UNIVERSITATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ȘI ASISTENȚĂ SOCIALĂ

ȘCOALA DOCTORALĂ DE SOCIOLOGIE

REZILIENȚA ÎN CAZUL DEZASTRELOR

NATURALE

Coordonator:
Prof.univ.dr. Radu Baltasiu

Candidat la doctorat:
Pîslaru Alma-Corina

București
2015
 CUPRINS
 
REZUMATUL LUCRĂRII .................................................................................................... 5
PARTEA I – PERSPECTIVA TEORETICĂ A LUCRĂRII .............................................. 8
REZILIENȚA – PERSPECTIVE ACTUALE ...................................................................... 9
1. CONCEPTUL DE REZILIENȚĂ .................................................................................... 10
1.1. Fundamentări conceptuale de referință pentru subiectul studiat ................................... 10
1.1.1. Paradigma funcționalistă ........................................................................................ 10
1.1.2. Analiza sistemică și principiile ciberneticii ............................................................ 13
1.2. Reziliență – definiții și abordări preliminare................................................................. 16
1.3 Conceptul de reziliență din perspectiva studiilor de securitate ..................................... 21
1.3.1 Definiții și abordări ale conceptului de reziliență în studiile de securitate .............. 23
1.3.2 Reziliența infrastructurilor critice ............................................................................ 25
1.3.3 Instrumente și modele de îmbunătățire a rezilienței ............................................... 29
1.4. Conceptul de reziliență socială și sociologia dezastrelor .............................................. 34
1.4.1. Clarificări conceptuale ............................................................................................ 34
1.4.2 Sociologia dezastrelor – o trecere în revistă a problematicii ................................... 41
1.4.2.1. Abordări în studierea dezastrelor ..................................................................... 41
1.4.2.2. Importanța studierii dezastrelor ....................................................................... 47
2. DEZASTRELE NATURALE – AMENINȚĂRI LA ADRESA SECURITĂȚII ..... 49
2.1. Cooperare internațională în gestionarea dezastrelor ..................................................... 49
2.1.1. Cooperarea țării noastre cu Uniunea Europeană în domeniul gestionarii dezastrelor
.......................................................................................................................................... 50
2.1.2. . România – parte a mecanismului de asistență NATO în caz de dezastre............. 51
2.1.3. Colaborarea României cu ONU pentru gestionarea situațiilor de urgență ............. 52
2.1.4. România și cooperarea regională privind managementul dezastrelor .................... 53
2.1.4.1. Inițiativa de Prevenire și Pregătire la Dezastre pentru Europa de Sud Est ...... 53
2.1.4.2. Euroregiunea DKMT (Dunăre-Criș-Mureș-Tisa) ............................................ 54
2.1.4.3. Organizația Cooperării Economice la Marea Neagră (OCEMN-BSEC) ......... 55
2.1.5. Cooperarea bilaterală privind ajutorul reciproc în caz de dezastre ........................ 55
2.2 Strategia de Securitate Națională privind apărarea împotriva dezastrelor .................... 56
2.3. Managementul dezastrelor în România ......................................................................... 58
3. DEZASTRE NATURALE: INUNDAȚIILE DIN ROMÂNIA ...................................... 62
3.1 Cooperare europeană în vederea evaluării și gestionării inundațiilor ............................ 62
3.2 Implementare măsurilor în vederea reducerii consecințelor inundațiilor...................... 66
3.3 Managementul situațiilor de urgență provocate de inundații ......................................... 68
4. ABORDAREA LOCALĂ A DEZASTRELOR ............................................................. 70
4.1. Cadrul normativ al managementului situațiilor de urgență la nivel local în România . 70
4.1.1. Un model conceptual de răspuns la dezastre .......................................................... 71
4.1.2. Perspectiva comunităților locale în gestionarea dezastrelor ................................... 74
4.2. Necesitatea dezvoltării unui management comunitar al situațiilor de urgență.............. 74
5. IMPLICAȚIILE SOCIALE ALE DEZASTRELOR ..................................................... 77
5.1. Importanța capitalului social în situațiile de urgență ................................................... 77
5.2. Vulnerabilitatea socială în contextul unei situații de urgență ...................................... 78
5.3. Considerații privind comportamentul indivizilor în situații de criză ............................ 82
6. CONCLUZIE - IMPORTANȚA DEZVOLTĂRII TEORETICE A SOCIOLOGIEI
DEZASTRELOR ȘI IMPLICAȚIILE PENTRU SECURITATEA NAȚIONALĂ ........ 87
PARTEA II - PERSPECTIVA PRACTICĂ A LUCRĂRII ............................................. 88

