Introducere

La drum cu Isus
În ce an suntem?
De ce se spune 1990, 1992, 1999? Deoarece pentru creştini, anii se numără plecând de la Domnul
Isus. Şi împreună cu acest Isus tu mergi pe drumul vieţii, ajutat de părinţii tăi.

Cine este aşadar Isus?

Când citim istoria, ne dăm seama de la început că Isus este un om care a trăit pe acest pământ ca şi
noi, ca tine, acum 2000 ani.
Dar el este mai mult decât un om, el este mai mult decât un savant, mai mult decât un şef de stat.
El este Dumnezeu, este Fiul lui Dumnezeu făcut om, ca şi noi, din iubire faţă de noi. Iar acest Isus
este viu, alături de noi. Este de asemenea în noi, dacă îl iubim.

Ce vei face tu cu Domnul Isus în acest an?

Împreună vom învăţa să-l cunoaştem şi să-l iubim, iar El însuşi ne va face să-l cunoaştem şi să-l
iubim mai bine pe Dumnezeu Tatăl. Vom citi Evanghelia care istoriseşte viaţa, moartea şi învierea sa. Vom
reflecta asupra cuvintelor sale conţinute în Evanghelie. Vom asculta, în inima noastră cuvântul său tăcut pe
care ni-l transmite prin Duhul Sfânt. Îi vom vorbi împreună, în rugăciune. Vom căuta să ne asemănăm cu
el, deoarece cei care i se aseamănă devin prietenii lui: lor le pregăteşte Împărăţia veşnică după moartea
care nu este decât o trecere. Dacă eşti botezat, eşti deja intrat în această Împărăţie.
Este împărăţia pe care Tatăl nostru din ceruri ne-o destinează, dacă ascultăm poruncile sale.
Pentru a cunoaşte mai bine persoana lui Isus, ascultă ce spune:
1. Eu sunt lumina lumii. Cel care mă urmează nu umblă în întuneric. (In 8,12)
2. Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. (In 14,6)
3. Eu sunt păstorul cel bun. (In 10,14)
4. Eu sunt viţa, voi sunteţi mlădiţele. (In 15,5)
5. Eu sunt pâinea vieţii: cine mă mănâncă, va trăi în veci. (In 6,51)
Notă: Dacă încă nu ştii, învaţă să cauţi în Evanghelie
capitolele şi versetele.
Partea I
Istoria mântuirii de la origini până la naşterea lui Isus
Cristos
Dumnezeu Tatăl pregăteşte inimile noastre pentru a-l primi pe Fiul său ca să fim mântuiţi
prin el.
LECŢIA NR. 1
Marele şi frumosul mister al lui Dumnezeu
Dumnezeu există. Şi totuşi, o ştii şi tu, anumite persoane nu cred în el. Tu însuţi îţi pui multe
întrebări: „Dar unde este? Cum este făcut? Nu l-am văzut niciodată”.
Este adevărat: nimeni nu l-a văzut vreodată pe Dumnezeu. Dar există cineva pe care Dumnezeu l-a
trimis pentru a le vorbi oamenilor, cineva care trăia alături de Dumnezeu, care era Fiul lui Dumnezeu,
Dumnezeu însuşi. S-a făcut om născându-se din Fecioara Maria. Îl cunoşti: este Isus.
El ne-a vorbit despre Dumnezeu, Tatăl său. El ni l-a făcut cunoscut. Atunci, unde vei găsi
învăţăturile pe care Isus ni le-a dat despre Dumnezeu, Tatăl său? (In 1,18).

1. Pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu vei deschide Sfânta Scriptură

Sfânta Scriptură este cartea Cuvântului lui Dumnezeu.
Această carte este răspândită în lumea întreagă. În ea vei găsi învăţătura lui Isus, Fiul lui
Dumnezeu, făcut om.
Deschizând prima parte a acestei cărţi (Vechiul Testament – VT) vei constata mai întâi că, mult
înainte de Isus, Dumnezeu s-a făcut cunoscut oamenilor. Aceştia ne-au transmis mesajele sale. Ei au
înţeles că Dumnezeu era ceva ce depăşea totul. Citindu-le, vom înţelege şi noi că:
– Dumnezeu este veşnic, adică a existat şi va exista totdeauna;
– El este Creatorul a toate, adică a făcut toate din nimic;
– este Atotputernic, adică prin voinţa sa el poate face orice;
– el este un duh perfect, viu dar invizibil şi prezent pretutindeni;
– cunoaşte totul: trecutul, prezentul, viitorul şi gândurile secrete ale inimii;
– este infinit de bun, infinit de perfect;
– este Cel Sfânt – el iubeşte binele şi urăşte răul;
– este infinit de drept – el va răsplăti pe fiecare după moarte, cât i se datorează;
– îi iubeşte pe săraci şi nefericiţi şi-i pedepseşte pe cei mândri;
– ascultând de Dumnezeu vom obţine fericirea adevărată.
Dar citind ultimele cărţi ale Sfintei Scripturi (Noul Testament – NT) vei afla că după toţi aceşti
oameni aleşi de Dumnezeu, Isus a venit şi ne-a adus învăţături şi mai frumoase despre Dumnezeu.
El ne-a vorbit despre bunătatea nemărginită a Tatălui nostru ceresc, despre iubirea sa pentru noi,
ne-a spus că Dumnezeu a voit să ne dea viaţa sa şi să locuiască în noi, din dragoste faţă de noi. Despre
aceasta vom mai vorbi. Ne-a învăţat de asemenea că în acest Dumnezeu al iubirii există trei persoane:
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, care nu formează trei dumnezei, ci Unul, atât de mult se iubesc.
Când vorbim despre aceste trei Persoane care formează un singur Dumnezeu şi care sunt egale
întru totul, spunem că este misterul Sfintei Treimi. Vom vorbi mai pe larg despre aceasta altădată.
Adoră, admiră şi iubeşte aceste trei Persoane divine care vor să te facă părtaş la fericirea lor
veşnică şi nemărginită.
Citeşte deseori Biblia, dar roagă-te în acelaşi timp Duhului Sfânt pentru a înţelege sensul acestor
cuvinte sfinte. Vei avea astfel lumini noi asupra lui Dumnezeu.

2. Pentru a-l cunoaşte bine pe Dumnezeu vei întreba şi Biserica

Biserica este familia fiilor lui Dumnezeu. Membrii acestui popor al lui Dumnezeu, răspândiţi pe tot
pământul, sunt botezaţi şi cred în Isus. Ei ascultă de asemenea de oamenii pe care Isus i-a însărcinat să
explice adevărul şi să ne conducă în cer. Aceşti oameni sunt papa şi episcopii uniţi cu el.
Dacă vrei să fii sigur în a cunoaşte adevărul despre Dumnezeu, caută să ştii ceea ce învaţă papa şi
episcopii uniţi cu el. Ei sunt succesorii apostolilor, adică cei 12 oameni pe care Isus i-a ales. Ei l-au văzut
şi l-au auzit, au mâncat cu el şi l-au revăzut după Înviere. Va trebui să înveţi numele celor 12 apostoli care
au transmis mesajul şi viaţa lui Isus (Lc 6,13-16). Acest mesaj, cei 12 apostoli l-au încredinţat papilor şi
episcopilor care l-au urmat.
Ascultă cu încredere pe papa şi episcopii care sunt uniţi cu el atunci când îţi vorbesc despre
misterul lui Dumnezeu, căci Isus a zis despre ei: „Cine pe voi vă ascultă, pe mine mă ascultă, şi cine pe
voi vă dispreţuieşte, pe mine mă dispreţuieşte” (Lc 10,16).

3. Pentru a-l cunoaşte bine pe Dumnezeu vei privi frumuseţile naturii

Da, privind cu atenţie stelele, munţii, marea, florile, animalele etc... descoperi că Dumnezeu există,
căci nimic din toate acestea nu se putea face singure. Ştii bine că există muncitori pentru a ridica o casă.
Era deci nevoie de un Creator pentru a face cerul şi pământul, pentru a stabili legile care fac să domnească
ordinea, frumuseţea şi viaţa în natură.
Şi, admirând toate acestea, îţi spui: „Cât trebuie să fie de inteligent, puternic şi frumos cel care a
creat toate şi care le menţine în viaţă!”.

4. Dar, atenţie! Nu poţi înţelege tot în misterul lui Dumnezeu

De ce?
Pentru că, oricum, inteligenţa ta e foarte mică în comparaţie cu imensitatea lui Dumnezeu. Poţi tu
să aduni oceanul într-un pahar? Nu. Oceanul e prea mare şi paharul tău prea mic. Ei bine, îl poţi compara
pe Dumnezeu cu oceanul, iar inteligenţa ta cu paharul...
Cel ce spune: „Pentru că nu îl văd pe Dumnezeu şi nu îl înţeleg bine, nu există”, vorbeşte cu
mândrie. Cât timp va fi orgolios, nu-l va putea descoperi pe Dumnezeu. Dumnezeu se revelează celor care
nu sunt orgolioşi, celor umili. Totuşi nu trebui să spunem că toţi necredincioşii sunt orgolioşi. Nu. Nu
trebuie să judecăm niciodată conştiinţa celorlalţi. Există necredincioşi virtuoşi şi înclinaţi spre credinţă.

Dumnezeu este iubire, Dumnezeu este lumină, Dumnezeu e Tatăl nostru

1. Când ne-a învăţat Isus că în Dumnezeu există trei persoane, egale în toate? (răspuns în Mt
28,18-20).
2. Pentru a-l cunoaşte bine pe Dumnezeu, cui trebuie să te adresezi mai întâi? (explicaţii paragraf
2).
3. Pentru a-l cunoaşte bine pe Dumnezeu trebui de asemenea să citeşti Sfânta Scriptură şi să te
rogi. Ce vei afla citind Sfânta Scriptură? (explicaţii paragraf 1).
4. De ce nu vei putea cunoaşte niciodată întregul mister al lui Dumnezeu? (explicaţii paragraf 4).
5. Dumnezeu este creatorul, atotputernicul, cel veşnic, cel sfânt. El este un Duh. Explică ce
înseamnă acest cuvânt. (explicaţii paragraf 1).

Temă:
Desenează o carte şi scrie dedesubt:
Respect Sfânta Scriptură pentru că este cuvântul lui Dumnezeu
Desenaţi o floare şi scrieţi în petalele ei întrebările pe care le aveţi despre Dumnezeu.
Isus ne-a vorbit despre Dumnezeu, Tatăl său
1. Isus ne-a vorbit despre Dumnezeu?
Da, Isus ne-a spus că Dumnezeu este un Duh invizibil, că este perfect, veşnic şi creatorul tuturor
lucrurilor.
2. Ne-a zis Isus şi ceva extraordinar despre Dumnezeu?
Da, Isus ne-a zis că Dumnezeu este Tatăl nostru şi că ne aşteaptă într-o zi în casa sa din cer.
3. Putea să se înşele Isus vorbindu-ne despre Dumnezeu?
Nu, Isus nu putea să se înşele deoarece este Fiul lui Dumnezeu, el însuşi este Dumnezeu ca şi Tatăl
şi Duhul Sfânt.
4. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt sunt trei dumnezei?
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt nu sunt trei dumnezei, căci ei se iubesc într-un mod atât de perfect încât
nu sunt decât un singur Dumnezeu, dar fiecare dintre aceste persoane este Dumnezeu: Tatăl este
Dumnezeu, Fiul este Dumnezeu, Duhul Sfânt este Dumnezeu. Acest adevăr se numeşte misterul Sfintei
Treimi.
5. Ce înseamnă cuvântul „mister”?
Un mister este un adevăr pe care noi nu-l înţelegem şi nu vom ajunge să-l descoperim. Dar noi
credem totuşi în el, deoarece ni l-a revelat Isus şi ştim că el nu se poate înşela.
6. Misterele pe care ni le-a revelat Dumnezeu ne aduc binefaceri mari?
Da, misterele pe care ni le-a revelat Dumnezeu sunt izvoare de lumină, de bucurie şi de iubire. Ele
ne inspiră să facem fapte bune pentru Dumnezeu şi pentru fraţi.
7. Să-ţi procuri Sfânta Scriptură. Obişnuieşte-te să cauţi capitolele şi versetele.
8. Învaţă Actul de credinţă.
LECŢIA NR. 2
Din iubire Dumnezeu a creat îngerii, universul şi oamenii
1. Mai întâi, dacă ai o biblie, citeşte povestirea creaţiei
O vei găsi la începutul cărţii Genezei. Este foarte frumoasă. Citeşte-o după ce mai întâi te-ai rugat
Duhului Sfânt şi sfintei --Fecioare Maria, ca să poţi înţelege mai bine ceea ce vrea Dumnezeu să-ţi spună.
Vei găsi de asemenea Psalmi foarte frumoşi care îl laudă pe Domnul pentru tot ceea ce a făcut. (ex:
Ps 103).

2. Dumnezeu a creat îngerii înainte lumii şi a oamenilor

Ei sunt deci, ca şi noi, creaturi ale lui Dumnezeu, dar au fost creaţi cu mult înaintea noastră!
Este greu să descoperim cum au fost făcuţi pentru că sunt duhuri, ca şi Dumnezeu. Atunci când
Dumnezeu vrea să-i trimită pentru a transmite mesajul oamenilor, ei au o formă umană, dar în realitate ei
au trup. (Aşa s-a întâmplat cu sfântul arhanghel Mihail, pe care Ioana d'Arc l-a văzut alături de ea).
Sunt foarte inteligenţi şi foarte frumoşi. Ei nu vor muri niciodată. Îl adoră pe Dumnezeu, îl laudă,
îi aduc mulţumire, i se supun. Îngerii îi iubesc foarte mult pe oameni. Dumnezeu ne-a dat fiecăruia dintre
noi un înger păzitor (Mt 18,10).
Pentru ce credem noi că există îngeri? Pentru că Isus ne-a învăţat aceasta. De exemplu, atunci când
iudeii l-au arestat, Isus le-a zis că Tatăl său dacă ar fi voit, ar fi putu trimite armate întregi de îngeri pentru
a-l apăra (Mt 26,53).
Referitor la acest subiect, citeşte de asemenea (Mt 13,41 şi In 1,51).
Cei mai cunoscuţi sunt sfinţii Mihail, Gabriel şi Rafael. Dar există miliarde de îngeri pe care nu-i
cunoaştem, care se roagă pentru noi şi ne ajută să facem binele.
În Evanghelie vei găsi îngeri în istorisirea Bunei Vestiri (Lc 1,26), a Naşterii lui Isus (Lc 1,6.13), a
ispitirii lui Isus în pustiu (Mt 4,11), a Învierii lui Isus (Mt 28,2) şi în alte locuri.
Dar Atenţie! Sunt şi îngeri răi. Isus ne vorbeşte deseori despre ei (Mt 25,41). Ei au un conducător,
diavolul care se mai numeşte Satana sau Lucifer. Isus, care a fost ispitit de diavol în pustiu (Lc 4,1-14), i-a
denunţat răutatea (In 8,44).
Aceştia sunt în iad din momentul în care s-au revoltat împotriva lui Dumnezeu (Apoc 12,7-10; Pt
2,4). Diavolii îl detestă pe Dumnezeu. Ei vor să dăuneze oamenilor şi îi antrenează în păcat, aşa cum au
făcut chiar de la început, când demonul i-a ispitit pe Adam şi Eva.
Noi însă, suntem mai tari decât ei dacă ne rugăm mult lui Dumnezeu şi sfintei Fecioare Maria cu
umilinţă şi încredere.

3. Apoi „Dumnezeu a creat lumea în şase zile”. Ce înseamnă aceste cuvinte?

Aceasta înseamnă nu atât zilele de 24 de ore, ci spaţii de timp greu de definit. În orice caz, Biblia
nu caută să relateze Creaţia aşa cum se povesteşte, de exemplu, apariţia şi dezvoltarea unui copac dintr-o
sămânţă.
În această povestire a Genezei, Biblia vrea numai să ne înveţe, cu ajutorul unui limbaj, adesea în
imagini, ceea ce Dumnezeu a făcut în realitate pentru noi.
Ei, oamenii de ştiinţă, fac cercetări pentru a afla cum au apărut şi cum au evoluat stelele, plantele,
animalele, oamenii. În parte, ajunge să o afle, dar explicaţiile şi descoperirile lor sunt adesea însoţite de
supoziţii.
În orice caz, Biblia vrea numai să ne arate prin aceasta că Dumnezeu este creatorul nostru, că
lumea întreagă provine de la el şi că el îi iubeşte foarte mult pe oameni.

4. Atunci, ce vrea să ne înveţe Biblia asupra originii lumii şi a oamenilor?

a) Biblia ne învaţă că totul vine de la Dumnezeul cel veşnic, atotputernic şi nemărginit de bun. El
este Creatorul a toate plecând de la nimic. Dar nu le-a făcut aşa cum sunt în starea actuală.
b) Ea ne spune de asemenea că Dumnezeu a instituit săptămâna de şapte zile, în care a şaptea zi
este în mod special consacrată adorării, laudei lui Dumnezeu şi odihnei; iar celelalte şase zile muncilor.
c) Ea ne arată că Dumnezeu ne cere să muncim pentru a transforma lumea, pentru ca toţi să se
bucure de bogăţiile acestui pământ.
d) Ea ne învaţă de asemenea că bărbatul şi femeia sunt făcuţi după chipul şi asemănarea lui
Dumnezeu, că sunt egali între ei, că sunt superiori animalelor, pentru că Dumnezeu le-a dat un suflet
nemuritor făcut pentru a înţelege şi a iubi. Ea ne mai învaţă că Dumnezeu a instituit căsătoria şi familia
încă de la început.

5. Adam şi Eva au existat? Da.

a) Ei sunt primii părinţi ai tuturor oamenilor.
Biblia o afirmă cu claritate: „Dumnezeu a creat, dintr-un singur om, toate popoarele” (Fap 17,26).
Biserica ne învaţă şi ea acest lucru, în mod deosebit în Scrisoarea papei Pius al XII-lea „Humani
generis” din 12 august 1950 (sfârşitul cap. 4) şi în Profesiunea de credinţă a papei Paul al VI-lea din 30
iunie 1968.
b) Cum i-a creat Dumnezeu pe Adam şi Eva?
Noi nu cunoaştem în ce mod le-a dat suflet spiritual şi nemuritor unui trup, căci în această
povestire a Creaţiei ni se vorbeşte în imagini.
Savanţii creştini încearcă în această privinţă să pună în acord ştiinţa şi Biblia, în lumina credinţei şi
a inteligenţei.
Nu cunoaştem nici epoca în care au trăit. Dar ceea ce ştim este că trăiau într-o stare de fericire.
6. În ce constă starea de fericire a lui Adam şi a Evei?
a) Adam şi Eva aveau în ei viaţă divină. Acest dar minunat îi făceau să fie părtaşi la viaţa de iubire
care uneşte cele trei persoane divine.
b) Datorită acestei vieţi divine, ei puteau să fie mai puternici decât păcatul.
c) Ei erau feriţi de boală şi de moarte.
d) Primiseră frumoase „cadouri”: un trup, un suflet inteligent şi daruri excepţionale pentru mintea
şi voinţa lor. Întreaga creaţie le aparţinea pentru ca ei să o domine şi să o ofere lui Dumnezeu.
e) Copiii lor trebuiau să moştenească toate aceste „cadouri” ale lui Dumnezeu.
Noi venim de la Dumnezeu şi mergem spre el.
1. Ce înseamnă această expresie: Dumnezeu este creatorul a toate? (paragraf 4).
2. Când în Biblie se spune că Dumnezeu a creat lumea în 6 zile, nu este vorba de zilele de 24 de
ore ca ale noastre. De ce atunci Biblia vorbeşte de 6 zile şi de a 7-a zi? (paragraf 3 şi 4).
3. Ce daruri le-a dat Dumnezeu lui şi Adam şi Evei?
4. Crearea lui Adam şi a Evei s-a petrecut exact aşa cum o realizează Biblie? Explicaţi ce
simbolizează:
– praful (ţărâna);
– suflarea lui Dumnezeu;
– coasta lui Adam care a servit la crearea Evei;
– numele date animalelor.
5. Cum povesteşte Biblia ce au făcut îngerii după ce Dumnezeu i-a creat? (caută în 2Pt 2,4 şi în
Apoc 12,7-9). Te poţi mulţumi să o spui oral.

Tema:
Scrie cu litere frumoase:
„Să-l lăudăm, să-l admirăm, să-i mulţumim lui Dumnezeu văzând tot ceea ce a făcut pentru
oameni”
Compune o rugăciune de laudă pentru tot ce a creat Dumnezeu spre fericirea noastră.
Adu data viitoare un obiect pe care-l iubeşti şi care reprezintă un aspect al lumii create de
Dumnezeu: flori, frunze, desene, cărţi poştale etc.

Isus ne-a învăţat de unde vine lumea

1. Isus ne-a învăţat de unde vine lumea şi toţi oamenii. Ce a zis el despre aceasta?
Isus a spus că lumea şi oamenii au fost creaţi de Dumnezeu. Aceasta înseamnă că Dumnezeu a
făcut toate din nimic, numai prin voinţa şi iubirea sa.
2. Pentru ce a creat Dumnezeu lumea?
Dumnezeu a creat lumea pentru a ne face fericiţi şi pentru a ne face să cunoaştem că el este
Creatorul nostru.
3. Înainte de a crea lumea pe care o vedem, Dumnezeu a creat şi alte fiinţe?
Da, înainte de lumea văzută, Dumnezeu a creat îngerii care sunt spirite puternice, fără corp. Ei îl
adoră pe Dumnezeu, îl iubesc şi îl slujesc (Apoc 5,11).
În Evanghelie se vorbeşte mult despre îngeri.
4. Cunoaştem noi anumiţi îngeri?
Da, cunoaştem pe sfinţii Mihail, Gabriel şi Rafael.
De asemenea, fiecare dintre noi e însoţit şi apărat de un înger păzitor (Mt 18,10).
5. Se poate spune că omul este o imagine a lui Dumnezeu?
Da, putem spune că omul este o imagine a lui Dumnezeu:
– pentru că putem înţelege şi iubi ca şi el;
– pentru că trupul şi sufletul nostru, deşi diferite şi distincte, nu formează decât o singură fiinţă;
– pentru că într-o familie soţii şi copiii trebuie să iubească aşa cum se iubesc între ele cele trei
persoane divine.
6. De ce spui că omul este superior animalelor şi plantelor?
Spun că omul este superior animalelor şi plantelor pentru că are un suflet nemuritor unit cu trupul.
Această unitate între trup şi suflet este atât de profundă încât un om poate spune: „gândesc” şi „mănânc”
chiar dacă a gândi este o activitate a sufletului, iar a mânca este o activitate a trupului.
Temă:
învaţă o parte din „Cred în Dumnezeu” (îl vom învăţa în trei părţi).
LECŢIA NR. 3
Din iubire Dumnezeu a creat primul bărbat şi prima femeie, dar ei l-au supărat
Înainte de a studia acest capitol important, citeşte cu atenţie această introducere:
În nemărginita sa bunătate, Dumnezeu a folosit imagini şi comparaţii pentru a ne face să înţelegem
realităţile care ne depăşesc. De exemplu când Isus ne spune că Împărăţia lui Dumnezeu este un ospăţ de
nuntă, este o comparaţie, o parabolă; el vrea să ne facă să înţelegem bucuria Cerului, marea fericire a
Cerului.
Povestirea ispitirii lui Adam şi a Evei foloseşte şi ea imagini, comparaţii: de exemplu, atunci când
Biblia ne spune că un şarpe s-a apropiat şi că părinţii noştri au mâncat din „fructul oprit”... Diavolul nu
este un şarpe, dar este viclean şi ipocrit întru-câtva asemenea şerpilor pe care nu-i vezi venind şi care
muşcă. „A mânca din fructul oprit” înseamnă că Adam şi Eva au vrut să trăiască de capul lor, neascultând
de Dumnezeu, acţionând împotriva voinţei lui.
Ori, prin această povestire, Dumnezeu ne spune lucruri adevărate şi importante:
1. Dumnezeu a dat o poruncă lui Adam şi Evei
De altfel, începând din momentul în care Dumnezeu i-a creat pe Adam şi Eva, le-a dat imediat
prima poruncă: „Numai pe Dumnezeu îl vei adora, pe el îl vei iubi mai mult decât orice şi îl vei asculta...”.

2. Diavolul, Satana i-a ispitit pe primii noştri părinţi

Acesta i-a încurajat să-l supere pe Dumnezeu, făcându-i să creadă că vor avea mari avantaje dacă îl
vor părăsi pe Dumnezeu, dacă se vor elibera de el. Satana, care din orgoliu nu s-a supus lui Dumnezeu, a
vrut să-i împingă spre acelaşi păcat.

3. Mai întâi a cedat Eva, apoi Adam. Ei au căzut în ispită

Acesta a fost un păcat grav de revoltă împotriva lui Dumnezeu. Ei ştiau foarte bine ceea ce făceau.
Au făcu un păcat de mândrie (orgoliu) deoarece voiau să fie independenţi de Dumnezeu. Aşadar nu a fost
un păcat de lăcomie cum deseori auzim spunându-se.
4. Adam şi Eva au pierdut prietenia lui Dumnezeu, viaţa divină
Atunci când Biblia ne spune că în acel moment ei şi-au dat seama că „erau goi” aceasta înseamnă
între altele că au înţeles că pierduseră prietenia lui Dumnezeu şi deci fericirea.

5. Dumnezeu a fost martor al greşelii lor

Noi nu putem ascunde nimic lui Dumnezeu.
În iubirea sa, Dumnezeu i-a prevenit pe Adam şi Eva dinainte – că dacă nu vor asculta,
consecinţele păcatului lor vor fi grave.

6. Care au fost consecinţele păcatului lor?

– Au pierdut viaţa divină care le era cea mai mare comoară.
– Au trebuit atunci să cunoască suferinţa şi moartea.
– Munca devenea obositoare; transmiterea vieţii şi educaţia copiilor deveneau grele şi dureroase.
– Inimile lor erau înclinate spre rău.
Dar ei şi-au regretat păcatul. Întotdeauna s-a crezut că ei nu erau în iad.
Iată cuvintele lui Dumnezeu adresate lui Adam: „Cu sudoarea frunţii tale îţi vei câştiga pâinea”.
„Din pământ (praf) eşti şi în pământ te vei întoarce”.
Cuvintele lui Dumnezeu adresate Evei: „Vei suferi din cauza copiilor tăi”.
7. Consecinţele păcatului lor sunt transmise tuturor oamenilor ca moştenire
Ei au rupt alianţa lui Dumnezeu cu neamul omenesc.
Încă din primul moment al existenţei noastre, suntem privaţi, în afară de sfânta Fecioară Maria, de
viaţa divină, pentru că Adam şi Eva au pierdut-o. Este ceea ce noi numim păcatul original. Din cauza
acestuia inima noastră face mult mai uşor răul decât binele. Suntem răniţi. Desigur, este o moştenire
nefericită. Dar nu trebuie să uităm, în acelaşi timp, că fiecare dintre noi, încă din prima clipă a vieţii sale a
fost creat „după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Aceasta e o moştenire fericită şi datorită ei toţi
oamenii au aceeaşi demnitate.
Papa Paul VI a amintit toate aceste adevăruri în „Profesiunea de credinţă a poporului lui
Dumnezeu” în 1968.
Le vei găsi de asemenea, în Scrisoarea sfântului Paul către Romani 5, 12-19...).
8. Dumnezeu a promis că le va dărui oamenilor un Mântuitor care trebuia să se nască dintr-o
femeie misterioasă şi minunată
Este bine să reţinem această promisiune, exprimată prin cuvântul lui Dumnezeu către Satana:
„Duşmănie voi pune între tine şi Femeie, între urmaşii tăi şi urmaşii ei. Ei îţi vor zdrobi capul, iar tu, o vei
muşca de călcâi”.
Vom vedea (cap. 4) că urmaşii acestei femei sunt:
– Isus, Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu făcut om;
– Toţi oamenii care cred în Isus.
Acest Isus îi va zdrobi capul diavolului, adică va repara tot răul făcut de Adam şi Eva şi tot răul pe
care noi la rândul nostru l-am comis.
De asemenea, Isus va face chiar ceva şi mai frumos ca înaintea păcatului lui Adam şi al Evei. Căci
misiunea sa nu va consta numai în a repara. Ea va fi mult mai frumoasă.
El va stabili o Nouă Alianţă, care va fi veşnică, şi care va fi manifestarea iubirii nemărginite a lui
Dumnezeu Tatăl faţă de oameni (Scrisoarea sântului Paul către Romani 5, 20-21).

