Sunteți pe pagina 1din 16

Manevra de ancorare si de plecare de la ancora a navei

5.1. Generalitati
În general o nava poate stationa la ancora fie într-un loc stabilit de autoritati, fie într-un loc
recomandat de cartile pilot, fie într-un loc ales de comandant.

Locul de ancorare poate fi:

- rada unui port (de operare, de tranzitare canal, de refugiu);

- adapost la un tarm sub vântul unei furtuni;

- stationare fortuita pentru reparatii vitale pentru nava.

5.2. Conditiile ce trebuie îndeplinite de un loc bun de ancorare


Un loc bun de ancorare trebuie sa îndeplineasca urmatoarele conditii:

- sa aiba adâncimi suficient de mari în raport cu pescajul maxim al navei;

- fundul apei sa fie favorabil fixarii (smulgerii) ancorei;

- panta fundului apei sa fie corespunzatoare pentru a nu se produce graparea ancorei


(ancorelor);

- sa permita o usoara aterizare la coasta si o plecare sigura în conditiile existentei vântului


dominant si a agitatiei marii;

- sa constituie un bun adapost în co 18218s1812s nditiile de vreme rea;

- sa existe spatiu suficient de deriva în conditiile graparii ancorei;

- sa dispuna de amenajari de navigatie.

5.2.1. Adancimea apei

În practica marinareasca s-au stabilit o serie de formule empirice pentru stabilirea adâncimii optime
a apei.

a. adâncimea minima

Hmin = Tmax + h + 3m

unde:
h - înaltimea maxima a valului

Tmax - pescajul maxim

3m - rezerva sub chila

b. adâncimea foarte buna

Hfb = Tmax + 20m

c. adâncimea buna

Hb = Tmax + 75m

d. adâncimea maxima

Hmax = (0,5 - 0,7)l <m>

unde: l - lungimea totala a lantului <m>

Se va ancora la Hmax numai în cazuri deosebite, de forta majora.

5.2.2. Natura fundului apei


a. funduri optime pentru ancorare

- argila vâscoasa, namol vâscos, nisip dur, nisip cu alge, etc.

b. funduri acceptabile ancorarii

- nisip fin, prundis, scoici sfarâmate, namol moale.

c. funduri nefavorabile

- pietris marunt si mare, stânci, bolovani, corali.

5.2.3. Panta fundului apei


Panta fundului apei trebuie sa fie optima, fara denivelari si fara variatii mari de adâncime.

5.2.4. Facilitarea aterizarii


Sa permita o aterizare usoara la locul de ancoraj pe orice vreme.
Fig. 5.1. Configuratie zona de ancoraj ce permite o aterizare usoara

5.2.5. Constituirea unui adapost bun


Sa constituie un adapost bun pentru nava indiferent cât timp aceasta va stationa în raport cu
vânturile dominante ce determina valuri puternice si curentii puternici.

5.2.6. Asigurarea spatiului necesar miscarii navei


Sa existe suficient spatiu pentru ca nava sa se poata roti în jurul ancorei în functie de directia
vântului fara a fi în pericol de coliziune cu alte nave sau de esuare.

Astfel raza cercului de siguranta a navei la ancora se calculeaza empiric:

R = L + l + ΔS + f

unde:

L - lungimea maxima a navei

, h - adâncimea apei, a - lungimea lantului

ΔS - spatiul de siguranta în caz de grapare a ancorei

f - spatiul legat de eroarea din determinarea pozitiei navei la ancora


5.2.7. Amenajari de navigatie corespunzatoare
Sa existe o corespunzatoare amenajare de navigatie, atât ziua cât si noaptea, faruri,
geamanduri, repere costiere marcate pe harta pentru a se verifica periodic pozitia navei în punctul de
stationare la ancora.

5.3. Pregatiri la bord pentru ancorare


1. Adunarea personalului desemnat prin rol, la postul de manevra, cu materialele necesare;

2. Verificarea mijloacelor de comunicatii post manevra - comanda de navigatie;

3. Balansarea instalatiei de forta în gol (vinciul de manevra);

4. Pregatirea instalatiei de forta pentru manevra de ancorare;

Pregatirea instalatiei de ancorare se realizeaza astfel:

- se verifica strângerea frânelor vinciului;

- se decupleaza barbotinul ancorei care nu se fundariseste;

- se cupleaza barbotinul ancorei care se fundariseste;

- se desface frâna barbotinului ancorei care se fundariseste, se desface stopa lantului de


ancora prin virarea usoara a acesteia;

- se întinde lantul putin pentru a se putea scoate botul lantului respectiv;

- când lantul este liber se scoate fusul ancorei din nara ancorei;

- se strâng frânele si se decupleaza barbotinul de pe axul vinciului;

- se elibereaza progresiv lantul din frâna la comanda "FUNDA";

- se pregateste bula de ancorare pe timp de zi, iar pe timpul noptii se verifica luminile de
ancorare conform regulamentului de prevenire a abordajelor pe mare COLREG.