2  
 
7. ORGANIZAREA CERCETĂRII .................................................................................... 89
7.1 Organizarea etapelor de cercetare .................................................................................. 90
7.1.1 Stabilirea temei de cercetare .................................................................................... 90
7.1.2 Fixarea obiectivelor cercetării ................................................................................. 91
7.1.3 Documentarea prealabilă ......................................................................................... 91
7.1.4 Universul cercetărilor .............................................................................................. 92
7.1.5 Cadrul teoretic al cercetării...................................................................................... 92
7.1.6 Unitățile de analiză .................................................................................................. 93
7.1.7 Caracterul exploratoriu al lucrării............................................................................ 93
7.1.8 Tipul cercetării ......................................................................................................... 94
7.1.9 Selectarea surselor de informare.............................................................................. 94
7.1.10 Construcția variabilelor ......................................................................................... 94
7.1.11 Descrierea cantitativă ............................................................................................ 96
7.1.12 Alegerea metodelor, tehnicilor și procedeelor de cercetare .................................. 96
7.1.13 Elaborarea instrumentelor de cercetare ................................................................. 97
7.1.14 Culegerea, centralizarea și analiza cantitativă a datelor ....................................... 97
7.1.15 Analiza și interpretarea rezultatelor ....................................................................... 97
8. STUDIU DE CAZ - SITUAȚIA PRIVIND INUNDAȚIILE ȘI MĂSURILE LUATE
PENTRU DIMINUARE EFECTELOR ACESTORA - JUDEȚUL GALAȚI ................ 98
8.1. Scurt istoric al evenimentelor și pagubelor produse de inundații în județul Galați ...... 99
8.2. Principalele măsuri luate împotriva inundațiilor (2006-2013) .................................... 104
9. STUDIUL DE CAZ – DOSARE ALE INUNDAȚIILOR DIN ANII 2005 ȘI 2010 DIN
LOCALITATEA ȘENDRENI – JUDEȚUL GALAȚI ..................................................... 106
9.1. Prezentarea localității pe baza informațiilor statistice................................................. 110
9.2.Dosar inundații iulie - august 2005 .............................................................................. 118
9.2.1. Prezentarea datelor din analiza documentară ....................................................... 118
9.2.2 Observații privind analiza datelor.......................................................................... 121
9.3 Măsuri luate după inundațiile din 2005 ........................................................................ 123
9.3.1 Considerații privind principalele măsuri luate în vederea limitării efectelor viitoare
........................................................................................................................................ 124
9.4.Dosar inundații iunie - iulie 2010 ................................................................................. 124
9.4.1. Prezentarea datelor din analiza documentară ....................................................... 124
9.4.2 Observații privind inundațiile din 2010 ................................................................. 128
9.5 Concluzie – Necesitatea îmbunătățirii rezilienței comunității ..................................... 128
10. STUDIUL DE CAZ – RECUPERARE ÎN URMA INUNDAȚIILOR 11-13
SEPTEMBRIE 2013 DIN LOCALITATEA CUZA VODĂ – JUDEȚUL GALAȚI ..... 129
10.1. Prezentarea localității pe baza informațiilor statistice............................................... 133
10.2 Fișa localității ............................................................................................................. 141
10.3.Dosar inundații 11-13 septembrie 2013 ..................................................................... 143
10.3.1. Prezentarea informațiilor pe baza cercetării documentare ................................. 143
10.3.2. Observații privind inundațiile din Comuna Cuza Vodă-Județul Galați .............. 145
10.4. Analiza cercetării de teren – Comuna Cuza Vodă ................................................... 147
10.4.1. Analiza cercetării de teren .................................................................................. 148
10.4.2 Concluzii privind cercetarea de teren – aspecte relevante pentru obiectivul
cercetării ......................................................................................................................... 193
11. CONCLUZII - REZILIENȚA CA MIJLOC DE NORMALIZARE A SISTEMULUI
SOCIAL ÎN MEDIILE AFECTATE ................................................................................. 196
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................. 200
ANEXE ................................................................................................................................. 206
3  
 
 REZILIENȚA ÎN CAZUL DEZASTRELOR NATURALE - REZUMAT

Lucrarea de față are ca temă principală conceptul de reziliență în studiile de securitate

și sociologia dezastrelor, având ca scop, integrarea acestuia în abordările realității sociale.
Reziliența este un concept folosit în multe domenii de studiu, un interes deosebit pentru
această lucrare fiind transpunerea dinspre științele naturii, înspre sociologie, abordată într-o
manieră „obiectivă”, beneficiind de asemănările paradigmatice dintre cele două științe. Odată
conceptualizat pentru a descrie o caracteristică a sistemelor sociale, conceptul de reziliență va
fi analizat în studiile de securitate, din perspectiva evenimentelor perturbatoare dintr-un
sistem social care pot duce la destabilizarea acestuia, analiză care se bazează pe principiile
transdisciplinare ale ciberneticii.
Importanța temei alese
Conceptul de reziliență se află în centrul discuțiilor actuale despre dezvoltare,
adaptare la schimbările climatice și acțiuni umanitare. Dar, încă nu este clar ce desemnează
acest concept și cum poate fi el promovat în timpul și după ce un eveniment perturbator a
avut loc.Numărul celor afectați de dezastre nu pare să se diminueze, iar eforturile repetate de
a interveni în aceleași zone din lume pentru a oferi ajutor pentru recuperare a dus la o
reconsiderare a vulnerabilităților care contribuie la declanșarea situațiilor de criză. Se așteptă
ca schimbările climatice să provoace dezastre din ce în ce mai frecvente și cu o capacitate de
impact extinsă, datorită conexiunilor globale din societatea contemporană. „A construi
reziliență” a devenit unul dintre obiectivele primare ale organizațiilor internaționale sau non-
guvernamentale care se ocupă cu gestionarea și recuperarea în caz de dezastre. Conceptul se
află în centrul atenției ca o modalitate de a preveni nivelurile inacceptabile ale suferinței
umane, de a reduce costurile intervențiilor de urgență și a acțiunilor de recuperare.
Vorbim despre indivizi rezilienți sau sisteme reziliente? Iată o întrebare centrală în
programele de cercetare, în special în zona intervențiilor umanitare. Folosirea rezilienței
pentru a regândi provocările care erau evaluate sub umbrela dezvoltării sustenabile și a
reducerii vulnerabilității și a riscurilor, a facilitat includerea în dezbateri și a influenței
crescânde a nevoii de comunități adaptate la schimbări de orice natură și intensitate. Întrebare
își are răspunsul în definiția cel mai des utilizată în studiile despre adaptarea socio-
ecosistemelor a conceptului, unde referirea la sistem, mai degrabă decât la indivizi este o
caracteristică unanim acceptată.
Când discutăm despre reziliență de referim la sisteme, prin structurile acestora și a
relațiilor dintre ele. Conceptul se poate integra în analiza sistemelor complexe, fie ele

