Sunteți pe pagina 1din 11

ABORDAREA TERAPEUTICA A RUSINII

Definitie: Ruşinea face parte din setul de emoţii, alături de vinovăţie, mândrie şi jenă, definite ca emoţii ce ţin de
conştiinţa de sine (Tangney, 1999), ca şi emoţii morale care motivează procesul de autoreglare. Rusinea are la baza
functii adaptative: regleaza experientele si tendintele excesive, reduc probabilitatea de transgresare a unor norme de
functionare sociala. Asa cum descrie Tangney (2003), emotiile morale asigura forta motivationala – puterea si energia
– de a face bine si de a evita raul. Ruşinea este, în mod obişnuit, gândită ca fiind o evaluare negativă a sinelui total. Se
referă la o emotie centrată pe sine, pe partea caracterială, uneori asociată cu evenimente in care individul simte că
are un control minim (Roseman, Antoniu&Jose, 1992). Rusinea este descrisă ca o emoţie dureroasă acută, implicând
imagerie negativă despre modul defectuos in care persoana îşi închipuie că o percep ceilalţi, determinând o tendinţă
de a fugi, de a evita sau de a se ascunde.

Rusinea este o emotie umana normala. Chiar este necesar sa avem acest sentiment al rusinii pentru a fi cu adevarat
oameni. Rusinea este emotia care neda permisiunea deafi umani. Rusinea ne vorbeste despre limitele noastre.
Ruisnea ne pastreaza in limitele noastre umane, dandu-ne de inteles ca putem face greseli si ca avem nevoie de
ajutor.

Tipuri: Sunt doua forme de rusine: sanatoasa si toxica

Timiditatea: un pic de timiditate este buna. O persoana care nu poseda nici cel mai mic grad de timiditate poate sa
intre orbeste in situatii sociale nefericite. Timiditatea ar trebui sa fie acea voce moderata care ne sfatuieste s-o
luam usor pentru a nu ne face de ras. Timiditatea este o limita naturala care ne pazeste de a ne expune si de a fi
ofensati de necunoscuti. Multi dintre noi se simt timizi cand este perspective de a ne intalni cu un strain. Ne simtim
sfiosi, ne balbaim sau vorbim greu, incurcat, iar acestea determina jena, stanjeneala. In experienta timiditatii exista
o rusine sanatoasa, ezitarea de a te expune. Un necunoscut este, prin definitie, cineva ne-familiar, care nu este din
familia noastra. Timiditatea noastra este o rusine sanatoasa in prezenta unui strain. Ca toate emotiile, timiditatea
ne semnaleaza sa fim prudenti pentru a nu ne expune si pentru a nu fi raniti. Timiditatea este o granita care ne
protejeaza sinele in prezenta strainilor, a necunsocutului, a nefamiliarului. Timditatea poate deveni o problema
serioasa cand isi are radacinile in rusinea toxica, atunci cand vocea moderata nu mai cere prudenta, ci in schimb te
obliga sa te opresti, paralizandu-te in activitati ce ar putea sa genereze placere, satisfactie.

Jena: Intr-o situatie jenanta, o persoana este luata pe neasteptate – este expusa cand nu este pregatita sa se
expuna, o persoana care se simte neputincioasa sa se descurce intr-o situatie in prezenta celorlalti. Poate fi vorba
de o stangacie fizica, de o sensibilitate accentuata in relationare sau de o incalcare a etichetei. In astfel de situatii,
putem experimenta inrosirea care insoteste sentimentul de rusine sanatoasa. Inrosirea demonstreaza natura
involuntara a rusinii, ce apare la expuneri neasteptate, surpinzatoare

Rusinea toxica: rusinea ca emotie sanatoasa poate fi transformata in rusine ca fel de a fi, ceea ce duce la controlul
intregii identitatii. A avea rusinea ca identitate semnifica ca acea fiinta umana este imperfecta, gresita, incomplete.
Odata rusinea transformata dintr-o emotie intr-o identitate, ea devine toxica si dezumanizanta.

