDP în servicii fixe cauzate de
alte rețele codirecționale sub 30GHz
ITU-R S.1325 Metodologie de simulare pentru evaluarea
interferenței de scurtă durată între rețele de sateliți
non-GSO codirecționale și cofrecvențiale (lucrează
pe aceeași frecvență) și alte rețele non-GSO/FSS
sau GSO/FSS
ITU-R S.1324 Metodă analitică pentru estimarea interferenței
dintre rețele mobile non-GSO și rețele GSO/FSS
codirecționale și cofrecvențiale
ITU-R S.671-3 Factori de protecție pentru transmisii
monopurtătoare de bandă îngustă la interferențe cu
alte purtătoare analogice de televiziune
ITU-R S.524-5 Nivele maxime permise de interferență ale
5-7
densității puterii de emisie terestră în benzile 6GHz
și 14GHz
ITU-R S.736-3 Estimarea discriminării polarixării în calculul
interferențelor dintre rețele GSO/FSS
ITU-R S.1063 Criterii privind partajarea între conexiuni BSS și
alte legături terestru – spațiu sau spațiu – terestru
ITU-R S.1150 Criterii tehnice privind probabilitatea
interferențelor periculoase la alocarea frecvențelor
conform cerințelor Nr. 1506 din Reglementarea
Radio
ITU-R S.1328 Caracteristicile sistemului de satelit privind
partajarea frecvențelor între sistemele GSO și non-
GSO incluzând serviciile mobile MSS
ITU-R S.1418 Metodă de calcul a raportului purtătoare/
interferență în servicii inter-satelit pentru GSO
ITU-R S.1427 Metodologie și criteriu de evaluare a interferenței
dintre transmițători RLAN și conexiuni non-
GSO/MSS în banda 5150-5250MHz
ITU-R S.1430 Determinarea ariei de coordonare a stațiilor terestre
ce operează cu stații spațiale non-GSO cu stații
terestre ce operează pe direcție inversă în benzi de
frecvență alocate bidirecțional serviciilor FSS
ITU-R S.1433 Densitatea puterii EPFDup (Equivalent Power Flux
Density) produsă de stații terestre non-GSO într-un
receptor GSO de satelit și densitatea puterii EPFDis
produsă de satelții non-GSO într-un receptor de
satelit GSO
Secțiunea 4D2 – Metode de Coordonare

ITU-R S.737 Relația metodelor de coordonare tehnică în
5-8
serviciile FSS
ITU-R S.738 Procedură de determinare a coordonatelor cerute de
rețele GSO pentru partajarea aceleiași benzi de
frecvență
ITU-R S.739 Metode adiționale pentru determinarea necesității
coordonării detaliate între rețele de sateliți
geostaționari ce partajează aceleași benzi de
frecvențe pentru servicii fixe
ITU-R S.740 Metode de coordonare tehnică pentru rețele de
sateliți ficși
ITU-R S.741-2 Calcule purtătoare-interferență între rețele de
sateliți ficși
ITU-R S.743-1 Coordonarea între rețele de sateliți ce folosesc
orbite geostaționare ușor înclinate și între astfel de
rețele și rețele de sateliți ce folosesc orbite GSO
neînclinate
ITU-R S.744 Măsuri de îmbunătățire orbită/spectru pentru rețele
de sateliți ce au mai mult de un serviciu într-una
sau mai multe benzi de frecvență
ITU-R S.1002 Tehnici de administrare a orbitei pentru servicii
FSS
ITU-R S.1253 Opțiuni tehnice privind facilitarea coordonării
rețelelor cu servicii FSS în segmente orbitale și
benzi de frecvență definite
ITU-R S.1254 Cele mai bune practici ale procesului de coordonare
a rețelelor FSS
ITU-R S.1003 Protecția la mediu a orbitei GSO
ITU-R S.1255 Utilizarea controlului adaptiv al puterii legăturii
ascendente pentru diminuarea interferențelor de
codirecționalitate între rețele GSO/FSS și rețele
5-9
non-GSO/MSS și între rețele GSO/FSS și rețele
non-GSO/FSS
ITU-R S.1256 Metodologie pentru determinarea densității maxime
a puterii la recepție GSO în banda 6700-7075MHz
furnizate de rețea non-GSO/MSS pe legătura
descendentă
ITU-R S.1257 Metodă analitică de calcul a statisticii de vizibilitate
pentru sateliți non-GSO observați de pe suprafața
terestră
ITU-R S.1419 Tehnici de diminuare a interferenței pentru
facilitarea coordonării între conexiuni non-
GSO/MSS și GSO/FSS în benzile 19,3-19,7GHz și
29,1-29,5GHz
ITU-R S.1428 Profilul radiației de referință a stației terestre pentru
utilizare în evaluarea interferenței în benzile
10,7GHz și 30GHz pentru sateliți non-GSO
ITU-R S.1431 Metode pentru îmbunătățirea partajării între sisteme
non-GSO (fără conexiuni MSS) în benzile din
gama 10-30GHz
Secțiunea 4D3 – Poziționarea Stației Spațiale – Profilul radiației antenei de satelit –