4  
 
ecologice sau sociale, de orice dimensiune, de la o comunitate, la o națiune sau sisteme
globale.
Perspectiva de analiză, prin transpunerea conceptului din științele naturii, înspre
științele sociale, este de natură „obiectivă”, facilitată de teoriile transdiciplinare ale
ciberneticii.
PERSPECTIVA TEORETICĂ
Cadru teoretic referențial de raportare la realitatea socială este dat de teoriile
funcționaliste și cele sistemice, completate de înțelegerea sistemelor prin cibernetică. Pe
parcursul lucrării vor fi studiate structurile sociale care, prin caracteristicile și rolurile
acestora, formează sisteme care, în urma unor evenimente excepționale, ies din starea de
echilibru și, în funcție de nivelul de integrare al structurilor, sistemul folosește mecanisme de
redresare, urmărind, stabilitatea și dezvoltarea.
Tema reflectă interesul de cunoaștere al cercetătorului, prin aplicarea metodelor de
investigare socială, completate de cunoștințe și practici din zona studiilor de securitate,
analiza informațiilor și studiilor relațiilor internaționale, regăsindu-se la intersecția
domeniilor de studiu precizate mai sus, aceasta putând fi abordată prin filtrele oricăreia dintre
ele. Prin prisma investigației și cercetării sociologice, conceptul de reziliență al comunităților
este esențial în dezvoltarea sociologiei dezastrelor, care trebuie să răspundă la întrebările
legate de comportamentul indivizilor și, în special a grupurilor și comunităților în timpul
crizelor, să conducă la îmbunătățirea modalităților prin care comunitățile se pregătesc pentru
dezastre și a modului prin care se adaptează la schimbările apărute, păstrând semnificația
legăturilor esențiale în cadrul comunității și înafara acesteia. În ceea ce privește studiile de
securitate și analiza informațiilor, conceptul de reziliență poate fi cercetat prin prisma
managementului situațiilor de urgență, în vederea creării unui sistem național, regional și
local capabil să facă față la dezastre, păstrându-și funcțiile de bază în cadrul sistemului. Din
perspectiva studiilor relațiilor internaționale, reziliența prin cooperare este cheia dezvoltării
sistemelor sustenabile, aceasta fiind posibilă prin crearea cadrelor normative și instituționale,
integrabile în sistemele fiecărui stat.
Importanța dezvoltării teoretice a sociologiei dezastrelor și implicațiile pentru
securitatea națională
Nu este o surpriză să spunem că societatea contemporană nu este pe deplin pregătită
să facă față noilor șocuri; în ultimii ani s-a trecut printr-o serie de crize de mare amploare
(cea a energiei, criza financiară, cea a alimentelor), existând clar o vulnerabilitate la șoc,
poate chiar la cel mai ridicat nivel de până acum. În același timp, riscurile din peisajul global

5  
 
sunt probabil cele mai crescute și cu un nivel de interconectivitate cum nu am mai văzut până
acum, iar o provocare majoră la toate acestea este și faptul că instituțiile de guvernare globale
nu sunt construite să identifice aceste noi tipuri de riscuri și mai ales să le gestioneze. Până la
urmă, abilitatea de a identifica riscurile și de a le gestiona înainte ca ele să devină crize în
sistem va fi testul critic pentru societatea globală nevoită să facă față provocărilor viitorului.
Abilitatea unei națiuni de a continua să funcționeze când au loc perturbări depinde, în
mod crucial, de cât de rezilientă va fi infrastructura sistemului, dimensiunea stocurilor de
amortizare a șocului, cât de fragile sunt liniile logistice de comunicare. Cu toate acestea,
trebuie să se țină cont de faptul că există elemente ce nu pot fi prevăzute, iar atunci când
strategiile planificate nu se mai pot aplica, cooperarea, ordinea și mobilizarea generală vor
rămâne singurele atuuri ale reușitei.
În concluzie, domeniul studierii dezastrelor rămâne restant, în dezbaterile
contemporane, cu întrebări ce privesc organizarea comunităților umane, precum: Ce fel de
legături de solidaritate fac o comunitate diferită de un grup social? Care este sensul
responsabilității autorităților publice în economie, politică, administrație? Unde interesul
general și cel privat converg? Care este forma potrivită pentru a gestiona o situația comună,
dar una excepțională?
Domeniul studierii dezastrelor a fost pentru mult timp dominat de studiile de caz și,
prin urmare, i-a lipsit investigația teoretică asupra fundamentelor și conceptelor. Cercetările
empirice ale dezastrelor reprezintă o preocupare importantă a oamenilor de știință, iar această
muncă empirică trebuie să continue; dar fără o infrastructură intelectuală și un corp academic
solid (modele explicative, teorii, ipoteze, etc – toate acestea având nevoie a se adresa unor
concepte bine stabilite), cercetarea va continua să producă, în cel mai bun caz, observații
empirice de nivel redus și concluzii fără acumulare sistematică de cunoștințe
PERSPECTIVA PRACTICĂ
Partea a doua a lucrării formează partea practică fiind în acord cu tema generală prin
scopul urmărit, acela de a identifica principalele mecanisme la nivel local și la nivelul
comunităților care conduc la întărirea rezilienței în fața situațiilor perturbatoare, de tipul
dezastrelor provocate de inundații.
Cercetarea de față are principal obiectiv realizarea unor studii de caz pentru a descrie
și explica principalele mecanisme instituționale și la nivelul comunităților din managementul
situațiilor de urgență provocate de inundații, pentru a oferi exemple de bune practici sau
probleme în privința gestionării unei situații de urgență pe termen scurt sau lung, prin
măsurile care s-au luat după recuperarea în urma evenimentului.