1
Rusinea toxica este sentimentul interior de a fi complet minimalizat sau insuficient ca persoana. Este o auto-
judecata.Persoana se simte deposedata de demnitate, expusa ca fundamental lipsita de valoare, rea si profund
respingatoare, de a nu fi bun de nimic, mic si neputincios. Rusinea toxica este o experienta interna chinuitoare fata
de o expunere subita. Este o anulare profunda traita primar din interior. Rusinea toxica ne instraineaza atat de noi
insine, cat si de celialti. Rusinea toxica te constringe si denatureaza sensul existentei umane, determinand senzatia
de a fi imperfect, nereusit. Ea nu mai este o emotie ce ne semnaleaza limitele de protectie, ci o stare de a
fi,definind pentru persoana nucleul identitatii. Ne negam identitatea, pe noi insine, iar aceasta renegare cere
acoperire, de aceea rusinea toxica face parada prin multe invesmantari si deghizari. Ii place obscurul si secretul.
Deoarece rusinea toxica consta in moduri de a se ascunde, trebuie sa o desconspiram, invatand sa recunoastem
multele sale fete si multele comportamente de acoperire care distrag atentia.

In rusinea toxica, Sinele devine un obiect de dispretuit, un obiect al dezgustului, in care nu te poti increde, prin
urmare persoana traieste senzatia ca nu este demn de incredere, ca Sinele nu-i ofera o baza solida de siguranta.

Imi este rusine devine Sunt rusinat, imperfect ca fiinta umana. Rusinea nu mai este doar o emotie printre multe
altele, ci devine Ruisne cu R mare, ce ocupa centrul Sinelui. Rusinea internalizata determina o stare de inghet a
fiintei. Rusinea nu mai este doar o emotie care vine si pleaca, ci devine o stare staruitoare si generalizata de a fi
insuficient, incomplet, cu defecte. Acest nucleu deficitar va fi baza in jurul caruia celelalte sentimente despre sine
vor fi experimentate. Treptat, dupa o perioada de timp, acest sentiment de inghet se retrage din constiinta. Astfel,
rusinea conditioneaza sensul identitatii, persoana devine o persoana rusinata.

Sursele rusinii toxice

E. Erikson descrie al doilea stadiu al dezvoltarii: autonomie versus indoiala si rusine. Este un stadiu legat de
experimentarea granitelor, diferentierii si controlului incipient asupra mediului, intre 2-3 ani. Contactul dintre
oameni necesita aprecierea diferentelor, abilitatea de a recunoaste ce sunt eu si ce e celalalt in procesul de
apropiere si distantare. Dezvoltarea sanatoasa necesita incurajarea dezvoltarii granitelor si respectarea lor.

Intre sine si ceilalti exista granite. Una rigida sechestreaza persoana si o izoleaza, una prea deschisa permite
coplesirea. Granitele sanatoase sunt suficient de permeabile ca sa permita contactul dar suficient de inchise pentru
a mentine autonomie si a proteja de ceea ce e toxic. Fara granite o persoana nu are protectie. O granita solida este
ca o usa cu maner doar pe interior. O granita slaba este ca o usa cum manerul la exterior. Eul copilului este ca o
casa cu nicio usa. Copiii sunt egocentrici prin natura lor (nu prin alegere). Egocentrismul lor este ca o usa temporara
cu maner. In folosinta pana cand se vor construi granite solide. Granitele solide rezulta din identificare cu parintii
care ei insisi trebuie sa aiba granite solide si care trebuie sa le modeleze pe ale copiilor.

Rusinea toxica rezulta din expunerea inadecvata a unor aspecte vulnerabile ale Sinelui copilului. Acesta expunere
are loc inainte ca copilul sa aiba stabilita nicio granita a Eului pentru a-l proteja. Evenimentele rusinoase timpurii se
intampla intr-un context in care copilul nu are abilitatea sa aleaga. Experienta rusinii este sentimentul de a fi expus
si vazut cand o persoana nu este pregatita sa fie vazuta. Rusinea toxica se manifesta frecvent in vise, in care
persoana se vede goala in contexte neadecvate sau se viseaza nepregatita in preajma unui examen pentru care nu
a studiat deloc. Caracterul neasteptat al experientei rusinii determina o lipsa de incredere in sine pentru copil. Si
cum rusinea toxica evolueaza, copilul inceteaza sa mai aiba incredere in perceptiile, judecatile, sentimentele si

2
dorintele sale. Aceste aptitudini dau puterea primara a personalitatii noastre, iar neincrederea in capacitatile
noastre determina sentimentul de neajutorare.