Precizia de orientare
ITU-R S.484-3 Menținerea longitudinii stației spațiale staționare
pentru servicii fixe
ITU-R S.670-1 Flexibilitate în poziționarea sateliților
ITU-R S.672-4 Profilul radiației antenei de satelit pentru utilizare
în servicii fixe furnizate de sateliți geostaționari
ITU-R S.1064-1 Precizia de orientare a antenelor de la bordul
satelitului geostaționar pentru servicii fixe
5-10
Secțiunea 4E – Partajarea frecvențelor între rețele FSS și alte sisteme spațiale de
radiocomunicații
ITU-R S.1065 Valorile densității de putere privind aplicarea
serviciilor FSS în Regiunea 2 în relație cu servicii
BSS în banda 11,7-12,2GHz
ITU-R S.1066 Căi de reducere a interferenței dintre servicii din
regiuni diferite în jurul frecvenței de 12GHz
ITU-R S.1067 Căi de reducere a interferenței între servicii de
difuziune prin satelit în benzi vecine frecvenței de
12GHz
ITU-R S.1068 Partajarea serviciilor fixe cu servicii de
radionavigație/radiolocație în banda 13,75-14GHz
ITU-R S.1069 Compatibilitate între servicii fixe și servicii de
științe spațiale în banda 13,75-14GHz
ITU-R S.1151 Partajarea serviciilor inter-satelit ce implică servicii
fixe GSO și serviciul de radionavigație la 33GHz
ITU-R S.1340 Partajarea legăturilor între servicii mobile de satelit
și serviciul de radionavigație aeronautică pe direcția
terestru-spațiu în banda 15,4-15,7GHz
ITU-R S.1341 Partajarea legăturilor între servicii mobile de satelit
și serviciul de radionavigație aeronautică pe direcția
spațiu-terestru în banda 15,4-15,7GHz și protecția
serviciului de radioastronomie în banda 15,35-
15,4GHz
ITU-R S.1339 Fezabilitatea partajării serviciilor de explorare
terestră cu senzori pasivi aerieni și legăturile inter-
satelit GSO în domeniul 50-65GHz
ITU-R S.1326 Fezabilitatea partajării serviciilor inter-satelit cu
servicii fixe în banda 50,4-51,4GHz
ITU-R S.1327 Cerințe și benzi pentru operarea serviciilor inter-
5-11
satelit în domeniul 50,2-71GHz
ITU-R S.1342 Metodă de determinare a distanțelor dintre stațiile
sistemului de aterizare ale serviciilor de
radionavigație aeronautică și stațiile de satelit mobil
pentru legături ascendente, în banda de 5GHz
ITU-R S.1329 Partajarea frecvențelor în banda 19,7-20,2GHz și în
banda 29,5-30,0GHz între sistemele de servicii
mobile de satelit și sistemele de servicii fixe
ITU-R S.1426 Agregarea limitelor densității de putere ale
emițătoarelor RLAN (Radio Local Area Network)
pentru partajarea frecvențelor cu serviciile fixe de
satelit
AN 4.6 ITU-R SF
Secția 4/9A – Condiții de partajare
ITU-R SF.355-4 Partajarea frecvențelor între sisteme pentru servicii
fixe de satelit și sisteme radioreleu în aceeași bandă
de frecvențe
ITU-R SF.356-4 Valorile maxim permise ale interferențelor produse
de sisteme radioreleu într-un canal telefonic de
servicii fixe cu modulație de frecvență, cînd cele
douăsisteme partajează aceleași benzi de frecvență
ITU-R SF.357-4 Valorile maxime ale interferenței într-un canal
telefonic cu modulație unghiulară analogică dintr-
un sistem radioreleu ce partajează aceleași benzi de
frecvență cu servicii fixe de satelit
ITU-R SF.558-2 Valori maxime ale interferenței produse de
conexiunile terestre radio asupra sistemelor de
satelit ce utilizează codare PCM (Pulse Coded
Modulation) de 8 biți și care partajează aceleași
5-12
benzi de frecvență
ITU-R SF.615-1 Valori maxime ale interferenței produse de servicii
fixe de satelit asupra sistemelor terestre radioreleu,
ce pot face parte dintr-o rețea ISDN, cu care
partajează aceeași bandă de frecvențe sub 15GHz
ITU-R SF.358-5 Valori maxime permise ale densității puterii la
suprafața terestră produsă de sateliți pentru servicii
fixe ce utilizează aceleași benzi de frecvență de
peste 1GHz ca și sisteme radioreleu
ITU-R SF.674-1 Valori ale densității puterii aplicabile serviciilor
fixe de satelit în banda 11,7-12,2GHz din Regiunea
2
ITU-R SF.1320 Valori maxime permise ale densității puterii la
suprafața terestră produse de sateliți non-GSO
utilizate în servicii mobile și care partajează
aceleași benzi de frecvență cu sisteme radioreleu
ITU-R SF.1004 Puterea echivalentă izotropică maximă transmisă de
stații terestre ale sateliților pentru servicii fixe ce
partajează aceleași benzi de frecvență cu servicii
fixe
ITU-R SF.1005 Partajarea benzilor între servicii bidirecționale fixe
și fixe de satelit pentru frecvențe de peste 10GHz
curent alocate serviciilor unidirecționale
ITU-R SF.1008-1 Utilizarea posibilă a orbitelor ușor înclinate de către
stații spațiale de servicii fixe în raport cu orbita
geostaționară în benzi partajate cu servicii fixe
Secțiunea 4/9B – Coordonare și Calculul Interferențelor

ITU-R SF.1006 Determinarea potențialului de interferență dintre
stațiile terestre pentru servicii fixe de satelit și
5-13
stațiile de servicii fixe
ITU-R SF.766 Metode de determinare a efectelor interferențelor
asupra performanțelor și disponibilității sistemelor
terestre de radioreleu și sistemelor pentru servicii
fixe de satelit
ITU-R SF.1193 Calculul purtătoare – interferență între stații terestre
de servicii fixe de satelit și sistemele radioreleu
AN 4.7 Partajarea inter-serviciilor și Compatibilitate

ITU-R IS.847-1 Determinarea ariei de coordonare a unei stații
terestre ce operează cu o stație spațială
geostaționară și utilizează aceeași bandă de
frecvențe ca și un sistem terestru de servicii
ITU-R IS.848-1 Determinarea arie de coordonare a unei stații
terestre de transmisie ce utilizează aceeași bandă de
frecvențe ca și o stație terestră de recepție ce are
alocate benzi de frecvențe pentru servicii
bidirecționale
ITU-R IS.849-1 Determinarea ariei de coordonare pentru stații
terestre ce operează cu sateliți non-geostaționari în
benzi partajate cu servicii terestre
ITU-R IS.850-1 Coordonarea ariilor folosind distanțe
predeterminate de coordonare
AN 4.8 Aplicații Spațiale și Meteorologie

ITU-R SA.1071 Utilizarea benzilor de 13,75GHz și 14,0GHz de
către servicii spațiale și servicii fixe de satelit
ITU-R SA.1277 Partajarea benzii de frecvențe 8025-8400MHz între
serviciile de explorare terestră prin satelit și
serviciile fixe, fixe de satelit, meteorologice prin
5-14
satelit și mobile în regiunile 1, 2 și 3
ITU-R SA.1278 Fezabilitatea partajării între serviciile de explorare
prin satelit (spațiu-terestru) și serviciile fixe, inter-
satelit și mobile în banda 25,5-27,0GHz
ITU-R SA.1156 Metodă de calcul a statisticii de vizibilitate pentru
sateliți pe orbită joasă
AN 4.9 Propagare Radio