9. Acest mântuitor va repara păcatele noastre în trei etape

– cu ocazia venirii sale pe pământ;
– rămânând viu în mijlocul nostru;
– când va reveni în slavă pentru a-i judeca pe cei vii şi pe cei morţi.
10. Ce înseamnă aceste cuvinte: „eu sunt Neprihănita Zămislire”?
Mai întâi trebuie să ştii că sfânta Fecioară Maria a zis aceste cuvinte atunci când i-a apărut sfintei
Bernadeta în 1858.
Aceasta înseamnă că, deja din primul moment al existenţei sale, Dumnezeu i-a dăruit viaţa divină
şi că ea nu a avut nici o urmă a păcatului original.
Acesta nu e şi cazul nostru şi nici a vreunui descendent de al lui Adam sau al Evei. Pentru noi, noi
nu primim aceste haruri decât în momentul botezului.
Vezi, păcatul primilor noştri părinţi nu a avut nici un efect asupra Fecioarei Maria. Ghiceşti de ce?
Deoarece Dumnezeu ştia dinainte că ea va fi mama Fiului său, Isus Mântuitorul. Din această cauză, el voia
ca sufletul ei să fie mereu frumos, din prima clipă a existenţei sale.

Noi suntem urmaşii lui Adam şi ai Evei

1. Adam şi Eva au fost neascultători faţă de Dumnezeu. Au greşit. De ce greşim noi când nu
ascultăm de Dumnezeu?
2. În povestirea căderii primilor părinţi, descoperim cu claritate trăsăturile caracteristice ale
diavolului. Care?
3. Adam şi Eva nu au păcătuit din lăcomie. De ce nu l-au ascultat pe Dumnezeu? Ce doreau ei?
4. Ce înseamnă aceste cuvinte pronunţate de sfânta Fecioară Maria la Lourdes, în 1858: „eu sunt
Neprihănita Zămislire”?

Temă:
Desenează ori lipeşte pe caiet o iconiţă a sfintei Fecioare Maria, pe care o vei împodobi de jur
împrejur, o vei decora. Scrie dedesubt promisiunea făcută de Dumnezeu lui Adam şi Evei (paragraf 8).
Într-adevăr, Maria este femeia minunată anunţată primilor noştri părinţi prin cuvântul lui
Dumnezeu adresat Satanei.

Oamenii l-au supărat pe Creatorul şi Tatăl lor

1. Pentru ce Adam şi Eva nu au ascultat de Dumnezeu?
Adam şi Eva nu au ascultat de Dumnezeu din mândrie, deoarece voiau să se elibereze de
Dumnezeu. Păcatul lor se numeşte păcat original.
2. Ce au pierdut ei prin această neascultare?
Neascultând de Dumnezeu ei au pierdut viaţa divină şi prietenia lui Dumnezeu.
3. Care au fost consecinţele păcatului lor?
Consecinţele păcatului lor au fost: suferinţa, moartea şi atracţia spre rău. Ei au rupt alianţa lui
Dumnezeu cu neamul omenesc.
4. Suportăm şi noi consecinţele acestei greşeli?
Da, căci noi suntem copii şi urmaşii lor. Noi ne naştem lipsiţi de viaţa divină. Dar Dumnezeu ne-o
dăruieşte în ziua botezului nostru.
5. După greşeala lor, Dumnezeu i-a abandonat pe oameni?
Nu. În bunătatea sa el a promis un Mântuitor. El a spus-o adresându-se diavolului: „Duşmănie voi
pune între tine şi femeie, între copii tăi şi copii ei. Urmaşii ei îţi vor zdrobi capul şi tu îi vei muşca
călcâiul” (Gen 3,15).
6. Cine a reparat răul cauzat nouă de păcatul original?
Isus, Mântuitorul, Fiul lui Dumnezeu şi Fiul Fecioare Maria.
7. Isus doar a reparat păcatul primilor noştri părinţi?
Nu. Misiunea lui a fost mult mai frumoasă. El a stabilit o nouă şi veşnică Alianţă care arată iubirea
nemărginită a Tatălui pentru toţi oamenii.
Temă:
Învaţă a doua parte din „Cred în Dumnezeu”.
LECŢIA NR. 4
În milostivirea sa, Dumnezeu vindecă omul rănit de păcat şi îl copleşeşte cu binecuvântările
sale

1. Promisiunea
Păcatul lui Adam şi al Evei ne-a învăţat că atunci când nu ascultăm de Dumnezeu ne facem propria
noastră nefericire.
Vom vedea astăzi că, în nemărginita sa bunătate, Dumnezeu va veni în ajutorul oamenilor, al
sărmanilor păcătoşi şi le va arăta mila sa infinită.
Încearcă să-ţi aminteşti frumoasa promisiune pe care le-a făcut-o lui Adam şi Evei (lecţia
precedentă).

2. Realizarea promisiunii: Isus Cristos, Mântuitorul nostru

Da, Dumnezeu îşi ţine promisiunile..., iar misterul de iubire pe care îl realizează pentru oameni se
rezumă în aceste Cuvinte ale Evangheliei: „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul său
unic, pentru ca toţi cei care cred în el să nu moară, ci să aibă viaţă veşnică” (In 3,16-17).
Vei vedea că Isus, Fiul lui Dumnezeu, a împlinit această frumoasă lucrare a mântuirii noastre în
trei mari etape.
Dar, mai întâi, ascultă cu atenţie cuvintele care urmează: darurile şi binefacerile pe care ni le-a
adus Isus sunt atât de importante şi minunate, că ele depăşesc infinit mai mult consecinţele nefericite ale
păcatului primilor noştri părinţi şi pe cele ale noastre.
Putem spune atunci: „Fericită vină care ne-a dat şansa de a primi atâtea mărturii de iubire din
partea Domnului”.

3. Cele trei etape ale acestei lucrări frumoase împlinite de Isus Cristos
Prima etapă: cum a început Isus să ne mântuiască?
El a fost trimis de Tatăl său, acum aproape 2000 de ani. S-a făcut om, rămânând în acelaşi timp
Dumnezeu.
Ne-a dat exemplu de ascultare şi de iubire.
Ne-a explicat frumuseţea şi bunătatea lui Dumnezeu, ne-a arătat cum să ne comportăm.
Astfel, prin cuvintele şi faptele sale ne-a revelat milostivirea lui Dumnezeu Tatăl. El şi-a dat viaţa
pe cruce în mod liber pentru a ne arăta Iubirea sa, pentru a repara greşelile tuturor oamenilor şi pentru a
arăta că el îl iubeşte pe Tatăl şi îl ascultă. Apoi a înviat pentru a ne anunţa fericirea pregătită celor care
împlinesc voinţa Tatălui.

A doua etapă: Isus continuă şi azi să ne mântuiască?

Da, deoarece Isus, care este totdeauna viu, nu ne-a părăsit.
El ne redă, la botez, viaţa divină pe care Adam şi Eva nu au putut să ne-o transmită. El trăieşte în noi şi noi
în el, dacă îi rămânem credincioşi. Isus ne însoţeşte pretutindeni cu iubire şi ne hrăneşte inimile prin
cuvântul şi Euharistia sa.
Ne conduce astfel al Tatăl Milostivirilor, pentru ca noi să trăim, ca şi el şi împreună cu el, ca nişte copii
ascultători şi iubitori. Isus ni-l trimite pe Duhul Sfânt pentru a ne inspira în rugăciunile şi faptele noastre.
El ne introduce în intimitatea care-l uneşte cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.
Prin el noi formăm marea familie a Bisericii, iar această Biserică pe care a întemeiat-o ne
comunică ajutoarele harului său.
El ne-o dăruieşte pe mama sa, sfânta Fecioară Maria, ca ea să fie alături de noi.
În tot acest timp, noi continuăm să purtăm unele consecinţe ale păcatului original: suferinţa,
moartea, înclinaţia spre rău.
Dar Isus ne ajută să învingem răul şi să oferim, asemenea lui, suferinţa şi moartea, ca o mărturie de
iubire.

A treia etapă: cum va sfârşi Isus lucrarea sa de mântuire?

a) Isus va duce la bun sfârşit opera sa frumoasă de iubire, la sfârşitul lumii, înviindu-ne trupurile în
slavă dacă am murit în prietenie cu el.
Atunci, nu va mai fi nici suferinţă, nici păcat în Împărăţia cerurilor. Cei aleşi vor trăi pentru
totdeauna în iubirea perfectă şi fericirea fără de sfârşit, împreună cu el, cu Fecioara Maria, cu îngerii şi cu
toţi sfinţii, alături de Dumnezeu Tatăl nostru.
b) Când şi cum se va întâmpla aceasta?
Isus ne-a spus că nimeni nu cunoaşte nici ziua, nici ora sfârşitului lumii, în afară de Tatăl (Mt
24,36).
El a spus de asemenea (Mt 24) că vor exista mai înainte catastrofe, nenorociri şi idei false care vor
risca să atragă în greşeală chiar şi pe ucenicii lui Dumnezeu.
Trebuie să fim deci pregătiţi pentru întoarcerea lui Isus, căci el va reveni fără a ne preveni, când nu
ne aşteptăm (Mt 24,44; 2Pt 3,10).
Când va apărea Isus, trupurile noastre vor învia: cei care vor fi făcut binele vor învia pentru cer, iar
cei care vor fi făcut răul, vor învia pentru iad (In 5,28-29).
Iar acum, preamăreşte-l şi mulţumeşte-i Duhului Sfânt care te ajută să-ţi pui încrederea în aceste
promisiuni ale lui Isus.

Isus va veni să ne caute pentru ca să trăim împreună cu El

Am văzut că moartea este consecinţa păcatului lui Adam şi al Evei. Vom vedea că Isus ne-a vorbit
despre moarte şi ne-a învăţat ce va fi după moarte. Aceasta ne va ajuta să ne pregătim pentru sărbătoarea
Tuturor Sfinţilor (1 noiembrie).
1. Ce a făcut Isus în timpurile din trecut pentru a-i mântui pe toţi oamenii?
2. Ce face el astăzi pentru a ne mântui?
3. Ce va face în viitor pentru a sfârşi lucrarea mântuirii?
Pentru a putea răspunde al aceste întrebări, citeşte paragrafele 3, 4 şi 5.
Temă:
Desenează o lampă aprinsă (o lumânare) şi scrie dedesubt cu litere mari: „Păstrează lampa ta
aprinsă”.
Da, mă voi ridica şi voi merge la Tatăl meu.
1. Ce se va întâmpla în clipa morţii noastre?
În clipa morţii, sufletul nostru nemuritor se va despărţi de trup. el se va prezenta în faţa lui
Dumnezeu şi va da socoteală de faptele sale.
2. Ce va deveni trupul nostru după moarte?
După moarte, trupul nostru va redeveni ţărână, dar va învia la sfârşitul lumii.
3. Cine merge în iad după moarte?
După moarte, va merge în iad cel care l-a supărat grav pe Dumnezeu şi nu s-a căit de aceasta. El nu
are viaţa divină şi se separă de Dumnezeu pentru totdeauna. este cea mai teribilă dintre nenorociri.
4. Cine merge în purgator, după moarte?
După moarte, merge în purgator cel care l-a supărat pe Dumnezeu, fie uşor, fie mai grav, fără a
regreta suficient greşelile sale sau fără a le repara îndeajuns. Deoarece are viaţa divină în el, într-o zi va
merge în cer. Dar el suferă în această aşteptare.
5. Cine merge în cer imediat după moarte?
După moarte, va merge imediat în cer cel care totdeauna i-a iubit pe Dumnezeu şi pe ceilalţi, de
exemplu sfânta Fecioară Maria sau cel care a regretat profund toate greşelile sale şi le– reparat îndeajuns
pe pământ printr-o mare iubire.
6. Este foarte fericit cel care merge în cer?
Da, deoarece îl vede pe Dumnezeu faţă în faţă şi aceasta îi procură o fericire inexprimabilă şi
veşnică în compania şi prietenia tuturor sfinţilor.
7. A promis Isus o viaţă veşnică celor care cred în el?
Da, căci Isus a zis: „Cel care crede în mine, nu va muri niciodată” (In 11,25).
Temă:
învaţă ultima parte din „Cred în Dumnezeu”.
LECŢIA NR. 5
După Adam şi Eva, evoluţia omenirii pregăteşte venirea lui Isus, Mântuitorul nostru
Nu te mira dacă astăzi vom studia două subiecte care ţi se vor părea foarte diferite.
a) Mai întâi vom povesti sau vom citi în Biblie trei episoade din Vechiul Testament: Cain şi Abel;
Potopul; Turnul Babel. Este istoria mântuirii care continuă, iar aceste evenimente pregătesc, de departe,
lucrarea Iubirii nemărginite pe care Isus o va împlini pentru noi.
b) Dar, cum suntem foarte aproape de o mare sărbătoare, care se numeşte „Toţi sfinţii” (1
noiembrie), vom căuta să aflăm semnificaţia ei.
Cele trei povestiri (Cain şi Abel; Potopul; Turnul Babel) ne anunţă, anticipat, venirea lui Isus şi ne
pregătesc să ascultăm poruncile sale.
a) De exemplu, când citeşti povestirea lui Cain şi Abel îţi imaginezi că mult timp după Abel, Isus
a fost ucis şi el de către fraţii săi, oamenii, că el era nevinovat ca şi Abel şi îţi vei aminti atunci că, în
inima ta, ai avut adesea gânduri de gelozie şi de răutate, ca şi Cain.
În acelaşi timp, îţi vei aminti că Isus a zis: „Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu”.
De altfel, tu ştii bine că el i-a iertat şi pe cei care l-au răstignit. Roagă-l să te ajute să faci ca el, să
ierţi totdeauna şi să nu-l imiţi pe Cain.
b) Când citeşti povestirea potopului, aceasta te face să-ţi imaginezi ceea ce s-a întâmplat mai
târziu când Isus a adus mântuirea şi-a instituit Biserica din care faci şi tu parte din momentul primirii
botezului.
Această Biserică seamănă cu o corabie, cu arca lui Noe. Ea ne împiedică să ne înecăm în potopul
păcatului şi ne dăruieşte iertarea lui Isus. Papa, ca un nou Noe, este pilotul acestei corăbii care este
Biserica.
c) Când citeşti povestirea turnului Babel, aceasta îţi arată că oamenii nu se înţelegeau. Ei s-au
separat deoarece duhul cel rău le-a inspirat orgoliul şi răutatea.
Din contra, mult timp după aceea, Duhul Sfânt, care este Duhul Tatălui şi al lui Isus îi va aduna pe
oameni în dragoste, în momentul Rusaliilor, atunci când Isus va trimite acest Duh asupra apostolilor uniţi
în jurul Fecioarei Maria, în Cenacol.
Înţelegi mai bine acum că evenimentele Vechiului Testament luminează şi le pregătesc pe cele din
Noul Testament.

1. Şi acum să vorbim despre marea sărbătoare de la 1 noiembrie: sărbătoarea Tuturor

Sfinţilor

a) În ziua de 1 noiembrie, vei vedea multe persoane intrând în biserici şi participând la sfintele
Liturghii. dacă le vei întreba, poate nu vor şti prea bine care este sensul acestei sărbători.
Ei bine, iată vrem să cinstim în această zi pe toţi cei care acum sunt în casa Tatălui, adică în cer.
Acolo ei se bucură pentru totdeauna de o fericire de nedescris.
Domnul a promis această fericire celor care ascultă cuvântul său şi încearcă să-l pună în practică.
Şi nu ar trebui să credem că în cer sunt numai cei consemnaţi în calendar!
Sfântul Ioan ne-a zis (Apoc 5,9) că există o mulţime imensă pe care nimeni nu o poate număra, din
toate rasele şi din toate naţiunile!
Poate sunt şi persoane pe care le iubeai şi au decedat!
Atunci, această zi este sărbătoarea lor şi trebuie să-i cinstim şi să-i felicităm în bucurie.
b) Vei remarca de asemenea cu ocazia acestei sărbători, creştini care merg la cimitir. Cei care au
credinţă se roagă în faţa mormintelor. Făcând această rugăciune, ei cer Domnului să-i primească în Paradis
pe cei care nu sunt încă acolo şi pe care obişnuim să-i numim „sufletele din Purgator”. Aceste persoane au
murit cu regretul greşelilor lor şi în prietenie cu Dumnezeu, dar ele trebuie să se purifice mai mult în
Purgator, înainte de a participa la ospăţul Împărăţiei veşnice.
Dacă te rogi Domnului pentru ele, acestea vor fi uşurate şi poate eliberate. În realitate ziua de 2
noiembrie le este consacrată şi nu 1 noiembrie, dar în fiecare zi putem să-l rugăm pe Domnul să-i
primească în casa sa.
c) Şi trupurile răposaţilor, ce au devenit?... tu ştii că ele au redevenit ţărână, dar Isus ne-a spus că
trupurile celor morţi vor învia la sfârşitul lumii, când El va veni din nou (In 5,28-29) căci Isus este mai
tare decât moartea.
Sfântul Paul o spune şi el în 1Cor 15,42-44.
Trei evenimente importante din viaţa lui Isus îţi vor arăta că el este stăpânul vieţii şi că el poate
reda viaţa celor morţi:
– învierea fiului văduvei din Naim (Lc 7,11-17);
– învierea fiicei lui Iair (Mc 5,21-25 şi 35-43);
– învierea lui Lazăr (In 11,1-44).
Activităţi pentru „Toţi sfinţii”
Caută în reviste sau alte cărţi, viaţa sfântul tău patron sau a unui sfânt pe care îl iubeşti. Un sfânt
este unul care a avut un comportament admirabil, punând în practică cuvintele Evangheliei. Uneori,
înainte de a deveni sfânt, el l-a supărat grav pe Dumnezeu, dar a regretat aceasta foarte mult. Nu ezita să
citeşti viaţa sfinţilor.
Dacă poţi, lipeşte o imagine de-a lui sau deseneaz-o şi decoreaz-o. Apoi povesteşte esenţialul din
viaţa sa, ceea ce a făcut din el un adevărat prieten al lui Dumnezeu.
Poţi reciti Fericirile (Mt 5,3-13), scriind fericirea pe care sfântul tău patron a pus-o în practică în
chip deosebit. Apoi reculege-te şi roagă-l pe sfântul tău patron să te ajute să devii un sfânt, să-l iubeşti pe
Isus ascultând de poruncile sale.

Patria noastră adevărată este cerul

1. Explică ce este Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor (1 noiembrie).
2. Creştinii merg la cimitir cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinţilor şi se roagă în mod special pentru
toţi morţii. Ce semnificaţie are ziua de 2 noiembrie?
3. În ziua Tuturor Sfinţilor se citeşte Evanghelia fericirilor (Mt 5,3-13). Alege una din ele. Scrie-o,
decoreaz-o. Apoi explică ceea ce vei face pentru a o pune în practică.

Temă:
Desenează sau mai bine lipeşte imaginea unei biserici frumoase (sau a unei case frumoase) şi scrie
dedesubt: „Cerul este casa Tatălui nostru”

Gânduri inspirate din istoria primilor oameni

1. Ai citit povestirea lui Cain şi Abel. De ce Abel te face să te gândeşti la Isus?
Deoarece Isus, nevinovat ca şi Abel, a fost ucis, ca şi Abel, de fraţii săi.
2. De ce spui tu că povestirea Potopului te face să te gândeşti la Biserica întemeiată de Isus?
Deoarece Biserica poate fi comparată cu o corabie, care îi ajută pe oameni să nu se înece în apele
păcatului.
3. De ce povestirea Turnului Babel te face să-ţi imaginezi Rusaliile?
Pentru că pe timpul Turnului Babel, oamenii s-au separat din orgoliu şi din răutate, în timp ce la
Rusalii, Duhul Sfânt i-a adunat în iubirea lui Isus şi dragostea frăţească.

Gânduri inspirate de Sărbătoarea Tuturor Sfinţilor

1. Ce a spus Isus cu privire al moarte şi Înviere?
El a spus: „Eu sunt învierea şi viaţa. Cine crede în mine, chiar dacă moare, va trăi. Şi cel care crede
în mine nu va muri niciodată” (In 11,25-26).
2. Isus a înviat morţi?
Da, el a înviat un tânăr, fiul unei văduve din Naim (Lc 7,11-17); o tânără al cărei tată se numea Iair
(Mt 9,18-26) şi prietenul său Lazăr care era mort de patru zile (In 11,1-44).
3. Isus a promis că-i va învia pe cei care îl vor primi în sfânta Euharistie?
Da, căci el a zis: „Cel care mănâncă trupul meu şi bea sângele meu are viaţă veşnică. Şi eu îl voi
învia în ziua de apoi” (In 6,54).

Temă:
Spune rugăciunea „Cred în Dumnezeu” – în întregime.
LECŢIA NR. 6
Abraham, Tatăl celor care cred
1. Dumnezeu l-a anunţat pe Abraham că Isus va veni pentru a ne mântui
Cu 2000 de ani înainte de Isus, era un om care se numea Avram. era un descendent al lui Noe.
Trăia la Ur în Caldeea, departe de ţinutul unde trebuia să se nască Isus.
Dumnezeu i-a spus: „De acum înainte tu te vei numi Abraham” adică tatăl multor popoare. Acest
om este un strămoş al lui Isus. Din acest om s-au născut: poporul evreu, arabii şi alte popoare.
Dumnezeu i-a revelat acestui om, cu 2000 de ani înainte, că din el se va naşte Mesia.
Dovada ne-o dă aceste cuvinte ale lui Isus: „Abraham, tatăl vostru (adică strămoşul evreilor) s-a
bucurat la gândul că va trebui să vadă ziua mea, a văzut-o şi a fost fericit” (In 8,56).
Aceste cuvinte greu de înţeles, par a însemna că Dumnezeu i-a revelat înainte, lui Abraham unele
adevăruri asupra a ce va fi şi va face Isus, cel puţin într-o manieră misterioasă.

2. Viaţa lui Abraham ne face să ne gândim la viaţa lui Isus

Da, căci în viaţa lui Abraham, au fost evenimente care ne fac să ne gândim:
– mai întâi la fapte din viaţa lui Isus;
– apoi, la ceea ce ne-a învăţat Isus.
Vom găsi în Biblie şase momente din viaţa lui Abraham care ne arată aceasta.
1. Abraham şi-a părăsit ţara pentru a asculta de Dumnezeu.
Ce a făcut Isus asemenea cu această hotărâre a lui Abraham?
Răspuns: Isus, care era Fiul lui Dumnezeu, a părăsit cerul (dacă ne putem exprima astfel) pentru ca
să asculte de Tatăl său şi să fie om ca şi noi.
2. Dumnezeu a încheiat o alianţă cu familia lui Abraham.
Şi Isus ne-a vorbit despre o Nouă Alianţă: care?
Răspuns: Noua Alianţă este aceea pe care Dumnezeu a făcut-o cu toţi oamenii care cred în Isus
Cristos şi în Biserică.
3. Abraham a primit vizita celor trei îngeri.
Aceasta ne face să e gândim la un mister pe care Isus ni l-a descoperit: care?
Răspuns: Aceasta ne face să ne gândim la cele trei persoane ale Sfintei Treimi pe care Isus ni le-a
făcut cunoscute.
4. Abraham a întâlnit un rege-preot: Melchisedec, care a oferit o jertfă surprinzătoare lui
Dumnezeu cel preaînalt, cu pâine şi vin.
Aceasta pentru a anunţa o altă jertfă, înfiinţată de Isus: care?
Răspuns: Este jertfa sfintei Liturghii unde pâinea şi vinul sunt schimbate în Trupul şi Sângele lui
Isus Cristos.
5. Abraham s-a rugat pentru cele două oraşe Sodoma şi Gomora care erau foarte vinovate (poţi citi
referitor la aceasta scrisoarea sfântului Iuda 1,7).
Ce faptă şi mai importantă a făcut Isus?
Răspuns: Isus s-a rugat pentru toţi păcătoşii din întreaga lume, mai ales când murea pe cruce. Iar
Tatăl său a acceptat rugăciunea singurului drept pentru a-i mântui pe oameni.
6. Dumnezeu i-a cerut lui Abraham să-l ofere pe fiul său Isac drept sacrificiu.
La ce te face aceasta să te gândeşti când îţi aminteşti de viaţa lui Isus?
Răspuns: Aceasta mă face să mă gândesc la Dumnezeu Tatăl, care a acceptat moartea Fiului său,
Isus, pe Cruce, din iubire faţă de noi. (Rom 8,32)

Abraham, modelul nostru

Ca şi Abraham noi avem în suflet credinţa, nădejdea şi dragostea. După venirea pe pământ a lui
Isus, duhul Sfânt ne dăruieşte germenul acestor trei virtuţi în clipa Botezului nostru şi ne ajută apoi să le
dezvoltăm.
1. Când avem noi credinţă?
2. În ce credem noi?
3. Când avem speranţă?
4. Ce ne-a promis Dumnezeu?
5. Când avem dragoste?
6. Pe cine trebuie să iubim?
Pentru a răspunde la aceste întrebări, poţi citi paragraful 3 de la lecţia 14.
Temă:
Desenează o floare cu trei petale: Credinţă – speranţă – dragoste
Scrie dedesubt rugăciunea învăţată de înger celor trei copii de la Fatima:
 „Dumnezeul meu, eu cred, te ador, sper în tine şi te iubesc! Îţi cer iertare pentru cei care nu cred,
nu te adoră, nu speră şi nu te iubesc.”

Cred şi sper ca şi Abraham

1. Ne-a dat Abraham exemplu de ascultare?
Da, căci el şi-a părăsit ţara atunci când i-a poruncit Dumnezeu şi a acceptat să-l ofere pe fiul său ca
jertfă.
2. Ne-a dat Abraham exemplu de credinţă?
Da, căci a crezut în promisiunile pe care i le-a făcut Dumnezeu, fără a vedea realizarea multora
dintre ele.
3. Care sunt adevăraţii urmaşi ai lui Abraham?
Aceştia sunt cei care au credinţă în Dumnezeu şi care cred chiar fără să vadă. Isus i-a spus
apostolului său Toma, după înviere: „Crezi pentru că ai văzut. Dar mai fericiţi sunt cei care cred fără să fi
văzut” (In 20,29).
4. Când s-au realizat promisiunile făcute lui Abraham?
Atunci când Isus Mesia a venit pe pământ. Sfânta Fecioară a spus aceasta în imnul Magnificat (Lc
1,54-55).
5. Ce a promis Isus celor care vor crede în el?
Isus a promis că va rămâne mereu alături de ei pentru a-i ajuta să-l iubească pe Dumnezeu şi pe
aproapele şi-i va primi apoi în paradis.