Rusinea toxica este alimentata, in primul rand, in cadrul relatiilor semnificative. Daca nu valorizezi pe cineva, e greu
de crezut ca vei fi rusinat de ceea ce spune sau face acea persoana. Posibilitatea de a apare rusine toxica incepe cu
tipul de resurse din relatii. Daca primele figuri parentale care ne-au ingrijit functionau in baza rusinii, ne-au pasat
rusinea lor toxica . Ca sa inveti sa-ti valorezi Sinele, trebuie sa ai parintii care se autoapreciaza pozitiv. Rusinea
toxica este transmisa inergenerational, dela o generatie la alta, iar persoanele care sufera de rusine toxica se
casatoresc cu persoane care sufera tot de rusine toxica.

Centrul identitatii noastre vine din oglinda reprezentata de ochii figurilor parentale primare. Destinul nostru
depinde intr-o mare masura de sanatatea psihica a parintilor, a figurilor care ne-au ingrijit in copilarie. . Copiii nu
pot sti cine sunt daca nu au la dispozitie oglinzi care sa-i reflecte. Oglinda este o figura parentala si este cruciala in
primii ani de viata. Abandonul presupune pierdea oglinzii. Parintii care nu se exprima emotional (pentru ca au o
baza de rusine) nu pot oglindi si sustine emotiile copiilor lor. Pe langa lipsa oglinzii, abandonul include si neglijarea
dezvoltarii copilului si abuzuri de orice fel asupra copilului.

Rusinea si dezvoltarea scenariului de viata

Rusinea joaca un rol important in dezvoltarea scenariului de viata si a copilului adaptat negativ. Cu cat copilul este
mai rusinat cu atat copilul va fi mai adaptat cerintelor rationale sau irationale ale parintilor.

Copiii iau decizii timpurii pe baza mesajelor despre cum sa simta, cum sa gandeasca si cum sa se comporte. O
decizie timpurie este o decizie depre cum sa te descurci si cum sa existi. Combina senzatia de rusine cu strategiile
de supravietuire in familie. Cand un copil este angajat in actiuni pozitive care promoveaza dezvoltarea sa si
primeste mesajul NU acest mesaj va evoca rusine. Puterea pe care o are o injonctiune depinde de rusinea pe care o
evoca procesul de atribuire. Intreruperea starii de placere evoca rusinea

Cand nevoile copilui sunt neglijate, copilului i se da mesajul ca nevoile lui nu sunt importante si acesta pierde,
astfel, sensul propriei valori. Adica, nu merita ca cineva sa fie aici si acum pentru nevoile lor si cum nevoile lor sunt
cronic nesatisfacute, copiii inceteaza sa creda ca au dreptul sa depinda de cineva. Aceste nevoi de dependenta
sunt necesare pentru pentru copil si pot fi implinite doar in relatii interpersonale de reciprocitate.

Este vorba de ruperea unei relatii interpersonale atunci cand o persoana este abadonata prin neglijare. De vreme
ce nu avem pe cine sa ne bazam, ajungem sa credem ca nu avem dreptul sa avem sa depindem de nimeni. Ne este
rusine cand avem nevoie de incurajare si pentru ca aceasta este o nevoie primara fara de care nu putem fi oameni,
cautam sa o satisfacem totusi prin subterfugii, prin moduri disfunctionale.

Rusinea poate acoperi arii legate de: provenienta: cine sunt parintii, unde traiesc, ce imbrac, saracia; cum arat;
abilitatile personale

3
Alice Miller identifica conditii pentru o oglindirea buna cu un parinte cu granite sanatoase, puternice.

1. Impulsurile de agresivitate ale copilului sunt neutre, pentru ca nu ameninta parintii.

2. Nevoia de autonomie a copilului nu este experimenta ca o amenintare de catre parintii.


3. Copilul poate sa depinda si sa foloseasca suportul lor pentru ca parintii sunt serparati ca identitate de
copil.
4. Independeanta parintilor si granitele lor sanatoase permit copilului sa –si delimiteze si sa-si reprezinte
propriul Sine.
5. Datorita faptului ca copilului i se permit sa-si exprime sentimente ambivalente, el poate invata
privindu-se pe sine si pe parinti ce este bine si rau, decat sa fac delimtari teoretice dihotomice intre
bine si rau.
6. Baza capacitatii de a iubi autentic este posibila pentru parintele isi iubeste copilul ca pe un
obiect/identitate separata.