ITU-R P.1144 Ghid de aplicare a metodelor de propagare propuse
de Grupul 3 de Studii de Radiocomunicații
ITU-R P.341-4 Conceptul de pierderi de transmisie în legături
radio
ITU-R P.581-2 Conceptul de cea mai rea lună
ITU-R P.841 Conversia statisticii anuale în statistica cea mai rea
lună
ITU-R P.1058-1 Baza de date topografică, în format digital, pentru
studii de propagare
ITU-R P.453-6 Indicele de refracție: formula și date de refracție
ITU-R P.676-3 Atenuarea produsă de gaze atmosferice
ITU-R P.838 Modelul atenuării specifice produsă de ploaie cu
utilizare în metode predictive
ITU-R P.840-2 Atenuarea produsă de nori și ceață
ITU-R P.618-5 Date de propagare și metode de predicție cerute de
proiectarea sistemelor terestru-spațiu de
telecomunicații
ITU-R P.531-4 Date de propagare ionosferică și metode de
predicție cerute de proiectarea serviciilor și
sistemelor de satelit
AN 4.10 Servicii de difuziune prin satelit
5-15
Secțiunea 10/11S-A - Terminologie
ITU-R BO.566-3 Terminologie referitoare la utilizarea tehnicilor
spațiale pentru difuziune
Secțiunea 10/11S-B - Sisteme

ITU-R BO.650-2 Standarde pentru sisteme convenționale de
televiziune pentru difuziune prin satelit în canale
definite în Appendix 30 din Reglementările Radio
ITU-R BO.651 Codarea digitală PCM pentru emisia semnalelor de
sunet de înaltă calitate în difuziunea prin satelit
(lărgime nominală de bandă de 15kHz)
ITU-R BO.712-1 Standarde de sunet/date de înaltă calitate pentru
servicii de difuziune prin satelit în banda de 12GHz
ITU-R BO.786 Sistemul MUSE pentru servicii HDTV de difuziune
prin satelit
ITU-R BO.787 Sistem bazat pe pachet MAC pentru servicii HDTV
de difuziune prin satelit
ITU-R BO.788-1 Rata de codare pentru emisiuni HDTV cu calitate
de studio folosite de servicii de difuziune prin
satelit
ITU-R BO.789-2 Servicii de difuziune audio digital pentru receptoare
vehiculare, portabile și fixe în banda 1400-
2700MHz
ITU-R BO.1130-1 Sisteme de difuziune audio digital pentru
receptoare vehiculare, portabile și fixe în banda
1400-2700MHz
ITU-R BO.1211 Sisteme de emisie digitală multiprogram pentru
servicii de televiziune, sunet și date difuzate prin
satelit în banda 11/12GHz
ITU-R BO.1294 Cerințe comune funcționale pentru recepția prin
5-16
satelit a emisiunilor digitale multiprogram de
televiziune în banda 11/12GHz
Secțiunea 10/11S-C - Tehnologie

ITU-R BO.652-1 Profile de referință pentru antene de stații terestre și
satelit în banda 12GHz și pentru legături asociate în
benzile 14GHz și 17GHz
ITU-R BO.790 Caracteristici ale echipamentului de recepție și
calculul factorilor de formă (G/T) pentru servicii de
difuziune prin satelit
Secțiunea 10/11S-D – Planificare și partajare

ITU-R BO.600-1 Set de standardizare al condițiilor de test și al
procedurilor de măsurare pentru determinarea
subiectivă și obiectivă a ratelor de protecție pentru
televiziune în servicii de difuziune terestră și
difuziune prin satelit
ITU-R BO.791 Alegerea polarizării pentru servicii de difuziune
prin satelit
ITU-R BO.792 Rate de protecție la interferență pentru servicii de
difuziune prin satelit în banda 12GHz
ITU-R BO.793 Partiționarea zgomotului între legăturile de servicii
de difuziune prin satelit (BSS) și legăturile BSS
descendente
ITU-R BO.794 Tehnici de minimizare a efectelor ploii asupra
performanțelor globale ale unui sistem BSS
ITU-R BO.795 Tehnici de atenuare a interferențelor reciproce
dintre legături și BSS
ITU-R BO.1212 Calculul interferenței totale dintre rețele de sateliți
geostaționari în servicii de difuziune prin satelit
5-17
ITU-R BO.1213 Profiluri ale antenei terestre de recepție destinate
replanificării în planuri de revizie WARC-77 BSS
în regiunile 1 și 3
ITU-R BO.1295 Profiluri ale densității radiației de emisie ale
antenei terestre utilizabile în planificare în benzile
de 14GHz și 17GHz în regiunile 1 și 3
ITU-R BO.1296 Profiluri ale antenelor spațiale de recepție
utilizabile în planificarea fasciculelor eliptice în
benzile 14GHz și 17GHz în regiunile 1 și 3
ITU-R BO.1297 Rate de protecție utilizabile în planificare în
regiunile 1 și 3
ITU-R BO.1293 Măști de protecție și metode asociate pentru
calculul interferenței în sisteme de difuziune
digitală prin satelit
AN 4.11 Servicii de difuziune (televiziune)

ITU-R BT.470-6 Sisteme convenționale de televiziune
ITU-R BT.1117-2 Parametri formatului de studio pentru îmbunătățirea
sistemului de televiziune cu format de aspect 16:9
și 625 linii (D-MAC, D2-MAC, PAL plus,
SECAM)
ITU-R BT.1299 Elemente de bază ale sistemelor terestre de
difuziune digitală de televiziune
ITU-R BT.601-5 Parametri de codare de studio de televiziune
digitală pentru aspectele 4:3 și 16:9
ITU-R BT.1127 Cerințe de calitate pentru sistemele de difuziune
televiziune
ITU-R BT.500-9 Metodologie de evaluare subiectivă a imaginilor de
televiziune
ITU-R BT.654 Calitatea subiectivă a imaginilor de televiziune în
5-18
raport cu principalele degradări ale semnalului
compozit analog de televiziune
ITU-R BT.1128-2 Evaluarea subiectivă a sistemelor convenționale de
televiziune
ITU-R BT.813 Metode de evaluare obiectivă a calității imaginilor
în raport cu degradarea semnalelor de televiziune
codate digital
ITU-R BT.1210-1 Materiale test utilizabile în evaluări subiective
AN 4.12 Vocabular și subiecte similare