Rugăciune: Act de nădejde

Dumnezeul meu, sper cu adâncă încredere, că îmi vei da prin meritele lui Isus Cristos, harul tău în
această viaţă şi fericirea veşnică în cealaltă pentru că aşa ai promis şi tu îţi ţii promisiunile.
LECŢIA NR. 7
Isac, Iacob şi cei 12 fii. Dumnezeu îşi alege un popor din care se naşte Mântuitorul
Ştii prea bine că după ce Isus, Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, toate popoarele sunt invitate să facă
parte din familia lui Dumnezeu şi această familie se numeşte Biserica.
Însă cu 2000 de ani înainte de Isus, Dumnezeu a voit să-şi aleagă un popor, unul singur ca să
pregătească venirea Mântuitorului: Mesia, pentru a-i mântui pe toţi oamenii. Acest popor trebuia să-i
rămână foarte fidel şi să păstreze poruncile sale. Acesta e poporul evreu, poporul ales.
Strămoşul acestui popor este Abraham. Cunoaştem viaţa lui.
Abraham şi Sara au avut un fiu, Isac: Fiul promisiunii.
Isac a avut doi fii. Unul din ei se numea Iacob: Dumnezeu i-a schimbat numele şi l-a numit Israel.
Israel a avut 12 băieţi dintre care cei mai cunoscuţi sunt Iosif şi Iuda.
Familiile acestor 12 băieţi ai lui Israel vor deveni cele 12 triburi ale lui Israel – Poporul ales de
Dumnezeu.
Vom povesti unele fapte din viaţa lui Iacob (farfuria cu linte – fuga – scara pe care o vede în vis –
căsătoria cu Rahela – întoarcerea în Canaan). Pe toate le vom găsi în Biblie. Apoi vom studia istoria lui
Iosif şi a fraţilor săi.
Îţi vei da seama că Iosif se aseamănă mult cu Isus. Îl poţi compara şi cu sfântul Iosif, tatăl purtător
de grijă al lui Isus Cristos.
De altfel, ai remarcat deja că tot ceea ce s-a petrecut în Vechiul Testament pregăteşte şi anunţă ceea
ce va face Isus.

De exemplu:
1. Ce ne învaţă visul lui Iacob?
Visul lui Iacob ne învaţă că oriunde am fi îngerii sunt alături de noi. Ei îi aduc lui Dumnezeu
rugăciunile noastre şi ne transmit harurile pe care El vrea să ni le dea.
2. De ce Iosif, fiul lui Iacob te face să te gândeşti la sfântul Iosif, tatăl purtător de grijă al lui Isus?
Pentru că Iosif, fiul lui Iacob a avut misiunea să hrănească poporul în timpul foametei, iar sfântul
Iosif a avut misiunea să hrănească sfânta Familie, adică pe Maria şi Isus.
3. De ce Iosif, fiul lui Iacob ne face să ne gândim la Isus?
Iosif, fiul lui Iacob ne face să ne gândim la Isus pentru că, după ce a fost vândut de fraţii săi, el este
cel care i-a salvat şi i-a iertat, ca şi Isus.
4. La ce ne fac să ne gândim cei 12 fii ai lui Iacob, strămoşii poporului lui Israel?
Cei 12 fii ai lui Iacob ne fac să ne gândim la cei 12 apostoli care au fost conducătorii noului popor
al lui Dumnezeu, aleşi de Isus pentru a vesti Evanghelia. Numele celor 12 apostoli le veţi găsi la sfântul
Luca 6,14-16.
 Ca Iosif şi ca Isus, vreau să-i iubesc pe oameni şi să-i iert
1. În 7 sau 8 rânduri, povesteşte răul care i-a fost făcut lui Iosif de către fraţii săi şi spune cum i-a
iertat (Gen cap. 37; cap. 45).
2. În ce anume viaţa lui Iosif, fiul lui Iacob se aseamănă cu viaţa lui Isus? Scrie mai multe
asemănări pe care le-ai remarcat.
3. Când îl superi pe Isus, cum faci să obţii iertare de la el?
4. Isus a povestit o parabolă pentru a ne învăţa să-i iertăm pe alţii (Mt 18,21-35). Rezum-o în 7-8
rânduri (fără să o copiezi).

Temă:
Lipeşte o imagine reprezentând două persoane care îşi dau mâna sau desenează-l pe Isus răstignit
pe cruce.
Scrie dedesubt: Mt 5,39.
Întreaga istorie sfântă ne arată milostivirea lui Dumnezeu. Iosif care îi iartă pe fraţii săi este
anunţul, figura lui Isus care îi iartă pe călăii săi. Isus ne arată această milostivire prin întreaga lui viaţă şi
moarte. El ne-o arată şi prin parabole, aşa cum este cea a fiului risipitor. Citeşte această parabolă în
Evanghelie. (Lc 5,11-32)

Ca şi Iosif, iartă-i pe cei ce îţi greşesc

1. Cum a arătat Iosif că i-a iertat pe fraţii săi?
Le-a dat să mănânce, i-a îmbrăţişat şi i-a chemat să vină să locuiască lângă el.
2. Ce ne-a spus Isus referitor la cei care ne fac rău?
„Eu însă vă spun, nu vă răzbunaţi pe cel care vă face rău” (Mt 5,39).
3. Ne-a cerut Isus să-i iubim pe duşmanii noştri?
Da, el a spus: „Iubiţi pe duşmanii voştri, rugaţi-vă pentru cei care vă prigonesc, fiţi asemenea
Tatălui vostru din ceruri” (Mt 5,44).
4. Isus şi-a iertat duşmanii?
Da, căci înainte de a muri a zis: „Tată, iartă-i căci nu ştiu ce fac!” (Lc 23,24).
5. Dumnezeu iartă adesea greşelile oamenilor?
Da, în marea sa bunătate, el îi iartă pe toţi cei care regretă că l-au supărat. Inima sa e plină de milă
faşă de noi.
6. Când îţi arată Dumnezeu în chip deosebit nemărginita sa milostivire?
Când merg să-i primesc iertarea în sacramentul Pocăinţei. (Spovadă = Reconciliere).
Rugăciune: Actul de căinţă.
LECŢIA NR. 8
În drum spre ţara Promisă, Dumnezeu încheie o alinţă cu poporul evreu
1. Dumnezeu îşi pregăteşte poporul ca să-l primească pe Isus – Mântuitorul lumii
Azi, vom vedea un popor – poporul evreu – care iese dintr-o ţară – Egiptul – şi călătoreşte timp de
40 de ani prin locuri sălbatice şi pustii sub conducerea lui Moise.
Această istorie se numeşte Exodul. Cuvântul „exod” înseamnă „ieşire”.
Acest popor înaintează spre o nouă patrie, ţara Canaanului, unde va trebui să se nască Mântuitorul.
Evreii numeau această ţară: ţara Promisă, promisă de Dumnezeu.
Pe acest popor, ai început să-l cunoşti în ultima lecţie. Sunt cele 12 tribiri ale lui Israel, cele 12
familii ale celor 12 fii ai lui Iacob. Ei veniseră în Egipt atunci când Iosif, unul din cei 12 devenise ministru
şi împărţea grâu. Ei au rămas în Egipt aproape 400 de ani şi au devenit foarte numeroşi.
Astăzi vom vedea cum Moise, cu ajutorul lui Dumnezeu, îi va face să iasă din Egipt. Vom vedea
minunile pe care Dumnezeu le va face pentru poporul său ales. El îi va da de asemenea porunci, dar acest
popor va fi adesea, aşa cum vom vedea, infidel, neascultător şi ingrat. Totuşi, Dumnezeu în bunătatea sa le
va veni în ajutor... Ba chiar va încheia o Alianţă cu ei, aşa cum face un soţ cu soţia sa şi îi arată dragostea
sa.
Vom vedea mai târziu că va exista o Alianţă Nouă şi mai frumoasă între Dumnezeu şi oameni,
atunci când Isus va veni pe pământ.

2. Să marcăm acum marile etape ale acestei călătorii spre ţara Promisă
Faraonul (adică regele Egiptului) nu voia să-i lase să plece. Dar Dumnezeu i-a lovit pe egipteni cu
10 pedepse, care sunt numite „plăgile Egiptului”.
La sfârşit, Dumnezeu le spune evreilor ca fiecare familie să taie un miel să-l mănânce în timpul
nopţii, să însemneze uşile lor cu sângele acestui miel şi a doua zi să plece.
În timpul aceleiaşi nopţi, un înger a lovit de moarte primul băiat al tuturor egiptenilor deoarece
uşile lor nu erau însemnate de sângele mielului. Această trecere a îngerului se numeşte „Paştele”, iar
mielul s-a numit „mielul pascal”.
Apoi evreii au plecat sub conducerea lui Moise. Ei au traversat cu piciorul Marea roşie printr-o
minune a Domnului şi apele mării au înghiţit armata egiptenilor care îi urmăreau. Şi-au continuat apoi
călătoria în pustiu şi în fiecare şi în afară se sâmbăta, Domnul făcea să cadă din cer o hrană pe care au
numit-o mană. Atunci când au ajuns la Muntele Sinai, Dumnezeu i-a dat lui Moise Tablele legii, adică cele
zece porunci pe care tu le cunoşti, dar în absenţa lui Moise ei au început să adore un dumnezeu fals, un
viţel de aur şi Moise a fost cuprins de mânie împotriva lor: a spart Tablele legii şi a urcat din nou pe
Muntele Sinai pentru a primi alte table. Pe acest Munte Sinai Dumnezeu a încheiat o Alianţă cu poporul
evreu.
După întoarcerea sa, au plecat spre Ţara Promisă, ducând Tablele legii într-un cufăr numit Arca
Alianţei. Noaptea ei erau conduşi de o coloană de foc, iar ziua de o coloană de nori.
Însă ei au greşit din nou şi Dumnezeu a trimis şerpi care au omorât pe mulţi din popor. Moise, la
porunca lui Dumnezeu, a făcut un şarpe din bronz şi l-a aşezat pe un stâlp. Cei care îl priveau şi îşi
regretau păcatele erau vindecaţi.
Pentru a le astâmpăra setea în pustiu, Moise a făcut să izvorască apa dinntr-o stâncă pe care o
lovise cu toiagul său.
Din cauza nenumăratelor lor revolte, au rămas 40 de ani în pustiu.
Când au ajuns aproape de Ţara Promisă, Moise a murit pe Muntele Nebo.
3. De ce sunt importante aceste evenimente pentru noi?
a) Mai întâi, pentru că ele ne arată bunătatea şi imensa răbdare a lui Dumnezeu.
b) Apoi pentru că vedem că Dumnezeu urmăreşte neîncetat realizarea promisiunii sale: trimiterea
unui Mântuitor.
c) În sfârşit, pentru că istoria acestui popor se aseamănă cu istoria noastră. Vei înţelege aceasta mai
bine imediat, când vei pregăti întrebările.
Pentru aceasta, aminteşte-ţi că ceea ce s-a întâmplat în Vechiul Testament a fost un semn pentru a
anunţa anticipat ceea ce se va petrece în Noul Testament, cu Isus şi Biserica sa.

Vechea Alianţă a lui Dumnezeu cu poporul evreu a pregătit Noua Alianţă pe care a făcut-o mai
apoi cu toate popoarele, în clipa morţii şi învierii lui Isus.

Moise şi poporul evreu ne fac să ne gândim la Isus şi Biserică.

Poporul evreu călătorea spre Ţara Canaanului pe care Dumnzeu o promisese lui Abraham, lui Isac,
lui Iacob şi copiilor lor.

1. Care este noua patrie pe care Domnul ne-a promis-o nouă, copiilor lui Dumnezeu, fraţii şi
surorile lui Isus?
2. Care este noul Moise pe care ni l-a dat drept conducător?
3. Care este noul Miel Pascal al cărui sânge ne-a mântuit şi al cărui trup devine hrana noastră?
4. Care sunt noii duşmani care vor să ne reţină ca sclavi?
5. Care este noua Mare Roşie pe care trebuie să o traversăm pentru a ne elibera de aceşti
duşmanni?
6. Care este porunca cea nouă pe care ne-a dat-o Isus?
7. Care este noua mană care ne hrăneşte?
8. Care este noua coloană de foc ce ne arată drumul?
9. Care este noul şarpe de aramă care ne salvează de muşcătura diavolului?
10. Cum se numeşte acest popor nou din care facem parte şi noi?
Temă:
Desenează sau lipeşte o imagine cu oameni care merg spre soare şi scrie dedesubt o frază care
explică faptul că noi ne îndreptăm împreună spre cer.

Poruncile lui Dumnezeu

Deoarece Moise ne-a transmis cele 10 porunci ale lui Dumnezeu, vom încerca astăzi să le
înţelegem mai bine.

1. De ce Dumnezeu ne-a dat cele 10 porunci?

Dumnezeu ne-a dat cele 10 porunci pentru a găsi adevărata fericire, punându-le în practică.
2. Ce ne învaţă cele 10 porunci?
Cele 10 porunci ne învaţă să-l adorăm pe Dumnezeu şi să-l iubim mai mult decât toate, să
respectăm ziua Domnului, să ne iubim aproapele şi să rămânem curaţi.
3. Ce se întâmplă când nu respectăm cele 10 porunci?
Atunci când nu respectăm cele 10 porunci îl supărăm pe Dumnezeu, adică producem o durere
inimii sale de Tată. E ceea ce numim păcat.
4. Sunt mai multe feluri de păcate?
Da, sunt mai multe feluri de păcate:
– există păcate care-l supără foarte tare pe Dumnezeu şi ne fac să pierdem viaţa divină. Acestea
sunt păcatele grave (numite adesea păcate de moarte).
– există păcate care-l supără mai puţin pe Dumnezeu şi slăbesc viaţa divină fără a o pierde. Acestea
sunt păcatele veniale (lesne-iertătoare).
5. Care este acea persoană care a respectat întru totul cele 10 porunci?
– este preasfânta Fecioară Maria, Mama lui Isus şi mama noastră, care a respectat întru totul cele
10 porunci.
– ea îl iubea aşa de mult pe Dumnezeu încât nu ar fi vrut să-i producă nici o durere, nici cea mai
mică.

Temă:
Învaţă primele 5 porunci ale lui Dumnezeu.
LECŢIA NR. 9
Dumnezeu dăruieşte poporului evreu ţara Canaanului unde se va naşte Domnul Isus
Astăzi vom vedea Poporul evreu instalându-se în Ţara Promisă. Să recitim istoria „Judecătorilor”,
a regilor (Saul, David, Solomon).

1. Instalarea poporului evreu în Ţara Promisă

a) Iosue – După moarte lui Moise pe muntele Nebo, Iosue a condus poporul evreu în Ţara
Canaanului. Au trebuit să treacă râul Iordan şi să cucerească oraşul Iericho. Încetul cu încetul evreii s-au
instalat în toată ţara. Ei au împărţit-o între cele 12 triburi ale lui Israel (familiile celor 12 fii ai lui Iacob).
b) Judecătorii – Mult timp evreii nu au avut regi. În perioadele mai dificile, atunci când duşmanii
încercau să devasteze şi să jefuiască ţara, Dumnezeu (pe care ei îl numeau Yahweh) cerea unor oameni
curajoşi să ia conducerea unei trupe, pentru a apăra triburile care erau atacate. Aceşti oameni aleşi de
Dumnezeu se numesc „Judecători”. Cei mai renumiţi dintre ei au fost fără îndoială Samson şi Samuel. poţi
citi istoria lor în Biblie.
c) Regii – Apoi evreii au dorit să aibă regi. Primul a fost Saul, din tribul lui Beniamin. el însă a
început să nu mai asculte de Dumnezeu, care a ales în locul lui pe tânărul David din Betleem. Aceasta se
întâmpla cu 1000 de ani înainte de Isus. Din familia lui David se va naşte Isus.

2. Dumnezeu a vegheat mereu asupra poporului său pentru a-şi păstra credinţa curată
Istoria poporului evreu pe timpul judecătorilor şi a regilor arată că Dumnezeu a făcu nenumărate
minuni pentru a susţine credinţa şi curajul poporului său.
Astăzi, Dumnezeu îşi susţine noul său popor care este Biserica. El împlineşte zilnic minuni prin
sacramentele Bisericii, prin învăţăturile Evangheliei şi prin acţiunea Duhului Sfânt.
El îşi manifestă puterea şi mila sa şi prin minuni, ca de exemplu la Lourdes. El ne-o trimite şi pe
preasfânta Fecioară Maria, mama sa, pentru a ne aminti cuvântul său: astfel ea a apărut la Paris, Rue du
Bac, ca şi la Pontmain, la Salette, Lourdes, Fatima...
Noi trebuie să-i mulţumim fără încetare Domnului şi să nu ne descurajăm niciodată. Dacă am
păcătuit, trebuie, ca şi David, să ne căim, să ne întoarcem la Tatăl nostru din ceruri. el ne va ierta în
nemărginita sa milostivire.

Dumnezeu se îngrijeşte de noi aşa cum s-a îngrijit de poporul său

1. Scrie cu litere frumoase răspunsul dat de Samuel lui Dumnezeu, atunci când acesta l-a chemat.
2. Dumnezeu ne adresează şi nouă o chemare, în mai multe momente ale vieţii noastre, mai
deosebite şi în moduri diferite. Care sunt acestea?
3. Ştii că David şi-a regretat greşeala şi a fost iertat. Există două moduri de a-ţi regreta păcatele:
căinţă perfectă şi căinţă imperfectă. Explică ce este fiecare dintre ele. Arată şi de ce căinţa perfectă este
mai bună.
4. Dumnezeu a dat şi „preoţi” poporului evreu. Dar există mari diferenţe între preoţii Vechiului
Testament şi cei din Noul Testament. Explică aceste diferenţe şi arată că Dumnezeu a dat puteri
extraordinare celor din Noul Testament şi aceasta pentru binele oamenilor.

Desenează-l pe Samuel în rugăciune şi scrie răspunsul pe care l-a dat lui Dumnezeu.
Istoria noastră seamănă cu cea a poporului evreu?
1. Ce fel de persoane a trimis Dumnezeu evreilor pentru a-i ajuta să se cunoască bine?
Pentru a-i ajuta să se cunoască bine, Dumnezeu le– a trimis evreilor:
– mai întâi oameni curajoşi care s-au numit judecători;
– apoi, câţiva regi buni, ca David;
– şi, în sfârşit profeţi ca Ilie, Isaia, Ieremia.
2. Ce fel de persoane ne trimite Dumnezeu acum pentru a ne ajuta să fim adevăraţi ucenici ai lui
Isus?
Pentru a ne ajuta să fim adevăraţi ucenici ai lui Isus, Dumnezeu ni-l trimite pe papa, pe episcopi,
ajutaţi de preoţi şi de alte categorii de persoane ce ne fac bine.
3. Cunoşti în istoria poporului evreu un prieten al lui Dumnezeu care a cedat şi a comis un păcat
grav?
Da, cunosc istoria regelui David, care a făcut să fie ucis un om pentru a-i lua soţia. Dar şi-a
regretat foarte mult păcatul.
4. Trimişii lui Dumnezeu (de exemplu: papa, episcopii, preoţii, părinţii) sunt capabili să
păcătuiască?
Da, trimişii lui Dumnezeu îl supără uneori pe Dumnezeu. Ei sunt slabi şi păcătoşi ca şi noi. De
exemplu: sfântul Petru, primul papă l-a renegat pe Isus, în Vinerea Sfântă... Dar s-a căit, Isus l-a iertat şi l-
a însărcinat să conducă Poporului lui Dumnezeu, care este Biserica. Greşelile trimişilor lui Dumnezeu nu
trebuie deci să ne împiedice să-i respectăm.
Temă:
Învaţă ultimele 5 porunci ale lui Dumnezeu.
LECŢIA NR. 10
Dumnezeu îşi pune la încercare poporul prin suferinţă, pregătindu-l astfel mai bine pentru
primirea lui Mesia
1. Dumnezeu purifică poporul evreu de păcate
a) Infidelitatea poporului lui Dumnezeu
După moartea regelui David, poporul ales l-a supărat deseori pe Dumnezeu, adorând zei falşi
(numiţi adesea „baali”) şi conducându-se rău (răutăţi, nedreptăţi, necurăţii, crime...).
După moartea regelui Solomon, fiul lui David, evreii nu s-au mai înţeles între ei. Ei s-au divizat în
două regate: regatul lui Israel în Nord şi regatul lui Iuda în Sud, cu capitalele respective, Samaria în Nord
şi Ierusalimul în Sud.
b) Profeţii
Evreii au continuat să nu-l asculte pe Dumnezeu. Atunci Yahweh (aşa îl numeau evreii pe
Dumnezeu), le-a trimis profeţi, aceste „difuzoare” ale Sfintei Treimi. Aşa, de exemplu, au fost: Ilie,
Elizeu, Isaia, Ieremia.
Dumnezeu le-a trimis uneori şi regi buni pentru a-i face să se întoarcă la el. Cu toate acestea,
poporul nu asculta nici pe unii, nici pe alţii.
c) Exilul
Atunci, ca să nu se piardă, Yahweh i-a îndreptat printr-o încercare. Voia în felul acesta să-i ajute să-
şi regrete păcatele şi să se purifice.
Această încercare a fost invadarea teritoriului lor de către duşmani. Un popor puternic, asirienii, a
cucerit regatul lui Israel. Mulţi evrei (numiţi şi israeliţi) au fost atunci duşi în captivitate în oraşul Ninive.
După un anumit timp, un alt popor, acela al caldeilor a cucerit regatul lui Iuda şi i-a dus pe
locuitorii lor în oraşul Babilon. Acolo au rămas 70 de ani. Acesta se numeşte: „exilul babilonic”.
Atunci ei au înţeles mai bine, în lacrimi şi rugăciune, că nu trebuiau să se îndepărteze de
Dumnezeu şi că trebuia să-i respecte Legea. Au fost mângâiaţi de către profetul Ezechiel care le-a anunţat
întoarcerea în ţara lor.

2. Întoarcerea pe pământul lui Israel şi aşteptarea lui Mesia

a) Cyrus
Cyrus a fost regele Persiei – ţară vecină cu Babilonia. Pe timpul său evreii au fost trimişi la
Ierusalim. Israeliţii şi-au reconstruit atunci templul. Mai ascultători faţă de Dumnezeu, ei se rugau să-l
trimită pe Mesia.
b) Greci şi Romani
Evreii au trăit apoi multă vreme în pace. Totuşi ei au fost persecutaţi (cu aproape 160 de ani înainte
de Isus) de către greci, care au pus stăpânire pe ţară şi voiau să-i oblige să adore zei falşi. Cartea profetului
Daniel le va aduce atunci o mare mângâiere.
Iudeii şi-au apărat credinţa şi s-au revoltat sub conducerea lui Iuda Macabeul şi a fraţilor săi. I-au
chemat în ajutor pe romani. În felul acesta armatele romane au ajuns să ocupe ţara lui Israel puţin timp
înainte de naşterea lui Isus.

Ca şi israeliţii, noi spunem în timpul Adventului: „Vino, Doamne Isuse!”

1. A început timpul Adventului. El cuprinde patru duminici. Ce vei face pentru a pregăti
Crăciunul? Ce faceţi voi împreună?
2. Profetul Isaia spunea iudeilor să se pregătească pentru venirea Mântuitorului. Explică ce spunea
el. Aminteşte-ţi că văile, drumurile, cărările reprezintă inima oamenilor. Ce înseamnă:
– „Văile vor fi umplute?”
– „Munţii şi colinele se vor lăsa jos?”
– „Drumurile întortocheate se vor îndrepta?”
– „Cărările zdrenţuroase vor fi netezite”?
(Pe caietul tău de teme copiază mai întâi titlul întrebării. Apoi, de la capăt, scrie prima frază a
profetului Isaia, explic-o, apoi, tot de al capăt scrie a doua frază a profetului, explic-o, apoi următoarele...)
3. La iudei era aşteptat Mesia. Era numit şi Emanuel, ceea ce înseamnă „Dumnezeu este cu noi”.
Este adevărat că după Crăciun, Dumnezeu este cu noi. Este prezent alături de noi în mai multe moduri.
Care?
4. În timpul Adventului, noi celebrăm sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri (8 decembrie). De ce
sfânta Fecioară Maria i-a spus Bernadetei: „Eu sunt Neprihănita Zămislire”?

Copiază şi ornamentează:
Vino Isuse în noaptea noastră!
Vino Isus, tu eşti Mesia!
Vino Isuse, Fiul Mariei!
Duh al lui Dumnezeu, Deschide cerurile!
Desenează o stea şi un om care o priveşte.
 În contact cu suferinţa, poporul lui Dumnezeu s-a convertit
1. Dumnezeu a trimis profeţi poporului evreu. Ce făceau profeţii?
Profeţii făceau două lucruri:
– ei încurajau poporul să-l asculte pe Dumnezeu;
– ei îl anunţau pe Mesia care trebuia să mântuiască toate popoarele.
2. Ce înseamnă cuvântul „Mesia”?
Cuvântul „Mesia” înseamnă „trimisul lui Dumnezeu”.
3. Care sunt profeţii principali?
Principalii profeţi sunt: Ilie, Elizeu, Isaia, Ieremia, Ezechiel şi Daniel.
4. De ce a permis Dumnezeu ca Evreii să fie duşi în captivitate în Babilon timp de 70 de ani?
Dumnezeu a permis ca evreii să fie duşi în robie:
– pentru a-i face să înţeleagă răul pe care l-au făcut;
– pentru a-şi regreta păcatele;
– pentru ca să-şi caute în el adevărata fericire.
5. Dumnezeu permite uneori să sufere şi cei nevinovaţi?
Dumnezeu permite uneori ca şi cei nevinovaţi să sufere, căci suferinţele lor oferite lui Dumnezeu îi
salvează pe cei vinovaţi. De exemplu Isus pe Cruce s-a oferit pentru păcătoşi.
6. Actul de căinţă.
Activităţi de grup:
Să pregătim împreună Sărbătoarea Crăciunului
Iată timpul Adventului
Ştii ce înseamnă Adventul? Este o perioadă în care se pregăteşte Crăciunul. Sunt patru duminici ale
Adventului. Participând la Liturghia de duminică, vei vedea că preotul va îmbrăca haine de culoare violet.
De ce? Pentru că violetul este o culoare care înseamnă aşteptare, o aşteptare însoţită de austeritate şi în
acelaşi timp de o speranţă plină de bucurie. Pentru ce motiv se alege violetul în timpul Adventului? Pentru
a ne aminti că înaintea lui Isus, prietenii lui Dumnezeu aşteptau cu nerăbdare venirea lui Mesia, o doreau
pentru a elibera oamenii de rău, de păcatul care domnea în lume.

Iar noi ce facem în timpul Adventului?

Noi ne pregătim pentru Crăciun ca şi prietenii lui Dumnezeu care îl aşteptau pe Isus. Ne rugăm
împreună spunând: „Vino, Mântuitor al lumii. Noi suntem păcătoşi! Nu putem să ne eliberăm singuri de
greşelile noastre. Vino şi mântuieşte-i pe oamenii nevinovaţi şi nefericiţi”.
Şi pentru a obţine mai bine acest har, noi facem pocăinţă aşa cum făcea, de exemplu, sfântul Paul,
marele apostol: când cerea de la Dumnezeu un lucru important, începea mai întâi prin a posti câteva zile
înainte – adică se lipsea de o mare parte din hrana zilnică. (Fap 11,1-3)

Ce fel de sacrificii vom alege?