Impactul rusinii asupra dezvoltarii personalitatii

Rusinea toxica este insuportabila si intotdeauna necesita o acoperire, un Sine fals. Daca o persoana simte ca Sinele
sau adevarat este defectuos si imperfect, atunci are nevoie de un Sine fals, dar care nu este gresit si incomplet.. A fi
un Sine fals, a avea o identitate fals inseamna ca incetezi sa mai fii o fiinta umana autentica. Rusinea toxica conduce
la o scindare in interiorul Sinelui. Expunerea Sinelui adevarat reprezinta cel mai rusinos aspect al rusinii
toxice pentru ca o persoana care sufera de aceasta rusine toxica isi va supraveghea expunerea Sinelui fata de
celilalti, dar foarte semnificativ, isi va impiedica expunerea Sinelui fata de sine insusi. Rusinea toxica este atat de
atroce pentru ca presupune expunerea dureroasa fata de sine a propriului Sine considerat neadecvat, nereusit,
nefunctional, ratat

Rolul este un sine fals. In sistemele familiale disfunctionale rolurile sunt determinate de nevoile sistemului familial
in tendinta sa de a se echilibra si de a proteja de stres. Fiecare rol este un mod de gestionare a rusinii si stresului
familial. Fiecare rol reprezinta un mod in care membrii familiei simt ca detin un oarecare control.
Multi ani mai tarziu nivelele de acoperire si de simulare, deghizare ale Sinelui adevarat sunt atat de intense incat
persoana pierde orice urma de constientizare a ceea cine este in mod real.
Dupa ce rusinea este internalizatafrica de expunere se intensifica foarte mult., iar expunerea semnifica acum ca
fiinta umana se vede ca avand o imperfectiune esentiala. A te expune inseamna a fi perceput ca ireparabil si
indescriptibil de rau. Persona trebuie astfel sa gaseasca o cale pentru a se apara impotriva expunerii. Si pe masura
ce mecanismele de aparare si strategiile de transfer se dezvolta, rusinea introiectata devine din ce in ce mai putin
constientizata

4
Compasul rusinii si coralul ok

Deoarece contactul cu rusinea este foarte inconfortabil o mare cantitate de energie este alocata pentru
mecanisme protective fata de experimentarea rusinii.

Retragerea este utilizata in principal de persoanee care accept rusinea si sunt dispuse sa o experimenteze
deoarece prin retragere pot scapa de situatii intolerabile si de rani suplimentare. Se regrupeaza in intimidate si
cauta protectie.

Persoane care se ataca pe sine controleaza rusinea atacandu-se pe sine pentru a preveni atacul din partea
altor. Pentru a pastra legatura cu ceilalti si pentru a preveni un abandon presupus aceste personae sunt
dispuse sa accepte orice ganduri negative depre sine.

Persoanele care ii ataca pe altii se simt neputincioase si isignifiante in familia de origine. Pentru ei, a fi
valorizati de altii este cel mai important.

Evitarea este defense folosita de cei care anticipeaza rusinea ca fiind atat de toxica incat trebuit prevenita
constientizarea ei.

Toate aceste defense sunt commune tuturor si sunt activate atunci cand resimtim rusine, cand anticipam
situatii rusinoase si cand simtim rusine fata de rusine traita.

5
Sistemul racket si vinovatia

Vinovăţia este gândita, in general, a fi mai putin dureroasă decât rusinea şi determină un răspuns
emoţional mai adaptativ, incurajând oamenii să se schimbe, ducând la reconcilierea emotiilor negative. Astfel,
apărea un răspuns emoţional corespunzător gândului Sunt o persoana rea, şi un răspuns emotional diferit
pentru gandul Am făcut un lucru rau . Se poate spune că oamenii, care experimentează vinovăţia, simt că au
un mai mare control asupra viitorului deoarece ei au nevoie doar să-si schimbe comportamentul, trăirea
ruşinii poate conduce la sentimente de disperare, de inutilitate, din cauza gandurilor de autodepreciere şi a
comportamentelor corelate resimtite permanent de necontrolat.