ITU-R V.573-3 Vocabular de radiocomunicații
ITU-R V.431-6 Nomenclatorul frecvențelor și a lungimilor de undă
utilizat în telecomunicații
ITU-R V.666-2 Abrevieri și inițiale utilizate în telecomunicații
ITU-R V.574-3 Utilizarea mărimilor decibel și neper în
telecomunicații
ITU-R V.662-2 Termeni și definiții
AN 4.13
E.170 (10/92) Rutarea traficului
E.430 (6/92) Cadrul serviciilor de calitate
E.800 (8/94) Termeni și definiții despre calitatea serviciului și
performanța rețelei, inclusiv dependența
E.862 (6/92) Planificarea dependenței în rețele de
telecomunicații
F.140 (3/93) Servicii punct la multipunct prin satelit
F.141 (6/94) Servicii internaționale bidirecționale multipunct
prin satelit
G.101 (8/96) Planul de transmisie
G.102 (11/88) Obiective privind performanțele transmisiei
5-19
G.103 (12/98) Conexiuni ipotetice de referință
G.111 (3/93) Valori ale intensității sonore, LR (Loudness
Ratings) într-o conexiune internațională
G.113 (2/96) Degradări ale transmisiei
G.114 (2/96) Durata transmisiei unidirecționale
G.131 (8/96) Controlul ecoului de voce
G.164 (11/88) Supresoare de ecou
G.165 (3/93) Anulatoare de ecou
G.180 (3/93) Caracteristicile sistemelor tip N+M de restaurare a
transmisiei directe utilizate în sectoarele,
conexiunile și echipamentele analogice și digitale
G.181 (3/93) Caracteristici ale sistemelor de restaurare tip 1+1
utilizate în conexiunii digitale
G.211 (11/88) Stabilirea unei conexiuni purtătoare
G.212 (11/88) Circuite ipotetice de referință pentru sisteme
analogice
G.223 (11/88) Ipoteze privind calculul zgomotului în circuite
ipotetice de referință pentru telefonie
G.233 (11/88) Recomandări privind echipamentele de translație
G.322 (11/88) Caracteristici generale recomandate sistemelor cu
cabluri simetrice
G.423 (11/88) Interconectarea în banda de bază a sistemelor
radioreleu cu multiplexare prin divizare în
frecvență
G.701 (3/93) Vocabularul transmisiei digitale, multiplexării și
modulației impulsurilor în cod
G.702 (11/88) Ierarhia ratelor de bit
G.703 (10/98) Caracteristici fizice/electrice ale interfețelor digitale
G.707 (3/96) Interfața de nod rețea pentru SDH
G.711 (11/88) Modulația impulsurilor în cod pentru spectrul de
5-20
voce
G.712 (11/88) Caracteristici de performanță ale transmisiei în
canale cu modulație PCM
G.722 (11/88) Codarea frecvenței audio de 7kHz cu 64kbps
G.723 (3/96) Codoare de voce
G.726 (12/90) Modulația adaptivă diferențială a impulsurilor în
cod ADPCM (Adaptive Differential Pulse Code
Modulation) cu 40, 32, 24, 16kbps
G.728 (9/92) Codarea vocii cu 16kbps utilizând algoritmul CELP
(Code Excited linear Prediction) cu lantență mică
G.729 (3/96) Codarea vocii cu 8kbps utilizând algoritmul CS
ACELP (Conjugate Structure Algebraic Code
Excited linear Prediction)
G.732 (11/88) Caracteristicile multiplexorului PCM primar ce
operează la 2048kbps
G.733 (11/88) Caracteristicile multiplexorului PCM primar ce
operează la 1544kbps
G.763 Multiplicarea circuitelor digitale folosind modulația
ADPCM și interpolarea digitală a vocii
G.764 (12/90) Împachetarea vocii – protocoale de împachetare
G.765 (9/92) Echipament de multiplicare a circuitelor de
împachetare
G.783 (4/97) Caracteristici ale blocurilor funcționale ale
echipamentului SDH
G.792 (11/88) Caracteristici comune ale echipamentelor de
multiplexare
G.801 (11/88) Modele de transmisie digitală
G.803 (6/97) Arhitectura rețelelor de transport bazată pe SDH
G.811 (9/97) Caracteristici de sincronizare ale ceasurilor primare
de referință
5-21
G.821 (8/96) Performanța de eroarea a conexiunii digitale
internaționale ISDN ce operează la rate de bit mai
mici decât rata primară de bit
G.823 (3/93) Controlul desincronizării ceasului (jitter și wander)
în rețele digitale cu rata de 2048kbps
G.824 (3/93) Controlul desincronizării ceasului (jitter și wander)
în rețele digitale cu rata de 1544kbps
G.826 (2/99) Parametrii performanței de eroare și obiectivele
căilor digitale cu rată constantă de bit la sau peste
valoarea ratei primare
G.827 (8/96) Parametrii de disponibilitate și obiectivele
elementelor de cale ale căilor digitale cu rată
constantă de bit la sau peste rata primară
G.831 (8/96) Capabilități de administrare ale rețelelor de
transport bazate pe SDH
G.921 (11/88) Secțiuni digitale bazate pe ierarhia de 2048kbps
G.957 (7/95) Interfețe optice pentru echipamente și sisteme
referitoare la ierarhia sincronă digitală
G.958 (11/94) Sisteme digitale de linie bazate pe SDH utilizabile
în cabluri de fibre optică
H.100 (11/88) Sisteme de videotelefonie
H.120 (3/93) Codec pentru videoconferință utilizând transmisii
digitale de grup
I.375 (6/98) Capabilități de rețea pentru servicii multimedia
I.430 (11/95) Interfață de utilizator – Specificațiile stratului 1
I.501 (3/93) Serviciul de Interoperare
J.51 (8/94) Principii generale și cerințe utilizator pentru
transmisia digitală a programelor cu sunet de înaltă
calitate
J.61 (6/90) Performanța de transmisie a circuitelor de
5-22
televiziune destinate conexiunilor internaționale
J.62 (2/78) Raportul semnal/zgomot pentru toate sistemele de
televiziune
J.85 (6/90) Transmisia de lungă distanță în televiziunea digitală
– principii generale
M.20 (10/920 Întreținerea rețelelor de telecomunicații
M.21 (10/92) Întreținerea serviciilor de telecomunicații
M.460 (11/88) Aderarea grupurilor internaționale, supergrupurilor
și conexiunilor la serviciu
Q.601 (3/93) Interoperarea sistemelor de semnalizare
V.24 (10/96) Lista definițiilor circuitelor de interschimbare între
echipamentul terminal de date DTE (Data Terminal
Equipment) și echipamentul de terminare a
circuitelor de date DCE (Data Circuit Terminating)
X25 (10/96) Interfață între echipament DTE și echipament DCE
pentru terminale ce operează în modul pachete și
conectate la rețele publice prin circuite dedicate
X.28 (12/97) Interfață DTE/DCE pentru terminal start-stop ce
accesează un dispozitiv PAD (Packet
Assembly/Disassembly) într-o rețea publică
națională
X.50 (11/88) Parametri fundamentali ai unei scheme de
multiplexare pentru interfață internațională între
rețele sincrone de date
X.55 (11/88) Interfață între rețele sincrone de date ce utilizează o
anvelopă 6+2 și un singur canal per canale
monopurtătoare de satelit
X.56 (11/88) Interfață între rețele sincrone de date ce utilizează
anvelopă 8+2 și un singur canal per canale
monopurtătoare de satelit
5-23
X.300 (10/96) Principii generale de interoperare între rețele
publice și între rețele publice și alte rețele pentru
furnizarea de servicii de transmisie de date
X.361 (10/96) Conectarea sistemelor VSAT cu rețele publice de
date bazate pe comutația de pachete și proceduri
X.25
X.637 (10/96) Cerințele stratului superior orientat pe conexiuni
X.638 (10/96) Dizpozitive minimale OSI (Open System
Interconnect) pentru suportul aplicațiilor de
comunicații de bază
X.641 (12/97) Tehnologia informației – Calitatea Serviciilor
ETSI TS 102 292 Stații terestre de satelit și sisteme de sateliți:
servicii și arhitecturi multimedia de bandă largă
BSM (Broadband Satellite Multimedia); arhitectură
funcțională pentru interoperare IP cu rețele BSM
ETSI TS 102 357 Stații terestre și sisteme de sateliți: multimedia prin
satelit BSM; specificații ale interfeței radio; punct
de acces al serviciului independent de satelit SI-
SAP (Satellite Independent Service Access Point)
satelit BSM; arhitectură funcțională QoS
satelit BSM; arhitectură funcțională de administrare
ETSI TR 101 984 Stații terestre și sisteme de sateliți: multimedia prin
satelit BSM; servicii și arhitecturi
ETSI TR 101 985 Stații terestre și sisteme de sateliți: multimedia prin
satelit BSM; IP peste satelit
ETSI EN 302 307 Difuziune digitală video; structura cadrului de
generația a doua, codarea canalului și sisteme de
modulație pentru difuziune, servicii interactive,
5-24
colectarea știrilor și alte aplicații de bandă largă
prin satelit
ETSI EN 300 421 Difuziune digitală video; structura cadrului,
codarea canalului și modulația pentru servicii de
satelit în 11/12GHz
ETSI EN 301 790 Difuziune digitală video; canal de interacție pentru
sisteme de distribuție prin satelit
ETSI TS 101 790 Difuziune digitală video; canal de interacție pentru
sisteme de distribuție prin satelit; ghid de utilizare
pentru EN 301 790
ETSI TS 300 801 Difuziune digitală video; canal de interacție cu
rețele de telecomunicații cu comutație / rețele
digitale de servicii integrate
ETSI EN 301 195 Difuziune digitală video; canal de interacție cu
sistemul GSM (Global System for Mobile
communications)
ETSI ES 200 800 Difuziune digitală video; canal de interacție cu
sisteme de distribuție televiziune prin cablu CATV
(Cable TV)
ETSI EN 300 468 Difuziune digitală video; specificație pentru