6  
 
 Pe baza documentării anterioare, în cercetarea de față, s-a aplicat o strategie de tip
pâlnie, plecându-se de la general, prin prezentarea și explicarea mecanismelor și
instrumentelor internaționale, care oferă cadrul normativ de acțiune în privința
managementului situațiilor de urgență și, în special a dezastrelor provocate de inundații.
Cadrul internațional de fundamentări normative și conceptuale, împreună cu specificul
național, oferă ansamblu celor mai bune practici care trebuie aplicate în vederea prevenirii,
pregătirii, intervenției și activităților de recuperare la nivelul societății. Format dintr-un
sistem integrat și colaborativ, managementul național al situațiilor de urgență trebuie să
dețină puncte de legătură și acțiune la toate nivelurile: național, regional, județean, local, la
nivelul comunităților, dar și individual.
Studierea principalelor mecanisme instituționale la nivel județean, în cazul de față
județul Galați, constituie prima secțiune a cercetării de teren, concretizată prin analiza
secundară a celor mai importante cercetări, documentări, informări și rapoarte din
principalele instituții cu atribuții specifice în domeniul managementului situațiilor de urgență.
Continuând cu îngustarea nivelului de organizare, secțiunea următoare prezintă două
evenimente excepționale, și anume, inundațiile din 2005 și 2010, la nivel comunal, pentru
cercetarea de față alegându-se comuna Șendreni, din județul Galați. Această secțiune a fost
realizată prin cercetarea secundară de tip documentar a principalelor rapoarte, informări,
planuri de acțiune, disponibile în administrația comunală, care au putut concretiza un tablou
coerent al evenimentelor, precum și principalele consecințe și măsuri luate pentru ca unitatea
teritorială să devină una mai rezistentă la factorii de risc și, astfel, să devină o comunitate mai
rezilientă.
A treia secțiune a cercetării empirice vizează comuna Cuza Vodă, din județul Galați,
analizată tot din perspectiva inundațiilor. De această dată, unitatea de studiu a fost aleasă,
astfel încât să îndeplinească condiția frecvenței relativ scăzute a inundațiilor. În vederea
studierii acestei localități, cercetarea a fost împărțită în două etape: cercetarea secundară,
realizată prin documentarea privind inundațiile, desfășurarea acțiunilor și măsurile principale
luate înainte de declanșarea evenimentului, dar și în faza de recuperare și analizare a situației;
cercetare de teren privind efectele pe care un eveniment perturbator îl are pentru o
comunitate, nivelul de pregătire al indivizilor și nivelul de conștientizare al riscului.
Aspecte relevante pentru obiectivul cercetării

Subiecții intervievați percep un atașament puternic față de localitate, considerând că

starea calitativă a relațiilor dintre locuitori este îndreptată, mai degrabă, înspre întrajutorare,
Aceste două aspecte pot contura o imagine pozitivă a stocului de solidaritate, de capital

7  
 
social, dar lipsa implicării în activitățile satului, neapartenența covârșitoare la organizațiile
culturale și, mai relevant pentru cercetarea de față, la programele de voluntariat, împinge
balanța spre ideea unei coeziuni slabe la nivelul comunității, la nealinierea intereselor
acesteia cu interesele personale. Din analiza datelor se observă corelații bune, dar nu
puternice între atașamentul față de sat și percepția asupra relațiilor dintre locuitori sau dintre
atașament și o posibilă recomandare ca cineva apropiat să se mute în sat.
Un alt obiectiv al cercetării a fost de a descoperi care este percepția indivizilor asupra
riscului de inundații, iar din datele analizate reiese că aproape toți subiecții consideră că satul
se află în pericol mare sau foarte mare. Ar fi fost interesant de măsurat această variabilă și
înainte de eveniment, având în vedere frecvența relativ scăzută a inundațiilor în localitate. În
ceea ce privește percepția asupra gradului de risc la care este expusă locuința, respondenții și-
au exprimat o opinie moderată, îndreptată ușor între percepția riscului ca fiind mare. Având
în vedere că în sat nu au fost victime în urma inundațiilor, se poate înțelege de ce
respondenții consideră că viața lor nu ar fi expusă riscului la inundații.
Activitatea primăriei este clar evidențiată în acțiunile de avertizare în vederea
evacuării. Tot referitor la evacuare, un aspect de luat în calcul este faptul că mai bine de o
treime dintre subiecți nu au acordat atenție avertismentului. Considerăm că această problemă
ar trebui integrată în programele de conștientizare a riscului care s-ar putea dezvolta în
vederea eficientizării fluxului informațional dintre autoritatea locală și cetățeni.
Consecințele fizice în urma inundațiilor au fost mai degrabă inexistente sau cu un
impact scăzut, în schimb, pagubele materiale au fost evaluate de subiecți ca fiind grave sau
foarte grave. În ceea ce privește stresul, este interesant de observat cum respondenții percep
stresul asupra comunității ca fiind mai mare decât asupra propriilor familii.
Referitor la nivelul de pregătire înainte de inundații, cu toate că acestea sunt cele mai
frecvente dezastre din regiune și sunt intens mediatizate, faptul că satul nu a experimentat
recent astfel de eveniment, poate contribui la explicarea nivelul scăzut perceput al pregătirii.
Recuperarea s-a bazat pe furnizarea informațiilor, care au fost oferite, în proporții
egale de primărie și de vecini, dar în privința ajutorului efectiv, este de remarcat faptul că din
partea vecinilor, este perceput ca fiind scăzut, fapt ce mai adaugă un element la slăbirea
stocului de solidaritate. Autoritățile locale (primăria și Inspectoratul General pentru Situații
de Urgență) sunt considerate ca principalii furnizori de ajutor, iar la polul opus se situează
Biserica, organizațiile caritabile și voluntarii.
Măsurile de protecție la nivelul comunității sunt considerate utile, dar în ceea ce
privește măsurile personale, comparând datele dintre cele luate înainte de dezastru și cele de