Aceasta diferentiere a starilor depinde de perceptia subiectiva a persoanei asupra evenimentului si


mai putin de aspectele obiective ale situatiei. Examinand antecedentele rusinii, Tangney a gasit ca atat
variabilele obiective, situatie publica sau privata, cat si aprecierile subiective, justificari negative prin propriile
defecte, sunt importante.

Rusinea si umilinta

Rusinea si umilinta sunt stari afective ce definesc aspecte psihologice diferite. Rusinea este definita de
Tangney ca fiind o experienta toatala, dureroasa si devastatoare, in care Sinele, nu doar comportamentul, este
extrem de analizat si evaluat negative. Umilinta, pe de alta parte, se poate referi la o actiune (a umili pe cineva
sau a fi umilit de cineva) sau la un sentiment intern. Cu privire la o actiune(eveniment extern), umilinta este, in
mod obisnuit, legata de sentimentul sau conditia de a fi lezat in demnitate sau mandrie si este asocitata cu
relatii de putere inegale. Umilinta inseamna intarirea diminuarii potentialului unei persoane sau a unui grup,
proces de subjugare care afecteaza sau distruge mandria, onoarea sau demnitatea.

Umilinta este un sentiment negativ asociat cu faptul de a fi, sau de a te percepe pe sine ca fiind, in
mod nedrept, distrus, ridiculizat, injosit sau redus la tacere, in special, propria identitate este diminuata si
devalorizata. Desi, amandoua sunt emotii negative ce se refera la Sine, sunt cateva diferente importante intre
rusine si umilinta. Mai intii, rusinea presupune o evaluare individuala/subiectiva, avand in vedere ideea ca
fiecare isi apreciaza o nereusita in functie de standardele proprii. Aceasta evaluare poate sa implice sau nu un
observator (persoana sau grup), totusi, individul simte ca si cum ar exista o audienta cu care ar fi
interactionat. Poate exista sentimentul de rusine sau nu - in cazul in care o persoana are sentimentul de a fi
umilita fara senzatia de a fi facut o greseala in functie de propriile criterii.

Presupune o semnificatie profunda a interactiunii – cineva poata umili sau poate fi umilit, dar mereu
in relatie cu cineva sau cu ceva si sa se ia in considerare raportul inegal de putere din spatele acestor relatii. In
al doliea rand, in timp ce ruisnea este rezultatul unei judecati personale asupra unui esec (si asta implica
credinta ca o persoana trebuie sa se simta rusinata), umilinta tinde sa implice credinta (ca obiectiv) ca
persoana respectiva nu merita un astfel de tratament. In final, o diferenta importanta consta in raspunsurile
pe care ambele experiente le genereaza – in timp ce rusinea duce la concentrarea atentiei pe interioriul
persoanei si reactiile sunt de retragere, dorinta de a intra in pamant sau de a te ascunde, umilinta implica
concentrarea atentiei, energiei spre exteriorul persoanei, reactiile fiind de ostilitate, furie si dorinta de
razbunare.

6
Functionarea autonoma

Odata introiecta, rusinea toxica functioneaza autonom, ceea ce inseamna ca se poate declansa in
interiorul persoanei fara sa existe un stimul evident. Este de ajuns ca o persoana sa-si imagineze o situatie si sa
simta rusine. Persoana poate fi singura si poate intra intra intr-o spirala a rusinii doar printr-o conersatie
interioara cu sine insasi. Cu cat cineva experimenteaza mai mult rusinea, cu atat devine mai rusinoasa si
showul continua. Este capacana rusinii care conduce la sentimentul de neajutorare. Posibilitatea de a repara
este blocata daca persoana se simte imperfecta, disfunctionala ca fiinta umana.