informația de servicii în sisteme DVB (Digital
Video Broadcasting)
ETSI TS 102 460 Multimedia de bandă largă prin satelit;
administrarea adreselor la punctul de acces al
serviciilor SI-SAP
administrarea surselor de grup (multicast)
interoperarea cu indicatorul QoS al serviciilor
integrate
5-25
interoperarea cu indicatorul QoS al serviciilor
diferențiate
ETSI TS 102 465 Multimedia de bandă largă prin satelit; arhitectură
generală de securitate
ETSI TS 102 466 Multimedia de bandă largă prin satelit; arhitectură
de securitate de grup (multicast)
ETSI TS 102 429 Multimedia de bandă largă prin satelit; rețea mesh
regenerativă de sateliți; familiile DVB-S/DVB-RCS
pentru sateliți regenerativi
ETSI DTR/SES-00289 Stații terestre de satelit și sisteme de satelit;
protecția RNSS (Radio Navigation Satellite
Services) în banda L5
ETSI DTR/SES-0290 Stații terestre de satelit și sisteme de satelit;
identificarea ariilor pentru suportul standardizării în
comunicațiile prin satelit
ETSI TR 102 168 Echipament radio pentru legătura VHF – VDL
(stratul de date la sol)
ETSI TS 102 442 Componenta de satelit a UMTS/IMT-2000; servcii
de difuziune video și servicii de grup (multicast)
ETSI TS 101 851 Componenta de satelit a UMTS/IMT-2000; familia
G
ETSI TR 101 865 Aspecte generale și principii ale componentei
satelitare a UMTS/IMT-2000
ETSI TR 101 866 Analiza și definirea modului pachet în componenta
satelitară a UMTS/IMT-2000
ETSI TR 102 058 Evaluarea interfeței radio de satelit în modul W-
CDMA UTRA FDD pentru componenta satelitară a
UMTS/IMT-2000
ETSI TR 102 061 Analiza detaliată a modului pachet pentru SW-
5-26
CDMA
ETSI TR 102 277 Interfața radio W-CDMA pentru servicii de
difuziune media și servicii de grup
ETSI EN 302 340 Normă europeană armonizată pentru stații terestre
de satelit aflate la bordul navelor maritime ce
operează în benzile 11/12/14GHz alocate serviciilor
fixe de satelit
ETSI EN 301 473 Stații terestre aflate la bordul aeronavelor ce
operează servicii AMSS (Aeronautical Mobile
Satellite Service) prin MSS (Mobile Satellite
Service), și/sau servicii AMS(R)S (Aeronautical
Mobile Satellite on Route Service) prin MSS
5-27
5-28
6. BIBLIOGRAFIE
[1] B.G. Evans, Satellite Communication Systems, 3rd Edition, The Institution
of Engineering and Technology, London, U.K., 2008
[2] ITU, Handbook on Satellite Communications (HSC), 3rd Edition, Wiley,
2002
[3] www.intelsat.com/about-us/company-facts/, vizitat 14.09.2015
[4] D. Roddy, Satellite Communications, 4th Edition, McGraw-Hill, N.Y., 2006
[5] https://www.cospas-sarsat.int/en/about-us/participants, vizitat 16.09.2015
[6] http://www.eutelsat.com/en/group/our-business/what-we-do.html, vizitat
16.09.2015
[7] http://www.intersputnik.com/intersputnik/countries/, vizitat 16.09.2015
[8] *** DVB – A116, DVB Bluebook A116, Generic Stream Encapsulation
(GSE) Protocol, 2007
[9] *** DVB – A134, DVB Bluebook A134, Generic Stream Encapsulation
(GSE) Implementation Guidelines, 2009
[10] *** EN – 300 – 468, Digital Video Broadcasting (DVB); Specification for
Service Information (SI) in DVB systems, ETSI 2000
[11] *** EN – 301 – 192, Digital Video Broadcasting (DVB); specification for
data broadcasting, ETSI 2008
[12] *** EN – 301 – 790, Digital Video Broadcasting (DVB); Interaction
channel for satellite distribution systems, ETSI 20009
[13] *** EN – 302 – 307 (V.1.1.2), Digital Video Broadcasting (DVB); Second
generation framing structure, channel coding and modulation system for
Broadcast, Interactive Services, News Gathering and other broadband
satellite applications, ETSI 2006
[14] *** TR – 101 – 211, Guidelines on Implementation and Usage of Service
Information (SI), ETSI 2007
[15] *** TR – 101 – 984, Broadband Satellite Multimedia (BSM); Services and
architectures, ETSI 2007
6-1
[16] *** TR – 102 – 353, Broadband Satellite Multimedia (BSM); Guidelines for
the Satellite Independent Service Access Point (SI – SAP), ETSI 2004
[17] *** TS – 102 – 606, Digital Video Broadcasting (DVB); Generic Stream
Encapsulation (GSE) Protocol, ETSI 20007
[18] G. Maral, M. Bousquet, Satellite Communications Systems, Wiley, 2009
[19] K. Brayer, Packet switching for mobile earth stations via low orbiting
satellite network, Proceedings of the IEEE, 72(11), pp. 1627-1636, 1984
[20] R. Binder, S.D. Huffman, I. Guarantz, P.A. Vena, Crosslink architectures for
a multiple satellite system, Proceedings of the IEEE, 75(1), pp. 74-82, Jan.
1987
[21] ***International Telecommunication Union, Radio Regulations, Geneva,
Switzerland, ITU, 2001
[22] B. R. Elbert, The Satellite Communication Applications Handbook, 2nd
edition, Artech House, Boston, 2004
[23] ***Regulation of Global Broadband Satellite Communications, ITU, 2012
[24] http://www.itu.int/net/ITU-R/index.asp?category=conferences&rlink=wrc-
12%253C=en, vizitat 14 oct 2014
[25] http://www.satellitetoday.com/publications/via-satellite-
magazine/2001/02/10/global-vsat-review-less-is-more-more-or-less/, vizitat
15 oct 2015
[26] ***Report: Comprehensive Satellite Initiative, CSI, CEPT ECTRA ERC
JPT SAT doc.(01)153Rev.010, June 21st , 2001
6-2
ANEXA A
LISTA ACRONIMELOR UTILIZATE
Acronimul Semnificația în limba engleză Echivalent propus în limba română
A
ACELP Algebric Code Excited Linear Algoritm de codare a vocii bazat pe
Prediction predicție lineară a unui cod algebric
ADPCM Adaptive Differential Pulse Code Modulația adaptivă diferențială a
Modulation impulsurilor în cod
AM Amplitude Modulation Modulație de amplitudine
AMC Adaptive Modulation and Coding Codare şi modulaţie adaptivă
AMSRS Aeronautical Mobile Satellite on Servicii mobile prin satelit pentru
Route Service ghidarea aeronavelor
AMSS Aeronautical Mobile Satellite Servicii mobile prin satelit pentru
Service aeronave
ATM Asynchronous Transfer Mode Mod de transfer asincron
B
BSM Broadband Satellite Multimedia Arhitectură multimdia de bandă
largă pentru satelit
BSS Broadcasting Satellite Services Servicii de difuziune prin satelit
C
CATV Cable Television Network Rețea de televiziune prin cablu
CDMA Code Division Multiple Access Acces multiplu prin divizare în cod
CELP Code Excited Linear Prediction Algoritm de codare voce cu 16kbps
COSPAS Cosmicheskaya Sistyema Poiska Sistem spațial rusesc destinat
Avariynich Sudov căutării navelor aflate în dificultate
CPE Customer Premises Equipment Echipament la domiciliul clientului
CS-ACELP Conjugate Structure ACELP Algoritm de codare voce cu 8kbps
A-1
bazat pe tehnică ACELP
D
DBS Direct Broadcasting Satellite Serviciu de difuziune prin satelit cu
conexiune directă la abonat casnic
DCE Data Circuit Terminating Echpament de terminare a
circuitelor de date
DOMSAT Domestic Satellite Sistem de sateliți pentru servicii de
comunicații naționale
DTE Data Terminal Equipment Echipament terminal de date
DTH Direct to Home Conexiune directă între abonat
casnic și satelit
DVB-RCS Digital Video Broadcasting- Videodifuziune digitală prin satelit
Return Channel Satellite cu canal de întoarcere
DVB-S Digital Video Broadcasting- Videodifuziune digitală prin satelit
Satellite
E
ELT Emergency Locator Transmitter Transmițător a poziției unei
aeronave aflate în situație de
urgență
eNB enhanced Node B Nod B îmbunătățit
EPFD Equivalent Power Flux Density Densitate echivalentă a puterii de
emisie
EPIRB Emergency Position-Indicating Baliză radio de indicare a poziției
Radio Beacon navelor maritime aflate în
dificultate
ETSI European Telecommunications Institutul European pentru
Standards Institute Standarde de Telecomunicaţii
EUMETSAT European Meteorological Organizația Europeană pentru
A-2
Satellite programul METSAT
F
FDD Frequency Division Duplexing Duplexare cu diviziune în frecvenţă
FDMA Frequency Division Multiple Acces multiplu prin divizare în
Access frecvenţă
FM Frequency Modulation Modulație în frecvență
FSS Fixed Satellite Services Servicii fixe de satelit
G
GEO Geostationary Orbit Orbită geostaționară
GLONASS Global Navigation Satellite Sistem global de navigație prin
System satelit (Rusia)
GNSS Global Navigation Satellite Sisteme globale de navigație prin
Systems sateliți
GPS Global Positioning System Sistem global de localizare
GSO Geosyncronous Orbit Orbită geosincronă
GW Gateway Earth Station Stație terestră de acces la satelit
H
HDTV High Definition Television Televiziune de înaltă definiție
HRDP Hypothetical Reference Digital Model de proiectare utilizat în
Paths rețele cu transmisie digitală
I
IDU Indoor Unit Unitate de interior
IMT International Mobile Sistem internaţional de
Telecommunications system telecomunicaţii mobile
INTELSAT International Sistem de Telecomunicații prin
Telecommunications Satellite satelit pentru conexiuni
internaționale
A-3
IP Internet Protocol Protocol Internet