5.4. Aterizarea pe punctul de ancorare si recomandari la ancorare


Ancorarea navei se poate face atât în locuri unde conditiile hidro-meteo sunt favorabile, dar de cele
mai multe ori aceasta operatiune are loc în urmatoarele conditii:

- pe vânt intens care genereaza valuri de vânt;

- în zone cu curenti marini însemnati ca marime si în conditii de vânt intens;

- pe vânt în rafale si precipitatii abundente.


Comandantul navei va tine neaparat cont de o serie de elemente ce influenteaza major
ancorarea navei si anume:

- directia si forta vântului;

- directia si viteza curentului;

- pozitia centrului velic al navei;

- orientarea generala a navelor în rada.

Pe vânt si curent puternic, sosirea navei la punctul de ancorare se va face cu prova în vânt sau
cu prova pe rezultanta vectorilor vânt si curent.

Pentru usurinta manevrei de ancorare buna practica marinareasca spune:

- se va fundarisi ancora din bordul opus sensului de rotire al elicei;

- se va fundarisi ancora din vânt sau curent când în punctul de ancoraj axul longitudinal al
navei face un unghi cu directia vântului (curentului);

La ancorare, viteza de cadere a ancorei se va regla din frâna vinciului, dar nu se va frâna brusc
pentru ca exista pericolul ruperii lantului de ancora sau distrugerea ferodourilor frânei.

Ancorarea când adâncimea apei este mai mica de 20 metri (sub chila) se va face prin
fundarisirea ancorei, dupa ce, în prealabil, s-au filat la apa ce putin ¾ din adâncimea apei.

La o coasta necunoscuta (când sonda ultrason nu functioneaza si coasta nu poate fi precis


vizualizata pe radar) aterizarea pe punctul se ancorare se va face astfel:

- perpendicular pe liniile batimetrice sau pe linia coastei;

- cu viteza minima;

- având la apa filata o cheie de lant;

- se va raporta la comanda de navigatie tendinta lantului de a întinde spre pupa (semn ca


ancora atinge fundul).

Se va face controlul distantei cu radarul în mod continuu fata de:

- navele din rada;

- digurile si proeminentele coastei;

- reperul fata de care se ancoreaza.

Se va masura continuu adâncimea apei sub chila.

La ancorarea navei la o coasta necunoscuta, aterizarea la locul de ancoraj se va face dimineata


pe vizibilitate buna.
Se va ridica bula de ancora pe timp de zi si se vor aprinde luminile cerute de regulament pe timp
de noapte.

Pe vizibilitate redusa se emit semnale sonore corespunzatoare cu lungimea navei în


conformitate cu regulamentul de prevenire a abordajelor pe mare COLREG.

Lungimea lantului ce trebuie filat la apa în timpul manevrei de ancorare (în conditiile în care
fundul apei este optim, iar vântul forta 4-5 pe scara Beaufort), se calculeaza astfel:

- h < 20 m , lungimea lantului l = 4 x h

- 21 m < h < 50 m - lungimea lantului l = 3 x h

- 51 m < h < 150 m - lungimea lantului l = 2,5 x h

- 151 m < h < 250 m - lungimea lantului l = 1,5 x h

unde: h - adâncimea apei

Nota: Se va fila lant cu lungime de 8 - 10 ori adâncimea apei h în zone cu vreme des schimbatoare.

5.5. Efectuarea manevrei de ancorare


5.5.1. Generalitati
Manevra de ancorare se poate executa folosind urmatoarele procedee:

- cu o singura ancora;

- cu doua ancore ("în barba", "ambosare", "afurcare");

- cu trei ancore ("în laba de gâsca");

- cu patru ancore (navele care efectueaza operatiuni de salvare);

- cu sase ancore (navele care efectueaza dragaj).