Spirala interna a rusinii

Apare un eveniment provocator – poate persoana vrea sa se apropie de cineva si apare brusc
sentimentul de rusine. Sau o remarca critica din parte unui prieten si rusinea apare din senin, atentia se
centreaza spre interior si experienta devine total interna, insotita de imagerie vizuala. Sentimentele de rusine
se misca in cerc, provocandu-se/determinandu-se la nesafarsit unele pe celelalte. Un sentiment rusinos este
retrait interior din nou si din nou, determinand adancirea semnificatiei de rusine, care absoarbe si alte
experiente neutre…pana cand, in final, Sinele se scufunda. Astfel, rusinea devine paralizanta.

Spirala este unul dintre cele mai devastatoare aspecte ale rusinii, din punct de vedere functional.
Odata pusa in miscare, poate cauza retrairea altor experiente rusinoase si pozitia rusinii devine din ce in ce
mai solida in interioriul personalitatii

Rusinea privind sexualitatea

Se pare ca niciun aspect al activitatii umane nu a fost atat de asociat cu rusinea ca propria noastra sexualitate.
Sexualitatea este centrul/nucleul spetei umane. Sexul nostru nu se refera la ce avem sau facem, ci la cine
suntem. Este primul lucru pe care il observam la celalalt. Sexualitatea este o relitate bazala pprintre toate
lucrurile create. Energia noastra sexuala, libidoul nostrru, este incarnarea proprie si unica a insasi fortei vietii.
Daca ne este rusine cu sexualitatea noastra ne este rusine de miezul identitatii noastre.

Exercitiu
1. Gandeste-te la oamenii pe care nu ii placi. Ordoneaza-i ierarhic in functie de intensitatea sentimentelor tale,
persoana cu numarul 1 fiind cea mai condamnabila si cea mai demna de dispret. Scrie un rand sau doua in
dreptul fiecarei persoane pentru a sublinia trasaturile morale si de caracter pe care le respingi.
2. Citeste fiecare nume din lista. Ia o pauza dupa fiecare si reflecteaza asupra aspectelor condamnabile ale
persoanei. Cand faci asta incearca sa fii constient de propriile sentimente.
3. Alege cate o trasatura pentru fiecare persoana nominalizata - o trasatura pe care o consideri cea mai
condamnabila.

7
Perfectionismul

Perfectionismul este o regula din familie si constituie un nucleu in formarea rusinii toxice. Il regasim promovat
atat de sistemul cultural, cat si de cel religios. Perfectionismul neaga rusinea sanatoasa prin asumarea faptului
ca trebuie sa fim perfecti. O asemenea asumare neaga faptul ca oamenii au anumite limite firesti, naturale.
Perfectionismul neaga faptul ca noi facem greseli uneori si ca este normal sa facem greseli. Perfectionismul este
implicat ori de cate ori urmam un norma sau standard negativ si il absolutizam. Odata absolutizata, acea norma
devine etalon pentru orice, comparand si analizand totul dupa ea. Rusinea toxica creeaza oamenii care fac, care
trebuie sa faca sa fie bine. Doar prin efectuarea unor lucruri, oamenii se simt bine cu ei insisi.

Sistemul scolar promoveaza o masura a rusinii cand stabilesc/clasifica inteligenta oamenilor. John Holt spune
ca adevaratul test al inteligentei nu este ceea ce stii sau ce iti amintesti din memorie la un examen, nu este
ceea ce stii cum sa faci, ci ceea ce poti sa faci cand nu stii ce sa faci.

Perfectionismul alimenteaza competitia distructiva. Dar un sistem perfectionist ca scoala actuala incurajeaza
trisatul/inselatoria si determina nivele ridicate de distres. Calificativele sunt afisate public pentru ca toata
lumea sa vada si astel are loc o expunere rusinoasa a celor care au calificative rele, proaste. Insusi adjectivul rau
conduce prin sensul sau la o rusine caracteriologica, la rusine ca trasatura definitorie. Fiecare persoana este
impotriva colegului intr-o stare de straduinta continua. Sensul natural de asociere si cooperare s-a pierdut. Un
sistem perfectionist determina scenariul comportamental cum sa fac sa fie bine/cum sa fac sa inteleg foarte
bine/cum sa fac sa fac foarte bine. Roluri diferite/rigide specifice sexelor sunt inca sustinute in societatea
noastra si sunt simboluri de masurare a perfectiunii - e vorba de femei adevarate si barbati adevarati.