IPv6 Internet Protocol version 6 Protocol Internet versiunea 6
ISDN Integrated Services Digital Reţea digitală cu servicii integrate
Network
ISS Inter-Satellite Service Serviciu inter-satelit
ITU-T International Telecommunication Uniunea internaţională pentru
Union - Telecommunications telecomunicaţii - telecomunicaţii
L
LAN Local Access Network Reţea locală de acces
LEO Low-Earth orbit Orbită terestră de altitudine joasă
LEOSATS Low Earth Orbiting Satellites Sateliți pe orbite terestre joase
LLC Logic Link Control Substrat de nivel 2 în modelul OSI
LTE Long Term Evolution Evoluția pe termen lung
LUT Local Users Terminals Stații terestre receptoare de satelit
destinate producerii de alerte
M
MAC Medium Access Control Controlul accesului la mediu
MCC Mission Control Center Centru de control a misiunii
MEO Medium Earth Orbit Orbită terestră de altitudine medie
MEO Medium-Earth Orbit Orbită terestră de altitudine medie
METAST Meteorological Satellite Program de observare
meteorologică
METOP Meteorological Operations Program de operațiuni destinate
observării meteorologice
MF-TDMA Medium Frequency TDMA Acces TDMA pe frecvențe medii
MPEG Motion Pictures Expert Group Asociația experţilor pentru imagini
în mişcare
A-4
MS Management Station Unitate de management într-o rețea