Din punct de vedere al vitezei si directiei de deplasare a navei, ancorarea poate fi:

- ancorare cu viteza înainte;

- ancorare cu viteza înapoi.

5.5.2. Ancorarea navei cu viteza înainte pe calm si fara curent


Fig. 5.2. Ancorarea navei cu viteza ÎNAINTE pe calm si fara curent

- poz. 7 - în aceasta pozitie se volteaza lantul ancorei

- poz. 8 - lantul cade în banda

- poz. 9 - nava îsi cauta pozitia de echilibru

5.5.3. Ancorarea navei cu viteza înapoi pe calm si fara curent

Fig. 5.3. Ancorarea navei cu viteza ÎNAPOI pe calm si fara curent

- poz. 5 - se pune masina înapoi

- poz. 7 - se stopeaza masina


- poz. 9 - se volteaza lantul de ancora

5.5.4. Ancorarea navei prin afurcare


Se executa:

- în rade mici unde este spatiu insuficient de manevra

- în spatii restrânse unde exista curenti de maree

Unghiurile dintre lanturile unei nave ancorate afurcat sunt între 600 si 1800.

Fig. 5.4. Ancorarea navei prin afurcare

Manevra de ancorare a navei prin afurcare se poate face în 2 moduri:

1. Cu viteza "înainte" prin fundarisirea din zbor a primei ancore (fig. 5.5)

2. Cu viteza "înapoi" la fundarisirea primei ancore (fig. 5.6)

Ambele moduri de ancorare prin afurcare sunt prezentate pentru conditii de calm.
Fig. 5.5.

Fig. 5.6.

5.5.5. Manevra de ancorare în barba

La acest procedeu de ancorare unghiul dintre cele doua lanturi de ancora este mai mic de 60 0.

Ancorarea în barba se foloseste când navele maritime trebuie ancorate pe fluvii sau în zone cu
vânt puternic si constant ca directie.

Manevra se poate efectua astfel:

- cu prova în vânt (curent), fundarisind prima ancora normal sau "din zbor";

- cu vântul (curentul) dintr-un bord, fundarisind prima ancora "din zbor".


Fig. 5.7. Manevra de ancorare în barba

5.5.6. Manevra de ambosare a navei

Mentinerea unei nave la ancora în aliura dorita fata de vânt sau curent se numeste ambosare.

Scopurile ambosarii sunt:

- ventilatia naturala la toate magaziile (în zone calde);

- operarea navei în rade deschise prin facilitarea acostarii navelor mici în vederea încarcarii
sau descarcarii navei;

- executarea de lucrari la opera vie cu scafandrii sau a unor lucrari cu echipajul în afara
bordului;

- lansarea la apa sau ridicarea la bord a ambarcatiunilor.

Procedee de ambosare:

- prin ancorare cu spring;

- prin darea unui spring la lantul ancorei fundarisite;

- prin fundarisirea unui ancorot;

- prin folosirea geamandurilor ca puncte de sprijin.


Fig. 5.8. Ambosare prin ancorare cu spring

La comanda "funda" se arunca mai întâi colacul de sârma al springului.

Fig. 5.9. Ambosare prin ancorare cu spring


Fig. 5.10. Ambosare prin darea unui spring la ancora fundarisita

Fig. 5.11. Ambosare prin fundarisirea unui ancorot

5.6. Nava la ancora


5.6.1. Fortele care actioneaza asupra navei la ancora
Fig. 5.12. Fortele care actioneaza asupra navei la ancora

5.6.2. Obligatiile personalului de cart (garda) de pe nava aflata la ancora

a - sa determine pozitia navei la intervale de 20 - 30 minute, cu reperele folosite la manevra de


ancorare;

b - sa mentina o veghe permanenta, pe întreg orizontul;

c - sa execute periodic inspectia pe nava;

d - sa execute observatii meteorologice;


e - sa execute observatii asupra variatiei adâncimii apei functie de maree si starea de agitatie a
marii;

f - sa raporteze comandantului schimbarea pozitiei navei ca urmare a graparii ancorei si sa ia


masurile care se impun în aceasta situatie;

g - sa verifice îndeplinirea ordinelor date de comandant, cum ar fi: masina gata de mars, a doua
ancora gata de fundarisit, nava gata de plecare;

h - la scaderea vizibilitatii sa ia masuri pentru emiterea semnalelor conform Regulamentului


privind evitarea abordajelor pe mare COLREG;

i - sa ia masuri adecvate împotriva poluarii mediului înconjurator.