Un perfectionist nu are simtul unei rusini sanatoase; nu are un sens interior al limitelor. Perfectionistii nu stiu
niciodata cat de mult implica suficient de bine. Perfectionismul este invatat atunci cand cineva este valorizat
doar pentru ce face. Perfectionismul apare atunci cand dragostea si acceptarea parentala sunt dependente
doar de performanta. Performanta este intotdeauna relationata cu ceea ce este exterior sinelui. Copilul este
astfel invatat sa se straduiasca inaintea si in afara lui. In acest fel nu isi poate gasi un loc in care sa se
odihneasca si sa aiba bucurie si satisfactie interioara. Perfectionismul genereaza intotdeauna un standard
comparativ dincolo de limitele persoanei. Nu conteaza cat de mult incearca, sau cat de bine face –
perfectionistul nu se va masura niciodata cu reperul pe care il are si cu care se compara permanent. Ne-
atingerea standardului genereaza concepte despre ce este bine si ce este rau, ce inseamna ‚mai bine’, ce
inseamna ‚mai rau’. Perfectionismul incita la comparatii, iar conceptiile despre bine si rau conduc la tendinta
de a judeca si de a moraliza. Comparatiile sunt mecanisme majore prin care persoana continua sa se rusineze
interior. Prin comparatii, persoana isi face singura in interior ceea ce a fost produs in afara ei. Compararea si
judecarea conduc la competitivitate distructiva care serveste la intrecerea si depasirea celorlalti, mai degraba
decat la maximizarea potentialului interior, individual. Competita de dragul de a-i intrece pe altii produce
deseori o dispozitie proasta si genereaza dependenta.
Greselile ca avertismente  Rusinea toxica, sub masca perfectionismului, schimba avertismentul intr-un
rechizitoriu moral. Devii atat de preocupat sa te aperi de vocile critice interioare incat pierzi ocazia sa fii
atentionat de avertismentul greselii. Obisnuieste-te sa percepi greseala ca avertisment. Concentreaza-te pe
avertisment si nu pe culpabilitate.

8
Greselile ca facilitatoare de spontaneitate  Daca stii ca poti sa gresesti si ca vei face greseli vei putea sa-ti
traiesti viata cu vitalitate si spontaneitate. Stiind ca vei face greseli iti permite sa cauti noi informatii si solutii si
te impiedica sa crezi ca stii totul. Teama de greseli anihileaza creativitatea si spontaneitatea. Calci ca pe oua si
esti mereu temator sa spui ce gandesti sau ce simti. Daca nu ti se permite niciodata sa spui ce este in neregula,
poti sa nu simti niciodata suficient pentru a spune ce este in regula.
Greselile ca profesori Nu poti invata fara greseli. Procesul de invatare a fost definit ca o aproximare
succesiva. Greselile sunt o forma de feedback – studentii si elevii care se tem sa faca greseli au dificultati de
invatare. Le este teama sa abordeze noi domenii pentru ca exista posibilitatea sa nu le inteleaga. Definind
greselile ca un feedback necesar in procesul invatarii ne acorda posibilitatea de a ne relaxa si de a ne focaliza
pe asimilarea progresiva de noi sarcini. Greselile sunt informatii despre ce functioneaza si ce nu functioneaza.
Greselile nu au nici o legatura cu ceea ce meriti sau cu cat de inteligent esti. Greselile sunt pur si simplu pasi de
urmat pentru atingerea unor scopuri. O greseala este orice lucru pe care il faci si despre care, mai tarziu, prin
reflectie, iti dai seama ca ai fi dorit sa il faci intr-un mod diferit. De asemenea, se refera la lucruri pe care nu le-
ai facut dar pe care, mai tarziu, prin reflectie, iti dai seama ca ai fi dorit sa le faci. Intelegerea ulterioara este
foarte importanta – sintagma-cheie este ‚mai tarziu’. Interpretarea ulterioara este cea care defineste o actiune
ca greseala. ‚Greseala’ este un termen, o eticheta pe care o aplici retrospectiv. Etichete mai potrivite pentru
un lucru facut care ne apare ulterior ca fiind ‚gresit’ ar fi: ‚neintelept’, ,ineficient’, ‚inutil’. Acesti termeni ofera
mai multa acuratete in evaluarea propriilor actiuni.