de sateliți regenerativi
MSS Mobile Satellite Services Servicii mobile prin satelit
N
NASA National Aeronautics and Space Agenția Națională pentru
Administration Aeronautică și Spațiu a Statelor
Unite
NCC Network Control Centre Centru de control al rețelei
NGN Next Generation Network Rețea de generația viitoare
NMC Network Management Centre Centru de administrare a rețelei
NOAA National Oceanic and Administrația Națională pentru
Atmospheric Administration Atmosferă și Oceane a Statelor
Unite
NPOESS National Polar-orbiting Sistem de sateliți militari ai
Operational Environmental Statelor Unite
Satellite
O
OBP On Board Processor Procesor la bordul satelitului
ODU Outdoor Unit Unitate exterioară
OSI Open Systems Interconnection Arhitectură de protocoale pentru
comunicații între rețele
P
PAD Packet Assembly / Disassembly Dispozitiv de asamblare /
dezasamblare pachete de date
PCM Pulse Coded Modulation Modulația impulsurilor în cod
PHY PHYsical Stratul fizic în modelul OSI
PLB Personal Locator Beacon Baliză radio de localizare a
A-5
persoanei aflate în dificultate

POP Point of Presence Punct de prezență
PTT Platform Transmitter Terminal Terminale, dispuse pe o platformă,
ce transmit date către satelit
Q
QoS Quality of Service Calitatea serviciului
QPSK Quadrature Phase Shift Keying Modulaţie digitală cu deviaţie de
fază în cuadratură
R
RAN Radio Access Network Rețea de acces radio
RCC Rescue Coordination Center Centru de coordonare a
operațiunilor de salvare
RCST Return Channel Satellite Stație terestră de utilizator dintr-o
Terminal rețea de sateliți regenerativi
RF Radio Frequency Frecvență radio
RNSS Radio Navigation Satellite Servicii de radionavigație prin
Services satelit
RSGW Regenerative Satellite Gateway Nod de regenerare într-o rețea de
sateliți regenerativi
S
SARSAT Search and Rescue Satellite Program de căutare și salvare a
Aided Tracking navelor aflate în dificultate
SDH Synchronous Digital Hierarchy Ierarhie digitală sincronă
SI-SAP Satellite Independent Service Protocol de acces la servicii de
Access Protocol satelit
SLC Satellite Link Control Protocol de control al conexiunii la
satelit
A-6
SMAC Satellite MAC Protocolul MAC de acces la satelit