8  
 
după dezastru, observăm că proporția celor care au luat măsuri suplimentare a crescut cu doar
15%.
Aspectele pe termen lung ale inundațiilor, consecințele asupra, în majoritatea
dimensiunilor măsurate sunt percepute îmbunătățiri, dar pentru cercetarea de față aspectele
cele mai importante sunt cele care vizează solidaritatea între oameni, încrederea, acestea
făcând parte din stocul de capital social de care are nevoie orice comunitate pentru a putea
funcționa.
Solidaritatea și încrederea între locuitori sunt elemente vitale în cazul evenimentelor
dezastruoase, de mai mică sau mai mare amploare. De obicei, vecinii sunt primii care te vor
ajuta, până când autoritățile vor putea interveni. Acele prime măsuri luate de fiecare individ
în parte și beneficiind de suportul și ajutorul vecinilor poate fi cel mai important în
gestionarea unei situații precum inundațiile într-o comunitate rurală. Subiecții consideră că
solidaritatea s-a mai îmbunătățit, iar în ceea ce privește încrederea între oameni, aceasta și
aceasta s-a mai îmbunătățit într-o proporție ceva mai mică.
Ideea conștientizării pericolului de inundații pare să fi devenit, într-o proporție
covârșitoare, mult mai evidentă, lucru de așteptat pentru o comunitate care nu este expusă
frecvent la dezastre prin urmare, dezastrele nu sunt subiecte și aspecte care fac parte din viața
de zi cu zi a comunității. Un astfel de eveniment, cel mai probabil, va marca comunitatea și
va intra în discuțiile și preocupările locuitorilor, va crea povești, eroi și vinovați. Încrederea
în autorități este, de asemenea esențială, în toate momentele unui dezastru: de la avertizare, la
desfășurarea evenimentului, gestionarea momentelor de criză. Dintre toate aspectele
măsurate, singura tendință spre scădere, spre înrăutățire a avut-o nivelul de încredere în
organizațiile caritabile, după cum am mai subliniat anterior, absente în toate etapele.
Principalele probleme remarcate stau în gradul redus de implicare a comunității în
prevenirea și gestionarea unui situații de urgență, prin neapartenența la organizații voluntare,
prin ajutorul relativ scăzut între vecini, chiar dacă, pe de altă parte relațiile dintre locuitori
sunt percepute ca fiind, mai degrabă îndreptate spre întrajutorare.
Din datele analizare, se poate observa că percepția oamenilor despre calitatea
relațiilor este diferită de acțiunile concrete care ar crește capitalul social. Lipsa întrajutorării
în situații de stres se contrazice cu percepția unei solidarități îmbunătățite, la fel cum și
atașamentul față de sat, nu reiese din activitățile indivizilor.
Pentru a face întoarcerea la cadrul teoretic și mai ales pentru a încerca un caracter
aplicativ al lucrării, pe baza datelor analizate, prin cercetarea secundară și cea de teren, în
încheierea lucrării voi prezenta o serie de propuneri care se stau sub umbrela necesității

9  
 
schimbării modului de abordare a dezastrelor, prin întărirea rezilienței la nivelul
comunităților.
Cercetarea și-a îndeplinit caracterul exploratoriu, prin tema generală fixată și anume -
identificarea principalelor mecanisme la nivel local și comunitar care conduc la întărirea
rezilienței în fața situațiilor perturbatoare, de tipul dezastrelor provocate de inundații.
Obiectivele cercetării au fost îndeplinite, această lucrare rămânând deschisă
cercetărilor ulterioare, și anume: investigarea mecanismelor prezente, a instrumentelor,
procedurilor și structurilor instituționale la nivel județean, în privința prevenirii, pregătirii,
intervenției și a recuperării prin managementul consecințelor în urma unui dezastru provocat
de inundații; analizarea implementărilor strategiilor, mecanismelor și procedurilor la nivel
local, prin studii de caz ale localităților care au experimentat evenimente excepționale, de
tipul dezastrelor provocate de inundații; înțelegerea și explicarea percepției indivizilor despre
o situație de urgență, prin conștientizarea riscurile asociate unității studiate, a vulnerabilității
individuale și colective percepute, prin nivelul de pregătire la dezastre și capacitatea
comunității de a deveni rezilientă, prin punerea în aplicare a lecțiilor .

REZILIENȚA CA MIJLOC DE NORMALIZARE A SISTEMULUI SOCIAL

ÎN MEDIILE AFECTATE
Paradigma actuală de studiere a dezastrelor a adus la lumină termeni precum
reziliență, infrastructura critică, coordonarea și colaborarea sau avertizarea timpurie. Această
direcție se concentrează mai mult pe dezvoltarea strategiilor de prevenire, gestionare și
recuperare, decât pe definirea și înțelegerea noțiunii de dezastru.
Un model de strategie în cazul dezastrelor ar fi unul care înlocuiește viziunea de sus în
jos (prin control) și se axează pe colaborarea între toate structurile sistemului, prin
combinarea capabilităților locale, suplimentate, acolo unde este necesar, cu cele deținute la
nivel național. Acestea ar trebui combinate cu munca în cadrul comunității, iar în măsura în
care este posibil, colaborarea tuturor sectoarelor- public, privat, comunitar, voluntar- și la
toate nivelurile- local, regional, național și internațional.
Nici un individ sau sistem nu este imun în fața dezastrelor și a pagubelor produse în
urma acestora. Pandemiile, actele de terorism sau crizele financiare, combinate cu hazardurile
naturale pot duce la apariția pe scară extinsă a consecințelor nefaste pentru societăți și
comunități. Pe lângă costurile nemăsurabile ale pierderilor de vieți omenești, pagubele
financiare sunt, de asemenea, de luat în calcul. O modalitate de a reduce impacturile
dezastrelor asupra națiunilor și comunităților este investirea în dezvoltarea rezilienței, definită