Vom alege trei:
1. Pomana
2. Rugăciunea
3. Slujirea (faptele bune).
Ne vom obişnui să le facem zilnic. Şi pentru a ni le aminti mai bine, fiecare va desena şi va decupa
o casă mică, cu ferestre. Toate aceste căsuţe vor putea fi aduse fie la Biserică, fie la locul unde faceţi
catehismul, chiar la începutul timpului Adventului.
Atunci când cineva va face un efort pentru o pomană el va deschide o fereastră de la căsuţa lui şi
va desena o pâine pe care o va duce fie duminica, fie în ziua de catehism. Pentru un efort de rugăciune, va
deschide o alte fereastră şi va desena o lumânare.
Pentru efortul unei fapte bune, a treia fereastră va fi deschisă pentru desenul unei stele.
Trebuie să existe aşadar mai multe ferestre mici, căci fiecare fereastră corespunde unui efort.
Sperăm că înaintea Crăciunului ferestrele vor fi toate deschise.
Cum vom face aceasta în grup?
Ei bine, doi sau trei, de exemplu vor face case moldoveneşti, alţii case ardeleneşti, alţii olteneşti...
Câteva zile înainte de Crăciun, toate casele de acelaşi stil vor fi lipite pe un panou.
Vor fi, aşadar, mai multe panouri, corespunzător numărului de categorii de clădiri.
Apoi vom putea face o celebrare frumoasă la Liturghia de la miezul nopţii.
Fiecare grup de câte 2-3 copii se va îmbrăca după obiceiul regiunii reprezentate pe panou şi fiecare
grup va porni din spatele bisericii pentru a aşeza panourile în faţa ieslei, în timp ce credincioşii cântă.
Ieslea ar putea fi şi o iesle vie, cu un copil adevărat care să-l reprezinte pe Isus şi copiii (băieţi şi
fete) care să-l reprezinte pe sfântul Iosif şi sfânta Fecioară Maria, păstorii şi chiar şi magii.
Aducând în felul acest panourile în faţă, voi îi veţi oferi cu adevărat lui Isus (nu copilaşului care-l
reprezintă) toate jertfele care le-aţi făcut pentru el în timpul Adventului.
Atunci, începem chiar azi?
Să-i cerem Sfintei Fecioare să ne pregătim inimile.
LECŢIA NR. 11
Bucură-te Marie, cea plină de har, Dumnezeu te-a ales ca să fii casa lui
1. Crăciunul se apropie...
Reculege-te...
Aminteşte-ţi marea promisiune pe care Dumnezeu i-a făcut-o lui Adam şi Evei după ce au păcătuit.
Dumnezeu a spus diavolului: „Duşmănie voi pune între tine şi femeie, între copii tăi şi copii ei. Urmaşii ei
îţi vor zdrobi capul, iar tu îi vei muşca de călcâi” (Gen 3,15).
„Urmaşii femeii” – adică Isus care se va naşte la Crăciun. El a zdrobit capul diavolului, prin viaţa
sa sfântă, moartea sa preţioasă şi glorioasa sa Înviere (Paşti).
Şi cine este Femeia?
Aminteşte-ţi...
Era o tânără fată care se numea Maria.
Ea locuia la Nazaret, în Galileea. Era din poporul iudeu, descendentă a lui David din tribul lui
Iuda.

2. Iudeii îl chemau din toată inima pe Mesia, Mântuitorul

Împreună cu toţi iudeii, Maria, care era logodită cu Iosif, îl aştepta şi ea pe Mesia. Ea îl ruga pe
Dumnezeu să îl trimită.
Poporul iudeu dorea realizarea promisiunii pe care Dumnezeu a făcut-o lui Abraham, Isac şi Iacob,
precum şi regelui David.
Maria îi dăruise lui Dumnezeu inima întreagă.
Ea fusese ferită de păcatul original chiar din primul moment al existenţei sale – pentru că
Dumnezeu ştia dinainte că ea va fi mama Fiului său.

Maria trebuia să fie o casă foarte curată pentru a-l primi pe Fiul lui Dumnezeu preasfânt
Vom reveni la aceasta, însă chiar de astăzi să începi lectura cu atenţie şi iubire a începutului
Evangheliei după sfântul Luca (Lc cap. 1).
Un înger anunţă mai întâi naşterea lui Ioan Botezătorul, care va pregăti mulţimile să primească
mesajul lui Isus.
Trec şase luni...
Acelaşi înger Gabriel, va veni să o anunţe pe Maria că ea va fi mama Mântuitorului.
Reciteşte cu atenţie aceste texte... adorând planurile lui Dumnezeu, mulţumindu-i lui Isus că a
venit pe pământ, mulţumindu-i sfintei Fecioare că a fost ascultătoare faţă de Dumnezeu, bună şi umilă
pentru noi.

Mic calendar al sărbătorilor sfintei Fecioare Maria

1 ianuarie – Sfânta Fecioară Maria Născătoare de Dumnezeu
8 decembrie – Neprihănita Zămislire
8 septembrie – Naşterea Sfintei Fecioare Maria
25 martie – Buna-Vestire
31 mai – Vizita Mariei la Elisabeta
15 august – Adormirea Maicii Domnului
21 noiembrie – Prezentarea Sfintei Fecioare Maria la Templu
A treia sâmbătă după Rusalii Inima Neprihănită a Mariei
5 august – Dedicarea bazilicii „Sfânta Maria Maggiore”
22 august – Maria Regină
15 septembrie – Sfânta Maria Îndurerată
11 februarie – Sfânta Maria de Lourdes
16 iulie – Sfânta Maria de pe Muntele Carmel
7 octombrie – Sfânta Maria a Rozariului
Unele din aceste sărbători (cum este Buna-Vestire) sunt sărbători ale lui Isus.
Altele (Crăciunul şi prezentarea lui Isus, Epifania...) sunt şi ale lui Isus şi ale Mariei.
Femeile renumite ale Vechiului Testament erau figuri ale Mariei
Să ne amintim mai întâi povestirea despre Eva, prima femeie, apoi cea a Arcei Alianţei, celei ale
Iuditei şi a reginei Estera...
Răspunde la următoarele probleme:
1. Atunci când o contemplăm pe Maria la picioarele Crucii, obişnuim să spunem că Maria este
noua Evă, iar Isus noul Adam.
 Ce diferenţe şi asemănări există între Isus şi Adam?
Ce diferenţe şi asemănări există între Maria şi Eva?
2. În Vechiul Testament se povesteşte istoria Iuditei care a omorât un general duşman şi a eliberat
astfel oraşul Betulia, asediat de asirieni.
De ce Maria este comparată cu Iudita?
3. Citeşte şi istoria Esterei în Vechiul Testament, care s-a rugat de un rege să nu-i distrugă pe iudei
şi care a reuşit astfel să-i salveze.
De ce Maria este comparată cu Estera?
4. Arca Alianţei era un cufăr preţios în care Iudeii au păstrat multă vreme mana.
De ce se poate spune că Maria este Arca noii Alianţe?
Desenează o imagine a Mariei ţinându-l în braţe pe Isus.
Scrie o rugăciune frumoasă către sfânta Fecioară Maria.
Se apropie Crăciunul! Dumnezeu tatăl ne face două cadouri minunate: ni-l dă pe Fiul său
Isus şi ne-o dă pe Maria ca mamă

1. Isus este Dumnezeu?

Da, Isus este Dumnezeu. Este Fiul lui Dumnezeu, a doua persoană a Sfintei Treimi.
2. Cum s-a făcut om Fiul lui Dumnezeu?
Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om luând un trup şi un suflet asemănătoare cu ale noastre în sânul
preasfintei Fecioare Maria.
3. Când se spune că fiul lui Dumnezeu s-a făcut om, se adaugă că acest eveniment e un mister.
Cum se numeşte acest mister?
Acest mister se numeşte Misterul Întrupării. Aceasta înseamnă că Fiul lui Dumnezeu nu a ezitat,
din iubirea faţă de noi, să accepte să trăiască şi să sufere ca noi.
4. Maria, mama lui Isus este şi mama noastră?
Da. Maria, mama lui Isus este şi mama noastră căci noi am devenit fraţii şi surorile lui Isus în ziua
botezului nostru.
5. De ce trebuie să o iubeşti mult şi să te rogi sfintei Fecioare Maria?
Eu trebui să o iubesc mult şi să mă rog sfintei Fecioare:
– pentru că Isus o iubeşte mult;
– pentru că ea e mama mea bună şi ca să mă ajute în toate trebuinţele.
6. Care sunt principalele sărbători ale sfintei Fecioare Maria?
Rugăciune: Rugăciunea „Adu-ţi aminte”.
LECŢIA NR. 12
Buna-Vestire, vizita la Elisabeta, naşterea sfântului Ioan Botezătorul
1. Iată acum Crăciunul foarte aproape
a) Gândeşte-te la toate minunăţiile pe care le vei admira.
Dumnezeu Tatăl nostru îşi va arăta într-un mod strălucitor bunătatea, trimiţându-ni-l pe unicul său Fiu care
se va naşte din Fecioara Maria. Isus, Fiul său va veni să ne mântuiască. Duhul Sfânt („care este Domn şi
dăruieşte viaţa”) va realiza această „minune” în Maria.
Vezi, toate cele trei Persoane divine: Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt au participat la lucrarea minunată a
mântuirii noastre.
Mulţumeşte-le, aşadar, atunci când te gândeşti la venirea lui Isus la Crăciun.
b) Apoi caută să te asemeni celor trei Persoane ale Sfintei Treimi.
Trebuie să imiţi exemplul lor.
Nu eşti tu fiu sau fiică a lui Dumnezeu prin adopţiune?
Atunci urmează exemplul lui Dumnezeu care a venit în ajutorul oamenilor.
– Şi tu la fel să mergi în ajutorul celor care au nevoie de tine;
– Ajută-ţi părinţii, bunicii, fraţii, surorile şi prietenii sau vecinii;
– Mângâie-i pe cei ce sunt în necaz;
– Vizitează-i pe cei pe care nimeni nu-i vizitează;
– Profită de Sărbătoarea Crăciunului pentru a sădi bucurie în inima celor care te înconjoară;
– Gândeşte-te la cei înfometaţi...
Procedând astfel te vei asemăna:
– Tatălui care ni l-a dat pe Fiul său;
– Fiului care a acceptat să fie om pentru a ne mântui;
– Duhului Sfânt care, din iubire, a lucrat în Maria pentru ca ea să devină Mama lui Isus.
2. Acum, să citim relatările vizitei la Elisabeta şi a naşterii sfântului Ioan Botezătorul
Acestea sunt, aşa cum ştiţi, ultimele evenimente care preced cu câteva luni Crăciunul.
Ai citit deja, ultima dată, cele două relatări în care îngerul Gabriel l-a anunţat pe Zaharia că va
avea un fiu – numele lui va fi Ioan – şi pe Maria că ea va fi mama Mântuitorului.
Acum citeşte urmarea: Maria o va ajuta pe verişoara ei Elisabeta şi o va ajuta. Ioan Botezătorul s-a
născut cu câteva luni înaintea lui Isus. Reciteşte cap 1 al Evangheliei după sfântul Luca şi completează
prin ceea ce a zis sfântul Matei referitor la sfântul Iosif (Mt 1,18-25)
Descoperi atunci că Maria i-a mulţumit Bunului Dumnezeu într-un fel minunat, admirabil,
pronunţând cu umilinţă imnul magnificat (Lc 1,46-56).
Cântă împreună cu Maria minunăţiile Domnului şi nu uita niciodată să le mulţumeşti tuturor celor
care te ajută sau îţi aduc bucurii.

3. Începând cu Crăciunul va fi o nouă alianţă. Ce înseamnă aceasta?

Ştii că Dumnezeu făcuse o alianţă cu familia lui Noe, apoi cu cea a lui Abraham şi în sfârşit cu
poporul evreu pe Muntele Sinai, când Moise a primit Tablele Legii. Aceasta era Vechea Alianţă.
Începând cu Buna-Vestire şi Crăciunul, Dumnezeu a făcut alianţă cu toţi oamenii care cred în Isus,
care îi respectă poruncile. Aceasta este noua alianţă. Dumnezeu şi-a ales un nou popor, care se numeşte
Biserica şi în care papa este conducătorul ales de Dumnezeu.
Legea acestei Alianţe, nouă şi veşnică, este iubirea.
Iubeşte pe Dumnezeu şi pe toţi oamenii, chiar şi pe duşmani.
Numele lui Isus înseamnă: el va mântui pe poporul său de păcate
1. Pentru a-l primi cât mai bine pe Isus în ziua de Crăciun, trebuie să ne purificăm, înainte, de
greşelile noastre prin sacramentul reconcilierii.
Care sunt condiţiile necesare ca spovada să te împace cu adevărat cu Dumnezeu?
2. Maria nu a păcătuit niciodată. Ea nu a cunoscut niciodată păcatul. Ea este sfânta maică a lui
Dumnezeu, Neprihănita. Maria ne-a dat multa exemple. Reciteşte relatarea Bunei-Vestiri (Lc 1, 26-38).
Care sunt calităţile sfintei Fecioare Maria pe care le descoperi prin intermediul acestui eveniment?
(Lângă fiecare calitate, vei scrie o frază a Evangheliei care te-a ajutat să o descoperi).
3. Fiul lui Dumnezeu s-a făcut om în sânul Fecioarei Maria printr-o minune a Duhului Sfânt.
Scrie cu litere frumoase cuvântul Evangheliei care spune aceasta (Lc 1, 35).
4. După ce l-a primit pe Isus în ea, Maria a făcut un gest de caritate ajutând pe cineva.
Ce a făcut ea?
Ce vei face tu pentru a o imita?
5. Atunci când Maria a înţeles toate minunile pe care Dumnezeu le-a făcut în ea, ce a spus?
Ce vei face tu pentru a o imita?
 Scrie o rugăciune pentru a-i mulţumi lui Dumnezeu Tatăl nostru că ni l-a dat pe Fiul său.
Vino Mesie, vino, vino, vino
1. Cu cine a încheiat Dumnezeu alianţă în Vechiul Testament?
În Vechiul Testament, Dumnezeu a făcut alianţă cu Noe, mai întâi, apoi cu Abraham şi în sfârşit cu
poporul evreu, atunci când evreii erau cu Moise la Muntele Sinai.
2. Cu cine a făcut Dumnezeu alianţă în Noul Testament?
În Noul Testament, Dumnezeu a făcut alianţă cu poporul tuturor celor care cred în Isus şi îl ascultă.
Aşadar, prin Isus se face această alianţă, nouă şi veşnică.
3. Unde şi cum s-a născut Isus?
Isus s-a născut la Betleem, în Iudeea, în ziua de Crăciun (sărbătorită la 25 decembrie).
4. Cum se numeşte poporul celor care cred în Isus?
Poporul celor care cred în Isus se numeşte Biserica.
5. Acest popor locuieşte pretutindeni?
Da, acest popor locuieşte pretutindeni. Toţi oamenii sunt invitaţi să facă parte din el. Papa este noul
Moise care conduce acest nou popor al lui Dumnezeu.
6. Trimiţându-l pe Fiul său în lume, ce a vrut să ne arate Dumnezeu?
Trimiţându-l pe Fiul său în lume, Dumnezeu a vrut să ne arate mai ales dragostea sa de tată.
Această iubire se numeşte milostivire.
7. Isus, Fiul lui Dumnezeu făcut om îi iubeşte pe toţi oamenii?
Da, Isus îi iubeşte pe toţi oamenii. El ar vrea să-i mântuiască pe toţi.
Rugăciune: Act de nădejde (lecţia 6).
LECŢIA NR. 13
Mântuitorul s-a născut la Betleem, în Iudeea
Ia în mână Evanghelia.
Înainte de a citi relatarea naşterii lui Isus, cere-i Duhului Sfânt să te ajute să înţelegi mai bine
iubirea lui Isus faţă de tine şi să-ţi inspire mai multă iubire pentru el. Pentru Maria şi pentru toţi oamenii.
Gândeşte-te să-l adori pe Isus, Fiul lui Dumnezeu care se face om pentru a ne mântui.
Gândeşte-te mai ales să-i mulţumeşti lui Isus şi Mariei.
Deschide acum Evanghelia şi citeşte povestirea minunatelor evenimente al naşterii lui Isus şi
adoraţiei păstorilor (Lc 2,1-21).

Contemplă Misterul Crăciunului

1. Vei remarca mai întâi că Isus ar fi trebuit să se nască la Nazaret unde locuiau Iosif şi Maria. Dar
Dumnezeu a voit ca el să se nască la Belteem, unde trăise David, strămoşul lui Isus, al lui Mesia.
Pentru aceasta Dumnezeu l-a inspirat pe Împăratul Romei să facă un recensământ, care i-a obligat
pe Iosif şi Maria să meargă la Belteem.
Observi o dată în plus că Dumnezeu este cel care conduce evenimentele.
Observi atunci că David fusese un păstor şi un rege şi îţi spui: „Nu este Isus, urmaşul său,
adevăratul păstor şi adevăratul rege”?
2. Apoi vei constata că oamenii din Betleem au refuzat să-i primească pe Maria şi pe Iosif, fără
îndoială, deoarece erau săraci. Atunci te vei gândi: „Şi eu, atunci când refuz să ajut pe cineva care are
nevoie de mine, e ca şi cum aş refuza să-l ajut pe Isus”.
3. Te vei gândi şi la următoarele: Isus s-ar fi putut naşte într-o casă foarte confortabilă. El a preferat
o iesle săracă. Şi aceasta, fără îndoială, pentru a ne arăta că banii şi bogăţiile nu servesc mare lucru pentru
a merge în cer. Aşadar, nu iubeşti prea mult ceea ce îţi aparţine? Împarţi cu cei ce au mai puţin decât tine?
4. În sfârşit, atunci când iubeşti pe cineva îi oferi cadouri.
Cel mai bun cadou este de a fi amabil cu el, să-i faci servicii cu zâmbetul pe buze, să nu-i faci
necazuri.
Atunci, în faţa ieslei, oferă-i lui Isus iubirea ta. Oferă-i-o şi Mariei. Promite-le să le faci mai puţine
necazuri, evitând păcatul...

Gândeşte-te să profiţi de Sărbătoarea Crăciunului pentru a face bucurii părinţilor tăi: oferă-le
ceva... cel puţin amabilitatea, bunătatea şi ascultarea ta.
Pentru ce oferim cadouri de Crăciun?
Pentru a ne aminti că Dumnezeu Tatăl ne-a făcut în această zi cadoul cel mai minunat: ni l-a dat pe
Fiul său.
 Preafericita noapte de Crăciun care a văzut născându-se Isus
1. David, strămoşul lui Isus era un păstor şi un rege. Dar Isus este adevăratul păstor şi adevăratul
rege. Completează aceste două fraze:
– Isus este adevăratul Păstor deoarece...
– Isus este adevăratul Rege deoarece...
2. Păstorii au avut harul şi bucuria de a-l întâlni şi a-l vedea pe Isus. Tu când îl întâlneşti pe Isus?
3. Pentru ce există obiceiul de a se face cadouri la Crăciun?
4. Isus s-a născut sărac. Ce ne-a spus Isus pentru a ne încuraja să-i iubim pe acei cărora le lipseşte
ceva, care suferă? (Citeşte parabola Judecăţii de apoi – Mt 25, 31-46).
5. Scrie o frază pentru a-i spune sfintei Fecioare că îi mulţumeşti, că o iubeşti şi că vrei să-i fii pe
plac.

Desenează sau lipeşte imaginea unei iesle ce diferite personaje ce înconjoară sfânta familie: Iosif,
Maria, Isus.

S-a născut Pruncul dumnezeiesc

1. Ce au făcut păstorii după ce l-au întâlnit pe Isus?
Ei l-au lăudat şi i-au mulţumit lui Dumnezeu că l-a dat oamenilor pe Fiul său.
2. Trebuie să-l lauzi şi să-i mulţumeşti şi tu lui Dumnezeu?
Da, trebuie să-l laud şi să-i mulţumesc zilnic, pentru toate binefacerile şi mai ales pentru cele două
cadouri: Botezul şi Euharistia.
3. Ce au făcut păstorii la întoarcere?
Au povestit tuturor ceea ce au văzut şi au auzit.
4. Ce gândea Maria după vizita păstorilor?
Ea păstra totul în inima ei şi se gândea la ele lăudându-l pe Dumnezeu.
5. Trebuie să vorbeşti şi tu celorlalţi despre Dumnezeu?
Da, pentru ca ei să aibă fericirea de a-l cunoaşte, de a-l primi şi de a-l iubi.
6. Cum poţi tu să imiţi acest exemplu al Mariei?
Petrecându-mi timpul, zilnic, în tăcere şi rugăciune.
7. Ce făcea la Betleem sfântul Iosif?
El adora, dar se ocupa de asemenea de locuinţă şi hrană, pentru a nu-i lăsa în lipsuri pe Isus şi
Maria.
8. Cum poţi imita acest exemplu al sfântului Iosif?
Făcând unele servicii părinţilor mei, colegilor, tuturor celor care nu îndrăznesc să se plângă.
PARTEA A II-A
ISUS ÎN MIJLOCUL OAMENILOR DE LA NAŞTEREA SA PÂNĂ LA MOARTE ŞI ÎNVIERE
LECŢIA NR. 14
De ce a venit Isus printre noi?
Tocmai am celebrat sărbătoarea Crăciunului
Numai doi evanghelişti din cei patru (Luca şi Matei) au povestit naşterea şi copilăria lui Isus.
Cel mai mult povesteşte Luca, fără îndoială, datorită faptului că relatează amintirile sfintei
Fecioare.
Reciteşte primele două capitole ale sfântului Luca: Buna Vestire, Vizita la Elisabeta, Adoraţia
păstorilor, Prezentarea lui Isus la Templu, Pierderea şi regăsirea lui Isus în Templu.
Sfântul Matei vorbeşte mai mult despre sfântul Iosif. El povesteşte şi despre adoraţia magilor,
masacrul copiilor din Betleem şi fuga în Egipt (Mt cap. 1; cap. 2).
Citeşte, cu credinţă şi respect, aceste relatări scrise pentru tine.
1. Pune-ţi întrebarea: de ce a vrut Isus să fie un om ca şi noi?
a) Isus a vrut să trăiască printre noi, pentru a ne face cunoscut Misterul lui Dumnezeu: Tată, Fiu şi
Duh Sfânt.
b) Isus a venit şi:
– pentru ca să-l iubim mai mult pe Tatăl nostru din ceruri;
– pentru ca să ştim mai bine unde vom merge după moarte;
– pentru ca să ne putem conduce mai bine pe drumul cerului;
– pentru ca să ştim mai bine să ne iubim unii pe alţii.
2. Marea comoară a vieţii divine adusă de Isus
Dar pentru a reuşi să facem toate acestea, pentru a deveni din ce în ce mai mult copii ai lui
Dumnezeu, noi avem nevoie să primim viaţa divină. Isus ne redă această viaţă care fusese pierdută prin
păcatul original.
Această viaţă pe care Dumnezeu o aşază în inimile noastre în ziua botezului, este propria sa viaţă,
este viaţa Sfintei Treimi, Viaţa de Iubire care îi uneşte pe Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh. Această viaţă nouă se
numeşte Harul sfinţitor.
Această viaţă este cea mai mare bogăţie, cea mai mare comoară pe care am putea-o primi. Aceasta
este viaţa pe care Isus a venit să ne-o aducă. Ea ne face să-l iubim pe Dumnezeu ca Tată şi pe toţi oamenii
ca fraţi.
Dacă o păstrăm în noi, devenim moştenitorii Impărăţiei cerurilor. Am pierde-o dacă nu l-am
asculta în mod grav pe Tatăl nostru din cer. A pierde viaţa lui Dumnezeu este cea mai mare nefericire ce ni
s-r putea întâmpla.

3. Dăruindu-ţi viaţa divină, Isus îţi dă credinţa, speranţa şi dragostea

Aceste trei cadouri ale lui Dumnezeu sunt ca nişte seminţe care vor produce flori şi fructe
spirituale (invizibile) în sufletul tău, dacă eşti atent la Cuvântul lui Dumnezeu.
Ce înseamnă a avea credinţă?
Înseamnă a crede.
În ce crezi tu?
În Dumnezeu, în Isus, în Biserica pe care a întemeiat-o Isus. Toate adevărurile pe care trebuie să le
credem sunt rezumate în „Simbolul credinţei”: „Cred în Dumnezeu...”
Ce înseamnă a avea speranţă?
Înseamnă a aştepta cu încredere ceea ce a promis Dumnezeu.
Ce promisiuni a făcut el?
– să ne ajute să ne comportăm după Evanghelia şi poruncile sale;
– să ne primească în Cer, dacă îi rămânem fideli.
Ce înseamnă a avea dragoste?
Înseamnă a iubi.
Pe cine trebuie să iubim?
Trebuie că-l iubim pe Dumnezeu din toată inima şi mai mult decât toate şi trebuie să-i iubim pe toţi
oamenii, chiar şi pe duşmanii noştri.
Spune-i adesea lui Dumnezeu: „Dumnezeul meu, eu cred în tine, te ador, sper în tine şi te iubesc”
şi admiră toate darurile pe care ţi le-a făcut.
 4. Aşadar, când eşti în faţa ieslei, ce trebuie să-i spui lui Isus?
Mai întâi trebui să-i spui „Mulţumesc”.
Da, trebuie să-i mulţumeşti lui Isus care a venit să se ofere pentru noi ca jertfă, pentru ca noi să
primim această comoară. „Viaţa de iubire care este în Inima sa divină, în Inima sa preasfântă. Această
viaţă divină este un ajutor minunat pentru a deveni mereu mai sfinţi.
Mulţumeşte-i sfintei Fecioare Maria şi roagă-te ei. Cere-i să te ajute să-l iubeşti pe Isus şi să nu
superi Inima lui Dumnezeu.
Şi în plus, nu uita să-l adori pe Isus împreună cu Maria, Iosif, păstorii, magii...
Copilăria lui Isus
1. Ce au făcut magii când au ajuns lângă Isus? (Mt 2,11).
2. Ce trebuie să faci tu când vii la Liturghie, pentru a te asemăna cu aceşti magi?
3. Maria şi Iosif l-au pierdut şi l-au regăsit pe Isus (Lc 2,41-52). Şi noi, într-un fel îl putem pierde
pe Isus... Cum?
4. Ce trebuie să faci pentru a-l regăsi pe Isus?
5. Citeşte parabola Viei (In 15,1-17) şi completează frazele următoare:
Viţa este.........................
Seva care circulă este............
Mlădiţa tăiată este...............
Focul este........................
Mlădiţa care rămâne unită.........
Roadele sunt.......................
Desenează o stea şi magii mergând spre Betleem. Scrie dedesubt: „Ca şi magii, eu îl caut pe Isus”.
Notă: asupra magilor – De când se spune că erau în număr de trei?
Pe la anul 450, papa Leon cel Mare vorbeşte de trei magi; asta înseamnă deci că lumea credea
acest lucru încă dinainte.