SMATV Satellite Master Antenna TV Antenă de recepție satelit pentru
distribuția canalelor către grupuri
de receptoare TV
SON Self Organised Network Reţea cu autoorganizare
SPOC Search and Rescue Points of Puncte de contact pentru operațiuni
Contact de căutare și salvare
SS-TDMA Satellite Switched TDMA Schemă de comutație dinamică a
fasciculelor de sateliți către
multiple destinații prin acces TDM
SW-CDMA Satellite wideband CDMA CDMA de bandă largă prin satelit
T
TCP Transmission Control Protocol Protocolul controlului transmisiei
TDM Time Division Multiplexing Multiplexare prin divizare în timp
TDMA Time Division Multiple Access Acces multiplu prin divizare în
timp
TV Television Televiziune
TVRO TV Receive Only Recepție TV exclusivă în banda C
U
UE User Equipment Echipament de utilizator
UHDTV Ultra High Definition Television Televiziune de ultra-înaltă definiție
UMTS Universal Mobile Sistem universal de telecomunicaţii
Telecommunications System mobile
UTRA UMTS Terrestrial Radio Access Acces radio terestru UMTS
V
VDL Air ground Digital Link Conexiune digitală de date aer - sol
VHF Very High Frequency Bandă de foarte înaltă frecvență
A-7
VoIP Voice over IP Voce prin protocol Internet

VPN Virtual Private Network Rețea virtuală proprietară
VSAT Very Small Aperture Terminal Receptor de satelit
W
W-CDMA Wideband CDMA CDMA de bandă largă
WiMAX Worldwide Interoperability for Interoperabilitate la nivel mondial
Microwave Access pentru acces de microunde
WRC World Radio Conference Conferinţa Mondială Radio
A-8

Cercetari Satelit Faza I PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Cercetari Satelit Faza I PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

PROIECT

CERCETĂRI ÎN DOMENIUL COMUNICAȚIILOR

FAZA I: STUDIU PRIVIND REGLEMENTĂRI ȘI STANDARDE, ACTUALE

CERCETĂRI ÎN DOMENIUL COMUNICAȚIILOR PRIN SATELIT

Faza I: Studiu privind reglementări și standarde, actuale și de

Director de Proiect: dr. ing. Radu DRAGOMIR

Lista personalului de execuție a contractului nr. 140/10.07.2015

DIRECTOR GENERAL DIRECTOR PROIECT

Lucrarea conține 118 pagini.

Tabelul 2.1 Sateliți INTELSAT geostaționari .......................................................... 2-15

Prezentarea generală a lucrării

Sateliții au jucat un rol important în comunicațiile prin telefonie și în serviciile

Lucrarea cu titlul „Cercetări în domeniul comunicațiilor prin satelit” face

 Faza I „Studiu privind reglementări și standarde, actuale și de

 Prezentarea reglementărilor privind servicii și sisteme de sateliți;

 Faza a II-a „Studiu privind principalele servicii de comunicații mobile

 Faza a III-a „Studiu privind soluții de acces la satelit” cu termen de

 Tehnici fundamentale de acces;

 Faza a IV-a „Studiu privind modele de incorporare și soluții de

 Organizarea stațiilor terestre;

 Faza a V-a „Studiu privind concepte și măsuri de protecție a

 Caracterizarea perturbațiilor atmosferice;

 Prezentarea rețelelor NGN;

1.2 Prezentarea conţinutului fazei I

Faza I „Studiu privind reglementări și standarde, actuale și de perspectivă,

Capitolul I „Introducere” face o prezentare sumară a principalelor motoare ale

Capitolul II „Reglementări privind servicii și sisteme de sateliți” conţine:

 Analiza obiectivelor reglementărilor serviciilor și sistemelor de sateliți;

Capitolul III „Utilizarea sateliților în comunicații de bandă largă” analizează

 Componentele rețelei de sateliți;

Capitolul IV „Reglementarea utilizării spectrului de către sistemele de

 Interferență și clase de interferență;

Capitolul V „Standarde referitoare la comunicații de bandă largă prin

Capitolul VI „Bibliografie” cuprinde titlurile documentelor de referinţă care

Anexa A – conţine acronime şi abrevieri.

Lucrarea se va continua în anul 2016 cu următoarele două faze.

Comunicațiile în bandă largă reprezintă una dintre prioritățile absolute ale

Alocarea benzii de frecvențe unui serviciu de satelit urmărește trei grade de

Serviciile de satelit beneficiază, cu precădere, de benzile de microunde.

Planificarea a priori stabilește un plan rigid de operare a serviciului. Planul este

Planuri de repartiție [1]

Repartiția asigură accesul fiecărei țări la două segmente particulare de spectru

Coordonarea reprezintă administrarea serviciilor de satelit prin regimuri

Figura 2.1 Interferența dintre două sisteme de sateliți vecine [1]

ITU poate fi implicat în rezolvarea problemelor, altfel administratorul trebuie să

Faza a doua depășește analiza simplă de interferență din prima fază.

În ceea ce privește interferențele dintre două sisteme de sateliți, există un proces

Serviciile fixe prin satelit, FSS (Fixed-Satellite Services), sunt servicii de

Figura 2.2 Ilustrarea unui serviciu BSS [2]

Figura 2.3 Serviciul mobil prin satelit, MSS [2]

Figura 2.4 Serviciul fix prin satelit, FSS [2]

Alte servicii furnizate prin sateliți sunt:

INTELSAT (International Telecommunications Satellite), organizație înființată

INTELSAT acoperă trei mari regiuni, și anume regiunea oceanului Atlantic,

Figura 2.5 Satelitul INTELSAT 905, poziționat la 335.50 longitudine estică

Tabelul 2.1 Sateliți INTELSAT geostaționari [4]

Satelit Locație Număr transpondere An lansare

În completarea serviciilor de telecomunicații transoceanice, sateliții INTELSAT

Domsat (Domestic Satellite) furnizează servicii de telecomunicații (voce, date)

Tabelul 2.2 Caracteristicile sistemului DBS [4]

Putere mare Putere medie Putere mică

Sisteme de sateliți pe orbite polare

Sateliții pe orbite polare au traiectorii capabile să acopere regiunile polare de