5.6.3. Stationarea navei la ancora în prezenta curentului si pe vreme rea


5.6.3.1. Stationarea navei la ancora în prezenta curentului de maree

Fig. 5.13. Stationarea navei la ancora în curent

5.6.3.2. Stationarea navei la ancora pe vreme rea

Este permisa stationarea la ancora pe vreme rea cu o singura ancora atunci când spatiul de
evitare este SUFICIENT.

Normele de stationare la ancora nu sunt aceleasi pentru orice tip de nava, ci ele prezinta o serie
de particularitati.

La stationarea navei la ancora trebuie sa se tina seama de urmatorii factori:

- adâncimea apei din zona de ancoraj si natura fundului;

- starea de încarcare a navei, ambardeea si echilibrul ei sub vânt;


- banda si asieta navei, precum si spatiul de siguranta oferit;

- lungimea, elasticitatea si tensiunea lantului filat la apa si altele.

5.6.4. Principii de respectat de catre navele ce stationeaza la ancora în caz


de înrautatire a vremii
- într-o rada sigura în care distanta de evitare este mare, nava poate stationa prin fundarisirea
unei ancore cu filarea unei lungimi de lant suficienta sau poate stationa afurcat sau "în
barba";

- într-o rada nesigura, la înrautatirea vremii, nava trebuie sa paraseasca punctele de


stationare si sa se îndrepte spre largul marii, sa tina "drum de capa";

- la înrautatirea brusca a vremii este posibila chiar parasirea (largarea) ancorei - se va lega
de capatul lantului o "gripie" cu flotor care sa marcheze pozitia ancorei în vederea recuperarii
acesteia; în acelasi timp se închid usile etanse, hublourile, trombele de aerisire, spiraiurile,
se etanseaza nava.

5.6.5. Manevra de plecare a navei de la ancora


5.6.5.1. Pregatirea navei de plecare

În activitatea de pregatire a navei pentru plecarea de la ancora se executa:

- verificarea si balansarea motorului principal, a instalatiei de ancorare si a celei de guvernare;

- verificarea aparaturii de navigatie;

- verificarea mijloacelor de salvare, de vitalitate, de incendiu;

- verificarea luminilor de navigatie, a mijloacelor de comunicare si de semnalizare acustica si


optica;

- închiderea portilor etanse si amararea obiectelor pe punte si în compartimente.

5.6.5.2. Pregatirea instalatiei de ancorare

Pregatirea instalatiei de ancorare consta în urmatoarele operatiuni:

- controlul uleiului din vinciul de ancora;

- conectarea tabloului vinciului la tabloul principal de distributie;

- conectarea controlerului la tabloul vinciului;


- decuplarea barbotinelor;

- desfacerea frânelor si balansarea vinciului;

- cuplarea barbotinului lantului ce urmeaza a fi virat;

- desfacerea stopei lantului care se vireaza;

- se deschide valvula instalatiei de spalare a lantului si se porneste pompa de coverta;

- se verifica mijloacele de comunicatie cu comanda.

seful de manevra la prova verifica înainte de începerea manevrei, daca:

- personalul de la manevra este echipat corect din punct de vedere al protectiei muncii;

- au fost aduse lanterne, fanionul de semnalizare a directiei în care se întinde lantul de ancora.

5.6.5.3. Manevra de virare a ancorei

Comunicarea POST DE MANEVRĂ - COMANDA DE NAVIGAŢIE se face prin statii VHF sau
prin statia de convorbiri interioare.

Se indica permanent cu pavilionul în mâna, atât ziua cât si noaptea, directia si pozitia lantului si
felul cum întinde.

Se anunta la Comanda lungimea lantului ramas la apa prin "baterea cheilor".

Dupa ridicarea ancorei la post se executa urmatoarele operatiuni:

- se verifica pozitiile STOPELOR, BOŢURILOR, FRÂNELOR, OBTURATOARELOR (narilor


de put si de ancora);

- se opreste pompa de coverta;

- se deconecteaza controlerul vinciului;

- se deconecteaza tabloul vinciului;

- se face ordine pe teuga.

Etapele manevrei de ridicare a ancorei:

1 - apropierea navei de verticala ancorei

2 - smulgerea ancorei

3 - ridicarea la suprafata apei si punerea la post a ancorei