Comoara pe care ne-a adus-o Isus: Viaţa divină

1. Ce este viaţa divină?
Viaţa divină este Viaţa de iubire veşnică ce există în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt.
2. Când primim noi pentru prima oară viaţa divină?
Noi primim viaţa divină pentru prima oară la Botez.
3. Ce face în noi această viaţă divină?
Această viaţă divină ne face copii ai lui Dumnezeu, fraţi şi surori ai lui Cristos, moştenitori ai
cerului, temple ale Duhului Sfânt şi mădulare ale Bisericii, care este familia lui Dumnezeu.
4. Cu ce compară Isus Viaţa divină?
Isus compară Viaţa divină cu o comoară găsită într-un câmp şi pe care trebuie să o dobândim chiar
dacă ar trebui să pierdem totul.
5. Ce trebuie să facem pentru a putea păstra această comoară în inimile noastre?
Pentru a păstra această comoară, trebuie să rămânem prieteni ai lui Dumnezeu, adică să ascultăm
de poruncile sale şi să evităm a-l supăra prin păcat.
6. Care este păcatul care ne face să pierdem prietenia lui Dumnezeu?
Păcatul care ne face să pierdem prietenia lui Dumnezeu este păcatul grav.
Rugăciune: Act de dragoste.
LECŢIA NR. 15
Botezul lui Isus şi botezul nostru
Ce s-a întâmplat cu Isus după vârsta de 12 ani?
Observăm că faptul că Evangheliştii nu spun ce a făcut Isus între 12 şi 30 de ani. ei spun totuşi, că
în acest timp, Isus era tâmplar.
Sfântul Luca (2,51-53) spune: „El s-a întors la Nazaret. Era ascultător de Maria şi Iosif. Maria
păstra toate acestea în inima ei. Isus creştea şi progresa în rugăciune şi în har înaintea lui Dumnezeu şi a
oamenilor”. Fă şi tu ca el, deoarece el este modelul tău.

Reflectează acum la Botezul lui Isus

Îl găseşti în Mt 3,13-17; Mc 1,9-11; Lc 3,21-22; In 1,32-34.
Isus a fost botezat pe la vârsta de 30 de ani.
1. Isus nu avea nevoie să fie botezat
Într-adevăr, Ioan, profetul boteza pentru a-i încuraja pe oameni să-şi regrete păcatele. Ori, Isus nu
păcătuise niciodată. Dar el a vrut să se pună în rândul păcătoşilor, pentru a arăta că venea în mijlocul lor ca
să-i ajute. Ba chiar a luat locul lor pe cruce, pentru a ispăşi păcatele lor.

2. La botezul lui Isus, evanghelia ne învaţă, pentru prima dată, că în Dumnezeu sunt trei
persoane care se iubesc şi nu formează decât o singură fiinţă
Citeşte, de exemplu, Mt 3,16-17. Ce remarci?
Tatăl spune că Isus este Fiul său preaiubit şi Duhul Sfânt apare sub forma unui porumbel care
zbura deasupra lui Isus.
Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt se manifestă deci clar, pentru prima dată.
Abraham, Moise, David, profeţii, nu ştiau aceasta, dar ştiau că există un singur Dumnezeu.
Vom medita, deci, asupra acestui frumos mister al Sfintei Treimi. Căci atunci când ai fost botezat,
aceste trei persoane divine au venit să locuiască în tine.
Iată o comparaţie: ia trei lumânări aprinse, apropie flacăra lor una de alta. Ce se întâmplă? Ele sunt
atât de unite încât nu formează decât una singură. Şi deoarece focul reprezintă adesea iubirea, gândeşte-te
că Iubirea Tatălui, a Fiului şi a Sfântului Duh îi uneşte într-atât încât nu formează decât un singur
Dumnezeu.
Şi totuşi sunt trei persoane distincte. Ele sunt şi egale, adică toate trei există dintotdeauna şi vor
exista totdeauna, ele au aceeaşi putere Infinită, aceeaşi inteligenţă infinită, aceeaşi iubire infinită. Toate
trei trebuiesc adorate, lăudate şi să li se mulţumească.
Atunci când Dumnezeu decide să facă ceva în lume, cele trei persoane lucrează împreună, într-o
unire perfectă. Dar noi obişnuim să spunem, pe drept cuvânt, că Tatăl ne-a creat, că Fiul ne-a mântuit, că
Duhul Sfânt ne sfinţeşte. Este un limbaj pe care însuşi Isus l-a folosit în Evanghelie.
Ai remarcat că la Liturghie se adresează rugăciuni Tatălui, ce se termină astfel: „Ţi le cerem prin
Isus Cristos, Fiul tău, care vieţuieşte şi domneşte împreună cu tine şi cu Duhul Sfânt în toţi vecii vecilor”?
Ei bine, reţine că într-adevăr prin Isus, cu Isus şi prin Isus, noi îl cunoaştem şi îl iubim pe Tatăl,
suntem conduşi la Tatăl; şi aminteşte-ţi că această unitate de iubire, între Isus şi noi, este realizată prin
Duhul Sfânt.
Gândeşte-te la acest frumos mister, făcând semnul crucii, în numele...
3. Botezul pe care-l dădea Ioan Botezătorul nu producea efecte aşa de frumoase ca
sacramentul Botezului
Într-adevăr, botezul lui Ioan Botezătorul îi învaţă pe oameni să se convertească, să-şi schimbe viaţa
pentru a fi bine pregătiţi să-l asculte pe Mesia, în timp ce sacramentul botezului, instituit de Isus,
– ne dăruieşte viaţa divină;
– ne face copii ai lui Dumnezeu;
– fraţi şi surori ai lui Isus;
– temple ale Duhului Sfânt;
– moştenitori ai cerului;
– mădulare ale Bisericii;
– şterge în noi nu numai păcatul original (pentru copii mici), dar şi (pentru cei mai mari şi adulţi)
toate păcatele comise înainte de Botez.
Sacramentul Botezului este mult mai bogat decât botezul lui Ioan. Noi devenim copii adoptivi ai
lui Dumnezeu.

4. Ştii tu că, primind Botezul, treci de la moarte la viaţă?

Cineva a trecut deja de la moarte la viaţă: Isus, în ziua de Paşti (Mt 26 şi 27). El a învins moartea,
după ce o acceptase pentru a ne mântui. Dar această victorie el nu a obţinut-o numai pentru sine, ci şi
pentru a profita de ea toţi cei care sunt uniţi cu el.
Şi cine este unit cu el? Cel care primeşte botezul şi crede în cuvântul său. Vezi, după ce ai fost
botezat, ai trecut deja de la moarte la o viaţă nouă şi veşnică. Şi dacă rămâi fidel lui Isus, dezvolţi această
viaţă, în aşteptarea zilei când te va lua cu el în Împărăţia sa. Deci, reţine bine această frază: această trecere
de la moarte la viaţa nouă împreună cu Isus, începe la botez şi se numeşte Misterul pascal.

Misterul Sfintei Treimi

1. Cine ne-a revelat că în Dumnezeu sunt trei persoane?
2. De când există aceste trei persoane?
3. Cum se face că ele nu formează decât unul şi acelaşi Dumnezeu?
4. Cunoşti o comparaţie, luată din natură, care te poate ajuta să înţelegi un pic acest mister? Explic-
o (priveşte de exemplu soarele, trifoiul).
5. De ce vor să locuiască aceste trei persoane în inimile noastre?
6. Ce este un Mister? (Vezi lecţia 1)
7. De ce crezi tu în misterele pe care ni le-a descoperit Isus?
Desenează Botezul lui Isus
Scrie şi completează această rugăciune sub desen sau imagine:
– Tată, îţi mulţumesc pentru că.............................
– Isuse, Fiul lui Dumnezeu, îţi mulţumesc pentru că..........
– Duhule Sfânt, Duh de lumină şi de iubire, îţi mulţumesc pentru că......
Misterul Sfintei Treimi şi Botezul nostru
1. Cine a voit ca noi să fim botezaţi?
Isus a voit ca noi să fim botezaţi. El a spus apostolilor: „Mergeţi! Botezaţi toate popoarele, în
numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh” (Mt 28, 18-20).
2. Pe cine primim noi atunci când suntem botezaţi?
Atunci când suntem botezaţi, primim în noi cele trei persoane divine care nu formează decât un
singur Dumnezeu. Această prezenţă a lui Dumnezeu în noi se numeşte „viaţa divină” sau „harul sfinţitor”.
3. Ce alte efecte produce botezul?
Botezul şterge în noi, nu numai păcatul original (pentru copii mici), dar şi (pentru cei mai mari şi
adulţi) toate celelalte păcate comise înainte de botez. El face din noi copii adoptivi ai lui Dumnezeu, fraţii
şi surorile lui Isus, templele Duhului Sfânt, moştenitorii cerului şi mădularele Bisericii.
4. Botezul este o nouă naştere?
Da, aşa cum a învăţat şi Isus, botezul ne face să ne naştem la viaţa lui Dumnezeu (In 3,3). De aceea
tu nu poţi fi botezat decât o dată, căci o naştere nu se produce decât o dată
5. Biserica spune că botezul este un sacrament: ce este un sacrament?
Un sacrament este un semn exterior, care produce în inimă un har interior. De exemplu, la botez,
semnul exterior este apa şi cuvintele preotului – harul interior este venirea celor trei persoane divine.
6. Câte sacramente sunt?
Sunt 7 sacramente şi toate au fost instituite de Isus: Botezul, Mirul, Pocăinţa (Reconcilierea –
Spovada), Euharistia, Preoţia, Căsătoria, Ungerea Bolnavilor.
7. Cum trebuie să se comporte cel care a fost botezat?
Cel care a fost botezat trebuie:
– să creadă în Isus, Dumnezeu adevărat şi om adevărat;
– să lupte împotriva păcatului;
– să se comporte bine, încercând să-l imite pe Isus;
– să asculte de Biserică.
Rugăciune: Îngerul lui Dumnezeu.
Activităţi între Crăciun şi Postul Mare
Caută în Evanghelie:
1. Când a institui Isus Botezul? (Mt 28,9)
2. Botezul lui Isus. (Mt 3,13-17)
Apoi caută în ritualul botezului toate semnele:
1. Semnul crucii
2. Ungerea cu uleiul catecumenilor
3. Apa
4. Lumina
5. Ungerea cu Sfânta Crismă
6. Haina albă.
Caută în Evanghelie anumite texte.
De exemplu:
– pentru apă: In 4,10-15; 7,37-39; 19,34.
– pentru lumină: Mt 5,14-16; In 1,9-13; 3,19-21; 11,9-10.
– pentru ungere: Lc 4,17-21; Evr 1,9; In 2,20-27; Ex 30,22.
– pentru haina albă: Mt 22.11.
Apoi decorează, după ce ai scris un pasaj, fiecare semn.
LECŢIA NR. 16
Ispitirea lui Isus şi sacramentul Mirului
Pentru a da mărturie despre credinţa şi dragostea sa, poporul celor botezaţi trebuie să primească
sacramentul Mirului.

1. După ce ai fost botezat, ai intrat într-o mare familie: Biserica

Această familie, este familia fiilor şi a fiicelor lui Dumnezeu.
Este Biserica, pentru care papa, pe pământ este Tatăl.
Trebuie să se iubească şi să se ajute cei dintr-o familie?
Da, şi cu cât se ajută mai mult, cu atât e mai fericită.
Ei bine, dacă ai fost botezat, trebuie să-i iubeşti şi să-i ajuţi pe ceilalţi botezaţi, care sunt fraţii şi
surorile tale. Iubeşte-i cum îi iubeşte Isus, şi cu ajutorul lui Isus.
Dar nu trebuie să uiţi să faci tot atât de mult bine şi celor care nu sunt botezaţi, căci Dumnezeu
vrea ca şi aceştia să-l cunoască şi să-l iubească pe Isus, Fiul său.
Toţi cei botezaţi trebuie să se regăsească duminica la Liturghie. Este întâlnirea lor cea mai
importantă. Dar, cu colegii tăi botezaţi, încercaţi să faceţi unele întâlniri de rugăciune şi căutaţi împreună
ce servicii aţi putea aduce celor care îl ignoră pe Isus, precum şi tuturor celor care sunt în suferinţă.

2. Este uşor să ne comportăm ca adevăraţi fii şi fiice ale lui Dumnezeu?

Nu, pentru că în noi existe defecte, dorinţe rele şi pentru că diavolul, duşmanul nostru ne
încurajează să facem răul...
Ştii şi tu că există îngeri răi. Ei s-au revoltat împotriva lui Dumnezeu.
Satana, conducătorul lor, l-a ispitit şi pe Isus (Mt 4,1-11).
Citeşte relatarea Ispitirii lui Isus în pustiu. Vei remarca faptul că Isus nu s-a lăsat antrenat de
Satana.
Deci, atunci când simţi că inima ta e rea sau atunci când te întrebi dacă va fi bine sau rău să faci
ceva, cere-i lui Isus să te ajute să învingi răul şi să faci voinţa Tatălui din cer, aşa cum a făcut şi el în
momentul Ispitirii în pustiu.

3. Pentru a trăi ca adevăraţi copii ai lui Dumnezeu, avem nevoie de sacramentul Mirului?
Da, pentru că Isus nu vrea să ne ajute numai să învingem ispitele, el vrea ca noi să fim
mărturisitori.
Ce înseamnă acest lucru?
Aceasta înseamnă că noi trebuie să arătăm celorlalţi că Isus este prezent în noi. Cum vom arăta?
Prin cuvintele noastre bune, prin faptele noastre bune.
Isus vrea ca noi să vorbim altora despre el, ca noi să trăim ca el în mijlocul celorlalţi, chiar dacă
ceilalţi îşi bat joc de noi sau ne persecută.
Atunci, pentru ca să fim adevăraţi mărturisitori ai lui Isus, noi primim ajutorul unui sacrament, cel
al Mirului... Nu se primeşte decât o dată în viaţă, dar el lucrează în continuare în inimă, ca un izvor care,
după ce a ţâşnit, continuă să curgă.
De aceea acest sacrament ne comunică darurile minunate ale Duhului Sfânt ca în ziua de Rusalii,
în această zi, apostolii, reuniţi în jurul Fecioarei Maria, au văzut coborând deasupra lor flăcări de foc,
simboluri ale curajului, zelului şi iubirii pe care Duhul Sfânt le-a adus apostolilor (Fap 2,1-4).
Se obişnuieşte a se vorbi de 7 daruri ale Duhului Sfânt: înţelepciunea, înţelegerea, sfatul, puterea,
ştiinţa, evlavia şi frica de Dumnezeu.
Profetul Isaia numeşte numai 6 în cartea sa la cap. 11.
4. Astăzi îl vom contempla, aşadar, pe Isus care învinge ispitele diavolului şi vom admira
ajutoarele pe care el ni le transmite prin sacramentul Mirului.

Isus, învingător al răului

1. De ce este greu să te comporţi bine, ca adevărat copil al lui Dumnezeu?
2. Ce trebuie să faci pentru a rezista ispitelor diavolului?
3. Isus vrea ca noi să fim mărturisitorii săi. Ce înseamnă aceasta?
4. Care este sacramentul care ne ajută să fim adevăraţi mărturisitori ai lui Isus?
5. Scrie ce face Duhul Sfânt în noi (In 14,26).
Desenează-l pe Duhul Sfânt (sub formă de porumbel cu raze) care coboară deasupra persoanelor.
Scrie o rugăciune pe care o vei compune singur, pentru a-i cere un har Duhului Sfânt.
MIRUL (CONFIRMAŢIUNEA)
1. Ce este Mirul?
 Mirul este un sacrament care completează botezul.
El nu se primeşte decât o dată, pentru că, la fel ca botezul şi preoţia, imprimă în noi o marcă, un
sigiliu de neşters.
2. Cum completează Mirul sacramentul Botezului?
Mirul completează Botezul umplându-ne de Duhul Sfânt şi dăruindu-ne multe din darurile sale.
3. Ce face Duhul Sfânt în ziua Confirmaţiunii?
În ziua în care suntem miruiţi, Duhul Sfânt vrea să facă din noi mărturisitori ai lui Isus.
4. Cum devenim noi mărturisitori ai lui Isus?
Noi devenim mărturisitori ai lui Isus:
– încercând să-l facem cunoscut şi iubit;
– având curajul să spunem că îl iubim chiar dacă suntem batjocoriţi sau ameninţaţi să ni se facă
rău.
5. Când au devenit apostolii mărturisitori ai lui Isus?
Apostolii au devenit mărturisitori ai lui Isus în ziua da Rusalii, atunci când Duhul Sfânt a venit
asupra lor şi asupra sfintei Fecioare sub forma unor limbi de foc.
6. Apostolii au fost în continuare mărturisitori ai lui Isus?
Da, după aceea apostolii au fost adevăraţi mărturisitori ai lui Isus, deoarece:
– ei au plecat în toate colţurile lumii pentru a anunţa Evanghelia;
– ei au avut curajul să moară pentru Isus.
Rugăciune: Cred în Dumnezeu.
LECŢIA NR. 17
Isus ne spală de păcate prin sacramentul Reconcilierii sau Pocăinţei
1. Când ai făcut ceva rău, regăseşte imediat prietenia lui Isus
a) Tu l-ai supărat pe Tatăl ceresc.
Ai aflat deja, din învăţătura lui Isus, că el voia să ne elibereze de rău. Experienţa îţi arată de
asemenea, că uneori inima ta este rea şi îţi dai seama că alţii fac fapte condamnabile...
Când Tatăl nostru ceresc ne vede făcând lucruri rele, inima sa este supărată, întristată, rănită.
Vom studia mai târziu poruncile lui Dumnezeu şi vom citi în Evanghelie poruncile lui Isus. Atunci
vom înţelege mai bine ceea ce este bine şi ceea ce este rău.

b) Regretă şi împacă-te cu Domnul.

Pentru astăzi, gândeşte-te la acest lucru: ce faci când simţi că ai supărat pe cineva pe care îl
iubeşti? Îi ceri iertare şi te împaci cu el, nu-i aşa? Ei bine, fă la fel cu Tatăl tău din cer el este atât de bun,
încât te aşteaptă ca să te ierte şi să-ţi redea prietenia sa. El vine spre tine şi te cheamă la împăcare.
Regretă-ţi imediat păcatul.
Apoi, mergi ca să primeşti sacramentul pe care Isus l-a instituit pentru a te spăla de greşelile tale şi
a-ţi da forţa sa: sacramentul Împăcării (Reconcilierii) – Spovada.
Acolo îl vei întâlni pe Isus care îţi va da remedii invizibile pentru a te face mai puternic împotriva
răului şi vei redeveni prietenul său.

c) Într-o parabolă, Isus ne vorbeşte şi despre o haină de nuntă...

Căci, pentru a merge în ceruri, trebuie să fii prietenul lui Isus, să ai în inimă viaţa divină.
Isus ne-a făcut să înţelegem aceasta povestind parabola hainei de nuntă (Mt 22,1-11).
2. Evanghelia ne arată că Isus iubeşte pe păcătoşi şi vrea să-i salveze
El le cere să îndepărteze păcatul, să se întoarcă spre el, spre Tatăl său şi să primească iertarea de la
el.
Evanghelia ne relevă în permanenţă dragostea lui Isus pentru păcătoşi.
Era o femeie care păcătuise mult. Isus a primit-o cu o mare bunătate, când ea i-a arătat că-i pare
rău. (Lc 7,36-50).
Isus a intrat în casa lui Zaheu, care a fost foarte necinstit. El a convertit inima acestui om care a
promis să restituie ceea ce furase (Lc 19,1-10).
Isus a promis hoţului care s-a căit, răstignit lângă el, să-l primească în Paradis (Lc 23,39-43).
Era, de asemenea, o femeie din oraşul Samaria cu o comportare condamnabilă. Isus i-a vorbit cu
atâta răbdare şi bunătate, încât ea a fost profund impresionată (In 4,1-42).
Citeşte, de asemenea, povestea femeii adultere (In 8,1-11).
Isus a povestit de asemenea multe parabole, pentru a arăta că el vrea să-i salveze pe toţi cei care se
rătăcesc pe drumul răului: parabolele oiţei rătăcite şi regăsite, a banului de argint pierdut şi regăsit, a fiului
risipitor primit de tatăl său (Lc 15,1-32), parabola Bunului Păstor (In 10,1-16).
 3. Cui a dat Isus puterea de a ierta păcatele?
Isus a vrut ca episcopii şi preoţii să fie cei care iartă păcatele în numele său.
Aminteşte-ţi ceea ce a spus apostolilor (care erau primii episcopi) în seara de Paşti (In 20,19-23):
„Cei cărora le veţi ierta păcatele le vor fi iertate, cei cărora nu le veţi da iertarea, n-o vor avea”.
Fii fericit să întâlneşti un preot pentru a te împăca cu Isus.
Chiar dacă nu ai făcut păcate grave (de moarte), primeşte acest sacrament o dată pe lună sau chiar
mai des, dacă poţi.
Când preotul te iertă, o face în numele Bisericii, Mama noastră... Şi când spui „Mărturisesc lui
Dumnezeu Atotputernicul, recunosc în faţa fraţilor mei că am păcătuit...”, aceste cuvinte ale tale înseamnă
că păcatele tale nu l-au rănit numai pe Isus, ci şi pe toţi cei care sunt uniţi cu el.
O comparaţie te va ajuta să înţelegi mai bine acest lucru: când un răufăcător loveşte cu violenţă pe
cineva la cap, tot corpul se prăbuşeşte la pământ, şi dacă sângele curge, tot trupul riscă să moară.
Ei bine, Isus este capul tuturor membrilor Bisericii.
Când îl supărăm pe Isus printr-un păcat, îi rănim, de asemenea, prin el, pe toţi membrii Bisericii,
chiar dacă nu-ţi dai seama de aceasta.

Isus îmi spune: „Du-te şi nu mai păcătui!”

1. Explică ce este un păcat.
2. Cui a dat Isus puterea de a ierta păcatele?
3. Ce este cel mai necesar pentru a obţine iertarea păcatelor?
4. De ce trebuie să regretăm păcatele noastre?
5. E suficient să regretăm răul pe care l-am făcut?
6. Citeşte unul din pasajele din Evanghelie (indicate mai sus: explicaţiile paragrafului 2) care ne
arată bunătatea şi îndurarea lui Isus faţă de păcătoşi. Alege unul din ele. Povesteşte-l în opt rânduri şi arată
ce este, după părerea ta, cel mai important în acest pasaj.

Lipeşte desenul sau imaginea cuiva care se confesează, sau a Bunului Păstor, sau a unui pasaj din
Evanghelie: cel pe care tocmai l-ai povestit.

Sacramentul Pocăinţei sau al Împăcării

1. Noi toţi suntem păcătoşi?
Da, noi toţi suntem păcătoşi, şi sfântul Ioan a spus: „Dacă spunem că suntem fără păcat, ne înşelăm
pe noi înşine şi Adevărul nu este în noi” (Scrisoarea I In 1,8).
2. Cum se numesc păcatele care îl supără mult pe Domnul nostru?
Păcatele care îl supără mult pe Domnul nostru se numesc păcate grave sau de moarte.
3. Ce se petrece în inima noastră când am făcut un păcat grav?
Isus părăseşte inima noastră împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt. Noi pierdem viaţa divină, şi dacă
vom muri astfel, vom fi despărţiţi de Isus în iad pentru veşnicie.
4. Cum se numesc păcatele care îl supără mai puţin pe Domnul nostru?
Păcatele care îl supără mai puţin pe Domnul nostru se numesc păcate uşoare (lesne iertătoare,
veniale).
5. Ce se întâmplă cu inima noastră când am făcut un păcat venial?
Când am făcut un păcat venial:
– Isus rămâne în inima noastră, dar dragostea noastră pentru el scade. Viaţa divină e mai puţin
intensă în noi.
– Inima noastră începe să iubească mai mult răul – devenim mai puţin rezistenţi împotriva
demonului.
6. Ce trebuie să facem mai întâi, de îndată ce am făcut orice fel de păcat?
Mai întâi, trebuie să regretăm, gândindu-ne mai ales, la supărarea pe care i-am făcut-o lui Isus.
7. Dacă am făcut un păcat grav, e suficient doar să-l regretăm?
Nu, trebuie de asemenea să primim cel mai repede posibil sacramentul Reconcilierii (Împăcării).
Nu avem dreptul să ne împărtăşim, dacă n-am primit mai întâi acest sacrament.
8. În ce mod primim sacramentul Reconcilierii (Împăcării)?
Spunând cu sinceritate păcatele unui preot. Aceasta se numeşte spovada. confesiune (spovada)
este unicul mod normal şi obişnuit de a primi acest sacrament.
9. Când n-am făcut decât păcate veniale (uşoare), este util să ne spovedim (confesăm)?
Da, este util să mărturisim păcatele veniale (uşoare) din când în când (de exemplu în fiecare lună),
căci prin acest sacrament Isus ne dă mai multă forţă împotriva răului, iar dragostea noastră pentru el
creşte.

Rugăciune: „Mărturisesc lui Dumnezeu”.

LECŢIA NR. 18
Isus este pâinea vieţii veşnice şi Mielul jertfit
1. Îţi aminteşti de Mielul Pascal?
Mielul pascal al evreilor
Aminteşte-ţi istoria evreilor care erau nefericiţi şi maltrataţi de egipteni. Dumnezeu voia să-i
conducă spre Ţara Promisă, în Ţara Canaanului. Dar faraonul refuza să-i lase să iasă din Egipt.
De două ori Dumnezeu loveşte Egiptul prin diferite nenorociri care au fost numite „Plăgile
Egiptului”, pentru ca inima faraonului să se schimbe. Dar faraonul se încăpăţânează.
Atunci, Dumnezeu îi spune lui Moise: „Spune evreilor să ucidă un miel, să însemneze porţile lor
cu sângele mielului, să-l mănânce cu pâine necrescută, în picioare, cu toiagul în mână, gata de plecare...
căci, în această noapte, îngerul meu va lovi primii născuţi din toate casele care nu vor fi însemnate cu
sângele mielului” (adică casele egiptenilor).
Cine, deci, a fost salvat în acea noapte?
Aceia a căror casă fusese însemnată cu sângele mielului (care a fost numit mielul Paştelui, mielul
pascal, pentru că „paşti” înseamnă trecere: trecerea Domnului).

Noul Miel pascal

Ei bine, meditează la acest lucru: noi suntem noul popor al lui Dumnezeu.
Există un nou Miel pascal, care a fost ucis, jertfit: acesta este Isus.
Noi suntem însemnaţi cu sângele acestui Miel pascal în ziua botezului. Acest semn ne eliberează
de duşmanul nostru, diavolul, şi ne dă mântuirea veşnică.
Ca şi evreilor, Dumnezeu Tatăl nostru ne spune să mâncăm din acest Miel pascal (în Împărtăşanie)
pentru a merge spre cer, care este noul pământ promis.

2. Îţi aminteşti de asemenea, mana care le-a fost dată în pustiu?

Într-adevăr, ei aveau de făcut un drum lung până să ajungă în Ţara promisă. Trebuiau să mănânce,
altfel ar fi murit înainte de a ajunge acolo!
Şi Dumnezeu îi hrănea în fiecare zi cu o hrană venită din cer. Ei numeau această hrană dată de
Dumnezeu: „mană”.
Şi acum, există o altă mană care vine din cer: aceasta este sfânta Euharistie. Ea este dată de
Dumnezeu Bisericii, noul popor al lui Dumnezeu.
Şi această pâine minunată, care ne comunică harurile Duhului Sfânt este Isus însuşi, Isus prezent în
Euharistie, prezent cu Trupul, Sângele, Sufletul şi Divinitatea sa.