10  
 
în lucrarea de față precum capacitatea unui sistem complex, de a se reorganiza în urma
unui eveniment excepțional prin absorbția șocului, în așa manieră încât structura și
funcțiile esențiale ale sistemului să se mențină și să dezvolte capacitatea de învățare și
integrare a evenimentului perturbator prin inovare, în vederea unei protecții sporite pe
viitor.
Îmbunătățirea rezilienței permite o capacitate de a anticipa dezastrele și de a plănui în
vederea diminuării pierderilor. Cu toate acestea, să dezvolți cultura și practicile necesare
rezilienței la dezastre nu este un proces nici simplu și, nicidecum, necostisitor. Decizii despre
unde, când și cum să se facă investiții în vederea creșterii rezilienței, implică atât planificare
pe termen scurt, cât și pe termen lung, investiții de timp și resurse materiale și financiare
înainte de eveniment. Chiar dacă necesitatea rezilienței indivizilor și a comunităților este
recunoscută după un dezastru, dificultatea intervine în momentul în care trebuie luate măsuri
preventive. Cultura și practicile trebuie să ducă la conștientizarea riscurilor, iar percepția
acestora la diferite niveluri este foarte diferită.
Considerăm că o strategie integrată de îmbunătățire a rezilienței ar trebui să urmeze
următoarele principii:
− fiecare individ și comunitate trebuie să aibă acces la informații cu privire la riscurile și
vulnerabilitățile la care sunt expuse;
− la fiecare nivel al sectorului public, al comunităților, dar și a sectorului privat trebuie
dezvoltate strategii și planuri operaționale bazate pe riscurile și vulnerabilitățile specifice;
− investițiile proactive și decizii politice care să reducă pierderile de vieți omenești, costuri
și impacturile socio-economice ale potențialelor dezastre;
− comunități colaborative și bine organizate care să ofere serviciile necesare înainte și după
dezastre;
− dezvoltarea sectorului de cercetare și dezvoltare în vederea integrării celor mai bune
practici, desprinse din lecțiile învățate, pentru perfecționarea mecanismelor de prevenire și
gestionare a dezastrelor.
Considerăm că este necesară o schimbare de paradigmă în evaluarea dezastrelor
înspre o cultură a comunităților reziliente care poate include componente precum:
− conștientizarea responsabilă a riscurilor;
− dezvoltarea instrumentelor de măsurare și monitorizare a progresului în ceea ce privește
implementarea practicilor reziliente la nivelul comunităților;
− dezvoltarea capacității comunităților de a lua decizii, schimbând perspectiva de abordare
de la strategii de control la strategii de integrare;

11  
 
− identificarea și comunicarea rolurilor și responsabilităților la toate nivelurile societății.

Comunitățile pot fi privite precum un set de structuri inter-relaționale ce împărtășesc

o viziune comună, iar reziliența unui comunități poate fi asociată cu cea a unui organism
sănătos, care se bazează pe funcțiile integrate pentru a-și menține funcționarea și a rezista în
fața bolilor. În mod similar, comunitățile depind de o serie de structuri funcționale
interconectate, precum cele economice care asigură atât stabilitatea, cât și dezvoltarea,
bunăstarea oamenilor, comunicarea, rețelele de energie, infrastructura, toate legate printr-un
set de valori și norme care formează cultura comunităților. „Sănătatea” comunității va
determina cât de bine va putea acesta să facă față la un eveniment excepțional; dacă există o
infrastructură slăbită sau puncte sensibile, precum un corp cu un sistem imunitar scăzut,
comunitatea nu va putea asimila trauma și nu va putea lupta prin propriile mecanisme de
apărare pentru a se „însănătoși”. Atât în cazul rezilienței comunităților, cât și a organismului
uman, investițiile în menținerea „sănătății” și dezvoltarea rezistenței reduc cheltuielile pentru
„tratament” și recuperare.
După un dezastru comunitatea ar trebuie să fie capabilă, pe lângă absorbirea șocului și
procesul de recuperare, prin inovare, să dezvolte practici pentru a îmbunătăți în viitor
capacitatea de pregătire și răspuns. De cele mai multe ori observăm că aceleași comunități,
regiuni, societăți experimentează situații de urgență, fie ele dezastre naturale sau provocate de
om. De la un eveniment la altul, nu pare să se îmbunătățească mecanismele de răspuns și nici
să se diminueze pierderile. Dacă recuperarea se oprește la aducerea comunității în starea de
dinainte de dezastru, aceasta va fi în aceeași măsură expusă riscurilor, pentru că nu și-a
dezvoltat capacitatea de conștientiza și îngloba evenimentul.
Pentru o strategie eficientă de creștere a rezilienței este nevoie de colaborare la fiecare
nivel al societății, colaborare care trebuie să se bazeze pe asumarea rolurilor și
responsabilităților, în așa manieră, încât fiecare actor (instituțional, la nivelul comunităților și
individual) să își dea toată măsura pentru a contribui la crearea unui sistem, unde interesul
general să fie mai presus decât cel personal.
Creșterea rezilienței trebuie să devină un imperativ care necesită voința colectivă a
statelor și a comunităților. Cu toate că dezastrele vor continua să se manifeste, acțiunile care
vor muta accentul de la abordarea reactivă (post-dezastru) la cea pro-activă, în care
comunitățile se vor angaja conștient în proces, va putea reduce multe din greutățile
economice și sociale pe care un dezastru le lasă în urmă. Creșterea capabilităților și a
capacității de a reacționa la nivel local - este foarte important să se cunoască foarte clar

12  
 
atribuțiunile și așteptările fiecărui actor de la nivelul local în cazurile de urgență. Pe de altă
parte, este foarte util să se cunoască standardele specifice cerute pentru fiecare serviciu de
urgență și să existe strategii de inter-operabilitate între acestea. Costurile și menținerea
capabilităților generice de la nivel național pentru a le consolida pe cele locale trebuie să facă
față unei game largi de evenimente .
Propunem o listă de caracteristici principale a ceea ce considerăm a fi o comunitate
rezilientă:
− este informată și are abilitatea de a evalua, gestiona și monitoriza riscurile la care este
expusă. De asemenea, are capacitatea de a dezvolta noi mecanisme și de a construi pe baza
experiențelor prin care a trecut;
− este organizată și are capacitatea de a identifica problemele, a stabili prioritățile și a
acționa;
− este interconectată cu actorii externi;
− deține o infrastructură solidă; locuințe care respectă standardele de construcție în raport cu
riscurile specifice, rețele de transport, energie, apă și salubrizare. Are abilitatea de a le
menține la o stare de funcționare adecvată, de a le repara și renova;
− dispune de oportunități economice, fiind flexibilă și având capacitatea de a răspunde la
schimbare, menținându-și caracteristicile care o individualizează;
− are capacitatea de a-și gestiona avantajele naturale și abilitatea de a le proteja, dezvolta și
menține.