Drepturi

Ai dreptul sa-ti judeci propriul comportament, propriile ganduri, emotii, si sa-ti asumi responsabilitatea pentru
initierea lor si consecintele pe care le au asupra ta.
Ai dreptul sa nu oferi motive sau scuze pentru justificarea comportamentului tau.
Ai dreptul sa judeci daca esti responsabil pentru judecarea problemelor altora.
Ai dreptul sa te razgandesti.
Ai dreptul sa faci greseli si sa fii responsabil pentru ele.
Ai dreptul sa spui ‚nu stiu’.
Ai dreptul sa fii independent de bunavointa altora inainte de a le face fata.
Ai dreptul sa fii ilogic in luarea deciziilor.
Ai dreptul sa spui ‚nu inteleg’.
Ai dreptul sa spui ‚nu-mi pasa’.
Am experimentat aceasta situatie inainte?
Ce consecinte negative au venit sau ar putea sa vina din decizia pe care vreau sa o iau?
Stiind ce ma astept sa obtin luand aceasta decizie, merita sa imi asum consecintele?
Cunosc vreo alternativa cu mai putine consecinte negative?

9
Cel mai important ingredient al proceselor de constientizare este luarea si asumarea unui angajament fata de
sine. O persoana se angajeaza astfel sa examineze consecintele probabile ale fiecarei actiuni semnificative.
Aceasta este o decizie de a se iubi pe sine insusi/insasi. Este o decizie de a nu se grabi, de a cantari si evalua
consecintele optiunilor pe care le face.
Recomandari terapeutice

Rusinea este una dintre fortele distructive majore care pot afecta viata unui om. Doar simplul fapt ca o
constientizam si o denumim este un prim pas in a o controla

Erik Erikson defineste identitatea ca "un simt al similaritatii si al continuitatii confirmat, in oglinda, de cel putin
un altul semnificativ’. Aceasta oglindire contaminata de relatiile noastre semnificative a dezvoltat rusinea
toxica. Pentru a ne vindeca trebuie sa externalizam, sa iesim din izolare.
Procesul de externalizare  Pentru a ne vindeca de rusinea toxica trebuie sa iesim din ascunzatoare. Atata
vreme cat rusinea noastra este ascunsa, nu putem sa scapam de ea. Pentru a o schimba trebuie sa o
confruntam direct.
Obiectiv terapeutic: initierea schimbarii in modul in care clientul se vede pe sine si pe ceilalti;

Lucrul cu rusinea implica descoperirea, definirea si educatia despre rusine. In acest process deciziile timpurii
devin disponibile pentru interpretare si reconsiderare si este necesara sustinerea clientului in a accepta partile
rusinoase. Rusinea nu are o tonalitate morala, ceea ce gandim despre asta are. Pot sa simt rusinea daca sunt
expusa in vreun fel fara ca lucrul acesta sa ma faca sa ma simt defecta

Un sistem bazat pe rusine este complet atunci cand introiectia si proiectia opereaza simultan, adica ce cred si
simt despre mine este ceea ce cred ca gandeste si simte mama. Cand cred ca ma uit la ceilalti doar proiectez
aceasta imagine

Terapeutul trebuie sa vada lumea prin ochii clientului. Este necesar sa puna deoparte valorile si judecatile si sa
aprecieze validitatea credintelor clientului fara a le judeca. Clientul se simte vazut si acceptat si treptat asta ii
permite sa arate mai mult din el terapeutului. Clientul trebuie ajutat sa se priveasca cu compasiune.
Vindecarea se face printr-o relatie emotionala corectiva care subliniaza egalitatea in relatie

Pedagogia/educatia periculoasa/otravitoare, care are urmatoarele reguli:

1. Adultii sunt stapanii copilului oricum dependent de ei.


2. Ei stabilesc ce este bine si ce este rau.
3. Copilul este facut responsabil pentru furia parintilor.
4. Parintii trebuie mereu mereu protejati.
5. Afirmarea sentimentelor sanatoase constituie o amenintare pentru autoritatea parintilor.
6. Vointa copilului trebuie inabusita cat mai repede

10
11