3. „Da, Isus este Pâinea Vieţii”

Citeşte tot capitolul al şaselea din Evanghelia după sfântul Ioan. Îl vei auzi pe Isus, el însuşi,
spunându-ţi:
„Eu sunt Pâinea Vieţii.
Cine mănâncă această pâine va trăi veşnic.
Cel care mănâncă Trupul meu şi bea Sângele meu are viaţa veşnică.
Căci Trupul meu este adevărata hrană şi Sângele meu adevărata băutură.
Cel care mănâncă Trupul meu şi bea Sângele meu trăieşte în mine şi eu trăiesc în el” (In 6,53-56).
Învaţă pe de rost aceste cuvinte ale lui Isus.
4. În Euharistie, Domnul Isus ne uneşte în dragostea sa
Dacă eu şi ceilalţi îl primim pe Isus în sfânta Împărtăşanie, Isus ne uneşte pe toţi într-o mare iubire
prin puterea Duhului Sfânt.
Ai dreptul să doreşti răul celui care, ca şi tine îl primeşte pe Domnul Isus?
Nu, dimpotrivă, trebuie să-i vrei numai binele, cât mai mult bine posibil.
Isus, care este în tine, a vrut să moară pentru orice om, pentru fiecare om.
Şi tu, ca şi Isus, trebuie să vrei să te oferi, să te sacrifici pentru binele celorlalţi.
Aşadar: când tu primeşti sfânta Euharistie, Isus uneşte inima ta cu cea a fraţilor tăi.
De aceea Isus ne spune:
„Iubiţi-vă unii pe alţii aşa cum v-am iubit eu” (In 13,4).
„Luaţi şi mâncaţi: acesta este Trupul meu jertfit pentru voi”.
1. La liturghie, Isus reînnoieşte şi actualizează ceea ce a făcut în Joia sfântă, în Vinerea Sfântă, în
ziua de Paşti.
* La liturghie, ca şi în Joia Sfântă, Isus................
* La liturghie, ca şi în Vinerea Sfântă, Isus............
* La liturghie, ca şi la Paşti, Isus...................
2. La liturghie, Isus hrăneşte sufletele noastre în două moduri. Care?
 3. Dacă ai făcut un păcat de moarte, ce trebuie să faci înainte de a te împărtăşi?
4. Trebuie să continui trăirea liturghiei tale toată săptămâna. Cum?
Desenează: un preot care celebrează liturghia în mijlocul credincioşilor adunaţi.
Scrie dedesubt o rugăciune pentru a-i mulţumi lui Isus că se dă drept hrană.
Sacramentul Euharistiei
1. De ce Euharistia este cel mai mare sacrament?
Euharistia este cel mai mare sacrament pentru că Isus este prezent în el cu Trupul şi Sângele său,
cu Sufletul şi Divinitatea sa.
2. În ce moment Isus devine prezent pe altar, sub chipul pâinii şi al vinului?
În momentul consacrării, când preotul spune cuvintele lui Isus: „Acesta este Trupul meu”. „Acesta
este sângele meu”. În acel moment, pâinea şi vinul devin cu adevărat Trupul şi Sângele lui Isus.
3. Cine are puterea de a schimba pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele lui Isus?
Numai preoţii au primit această putere de la însuşi Isus, când a spus apostolilor săi în Joia Sfântă:
„Faceţi aceasta în amintirea mea”.
Pentru a fi preot trebuie să primeşti sacramentul preoţiei.
4. Care sunt principalele părţi ale liturghiei?
Acestea sunt:
– la început, liturghia Cuvântului;
– la mijloc, Ofertoriul şi rugăciunea euharistică;
– la sfârşit Împărtăşania.
5. Ce facem la liturghia Cuvântului?
La liturghia Cuvântului ascultăm texte: din Vechiul Testament, Scrisorile apostolilor, Evanghelie şi
predica preotului.
6. Ce fac credincioşii în timpul rugăciunii euharistice?
În timpul rugăciunii euharistice credincioşii se unesc cu sacrificiul lui Isus, oferind Tatălui, prin
intermediul preotului, munca lor, bucuriile lor, necazurile lor, sufletele şi trupurile lor.

Rugăciune: Citeşte poruncile Bisericii.

LECŢIA NR. 19
Sfânta Liturghie este comoara Bisericii, poporul lui Dumnezeu
1. „Vei sfinţi Ziua Domnului!”
Tu cunoşti a 3-a poruncă a lui Dumnezeu: „Vei sfinţi ziua Domnului!”
Ziua Domnului, la creştini, este duminica, pentru că Isus a înviat într-o duminică.
2. Duminica, mergi la sfânta Liturghie împreună cu prietenii lui Dumnezeu
Cum sfinţeşti tu Ziua Domnului?
Trebuie să o sfinţeşti participând la sfânta Liturghie împreună cu ceilalţi creştini. De ce este
importantă sfânta Liturghie? Pentru că ea perpetuează şi face prezentă jertfa crucii. Numai datorită jertfei
lui Isus oferită pe altar creştinii pot trăi ca adevăraţi copii ai lui Dumnezeu, pentru că la fiecare sfântă
Liturghie, Isus le împărtăşeşte roadele jertfei de pe cruce.
Sfânta Liturghie este foarte importantă şi pentru alte două motive:
– ea este un cadou (cel mai frumos dintre toate) pe care noi îl oferim Tatălui ceresc, pentru a-l
adora, a-l lăuda, a-i mulţumi împreună cu Isus şi de asemenea pentru a-i cere iertare;
– apoi, ea îi adună pe creştini în jurul lui Isus în unitatea credinţei şi a dragostei, ca o mare familie
care nu formează decât o singură inimă.
Gândindu-ne la toate acestea, înţelegi de ce Biserica, mama noastră, ne spune, din partea lui
Dumnezeu, că trebuie să sfinţim Ziua Domnului participând la sfânta Liturghie în fiecare duminică.
Este un lucru grav să nu participi la liturghia de duminică, atâta timp cât nu există nici un motiv
foarte important să lipseşti?
Înainte de a răspunde la această întrebare, trebuie să ne gândim, cu multă iubire, la nenumăraţii
catolici care nu ştiu bine ce este Liturghia. Mulţi nu au fost bine informaţi despre misterul lui Isus; li s-a
prezentat rău învăţătura lui sau nu au dat atenţie importanţei acestei învăţături; pe parcursul studiilor lor
sau la locul lor de muncă, foarte multe lucruri i-au îndepărtat de persoana lui Isus şi de poruncile sale.
Bineînţeles, e regretabil! Dar ignorăm în ce măsură conştiinţele lor îl supără pe Dumnezeu,
deoarece aceasta nu este neapărat şi în orice caz nu total vina lor. Nu putem deci să-i condamnăm atunci
când nu fac ceea ce le porunceşte Isus şi Biserica. De exemplu, atunci când Biserica spune, pe bună
dreptate, că liturghia de duminică este, pentru orice catolic, o necesitate şi o exigenţă importantă a
credinţei, noi ignorăm dacă sunt vinovaţi când lipsesc de la liturghie, dar noi nu trebuie să le imităm
exemplul.
Înţelegi de ce trebuie să treacă pe primul loc în ordinea priorităţilor liturghia de duminică, în afară
de cazul că suntem bolnavi, sau dacă, din caritate, trebuie să facem un serviciu foarte important în acelaşi
timp al liturghiei, unei persoane care are nevoie de noi şi nu poate aştepta.
Iată de ce, îi vei produce o mare supărare lui Dumnezeu dacă nu participi la sfânta Liturghie în
fiecare duminică, în afară de cazul când îţi este refuzată permisiunea de a participa sau dacă ai mari
dificultăţi pentru a te deplasa. Nu căuta motive false de a lipsi de la liturghie. Mai întâi Isus. Apoi
distracţiile tale.

3. Cum să participăm bine la sfânta Liturghie?

a) Mergem la Liturghie ca spectatori. Trebuie să luăm parte din toată inima, în mod activ.
Cântăm, ne rugăm, ne oferim inima şi viaţa noastră întreagă, facem aceasta împreună cu ceilalţi, cum
putem mai bine.
b) Apoi nu ezita să-l primeşti pe Isus în sfânta Împărtăşanie.
Isus doreşte să vină la fiecare din fraţii şi surorile sale. Ştii, doar, că a spus: „Cel care mănâncă
trupul meu şi bea sângele meu trăieşte în mine şi eu în el”.
El a spus de asemenea: „Dacă me iubeşte cineva, noi (cele trei persoane divine) vom veni la el şi
ne vom face locuinţă în el”.
Aceste cuvinte trebuie să te încurajeze şi să te împărtăşeşti la fiecare liturghie.
Noi trebuie să ne împărtăşim cu multă iubire şi respect. Mergând şi revenind de la împărtăşanie, nu
fi distrat, fii atent, recules şi bucuros.
c) Ce trebuie să faci înainte de a te împărtăşi, dacă ai făcut un păcat?
Dacă ai comis o greşeală gravă, adică un păcat de moarte, nu trebuie să te împărtăşeşti înainte de a primi
sacramentul reconcilierii (Spovada).
Şi chiar dacă nu ai făcut decât păcate veniale, trebuie, înainte de a te împărtăşi, să le regreţi sincer
şi să-i promiţi lui Isus de a folosi tot curajul tău pentru a nu le mai face.

4. O problemă importantă: vei merge la Liturghie, dacă acest lucru te-ar costa mult?
Dacă nu ar fi multă lume la liturghie, dacă lumea nu ar cânta mult, dacă biserica ar fi friguroasă,
murdară şi neîmpodobită, dacă preotul ar fi bătrân sau ar vorbi cu dificultate, dacă ar trebui să te scoli
devreme pentru Liturghie şi dacă alţii ar râde de tine, ai spune: „Nu mă interesează Liturghia. Nu merită să
merg. ”?
Tu ştii că la sfânta Liturghie Isus se oferă pentru noi şi pretutindeni unde se celebrează o liturghie,
este o mare comoară pe care Isus ne-o dăruieşte chiar dacă aceasta se întâmplă într-un loc mai puţin
agreabil. Liturghia unui sărman preot bătrân, într-o biserică săracă, cu numai câteva persoane, are o mare
valoare pentru Dumnezeu şi pentru noi – la fel ca o frumoasă liturghie cântată de popor, de papa,
împreună cu o mare mulţime, în Biserica Sfântului Petru din Roma.
Şi noi, chiar dacă ceilalţi nu merg la liturghie şi refuză să asculte de chemarea lui Isus care le
dăruieşte viaţa sa şi îi mântuieşte de moartea veşnică, tu nu trebuie să te laşi antrenat de indiferenţa sau de
glumele celorlalţi. Isus a spus: „Cel care se ruşinează de mine în faţa oamenilor, mă voi ruşina şi eu de el
în faţa Tatălui meu” (Mt 10,33).

Liturghia este marea noastră bogăţi

1. Ce reprezintă mica picătură de apă pe care preotul o pune în potir la Ofertoriu?
2. De ce există o aşa mare indiferenţă între cantitatea de vin şi cantitatea de apă la sfânta Liturghie?
3. Ce trebuie să faci pentru a-l primi bine pe Isus în sfânta Împărtăşanie?
4. Ce este Trupul Mistic al lui Cristos? (vezi cap. 29, paragraf b)
5. Sfânta Liturghie dezvoltă legăturile de iubire care îi unesc între ei pe copii lui Dumnezeu? Cum?
6. De ce liturghia din fiecare duminică este necesară creştinilor?
Desenează o ostie deasupra unui potir şi scrie o rugăciune către Isus, pentru a-i spune că tu crezi în
Sfânta Euharistie şi că îi mulţumeşti pentru această prezenţă.

Sfânta Euharistie
1. Ce este Sfânta Euharistie?
Sfânta Euharistie este, înainte de toate, un sacrificiu pe care Isus îl oferă prin ministerul preoţilor,
dar ea este şi o adunare, o masă, o mulţumire.
2. De ce spui tu că liturghia este, înainte de toate, un sacrificiu?
Spun că liturghia este, înainte de toate, un sacrificiu, pentru că, pe altar, Isus face prezent şi
perpetuează sacrificiul Crucii şi că se oferă Tatălui său pentru mântuirea noastră. Ne face să profităm, de
asemenea, la fiecare liturghie, de roadele jertfei de pe Cruce. În acelaşi timp noi oferim, împreună cu le şi
prin el muncile noastre, bucuriile noastre şi necazurile dintr-o săptămână.
3. La liturghie, Isus ne invită la o adunare?
Da, la liturghie Isus ne invită la o adunare, deoarece creştinii formează o familie şi lui Dumnezeu îi
place să-i vadă adunaţi în jurul Fiului său. Reunindu-ne la liturghie, pentru lauda lui Dumnezeu, ei arată că
vor să se iubească ca şi copii aceluiaşi Tată.
4. La liturghie, Isus ne invită la o cină?
Da, la liturghie Isus ne invită la o cină:
– pentru că la liturghie Isus ne dăruieşte adevăratul său Trup şi Sânge ca hrană a sufletelor noastre
în Sfânta Împărtăşanie;
– pentru că ne dă şi Cuvântul său ca să ne înveţe.
5. De ce spui tu că Liturghia este o mulţumire?
Spun că Liturghia este o mulţumire pentru că la liturghie, împreună cu Isus, noi îi mulţumim
Tatălui pentru toate darurile sale şi îi mulţumim lui Isus că ne-a împărţit comorile morţii şi Învierii sale.
6. Atunci când pleci, la sfârşitul liturghiei, trebuie să îndeplineşti vreo misiune?
Da, la sfârşitul liturghiei sunt trimis de Isus pentru a-i ajuta pe ceilalţi şi să-i atrag spre el.
7. După sfânta liturghie, este Isus prezent în sfânta Euharistie?
Da, Isus este prezent în sfânta Euharistie după liturghie, deoarece hostiile păstrate în Tabernacol au
fost consacrate în timpul unei liturghii precedente.
Este de recomandat deci, să mergem şi să-l adorăm pe Isus în timpul zilei, în biserică, aproape de
Tabernacol.

Rugăciune: Act de dragoste.

LECŢIA NR. 20
Isus ne învaţă să ne rugăm
El a făcut minuni
Isus anunţă vestea cea bună
El e modelul nostru
Suntem aproape la jumătatea celui de-al II-lea trimestru, la egală distanţă între Crăciun (naşterea
lui Isus) şi Paşti (moartea şi învierea).
Ar fi bine să-l contemplăm puţin pe Isus în timp ce anunţă Vestea cea bună mulţimilor din
Palestina, face minuni şi dă exemplul virtuţilor sale.

1. Ce veste bună anunţă Isus?

Tot ceea ce el învaţă vei găsi pretutindeni în Evanghelii.
a) Poţi citi în chip deosebit evanghelia lui Matei (cap. 5, 6, 7).
Vei găsi predica de pe munte (Mt 5,3-12) unde Isus îţi arată calea fericirii, a adevăratei fericiri. Dar
fii atent: această fericire, adevărata fericire, este contrară falsei fericiri pe care o caută atâţia oameni.
b) Vei găsi Vestea cea bună şi în capitolele 11-18 de la sfântul Luca. Vei descoperi aici, în chip
deosebit, gingăşia Inimii Dumnezeului nostru.
c) În evanghelia după sfântul Ioan (cap. 15, 16, 17), Isus îţi vorbeşte despre porunca cea nouă a
dragostei frăţeşti.
d) Dar Isus vorbeşte şi despre importanţa rugăciunii şi te învaţă să te rogi (Lc 11,1-13; 18,1-8).
Rugăciunea este respiraţia sufletului. Atunci când trupul nu mai respiră se asfixiază şi moare. Când nu ne
mai rugăm pierdem simţul prezenţei lui Dumnezeu şi riscăm moartea veşnică.
Isus a recomandat să ne rugăm mult şi ne-a dat exemplu în acest sens. A te ruga înseamnă a vorbi
cu Dumnezeu pentru a-l lăuda, a-i mulţumi, a-i cere iertare şi ajutor. Nu eşti obligat să foloseşti formule
gata făcute, dar este bine să cunoşti mai ales Tatăl nostru, Bucură-te Marie şi Crezul. Trebuie să ne rugăm
lui dumnezeu cu inima, deoarece prin inimă suntem uniţi cu el.
Citeşte cu atenţie, la sfârşitul acestui capitol toate întrebările care tratează despre rugăciune.
2. Ce minuni a făcut Isus pentru a ne deschide mintea şi inima pentru Vestea cea bună?
Isus a făcut tot felul de minuni:
a) El îşi arată puterea asupra naturii:
– schimbând apa în vin (In 2);
– mergând pe mare (Mt 14,22-23);
– potolind furtuna (Mc 4,35);
– oferind Apostolilor o pescuire minunată (Lc 5,1-11; In 21,1-14).
b) El îşi arată Forţa asupra bolii:
– vindecă pe leproşi (Lc 17,11-18; Mt 8,1-4);
– pe paralitici (Mc 2,1-12; In 5,5-1);
– pe fiul centurionului (Mt 8,5-13);
– un bărbat cu mâna uscată (Mc 3,1-6);
– soacra lui Petru (Mt 8,14);
– un orb din naştere (In 9);
– pe doi orbi (Mt 9,27-31).
c) Mai ales, el este Învingător asupra morţii:
El învie trei morţi:
– pe fiul văduvei din Naim (Lc 7,11-17);
– pe fiica lui Iair (Mt 9,18-26);
– pe prietenul său Lazăr (In 11).
d) Îi eliberează pe cei posedaţi de diavol. (Lc 8,26-39; 9,37-43; 4,31-37).
3. În sfârşit, ce exemple ne dă Isus?
Isus ne dă multe exemple. ar trebui chiar să spunem că el este un exemplu perfect.
El nu caută bogăţia. Se naşte şi trăieşte în sărăcie.
Îi iubeşte pe săraci, pe bolnavi, pe păcătoşi, pe cei care suferă.
Nu este orgolios. Îi iartă pe cei care îi vor răul.
Se sacrifică mult pentru a-i sluji pe ceilalţi.
Este sincer şi cinstit, nu spune minciuni.
Nu caută să păgubească (să înşele) pe alţii. Nu se răzbună.
Este pur şi nu spune vorbe necuviincioase (grosolane).
Se roagă fără încetare Tatălui.
Participă la rugăciune în ziua Domnului (Sabatul).
Dacă citeşti atent Evanghelia, vei descoperi la Isus multe alte calităţi.
Deci este clar: modelul tău este Isus!
Sf. Ioan ne-a spus aceste cuvinte: „Cel care pretinde că este unit cu Dumnezeu, trebuie să trăiască
aşa cum a trăit Isus” (Scrisoarea I In 2,6).
Şi Isus a spus în Joia Sfântă: „Eu v-am dat exemplul meu, pentru ca voi să faceţi aşa cum am făcut
eu pentru voi” (In 13,15).

Tatăl ne spune că trebuie să-l ascultăm pe Isus

1. Ce veste bună anunţă Isus? (citeşte a, b, c, d).
2. Care sunt cele două momente în care Dumnezeu Tatăl a spus că Isus este Fiul său Preaiubit? (Mt
3,13-17; 17,1-5).
3. Povesteşte episodul schimbării la Faţă a lui Isus. Nu o copia (Lc 9,28-36).
4. Ce exemple ne dă Isus? Alege 6 din ele.
Isus ne învaţă se ne rugăm
1. Isus a spus că trebuie să ne rugăm?
Da, Isus a spus: „Vegheaţi şi rugaţi-vă în orice moment” (Lc 21,36).
Trebuie deci să ne rugăm mult, mai ales dimineaţa, seara şi ori de câte ori putem.
2. Isus se ruga des?
Da, Isus se retrăgea adesea în locuri izolate pentru a se ruga (Lc 5,16) şi petrecea chiar nopţi întregi
rugându-se Tatălui său (Lc 6,12).
3. Cum trebuie să ne rugăm?
Trebuie să ne rugăm:
– folosind formulele pe care le-am învăţat;
– făcând o conversaţie liberă cu Dumnezeu, cu sfânta Fecioară sau cu sfinţii.
4. Ce trebuie să spunem în rugăciune?
În rugăciune trebuie:
– mai întâi, să-l lăudăm şi să-i mulţumim lui dumnezeu, să acceptăm voinţa sa;
– să exprimăm regretul greşelilor noastre;
– să cerem multe haruri pentru noi şi ceilalţi.
5. Trebuie de asemenea să ne rugăm în comunitate?
Da, trebuie de asemenea să ne rugăm împreună, căci Isus a spus: „Când doi sau trei se unesc în
numele meu, eu sunt în mijlocul lor” (Mt 18,20). Cea mai bună rugăciune comunitară este liturghia.
6. Care sunt cele mai frumoase rugăciuni?
Cele mai frumoase rugăciuni sunt:
– Tatăl nostru, pe care Isus ne-a învăţat-o;
– Bucură-te, Marie, care conţine cuvintele îngerului Gabriel şi ale sfintei Elisabeta;
– Cred în Dumnezeu.
7. Pentru cine trebuie să cerem haruri în rugăciune?
În rugăciune trebuie să cerem haruri:
– pentru părinţi, prieteni şi chiar duşmanii noştri;
– pentru toţi cei ce suferă, pentru papa şi Biserică;
– pentru sufletele din purgator;
– şi, în sfârşit, pentru noi înşine.
Rugăciune: Adu-ţi aminte.
Activităţi de grup: Postul Mare
Să pregătim împreună sărbătoarea Paştelui
Isus te invită să imiţi exemplul său.
Ştii că el şi-a impus multe privaţiuni timp de 40 de zile în pustiu.
Ştii că a trăit în sărăcie. Ştii că s-a îngrijit foarte mult de alţii.
În sfârşit, tu ştii că şi-a oferit suferinţele răstignirii pentru mântuirea ta şi a fraţilor tăi.
Fă şi tu la fel, pentru a învia împreună cu el.
Dar el doreşte ca sacrificiile tale să se unească cu cele ale colegilor tăi pentru ca astfel să învăţaţi
să vă încurajaţi unii pe alţii şi să trăiţi ca fraţi şi surori.
Atunci, iată un plan de activităţi de grup pentru ca acest Post Mare să dezvolte, în acelaşi timp, în
voi toţi, sentimente de mare dragoste frăţească, în unire cu toţi fii şi fiicele Bisericii.
Priviţi acest desen: acesta va fi un panou mare, care va fi amplasat în biserică în timpul Postului
Mare.
În acest desen există silueta unei persoane care vă reprezintă pe toţi (în verde). Ea înaintează pe
drum (în gri). Această siluetă întâlneşte un semn de întrebare (maro închis), o săgeată (portocaliu), un
soare (galben), o cruce (roşu) şi ajunge la Isus Înviat (alb).
Fiecare din aceste semne vă preocupă timp de o săptămână: prima săptămână de la punctul de
pornire până la semnul întrebării etc.
Sunt 5 săptămâni. La fiecare semnalizare există o frază:
– la semnul întrebării: „Încotro duce acest semn?”
 – la săgeată: „Dacă mă iubiţi, păstraţi poruncile mele!”
– la soare: „Doamne, fii lumina mea pe căile vieţii”.
– la cruce: „Sfântă cruce, tu ne vei mântui.”
– la Isus Înviat: „Aleluia! Cristos e Învingătorul morţii!”
Ce vom face împreună?
Veţi face eforturi:
– pentru a vă ruga mai mult şi mai bine;
– pentru a dărui celorlalţi ceva;
– pentru a vă lipsi de unele plăceri;
– pentru a primi pe toţi cu politeţe.
Rugăciune: Pomană – Renunţare – Primire.
Cum vom împodobi panoul?
Veţi lipi, în fiecare săptămână, mici pietre de hârtie pe acest drum.
Aceste pietre sunt de culoare gri: ele reprezintă renunţările voastre din timpul Postului Mare.
Veţi scrie pe spatele acestor pietre natura eforturilor pe care le-aţi făcut. De exemplu: rugăciune...,
pomană..., renunţare..., primire.

Atenţie! Este foarte important să fiţi sinceri, să nu lipiţi pietre dacă nu aţi făcut nimic. Isus vede
totul. El ştie dacă spuneţi adevărul sau minţiţi. Atunci, e inutil să încerci să-l înşeli.
LECŢIA NR. 21
Iată timpul Postului Mare
Primul efort: Pune-l pe Dumnezeu pe primul loc în inima ta
primele trei porunci ale lui Dumnezeu
Postul Mare ţine 40 de zile.
Isus ne-a dat exemplu impunându-şi un timp de privaţiune şi de rugăciune timp de 40 de zile, în
pustiu (Mt 4,1-11).
Îţi aminteşti, de asemenea, că poporul evreu a călătorit 40 de ani (nu 40 de zile) prin pustiu, înainte
de a intra în Ţara Promisă. Această călătorie a fost foarte dificilă.
Postul Mare începe în Miercurea Cenuşii şi se încheie 40 de zile mai târziu, în ziua de Paşti, când
Isus intră în slavă după suferinţele pătimirii sale. (Nu se numără duminicile în cele 40 de zile).

1. Ce ne spune Isus în timpul Postului Mare?

a. Isus ne spune mai întâi: „Cu adevărat îl pui tu pe Dumnezeu pe primul loc în viaţa ta?
Îţi aminteşti că am zis într-o zi: „Tu trebuie să-l iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima
ta, din tot sufletul tău, din toate puterile tale” (Mt 22,37).
Într-o altă zi, în ajunul morţii mele, am spus apostolilor mei: „Rămâneţi în dragostea mea. Dacă
veţi asculta de poruncile mele veţi rămâne în iubirea mea, aşa cum eu am ascultat de poruncile Tatălui
meu şi rămân în dragostea sa” (In 15,9-10).
Vezi, dacă îl iubeşti cu adevărat pe Tatăl Ceresc, asculţi de poruncile sale, deoarece tu ştii că el
doreşte fericirea ta atunci când îţi arată calea de urmat pentru a merge la cer. E ceea ce ne aminteşte
sfântul Ioan în prima sa Scrisoare (2,3-5).

b. Îţi spune apoi: „Intră pe poarta cea strâmtă căci largă este poarta şi uşoară este calea care duce la
pierzare” (Mt 7,13-14).
Ştii că Isus a mai spus: „Cel care nu-şi ia crucea şi nu mă urmează, nu poate fi ucenicul meu” (Lc
14,27).
Aceste cuvinte ale lui Isus arată că Vestea sa bună cere să ne luptăm împotriva răului care este în
noi şi în jurul nostru: orgoliu, egoism, viclenie, necurăţie...
Trebuie să-i oferim de asemenea Tatălui Ceresc, fără a murmura, suferinţele şi necazurile vieţii, aşa
cum Isus şi-a oferit Crucea.
Toate acestea cer un efort...
c. Isus a mai spus: „Îl vei iubi pe aproapele tău ca pe tine însuţi” şi a adăugat în ajunul morţii sale:
„Iubiţi-vă unii pe alţii, aşa cum v-am iubit eu” (Mt 22,39; In 15,12).
Este a doua poruncă şi e asemănătoare cu prima.
Iubesc eu cu adevărat lumea întreagă, chiar şi pe cei care mă agasează, pe cei de care alţii îşi bat
joc, pe cei care îmi fac rău? Ştiu să iert la fel ca Isus?