Concluzionăm, susținând că întărirea rezilienței ar putea duce la crearea unor

comunități capabile să se susțină în cazul celor mai multe dintre tulburări, deoarece primii
afectați sunt indivizii și comunitățile prinse în primul val al șocului. Multe dintre comunități
se organizează singure în fața urgențelor frecvente la nivel local; dar mai mult s-ar putea face
dacă s-ar îmbunătăți gradul de implicare prin acțiuni de voluntariat și dacă s-ar dărâma
miturile și barierele ce stau în calea participării. De asemenea, o atenție sporită trebuie
acordată infrastructurii critice – acest aspect este foarte important deoarece societatea si
economia depind din ce în ce mai mult de serviciile provenite prin infrastructura de tip rețea
care poate fi vulnerabilă atât la atacurile intenționate, cât și la dezastrele naturale.

13  
 
 BIBLIOGRAFIE
 
1. Alexandrescu, G și Văduva, G. (2006). Infrastructuri critice.Pericol, amenințări la adresa
acestora. Sisteme de protecție. Editura Universității Naționale de Apărare „Carol I”,
București.

2. Armaş I. (2006), Risc şi vulnerabilitate. Metode de evaluare în geomorfologie, Editura

Universității din Bucureşti.

3. Baltasiu, R. (2014). Curs Riscuri societale în spațiul virtual. Facultatea de Sociologie și

Asistență Socială, Master Studii de Securitate.

4. Baltasiu, Radu. (2009). Antropologia globalizării. București: Editura Mica Valahia.

5. Bălteanu, Dan și Andra Costache. (2006). Conceptul de vulnerabilitate. Aplicații în

Geografie în Revista Georgrafică, T. XII, Academia Română. Institutul de Geografie,
pp. 5-12;

6. Commitee on Disaster Research in the Social Sciences: Future Challenge and

Opportunities. (2006). Facing Hazards and Disasters. Understanding Human
Dimension. Washington DC: The National Academy Press;

7. DepartmentofHomelandSecurity.(2009).NationalInfrastructureAdvisoryCouncil.
CriticalInfrastutureResilienceFinalReportandRecommendations.8september.Disponibil
pe: http://docs.google.com/viewer?a=v&q=cache.... [Accesat la data de 30.04.2011];

8. Directiva 2007/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2007

privind Evaluarea și Gestionarea Riscurilor de Inundații, publicată în Jurmalul Oficial al
Uniunii Europene, 6 noiembrie 2007.

9. Dragomir, C. (2009). O socioantropologie a dezastrelor naturale. Oameni înecați în

lacrimi, case prăbușite. Iași: Editura Lumen;

10. Dupont, A.(2011).JoiningUptheDots:AMethodologyforAssesingNationalSecurity Risk in

Centre of Excellence for National Security. S. Rajaratnam School of International
Studies. Resilience and National Security in a Uncertain World. Disponibil pe

14  
 
 http://www.rsis.edu.sg/cens/PDF/RSIS_GFF_300311.pdf. [Accesat la data de
28.04.2011];

11. Dynes, R. (1988). Cross-Cultural International Research: Sociology and Disaster în

International Journal of Mass Emergencies and Disasters. Vol. 6 (2), pp. 101-129.

12. Dynes, R., Quarantelli, E.L. și H. Rodriguez (eds.) (2007). Handbook of Disaster
Research. New York: Springer;

13. Ferreol, G. (1998). Dicționar de sociologie. Editurra Polirom, Iași.

14. Folke. (2006). Resilience: The Emergence of a Perspective for Social–Ecological

Systems Analyses, în Global Environmental Change, Vol. 16.

15. Gilbert, C. (1995). Studying disasters: A Review of the Main Conceptual Tools in
International Journal of Mass Emergencies and Disasters. Vol.13 (3), pp. 231- 240.
Disponibil pe http://ijmed.org/articles/319/download/ , accesat la date de 1.11.2013.

16. Gilbert, C. (2005). Studying Disaster. Changes in the Main Conceptual Tool in
Quarantelli, E.L (ed). (2005). What is a disaster. Perspectives on the Question. London
and New York: Routledge;

17. Holling, C.S. (1973). Resilience and stability of ecological systems în Annual Review of
Ecology and Systematics, Vol. 4, pp. 1-23.

18. Hutter, G. (2011). Organizing social resilience in the context of natural hazards in
Natural Hazards (67). Springer Science, pp. 47-60.

19. Marshall, G. (ed). 2003. Oxford Dicționar de Socilogie. București: Universul

enciclopedic. Termeni căutați: studiul sociologic al dezastrelor.

20. Murphy, Brenda. (2007). Locating social capital in resilient community – level
emergency management in Natural Hazards (41). Springer, pp. 297- 315.

21. Naghi, G. (2010). Securitate Europeană. Fundamentări normative și

instituționale.București, Editura C.H. Beck.

15  
 
22. National Research Council. Committee on Disaster Research in the Social Sciences:
Divizion on Earth and Life Studies. (2006). Facing Hazards and Disasters.
Understanding Human Dimension. Washington DC: The National Academy Press.

23. NATO backgrounder: NATO’s Role in Civil Emergency Planning, Septembrie, 2006.

24. Ordonanţa de Urgenţă nr. 1/2014 privind unele măsuri în domeniul managementului
situaţiilor de urgenţă, precum şi pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de
Urgenţă a Guvernului nr. 21/2004 privind Sistemul Naţional de Management al
Situaţiilor de Urgenţă, disponibil pe www.lege5.ro, accesat la data de 5.08.2014.