2. Ce trebuie să faci împreună cu Isus în timpul Postului Mare

a) Îl voi pune pe Dumnezeu pe primul loc în inima mea.
Voi reciti primele trei porunci ale lui Dumnezeu şi voi încerca să le pun în practică:
– participând la sfânta Liturghie în fiecare duminică;
– adorând, lăudând şi mulţumind lui Dumnezeu zilnic, cel puţin dimineaţa şi seara;
– cerându-i iertare pentru necazurile ce i le-am făcut;
– rugându-mă sfintei Fecioare Maria, mama mea cerească (o decadă sau mai multe);
– participând la Calea Sfintei Cruci vinerea, împreună cu alţi creştini.
b) Voi încerca să intru pe poarta cea strâmtă şi, la fel ca Isus, să-mi duc crucea. Cum?
– Îmi voi impune unele renunţări, lipsuri pentru a mă obişnui să fiu stăpânul trupului meu;
– Voi mânca mai mult din ceea ce nu-mi place şi mai puţin din ceea ce îmi place;
– Voi încerca să fiu mai ascultător, fără a murmura, să fiu mai puţin urâcios, mânios sau leneş;
– Dimineaţa mă voi scula fără întârziere;
– Voi privi mai puţin la televizor, pentru a mă ruga mai mult sau pentru a citi Evanghelia;
– Voi oferi suferinţele şi grijile mele, zilnic, în unire cu Isus care şi-a purtat crucea;
– Pentru a asculta de sfânta Biserică, Mama mea, nu voi mânca vinerea carne în timpul Postului
Mare.
c) Voi încerca să-i iubesc pe ceilalţi aşa cum îi iubeşte Isus.
Îi voi ajuta pe părinţii mei, pe cei care toată lumea îi abandonează, voi fi politicos cu colegii mei,
cu fraţii sau surorile, voi fi darnic cu ei, dăruindu-le ceea ce am.
Voi încerca să nu râd de alţii, să nu-i vorbesc de rău.
Mă voi servi la masă după ce s-au servit ceilalţi.
Voi fi politicos cu toţi.
 Cu ajutorul sfintei Fecioare să începem cu generozitate Postul Mare pentru a învia la o viaţă nouă,
în ziua de Paşti.

Să intrăm cu Isus în cele 40 de zile ale Postului Mare

1. Când începe şi când se sfârşeşte Postul Mare?
2. Ce înseamnă impunerea cenuşii la începutul Postului Mare?
3. Isus a făcut trei lucruri principale atunci când era în pustiu. Care? (Vei putea răspunde dacă
citeşti Mt 4,1-11).
4. Ce vei putea face în timpul Postului Mare pentru a-l imita pe Isus? (Citeşte ultimele paragrafe, b
şi c din pagina precedentă).
5. Isus ne spune că atunci când postim nu trebuie să avem o faţă tristă (Mt 6,16). Ce înseamnă
aceasta?

Desenează pe cineva care-l ajută pe un altul. De exemplu, în timpul Postului Mare să-l reaşez pe
Dumnezeu pe primul loc – ascultând de primele 3 porunci.

1. Învaţă primele 3 porunci ale lui Dumnezeu.

2. Care este prima noastră datorie faţă de Dumnezeu?
Prima noastră datorie faţă de Dumnezeu este să-l adorăm şi să-l iubim mai mult decât orice.
3. De ce trebuie să-l adori pe Dumnezeu şi să-l iubeşti mai mult decât orice?
Trebuie să-l ador şi să-l iubesc pe Dumnezeu mai mult decât orice pentru că:
– El este Creatorul nostru, Stăpânul cerului şi al pământului;
– El ne-a dăruit totul;
– este un Tată infinit de bun.
4. Care este modalitatea cea mai bună de a-l adora şi iubi pe Dumnezeu?
Modalitatea cea mai bună de a-l adora şi a-l iubi este de a-l asculta, deoarece, când ne porunceşte,
este mereu spre binele nostru.
5. Cine este cel care a ascultat cel mai bine de Dumnezeu?
Cel care a ascultat cel mai bine de Dumnezeu este Isus, Fiul său unic, care a spus: „Eu fac
totdeauna ceea ce îi place Tatălui meu” (In 8,29).
6. Ce a făcut Isus foarte măreţ pentru a asculta de Tatăl său?
Pentru a asculta de Tatăl său, Isus a murit pe cruce, oferindu-se ca jertfă pentru mântuirea tuturor
oamenilor.
LECŢIA NR. 22
Al II-lea efort al Postului Mare: respectă-ţi părinţii, iubeşte-ţi fraţii şi surorile porunca a IV-a a
lui Dumnezeu
Reflectează asupra sacramentului căsătoriei instituit de Isus
1. Tu trăieşti într-o familie... Dumnezeu iubeşte familiile? Bineînţeles!
Dumnezeu însuşi a voit ca noi să trăim într-o familie.
Ştii bine că la începutul istoriei omenirii, când Dumnezeu a creat primul bărbat şi prima femeie, i-a
unit unul cu altul. Era prima căsătorie şi Dumnezeu a fost cel care a voit-o astfel. El i-a binecuvântat şi le-
a spus să aibă copii. Dumnezeu s-a exprimat astfel: „Creşte-ţi şi înmulţiţi-vă”.
Şi atunci când Isus, Fiul lui Dumnezeu a venit pe pământ, a voit ca şi căsătoria să devină un
sacrament, o realitate sfântă, pentru a-i ajuta pe soţi să se iubească mai bine şi să-şi crească mai bine copii.
Poate ştii că sunt soţi care au devenit sfinţi, adică persoane admirabile. Sfântul Iosif şi sfânta
Fecioară, sfânta Elena, mama împăratului Constantin, sfântul Ludovic, regele Franţei şi apoi părinţii
sfintei Tereza a Pruncului Isus, mama sfântului Ioan Bosco şi mulţi alţi părinţi, fără a-l uita pe sfântul
Thomas Morus sau fericita Ana-Maria Taigi. Chiar şi copii au fost modele: gândeşte-te la sfântul Dominic
Savio, sfânta Maria Goretti sau acel tânăr egiptean mort în 1956 la 13 ani, Taissir Tatios...

2. Cum trebuie să trăim în familie pentru a-i place lui Dumnezeu?

a) Toţi membrii familiei trebuie să fie uniţi prin iubire.
Mai întâi, tatăl şi mama trebuie să se iubească foarte mult, să se respecte, să se ajute, să se ierte
reciproc; ei nu trebuie să se recăsătorească cu alte persoane, în afară de cazul când unul din doi moare:
căci Dumnezeu i-a unit pentru toată viaţa; ei trebuie să-şi educe bine copii, să-i conducă la Dumnezeu
arătându-le calea Cerului, obişnuindu-i să-l iubească pe Dumnezeu şi pe ceilalţi, ajutându-i să răspundă la
chemarea lor şi să înveţe o meserie.
Iar copii? Ei bine, tu cunoşti a IV-a poruncă a lui Dumnezeu: „Vei cinsti pe tatăl tău şi pe mama
ta”. Copii trebuie deci, să-şi respecte părinţii, să-i iubească, să-i asculte, să-i ajute, mai ales când sunt în
vârstă. După părinţi, urmează fraţii şi surorile noastre, care trebuie să ne fie dragi.
b) Apoi, bunul Dumnezeu vrea ca toţi membrii familiei să se roage împreună.
Cel mai bun moment pentru a se ruga împreună este, de obicei, seara. Trebuie să se renunţe atunci,
uneori, la o emisiune radio sau TV pentru ca părinţii şi copii să-l laude pe Dumnezeu împreună, să-i
mulţumească, să-i ceară iertare şi ajutor. Familia care se roagă, va rămâne unită.

3. Ştii cu cine trebuie să se asemene o familie?

a) Ea trebuie să se asemene mai întâi cu Sfânta Familie de la Nazaret adică aceea a sfântului
Iosif, a sfintei Fecioare Maria şi a copilului Isus. Toţi trei se iubeau cu o iubire extraordinară. Ei îşi
vorbeau mereu cu cel mai mare respect.
b) Ea trebuie să se asemene şi cu familia dumnezeiască, cea mai frumoasă dintre toate familiile,
în care Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt se iubesc într-atât încât nu formează decât un singur Dumnezeu.
Ai remarcat că bunul Dumnezeu vrea ca noi să-l numim „Tată”?
Aceasta vrea să spună că Inima sa ne iubeşte foarte mult. Isus, Fiul său, a venit să ne facă
cunoscută iubirea Tatălui nostru ceresc, şi, graţie Duhului Sfânt, noi înţelegem mai bine bunătatea acestui
Tată al milostivirilor. Este frumos, deci, să fi tată, imitându-l pe Dumnezeu.
În plus, Isus ne-a dat şi o mamă: Sfânta Fecioară.
Ea este cea mai bună mamă. Ea nu te va abandona niciodată. Mamele trebuie să o ia ca model pe
Maria.
c) Familiile trebuie să se asemene în sfârşit cu Biserica, marea familie a poporului lui
Dumnezeu.
Dumnezeu vrea ca toţi oamenii, copii săi, să se iubească ca fraţi şi surori. Este marea familie a copiilor lui
Dumnezeu: Biserica.

4. Sacramentul Căsătoriei
Vezi, familia este ceva atât de frumos încât Isus a instituit un sacrament pentru a o sfinţi: este
sacramentul căsătoriei.
Dăruind acest sacrament, soţii primesc de la Isus harurile necesare pentru a se iubi şi a-şi creşte
bine copii.

Dumnezeu a instituit căsătoria şi fondează familia

1. Bunul Dumnezeu a vrut să existe familii? Arată lucrul acesta povestind ce s-a întâmplat la
începutul istoriei omenirii.
2. Cum trebuie să trăiască două persoane căsătorite pentru a-i place lui Dumnezeu?
3. Citeşte Lc 16,18. Ce înseamnă acest cuvânt al lui Isus?
4. Găseşte şase modalităţi de a fi plăcut părinţilor tăi.
5. De ce bunul Dumnezeu vrea să-l numim „Tată”?
 Desenează sau lipeşte imaginea unei familii; scrie dedesubt o rugăciune lui Isus pentru ca familia
ta să rămână unită în dragoste.

Familia este o Biserică în miniatură

1. De ce se spune că familia este o Biserică în miniatură?
Se spune că familia este o Biserică în miniatură pentru că este o mică societate în care trebuie să se
iubească, să se ajute, să se respecte, ca în marea familie a lui Dumnezeu care se numeşte Biserica. Ea este
o mică biserică, pentru că formează o comunitate mică unde fiecare membru îi evanghelizează pe ceilalţi
membri şi este evanghelizat de ei, îi sfinţeşte pe ceilalţi şi este sfinţit de ei.
2. Căsătoria este un sacrament?
Da, căsătoria este unul din cele şapte sacramente. Isus l-a instituit pentru a-i ajuta pe soţi să se
iubească, să rămână fideli unul celuilalt şi să-i crească pe copii lor creştineşte.
3. Soţii se pot recăsători?
Nu, soţii nu se pot recăsători atâta timp cât amândoi sunt vii. Ei sunt uniţi pentru toată viaţa. Isus a
spus: „Ceea ce Dumnezeu a unit, omul nu trebuie să despartă” (Mt 19,6). Dar nu trebuie să spunem vorbe
rele şi dezgustătoare celor care sunt divorţaţi, recăsătoriţi. Ei trebuie încurajaţi să se roage mult.
4. Un tânăr şi o tânără, botezaţi, pot trăi împreună înainte de a primi sacramentul căsătoriei?
Nu, deoarece numai sacramentul căsătoriei îi poate uni pentru totdeauna în faţa lui Dumnezeu.
5. Pentru ce trebuie să-i iubim şi să-i respectăm pe părinţii noştri?
Noi trebuie să-i iubim şi să-i respectăm pe părinţii noştri pentru trei motive:
– ei ne-au dat viaţă;
– ei ne dau hrană, îmbrăcăminte, locuinţă şi multe altele;
– ei ţin, în faţa noastră, locul lui Dumnezeu.
6. Ce nu trebuie să faci cu părinţii?
Cu părinţii nu trebuie să fii grosolan, răutăcios, nerecunoscător, neascultător, să nu-i ajuţi.
Rugăciune: Rugăciune către îngerul păzitor.
Notă: Dacă părinţii îmi poruncesc să fac ceva rău şi să nu ascult de Dumnezeu, ce trebuie să fac?
În acest caz, va trebui să refuz să ascult de părinţii mei, căci Isus a zis: „Cel care îi iubeşte pe
părinţi mai mult decât pe mine, nu e vrednic de mine” (Mt 10,37).
Şi sfântul Petru spune: „Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni” (Fap 5,29).
LECŢIA NR. 23
Al treilea efort al postului mare: a V-a, a VII-a şi a X-a poruncă a lui Dumnezeu respectă pe toţi
oameni şi tot ce aparţine altora
1. Postul Mare continuă: nu-ţi slăbi eforturile
Aminteşte-ţi că în activităţile noastre de grup vrem: să ne rugăm mai bine şi mai mult – să fim
darnici cu ceilalţi – să renunţăm la plăceri – să primim pe toată lumea cu politeţe.
Aminteşte-ţi de asemenea de cuvântul lui Isus: „Intraţi pe poarta cea strâmtă”. Ştiţi prea bine că
Isus ne cere să nu cedăm în faţa defectelor noastre: răutate, gelozie, mânie, înşelătorie, necuviinţă. Isus
este în tine. Nu-l întrista prin păcatele tale. Roagă-te lui. Roagă-te sfintei Fecioare Maria! Ei te vor ajuta să
rezişti răului şi să faci binele şi nu uita niciodată că, dacă Isus îţi cere un efort, o face pentru adevărata ta
fericire.
Astăzi, continuăm să medităm asupra poruncilor lui Dumnezeu (V, VII, X). Ce ne cere bunul
Dumnezeu în aceste porunci?

2. Dumnezeu, Tatăl nostru, ne cere mai întâi să-i respectăm pe toţi

Să nu ucizi
Este clar. E a V-a poruncă.
a. Bineînţeles, dacă cineva vrea să te ucidă, să te rănească, să te bată, ai dreptul să te aperi, dar
numai pentru a-l împiedeca să-ţi facă ţie sau altora vreun rău. Este ceea ce se cheamă „dreptul de legitimă
apărare”.
b. Remarcă însă faptul că Isus, în Evanghelie, îţi cere să nu te împotriveşti: „Eu însă vă spun să nu
ţineţi piept celui ce v-a făcut rău” (Mt 5,39).
El merge până într-acolo să ne spună să-i iubim pe duşmanii noştri şi să ne rugăm pentru cei care
ne persecută (Mt 5,44).
De altfel, ştii bine că şi el i-a iertat pe cei care l-au răstignit (Lc 23,34).
Aşadar, evită să-i loveşti pe alţii; nu fi crud, să nu-ţi facă plăcere să-i vezi pe alţii suferind sau să le
faci rău (nici chiar animalelor).
Tu ştii că în multe ţări, astăzi, se torturează prizonierii sau ostatecii sau persoanele care nu se
iubesc. Este o greşeală foarte gravă. Trebuie chiar apăraţi cei care sunt atacaţi pe nedrept.
c. Mai mult încă, trebuie ajutaţi cei care sunt bolnavi, care sunt în necazuri, chiar dacă ne displac.
Când te afli în faţa lor, gândeşte-te la parabola lui Lazăr, care era sărac, şi bogatul cel rău care nu se
îngrijea de el (Lc 16,19-31). Citeşte şi parabola Bunului Samaritean (Lc 10,30-37) şi pe cea a judecăţii din
urmă (Mt 25,31-46).
d. Gândeşte-te şi că sunt milioane de fraţi care suferă de foame în unele ţări, poate chiar şi nu prea
departe de noi. În acest timp noi suntem bine hrăniţi şi bine îmbrăcaţi. Atâta timp cât suntem ucenici ai lui
Isus, putem rămâne noi insensibili? (Iac 2,15-16). Încearcă să afli cum ai putea, împreună cu tovarăşii tăi,
să le vii în ajutor.
e. Trebuie să adăugăm că nu avem dreptul să ne sinucidem pentru că noi nu suntem proprietarii
trupului nostru. Trupul nostru aparţine lui Dumnezeu. El singur poate alege momentul când să vină să ne
caute.
Nu trebuie, de asemenea, să dăunăm reputaţiei aproapelui (vezi lecţia următoare).
3. Dumnezeu Tatăl nostru ne cere apoi să respectăm ceea ce aparţine altora
Ce vei face pentru a respecta bunurile altora?
a. Mai întâi nu vei fura, nu vei păstra lucruri furate, îţi vei plăti datoriile. În plus, trebuie să dăm
înapoi lucrurile împrumutate. Nu trebuie să distrugem lucrurile altora, să reparăm pagubele făcute.
b. Trebuie să ne plătim datoriile faţă de cei care ne-au lucrat.
c. Nu trebuie nici chiar să dorim în inima noastră să luăm în mod necinstit bunul altuia.
d. Mai adăugăm deasemenea este rău să risipim ceea ce avem. Mai bine să dăruim celorlalţi.
e. Trebuie să ştim uneori să ne mulţumim cu strictul necesar, pentru hrană şi îmbrăcăminte, fără a
invidia bogăţiile altora.
f. Isus a recomandat să nu ne alipim inima de bogăţiile şi de bunurile ce ne aparţin.
Citeşte Mt 6,19-21: „Nu vă strângeţi bogăţii în această lume... Adunaţi-vă mai bine bogăţii în cer”.
El a spus deasemenea: „Nu puteţi sluji în acelaşi timp la doi stăpâni: Dumnezeu şi banul” (Mt 6,24).
Cunoşti parabola bogatului neînţelept (Lc 12,13-21). Căutase să câştige câţi mai mulţi bani. Şi
apoi, la ce i-au slujit aceşti bani în clipa morţii?
Mai este apoi istoria tânărului bogat care a renunţat să-l urmeze pe Isus pentru că-şi iubea mai mult
casa, ogoarele etc. Când Isus a văzut lucrul acesta s-a întristat şi a spus: „Cât de greu este să intre un bogat
în Împărăţia lui Dumnezeu (Lc 18,24).

4. Există o modalitate bună de a face bine altora: dându-le exemplu bun. Există şi o
modalitate gravă de a face rău altora: scandalul.
Atunci când faci binele în faţa altora, tu îi antrenezi la bine: Isus îţi cere să acţionezi în acest fel. El
ne spune: „Voi sunteţi sarea pământului. Voi sunteţi lumina lumii. Lumina voastră trebuie să strălucească
în faţa oamenilor pentru ca ei, văzând binele pe care îl faceţi, să-l preamărească pe Tatăl vostru din ceruri”
(Mt 5,14-16).
Dar atunci când faci un rău în faţa altora tu îi atragi la rău, iar dacă ei ajung în continuare răi,
aceasta se datorează în parte şi ţie.
Reflectează adânc la acest cuvânt al lui Isus: „Cel care atrage la rău pe unul din aceştia mici care
cred în mine, ar fi mai bine pentru el să-şi lege de gât o piatră şi să se arunce în mare... Blestemat să fie cel
care dă exemplu rău” (Mt 18,6-7).

Al treilea efort al Postului Mare: a asculta de poruncile V, VII, X.

1. Scrie Cuvântul lui Isus care ne spune să nu ne răzbunăm (Mt 5,39).
2. Ce trebuie să faci pentru a respecta ceea ce aparţine altora?
3. Ce a spus Isus referitor la cei care îi atrag pe alţii la rău?
4. Ce a spus Isus pentru a ne recomanda să– atragem pe alţii la bine?
Desenează un om care dă de pomană unui sărac.
Isus îmi cere să îi respect pe ceilalţi şi ceea ce le aparţine
1. Învaţă a V-a, a VII-a şi a X-a poruncă a lui Dumnezeu.
2. De ce trebuie să-i respecţi pe toţi oamenii?
Trebuie să-i respect pe toţi oamenii:
– pentru că şi ei au fost creaţi, ca şi mine, după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu;
– pentru că Isus a murit pentru toţi şi vrea să-i conducă pe toţi la cer.
3. Ce trebuie să faci ca să-i respecţi pe ceilalţi?
Pentru a-i respecta pe ceilalţi, trebuie să evit să-i maltratez, să-i lovesc pe nedrept, să-i atrag la rău;
trebuie să-i ajut atunci când au nevoie, să-i ascult ce bunăvoinţă, chiar dacă nu sunt de aceeaşi părere ca
mine.
4. Ce trebuie să faci dacă ai făcut un rău altuia?
Dacă am făcut un rău altuia trebuie:
– să repar atât cât pot răul pe care l-am făcut;
– să mă rog pentru el.
5. Ce a spus Isus referitor la bunurile pământului?
Isus a spus: „Nu vă neliniştiţi spunând: ce vom mânca, cu ce ne vom îmbrăca. Îngrijiţi-vă mai întâi
de Împărăţia lui Dumnezeu şi de o viaţă dreaptă şi Dumnezeu vă va de restul pe deasupra” (Mt 6,31-33).

Rugăciune: Cele 10 porunci ale lui Dumnezeu.

LECŢIA NR. 24
Al IV-lea efort al Postului Mare: fii sincer şi curat
a VI-a, a VIII-a, a IX-a poruncă a lui Dumnezeu
Nu uita că suntem în timpul Postului Mare
Te gândeşti tu să renunţi la unele plăceri? Să împarţi cu cei ce au mai puţin decât tine? Să te rogi
mai bine dimineaţa şi seara şi să participi la Calea Sfintei Cruci? Să-ţi schimbi inima, adică să fii mai
puţin mânios, mai puţin leneş sau mai puţin rău... cu alte cuvinte să te asemeni mai mult cu Isus?
Astăzi vom vedea două calităţi ale lui Isus: el era sincer, el era curat. Cu ajutorul sfintei Fecioare
încearcă să devii ca şi Isus.

1. Fii sincer ca Isus

a. Nu vei minţi.
Este ceea ce ne spune a 8-a poruncă a lui Dumnezeu. Atunci când ai făcut o poznă, şi când
învăţătorul de la şcoală, şi când părinţii tăi îţi spun: „Tu ai făcut aceasta?” tu trebuie să răspunzi: „Da, eu
am făcut” şi nu trebuie să arunci vina asupra altora.
Ţi se întâmplă poate să faci să se pară că iubeşti pe cineva, vorbindu-i politicos şi apoi, când a
plecat, tu vorbeşti de rău despre el celorlalţi colegi. În fond, tu ai minţit, pentru că tu l-ai făcut să creadă că
erai prietenul său. Acest păcat se numeşte ipocrizie.
Duşmanii lui Isus erau ipocriţi: ei făceau rugăciuni lungi pentru a fi admiraţi, când toată lumea îi
privea şi apoi erau răi, nedrepţi, cu privire la lumea săracă (Mt 23,27). Era un fel de minciună.
b. Isus este sincer.
El spunea adevărul, chiar dacă aceasta costa.
De exemplu, atunci când duşmanii l-au arestat, marele preot l-a întrebat: „Eşti cu adevărat Fiul lui
Dumnezeu?” Dacă ar fi spus „nu”, el ar fi minţit. Dar el a spus „da”, el ştia că duşmanii îl vor condamna
la moarte. Ei bine, Isus a preferat să spună adevărul: „da”, a spus el (Mc 14,62).
c. Aşadar, ca şi Isus, evită minciunile.
De exemplu:
– nu povesti lucruri care nu sunt adevărate;
– nu învăţa să te consideri mai bun decât eşti;
– nu trişa în clasă sau la jocuri;
– când ai făcut ceva rău nu învinovăţi pe alţii;
– să nu spui despre alţii un rău pe care nu l-au făcut (acest păcat se numeşte calomnie);
– să nu presupui că alţii au făcut rău, dacă nu eşti sigur (acest păcat se numeşte judecată temerară);
– nu-i flata pe ceilalţi când eşti în faţa lor, cu gândul ca în continuare să le faci rău (acest păcat se
numeşte ipocrizie).
d. Trebuie să spui întotdeauna şi pretutindeni adevărul?
Nu, căci uneori trebuie să păstrezi un secret.
De exemplu, atunci când mergi să-ţi mărturiseşti păcatele unui preot, preotul nu are niciodată
dreptul să spună ceea ce a auzit. Şi dacă cineva îl întreabă: „Este adevărat că acest băiat n-a spus că a
furat?” preotul trebuie să răspundă: „Nu am nimic să vă spun referitor la acest subiect”.
Când o persoană îţi încredinţează un secret, tu nu trebuie să îl povesteşti decât în cazul în care crezi
cu adevărat că, încredinţându-l altuia, vei face un lucru folositor pentru această persoană. Să nu povesteşti
niciodată, n-are importanţă cui, tot ceea ce părinţii tăi spun sau fac acasă. Nu povesteşti fără rost păcatele
sau defectele altora. Acest păcat se numeşte denigrare.
Şi apoi, nu căuta niciodată să cunoşti ceea ce nu te priveşte. Această calitate se numeşte discreţie.
De exemplu nu citi scrisorile altora. Nu fi curios, căutând pe ascuns printre lucrurile altora.
2. Fii curat ca Isus: a VI-a şi a IX-a poruncă a lui Dumnezeu
Cunoşti viaţa sfintei Maria Goretti, o tânără de 12 ani? Ea trăia într-o fermă în Italia. Îl iubea mult
pe Isus şi familia sa. Avea un vecin a cărui inimă nu era curată. El voia să o atragă într-un loc singuratic,
într-un grajd sau într-o cameră pentru a face gesturi incorecte cu ea.
Dar ea ştia că Isus nu voia acest lucru. Gesturile sale nu sunt bune şi voite de Dumnezeu decât
între doi soţi. Atunci ea refuza mereu. Ea voia să rămână curată.
Într-o zi, vecinul s-a mâniat pentru că ea rezista şi a lovit-o cu cuţitul.
Înainte de a muri, ea a spus că-l iartă şi că în cer ea se va ruga pentru el, ca el să se convertească.
Acest vecin a fost condamnat la muncă silnică, forţată. Dar el şi-a regretat apoi greşelile şi s-a convertit.
După aceea a fost eliberat de puţin timp, nu de mult.
Ei bine, fii curat ca Maria Goretti.
Atâta timp cât un creştin şi o creştină nu sunt căsătoriţi, ei trebuie să se respecte, evitând gesturile
şi chiar dorinţele care nu sunt recomandate de Dumnezeu decât între soţi.
Pentru a rămâne curaţi trebuie:
a. să te rogi mult sfintei Fecioare Maria, model de curăţie, să te spovedeşti şi să te împărtăşeşti
des;
b. să eviţi tovarăşii care spun vorbe rele şi fac gesturi incorecte, necuviincioase şi să– frecventezi
pe cei care sunt curaţi;
c. să fii stăpânul trupului tău, impunându-ţi să fii curajos la muncă, evitând lenea, lăcomia, a nu
privi ceea ce tulbură inima noastră, de exemplu: unele emisiuni de televiziune, unele afişe, unele imagini...
d. când eşti tulburat asupra acestui subiect sau când doreşti explicaţii să vorbeşti cu cineva pe care-
l iubeşti şi în care ai încredere, părinţii tăi, un preot, un coleg bun, pentru a le cere sfatul.
În ispită, noi trebuie să rezistăm şi în acelaşi timp să ne rugăm şi să ne ocupăm de altceva.
Isus a spus: „Fericiţi cei curaţi cu inima căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Mt 5,8). Şi atunci când
a întâlnit-o pe femeia adulteră a iertat-o dar a adăugat: „Mergi şi nu mai păcătui” (In 8,1-11).
Care este genul de greşeală care se numeşte adulter? Ei bine, atunci când o persoană este
căsătorită, ea nu trebuie să acorde gesturi voite de Dumnezeu între soţi decât celui (celei) cu care ea este
unită în sacramentul căsătoriei.
Referitor la acest subiect Isus a zis: „Oricine priveşte o femeie pentru a o dori, a comis deja
adulterul cu ea în inima sa”.
Vezi preabine: Isus vrea ca noi să fim curaţi, nu numai în gesturile noastre, dar şi în sufletul inimii
noastre (Mt 5,28).