25. Perry, R. și E.L., Quarantelli (eds.) (2005). What is a disaster? New Answers to Old
Questions. SUA: Xlibris;

26. Politcy Green Paper. (2010). A Resilient Nation. National Security Green Paper.
Disponibil pe:http://www.conservatives.com/News/News_stories/2010/01/A.... [Accesat
la data de 30.04.2011];

27. Prince, S.H. (1920). Catastrophe and Social Change. New York: Columbia University.

28. Quarantelli, E.L (ed.). (2005). What is a disaster. Perspectives on the Question. London
and New York: Routledge;

29. Regulamentului privind gestionarea situațiilor de urgență generate de inundații,

fenomene meteorologice periculoase, accidente la construcțiile hidrotehnice, poluări
accidentale pe cursurile de apă, aprobat prin Ordinul comun al ministrului administrației
și internelor și ministrul mediului și păduriloră 192/1422/2012, disponibil pe site-ul
oficial al Administrației Naționale „Apele Române”, www.rowater.ro, accesat la data de
6.08.2014

30. Scarlat, E. și Mitruț, D. Curs Bazele ciberneticii economice. Academia de Studii

Economice. Catedra Cibernetică Economică.

31. Site-ul DSC LEX, disponibil pe www.dsclex.ro, accesat la data de 13.07.2014.

32. Site-ul Oficial al Administrației Naționale „Apele Române”, disponibil la

www.rowater.ro, accesat în data de 15.07.2014.

16  
 
33. Site-ul oficial al Agenției Naționale pentru Protecția mediului, din cadrul Ministerului
Mediului și Schimbărilor Climatice, www. anpm.ro, accesat la data de 13.07.2014.

34. Site-ul oficial al Biroului de Coordonare a Afacerilor Umanitare al Organizației

Națiunilor Unite, disponibil pe www.unocha.org, accesat la data de 11.07.2014.

35. Site-ul oficial al Disaster Preparedness and Prevention Initiative for South Eastern
Europe, disponibil pe www.dppi.info, accesat la data de 12.07.2014.

36. Site-ul oficial al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență, disponibil pe

www.igsu.ro, accesat la data de 10.07.2014

37. Site-ul oficial al Ministerului Afacerilor Interne, disponibil pe www.mai.gov.ro, accesat

la data de 13.07.2014.

38. Site-ul oficial al Organizației de Cooperare Economică la Marea Neagră, disponbil pe

www.bsec-organization.org, accesat la data de 12.07.2014.

39. Site-ul oficial al Euroregiune DKMT, disponibil pe

http://www.dkmt.net/ro/index.php?bov=315831200921418 , accesat la data de
12.07.2014.

40. Site-ul Oficial al Organizației Tratatului Atlanticului de Nord, disponibil pe

www.nato.int, accesat la data de 10.07.2014.

41. Site-ul oficial al Senatului României, disponibil pe www.senat.ro, accesat la data de

12.07.2014.

42. Site-ul oficial al Sistemului Național Unic pentru Apeluri de Urgență, disponibil pe
www.112.ro, accesat la data de 5.08.2014.

43. Site-­‐ul   oficial   al   Institutului   Județean   de   Statistică   Galați   și   a   site-­‐ului   Institutului  

Național   de   Statistică,   disponibil   pe   https://statistici.insse.ro/shop/?lang=ro,  
accesat  la  data  de  22.07.2014

44. Site-ul oficial al comunei Șendreni, disponibil pe www.sendreni.ro, accesat la data de

20.07.2014,

45. Site-ul oficial al comunei Cuza Vodă, disponibil pehttp://www.cuzavoda-­‐galati.ro/,  

accesat  la  data  de  15.07.2014.

17  
 
46. Site-ul oficial Portalul comunelor, disponibil pe http://www.comune.ro/?/judet/ijud19/,
accesat la data de 21.07.2014.

47. Site Reporter   Special,   disponibil   pe   http://www.veziceasculti.ro/?page_id=1872,  

accesat  la  data  de  20.07.2014.

48. Steinberg, K. (2011). Lessons for Living in a New World of Risk in Risk Response
Network. Wold Economic Forum;

49. Strategia de Securitate Naționă a României, București, 2007, disponibilă pe site-ul

oficial al Președintelui României, www.presidency.ro, accesat la data de 14.07.2014.

50. Tesh, J. (2011). The UK Aproach to Resilience in Center of Excellence for National
Security. S. Rajaratnam School of International Studies. Resilience and National Security
in a Uncertain World;

51. United Nations Disaster Assessment and Coordination, Emergency Respons Mission
Table, disponibil pe site-ul oficial al Biroului de Coordonare a Afacerilor Umanitare al
Organizației Națiunilor Unite, disponibil pe www.unocha.org, accesat la data de
11.07.2014.

52. United Nations Environment Programme, UNEP/ Office for the Co-ordination of
Humanitarian Affairs, OCHA, Raport Spill of Liquid and suspended waste at the Aurul
S.A. Retreatment Plant in Baia Mare, Assessment Mission,Geneva, martie, 2000,
disponibil pe www.reliefweb.int, accesat la data de 11.07.2014.

53. United Nations University, (2013). World Risk Index, Bündnis Entwicklung Hilft, Berlin,
2013, disponibil pe www.worldriskreport.com, accesat la data de 11.07.2014.

54. USIndianOceanTsunamiWarningSystem(IOTWS)Program.(2006).Concepts and

Practices of ”Resilience”: A Compilation from Various Secondary Souces. Bangkok.
Disponibil pe http://insct.syr.edu/uploadedFiles/insct/uploade..... [Accesat la data de
25.05.2011];

55. Vlăsceanu, L. (2008). Introducere în metodologia cercetării sociologice. Universitatea

din București. Facultatea de Sociologie și Asistență Socială.

56. Vlăsceanu, L. (2009). Curs Introducere în metodologia cercetării sociologice. Facultatea

de Sociologie și Asistență Socială, Master Analiza Informațiilor. București.

18  
 
57. Vlăsceanu, Lazăr și Cătălin Zamfir (coord.). (1998). Dicționar de sociologie urmat de
indicatori demografici, economici, sociali și sociologici. București: Editura Babel.

58. World Development Report. (2014). Risk and Opportunity. Washington DC. 2013,
disponibil pe site-ul oficial al Băncii Mondiale, www.worldbank.org, accesat la data de
15.08.2014.

59. Wraith, R. (1989). Human Response to Natural Disasters. Part 2 – The myths of human
response in disasters in Macedon Digest. Vol 1 (3), pp. 3-5.

19