Al patrulea efort al Postului Mare: a VI-a, a VIII-a şi a IX-a poruncă a lui Dumnezeu
1. Isus a spus: „Diavolul este mincinos şi tatăl minciunii” (In 8,44). Cum i-a minţit diavolul pe
Adam şi Eva?
2. Există mai multe feluri de a minţi. Care sunt? (1.c)
3. Isus a spus adevărul chiar şi când acesta îl costa? Povesteşte ceea ce s-a întâmplat în timpul
condamnării lui Isus la moarte (1.b).
4. Există 4 condiţii pentru a păstra o inimă curată. Care sunt? (2. a, b, c, d)
5. Isus a fost bun cu cei care îşi regretau păcatele de necurăţie. Ce i-a zis păcătoasei? (Lc 7,48-50).
Ce a spus femeii prinse în adulter? (In 8,10).

Fii sincer, fii curat ca şi Isus

1. Ce înseamnă a minţi?
A minţi înseamnă a spune contrariul adevărului, cu intenţia de a induce în eroare atunci când nu
există nici un motiv important pentru a păstra secretul.
Notă: Când eşti obligat să păstrezi secretul, să ascunzi adevărul, trebuie să încerci să spui o
formulă destul de vagă pentru a evita să spui contrariul adevărului.
2. Ce este un ipocrit?
Un ipocrit este unul care:
– îi flatează pe ceilalţi şi apoi caută să le facă rău;
– face să pară că este mai bun decât este în realitate.
3. Este păcat să spui un rău adevărat despre alţii?
Da, este un păcat să spui un rău adevărat despre alţii, în afară de cazul când este folositor să o faci
pentru binele lor sau pentru a-i împiedica să facă rău altora.
4. Isus ne-a poruncit să fim curaţi?
Da, el a spus: „Fericiţi cei curaţi cu inima, căci ei îl vor vedea pe Dumnezeu” (Mt 5,8). Citeşte de
asemeni Mt 5,28 – referitor la adulter.
5. Cunoşti viaţa vreunei fete care a rămas curată?
Da, cunosc viaţa sfintei Maria Goretti. Ea a preferat mai degrabă să moară, decât să facă un păcat
de necurăţie.

Rugăciune: Adu-ţi aminte.

LECŢIA NR. 25
În curând: Săptămâna Sfântă.
Suferinţele lui Isus şi ale noastre
Sacramentul care ne întăreşte: Ungerea Bolnavilor
Iată că se apropie săptămâna în care Isus a trăit Patima. Vom profita de aceasta pentru a vorbi
despre suferinţele oamenilor şi despre sacramentul bolnavilor.
1. Isus vine în ajutorul bolnavilor şi a tuturor celor ce suferă
a. Isus a vindecat mulţi bolnavi.
Când ajungea într-un sat, şchiopii, orbii, paraliticii veneau la el. Isus nu-i respingea. El îi vindeca
prin puterea sa divină.
Poţi să citeşti, de exemplu, povestirile despre orbul din naştere (In 9,1-35), cei 10 leproşi (Lc
17,11-18) sau pe cea a paraliticului de la piscina din Betsaida (In 5,1-18).
b. Isus poate şi azi să vindece bolnavii?
Bineînţeles, deoarece el este viu, alături de noi şi ne iubeşte.
Imită exemplul celor care îi cereau să vindece pe unul din familia lor. De exemplu, mama care
cerea vindecare fiicei sale (Mc 7,24-30) sau tatăl care cerea vindecare fiului său (In 4,43-54).
Isus a dat Bisericii sale sacramentul ungerii bolnavilor pentru a-i ajuta în suferinţele lor şi uneori
să-i vindece (vezi paragraf 3).
Roagă-te mult lui Isus şi sfintei Fecioare Maria, ca ei să-i ajute pe bolnavii pe care tu îi iubeşti, pe
toţi bolnavii, cei care suferă în inima sau trupul lor. Poţi recita rugăciunea către sfânta Fecioară imprimată
la sfârşitul acestei lecţii.

2. Suferinţa poate folosi la ceva?

Am vrea să răspundem: NU! deoarece suferinţa ne displace.
Dar când ne gândim că Isus a voit să sufere pe Cruce, atunci când ar putea să se pronunţe pentru
acest răspuns, se gândeşte şi spune: „Dacă suferinţele nu ar sluji la nimic, Isus, care era Dumnezeu, s-ar fi
dispensat de ele!”
Aşadar, al ce poate sluji suferinţa?
A fi bolnav e o cruce grea, dar aceasta poate şi să ne facă bine, într-o altă manieră: aceasta adesea
purifică şi maturizează omul.
O! nu este uşor să înţelegem şi trebuie adesea să-i cerem lui Isus harul de a înţelege un pic acest
mister şi de a-l accepta ca el şi împreună cu el.
Primindu-l pe Isus pe cruce, noi ne amintim că el a spus: „Dacă bobul de grâu nu moare, el rămâne
singur; dar dacă moare, el aduce multe roade” (In 12,24).
Într-adevăr, când bobul de grâu cade pe pământ, el încolţeşte şi devine mai târziu un spic frumos,
încărcat cu 20 până la 30 de boabe.
Aşadar, aceasta vrea să însemne cu siguranţă că, dacă noi „Cădem” într-o stare de suferinţă şi dacă
oferim împreună cu Isus, noi vom mântui mulţi oameni păcătoşi, care vor merge la cer datorită nouă (ei
vor fi ca spicul).
În felul acesta noi ne asemănăm cu Isus, care, murind, i-a mântuit pe toţi oamenii.
Şi apoi suferinţa ne ajută să înţelegem că există altceva, mult mai frumos şi mai important decât
sănătatea sau bucuria: este Iubirea lui Dumnezeu.

3. Isus a instituit un sacrament pentru a-i ajuta pe bolnavi să-şi ofere suferinţele lor
Dar chiar dacă Dumnezeu permite ca noi să suferim, el vrea să ne ajute să oferim cu generozitate
aceste suferinţe.
Aşadar, Isus, Fiul său, a instituit un sacrament pe care îl numim ungerea bolnavilor.
Atunci când starea unui bolnav este neliniştitoare, nu trebuie să evităm a chema un preot; dacă
acest bolnav primeşte acest sacrament cu sentimente de încredere în Dumnezeu, de regret pentru greşelile
sale, Isus îi dă mai mult curaj şi pace.
Uneori chiar, se ajunge ca bolnavul să fie vindecat în trupul său. Aceasta s-ar întâmpla mult mai
des dacă am avea multă credinţă (Mt 13,58).

4. Există un alt fel de boală pe care Isus vrea să o vindece murind pe cruce?
Da, Isus vrea să vindece aceste boli care sunt defectele noastre. Acestea sunt bolile sufletului.
Sunt 7 principale: orgoliul (cea mai gravă boală a sufletului), avariţia, necurăţia, gelozia, lăcomia,
mânia şi lenea. Se poate spune că toate acestea formează boala egoismului.
Isus a murit pentru a repara toate aceste păcate pe care noi le facem.
El a voit pentru a zice aşa, să plătească Tatălui său pentru a ne obţine iertarea. Priveşte-o pe Maria
Magdalena la picioarele Crucii! Cum îi mulţumeşte lui Isus că a murit pentru ea, pentru a repara greşelile
pe care ea le-a comis.
Priveşte tâlharul răstignit care-şi regretă păcatele, cum îi mulţumeşte lui Isus că l-a mântuit şi că i-
a deschis porţile paradisului, atunci când nu merita!
Pentru a obţine vindecarea inimii tale primeşte sacramentul pocăinţei sau al reconcilierii.
 Profită de Săptămâna Sfântă şi de Paşti pentru a primi sacramentul Reconcilierii. Mărturiseşte-ţi
păcatele şi mulţumeşte-i lui Isus că ţi le-a ispăşit.
Apoi, la rândul tău, oferă suferinţele tale pentru mântuirea păcătoşilor.
Cei trei copii de la Fatima – care au văzut-o pe sfânta Fecioară şi au vorbit cu ea – se lipseau de
hrană şi îşi impuneau pocăinţe pentru mântuirea păcătoşilor. Imită-i!

5. Astăzi începem să-l contemplăm pe Isus care suferă pentru noi

Ia în mână Evanghelie. Deschide la Mt cap. 26.
Isus anunţă că Petru îl va renega. Apoi Isus simte o mare agonie în grădina Măslinilor. Apoi, el este
arestat din cauza trădării lui Iuda. Este dus la marele preot şi condamnat, Petru se leapădă. Toate acestea se
întâmplă în noaptea de joi spre Vinerea Sfântă.
Citeşte rar şi roag-o pe sfânta Fecioară să-ţi inspire multă iubire şi recunoştinţă pentru Isus.
Suferinţele lui Isus ne mântuiesc
1. Unde şi când a murit Isus?
2. Isus a anunţat de trei ori că-şi va da viaţa pentru noi şi că va învia. Scrie una din aceste profeţii
(Mt 20,18-19 şi Lc 9,44).
3. Isus a spus un cuvânt pentru a ne arăta că el moare pentru greşelile noastre (Mt 26,28). Scrie
acest cuvânt.
4. Din iubire faţă de noi, Isus a decis să moară. Scrie cele două citate pe care el le-a spus referitor
la acest subiect (In 10,15 şi Mt 20,28).
5. Poţi şi tu să-i mântuieşti pe ceilalţi împreună cu Isus, ca Isus? Cum? (paragraf 2)
Desenează: o imagine reprezentându-l pe Isus pe Cruce.
Scrie o rugăciune pentru a-i mulţumi lui Isus că s-a oferit ca jertfă.
Ungerea bolnavilor
1. Cui se acordă sacramentul ungerii bolnavilor?
Sacramentul ungerii bolnavilor se acordă celor botezaţi, având vârsta priceperii, a căror stare de
sănătate este îngrijorătoare.
2. Pentru ce li se acordă acest sacrament?
Li se acordă acest sacrament pentru ca Isus să-i ajute:
– să-şi ofere suferinţele lor în pace;
– să reziste ispitelor de descurajare;
– şi chiar să se pregătească dacă trebuie, să moară în prietenie cu Dumnezeu;
– acest sacrament produce adesea şi o ameliorare a sănătăţii, uneori chiar vindecarea.
3. Acest sacrament şterge şi păcatele?
Da, acest sacrament şterge şi păcatele bolnavilor care nu mai pot să vorbească, presupunându-se că
le-au regretat.
4. Cum trebuie să-i ajutăm pe bolnavi?
Trebuie să-i ajutăm pe bolnavi vizitându-i, făcându-le cadouri, făcându-le comisioane,
încurajându-i, rugându-ne mult pentru ei şi anunţând preotul de la parohie pentru ca el să le poată aduce
ajutoarele lui Isus.
5. Pentru ce trebuie să-i ajutăm şi să-i iubim pe bolnavi?
Trebuie să-i ajutăm şi să-i iubim pe bolnavi pentru că ei sunt membrele suferinde ale lui Isus. Când
ajutăm un bolnav îl ajutăm pe Isus.

Rugăciune: Act de căinţă.

Rugăciune către sfânta Fecioară pentru cei care suferă
Sfântă Fecioară, în mijlocul zilelor tale glorioase, nu uita tristeţile pământului. Aruncă o privire de
bunătate asupra celor care sunt în suferinţă, care luptă împotriva dificultăţilor şi care nu încetează să-şi
înmoaie buzele în dezgustul acestei vieţi. Ai mulă de cei care s-au iubit şi care au fost separaţi. Ai milă de
izolarea inimii. Ai milă de credinţa noastră slabă. Ai milă de obiectele gingăşiei noastre. Ai milă de cei
care plâng, de cei care se roagă şi de cei care tremură. Dă-le tuturor pacea şi speranţa. Amin.
Abbe Percyve
LECŢIA NR. 26
Misterul Pascal
Prin moartea şi învierea lui Isus, dumnezeu face o nouă şi veşnică alianţă cu toţi oamenii
1. Să vorbim despre Săptămâna Sfântă
Este săptămâna care se deschide în duminica Floriilor şi se termină în duminica Paştelui.
Ce a făcut Isus în timpul acestei săptămâni?
Mai întâi, în duminica Floriilor, a intrat în Ierusalim, însoţit de o mulţime de oameni şi de ucenicii
săi, care purtau ramuri de măslin şi-l aclamau spunând: „Osana Fiului lui David. Binecuvântat să fie cel ce
vine în numele Domnului” (Mt 21,1-11).
Apoi, în Joia Sfântă, Isus a mers cu apostolii într-o casă din Ierusalim pe care noi o numim
Cenacol, pentru a celebra Paştele împreună cu ei. Paştele era marea sărbătoare religioasă a evreilor. Ea
consta într-o masă, în timpul căreia se mulţumea lui Dumnezeu, mai ales pentru ieşirea din Egipt (vezi
lecţia nr. 8). În timpul acestei mese, Isus a spălat picioarele apostolilor pentru a le arăta că el, Învăţătorul,
nu ezită să se pună, fără orgoliu, în slujba celorlalţi (In 13,1-17).
El a instituit, de asemenea, sfânta Euharistie, care se mai numeşte şi „Cina”. Aceasta a fost prima
Liturghie; iar apostolii se vor împărtăşi primind pentru prima dată Trupul şi Sângele lui Isus. El dă mai
apoi apostolilor misiunea şi puterea să celebreze sfânta Liturghie (Mt 26,7-30; Lc 22,19-21). În continuare
a făcut o lungă învăţătură asupra dragostei şi a Duhului Sfânt (In 13,15).

2. Şi acum să citim povestirea morţii lui Isus

Dar înainte de aceasta, să ne rugăm ca această povestire să ne inspire mai multă iubire pentru el,
pentru Dumnezeu, Tatăl nostru. Să-i mulţumim lui Isus răstignit.
● Să-l urmăm începând de la arestarea sa. Era în noaptea de Joia Sfântă, în grădina Măslinilor. Să-l
întovărăşim la Caiafa, la Pilat, la Irod şi pe drumul Calvarului. Să-l privim pe cruce. Să-i cerem sfintei
Fecioare Maria să ne ajute să ne asemănăm lui Isus, mai ales atunci când îi iartă pe călăi.
Vei găsi povestirea patimii lui Isus la sfârşitul fiecăreia din cele patru Evanghelii (In cap. 18 şi 19).
● Când vrem să spunem că Isus şi-a oferit viaţa pentru mântuirea tuturor oamenilor spunem că este
vorba de misterul Răscumpărării, mister de ascultare şi de iubire.
Ţine bine minte această expresie.
3. Misterul răscumpărării a fost anunţat în Vechiul Testament?
● Desigur! Regele David a compus un psalm (21) care descria dinainte suferinţele lui Mesia.
Cartea profetului Isaia (cap. 53) face acelaşi lucru.
Putem adăuga că anumite personaje sau anumite scene din Vechiul Testament ne fac să ne gândim
dinainte la Patima lui Isus.
De exemplu, Isus se aseamănă cu Abel care, nevinovat, a fost ucis de fratele său. El se aseamănă
cu Isac, care a fost condus de tatăl său Abraham pe munte pentru a fi oferit ca jertfă. Se aseamănă apoi cu
Iosif, fiul lui Iacob, care a fost trădat şi vândut de fraţii săi.
El se aseamănă în sfârşit cu mielul pascal: sângele său i-a salvat pe evrei, carnea sa le-a fost hrană.
Dacă îţi aminteşti apoi evenimentul şarpelui de aramă, ridicat pe un stâlp de Moise în pustiu, vei
găsi că această povestire are o asemănare cu cea a lui Isus suspendat pe lemnul Crucii.
● Toate acestea (şi multe alte evenimente din Vechiul Testament) pregăteau mântuirea pe care Isus
trebuia să o aducă. A spus-o el însuşi ucenicilor de la Emaus după Învierea sa: „Le-a explicat lor tot ceea
ce se spusese despre el în Vechiul Testament începând cu Moise şi profeţii” (Lc 24, 25-27).

4. Dar trebuie să reflectăm: Isus continuă să sufere în mijlocul nostru

● Bineînţeles, după Paşti, Isus nu mai poate suferi şi nici muri. El se bucură de o fericire perfectă.
● Dar Isus ne-a spus unele lucruri extraordinare care se realizează chiar şi azi (Mt 25,31-46). El ne
spune că dacă vom refuza să facem un serviciu unuia căruia îi este foame, care este străin, care este
dezbrăcat, care este bolnav sau în închisoare, este el cel pe care îl refuzăm. Şi la fel, dacă facem un
serviciu acestor nefericiţi, ne spune că lui îi facem un serviciu.
Atunci? Isus este prezent, într-un fel misterios şi de neînţeles, în toţi cei care au greutăţi, care sunt
în nevoi (începând de la părinţii tăi, fraţi, surori, tovarăşii, vecinii). Gândeşte-te la toţi creştinii care sunt
persecutaţi şi aruncaţi în închisoare, pentru că sunt prietenii lui Isus.
Nu îşi continuă în felul acesta Isus patima sa în ei?
● Da, Patima lui Isus continuă în cei care suferă în inima şi în trupul lor.
Atunci fă ca sfânta Fecioară Maria, ca sfântul Ioan, ca sfânta Maria-Magdalena şi ca femeile sfinte
care l-au mângâiat pe Isus în suferinţă.
Mângâie-l pe Isus care este prezent în persoanele încercate.
5. La sfârşitul Săptămânii Sfinte contemplează-l pe Isus cel înviat
● Isus este Dumnezeu. El însuşi a spus: „Eu am puterea să-mi dau viaţa şi să o iau înapoi” (In
10,18). Acest lucru s-a întâmplat în noaptea de Vinerea Sfântă înainte de duminica Paştelui. Isus a înviat.
Sfântul Petru a spus: „Dumnezeu l-a adus la viaţă pe acest Isus despre care vă vorbesc. Noi suntem
martori ai acestui fapt” (Fap 2,32). El a redevenit cu adevărat viu. Trupul său a ieşit glorios din mormânt.
Apostolii l-au văzut după Învierea sa, l-au atins, au mâncat împreună cu el. I-au vorbit. L-au ascultat
(citeşte declaraţia sfântului Petru către centurionul Corneliu – Fap 10,40-41).
Sfântul Luca spune şi el (24,38-39) şi la fel sfântul Ioan (scena lui Toma 20,28).
● Isus ne-a promis şi nouă că vom învia într-o zi (In 5,28-29). De aceea sărbătoarea Paştelui este
cea mai importantă şi cea mai mare din an.
● Împreună să recitim la început câteva apariţii ale lui Isus înviat, apoi, împreună cu Maria, să-i
mulţumim lui Dumnezeu pentru această minune.
6. Reciteşte titlul acestui capitol: „Misterul pascal”
Noua şi veşnica alianţă
a. Misterul pascal
Reţine acest lucru: Nu trebuie să separăm niciodată moartea şi învierea lui Isus. Dacă Isus şi-a
oferit moartea în mod liber, aceasta a fost pentru a învinge, înviind în ziua de Paşti, şi a fost de asemenea
pentru a învinge moartea noastră. A fost pentru a ne elibera de moarte, dar şi de păcatul care a fost cauza
morţii; a fost pentru a ne face să participăm la viaţa sa glorioasă, care este o nouă viaţă.
Când ai început tu să participi la această nouă viaţă?
La Botezul tău, căci în această zi tu ai primit-o în germen, de aceea tu poţi spune că ai fost botezat
în moartea şi învierea lui Isus. Laudă-l şi mulţumeşte-i pentru că te-a introdus, pentru că te-a luminat în
intimitatea pe care el o are cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt.
b. Noua alianţă
După ce Isus a murit şi a înviat pentru toţi oamenii, Dumnezeu face alianţă nu numai cu familia lui
Noe sau cu aceea a lui Abraham sau cu poporul Iudeu.
Prin jertfa lui Isus şi prin victoria sa asupra morţii, toate popoarele sunt invitate să facă alianţă cu
Dumnezeu, devenind membre ale familiei lui Isus, care se numeşte Biserica. Este Alianţa nouă şi veşnică.
Îţi mulţumesc, Isuse, pentru că ţi-ai dat viaţa pentru mine
1. În seara de Joia Sfântă, Isus a făcut trei lucruri, în Cenacol, împreună cu apostolii. Care sunt
acestea?
2. În aceeaşi seară el a anunţat unele lucruri lui Petru. Care? (Mt 14,30)
3. Ce fel de păcat au făcut Iuda, membrii Sinedriului, Petru, Pilat?
4. Sfânta Fecioară, sfântul Ioan, femeile sfinte, Nicodim l-au însoţit pe Isus. Pentru ce îi admiri?
5. Pentru ce se poate spune, într-un anumit sens, că Patima lui Isus continuă chiar şi azi? (paragraf
4)

Desenează: o scenă a Patimii lui Isus.

Scrie dedesubt o rugăciune privitoare la Isus.
Misterul Răscumpărării
1. Ce este misterul Răscumpărării?
Misterul Răscumpărării este misterul lui Isus, mort şi înviat pentru mântuirea tuturor oamenilor.
2. Ce a spus profetul Isaia anunţând cu mult înainte moartea lui Isus?
Profetul Isaia a spus: „El a fost ucis din cauza păcatelor noastre, chinuit pentru greşelile noastre.
Prin rănile lui, noi am fost vindecaţi” (Is 53).
3. Ce a spus Isus, anunţând suferinţele şi moartea sa pe Cruce?
Isus a spus: „Nu există o iubire mai mare decât a-ţi da viaţa pentru cei pe care îi iubeşti” (In
15,13). „Bunul păstor îşi dă viaţa pentru oile sale”.
4. Ce ne-a meritat Isus prin Patima sa dureroasă?
Prin Patima sa dureroasă Isus ne-a meritat:
– iertarea păcatelor noastre;
– împăcarea cu Tatăl;
– darul vieţii divine;
– speranţa Cerului.
5. Isus a reparat şi greşeala lui Adam şi a Evei?
Da, prin ascultarea sa perfectă faţă de Tatăl, Isus a reparat neascultarea lui Adam şi a Evei.
6. Ce înseamnă aceste cuvinte: „După moartea sa, sufletul lui Isus a coborât în iad”?
Aceste cuvinte înseamnă că sufletul lui Isus a mers să-i viziteze şi să-i aline pe cei buni care
muriseră înaintea lui, după Adam şi Eva, şi care aşteptau ca Cerul să se deschidă prin Înălţarea lui Isus.
Aceasta înseamnă că, prin jertfa lui Isus şi victoria sa asupra morţii, toţi oamenii sunt invitaţi să
intre în marea familie a Tatălui, care se numeşte Biserica lui Dumnezeu, şi să trăiască în viaţa veşnică.
8. Ce înseamnă aceste cuvinte „misterul pascal”?
Aceste cuvinte înseamnă că, prin Botez, Isus mort şi înviat ne face să trecem de la moarte la o
viaţă nouă, împreună cu el, ca şi el. Moartea va fi deci distrusă definitiv într-o zi, (1Cor 15,22-27).
Rugăciune: Mărturisesc lui Dumnezeu...
Partea a III-a
Duhul Sfânt, trimis de Isus – Conduce Biserica şi pe fiecare om – Spre împărăţia Tatălui
LECŢIA NR. 27
Misterul pascal: Isus înviat rămâne mereu viu printre noi şi ne face să trecem de la moarte la
viaţă
1. Ce au făcut apostolii şi ucenicii după învierea lui Isus
a. De la Înviere până la Înălţare
La început ei nu au crezut-o pe Maria Magdalena, nici pe femeile sfinte care-l văzuseră pe Isus
înviat (Mc 16,11; Lc 24,11).
Apoi, chiar şi când Isus li s-a arătat lor, în seara Paştilor, ei încă mai ezitau să creadă. Isus le-a
permis să-i atingă mâinile, picioarele şi a mâncat cu ei (Lc 24,38-44).
Toma, care era absent, a refuzat în continuare să creadă relatarea apostolilor şi a trebuit ca Isus să-i
ofere şi lui posibilitatea de a-i atinge cicatricele rănilor sale (In 20,19-29), dar în săptămânile care au
urmat Isus s-a arătat la mulţi alţii: de exemplu, o dată s-a arătat la mai mult de 500 de ucenici (1Cor 15,6).
Sfântul Petru ne spune că în mai multe zile Isus s-a arătat celor care-l însoţiseră (Fap 13,30; 10,4).
b. Şi după Înălţare
După plecarea lui Isus la Tatăl său (Înălţarea) şi după coborârea Duhului Sfânt asupra apostolilor în
ziua de Rusalii (50 de zile după Paşti), apostolii şi ucenicii au anunţat pretutindeni Învierea lui Isus, ca şi
mesajul şi minunile sale.
Ei au străbătut astfel multe ţinuturi şi ţări, chiar îndepărtate.
Şi mai târziu, noii ucenici ai lui Isus, care se vor numi creştini, au dorit să scrie tot ceea ce Isus a
făcut şi a spus.
Atunci au fost scrise cele patru evanghelii (Matei, Marcu, Luca, Ioan). Ele ne relatează
mărturisirile apostolilor, adică ale celor care, aleşi fiind de Isus, l-au văzut şi auzit.
Evangheliile au fost scrise înaintea anilor 70 şi poate chiar din anii 50. Evangheliile ne relatează
evenimente reale şi nu legende.

2. Sărbătoarea Paştelui este cea mai solemnă dintre toate sărbătorile

* De ce? Mai întâi pentru că, înviind în noaptea Paştelui şi învingând moartea în acea noapte, Isus
ne-a arătat că este Dumnezeu; apoi, pentru că ne-a promis că într-o zi va învia trupurile noastre în acelaşi
mod, dacă ascultăm poruncile sale; în sfârşit, pentru că el rămâne mereu viu în preajma fiecăruia dintre
noi aşa cum ne-a promis.
Sărbătoarea Paştelui ne învaţă şi ne aminteşte aceste trei mari adevăruri.
* Deci, gândindu-se la toate acestea, primii creştini şi-au spus: „Isus a înviat în noaptea de
duminică. De acum înainte, duminica va fi pentru noi ziua cea mai frumoasă, cea mai sfântă din
săptămână.
Deci în loc să ne întâlnim pentru rugăciune în ziua sabatului (sâmbăta), cum fac evreii, noi ne vom
aduna duminica, care va fi pentru noi ziua Domnului, în locul sâmbetei”.

3. Ultima sărbătoare de Paşti va fi cu ocazia învierii generale la sfârşitul lumii

* De ce? Pentru că în acea zi toţi cei care vor fi făcut binele vor triumfa total asupra morţii aşa cum
a făcut Isus în ziua Paştelui, trupurile lor vor învia în glorie, ca şi acela al lui Isus. Isus însuşi a anunţat
acest lucru (In 5,26-30). Va fi Paştele etern.
Dar atenţie! Trupurile noastre înviate nu se vor asemăna cu cel al lui Lazăr, al fiicei lui Iair, al
fiului văduvei din Naim pe care Isus i-a înviat înaintea pătimirii sale. Ei şi-au reluat viaţa obişnuită,
continuând să sufere şi să moară; în timp ce, după Învierea generală, trupurile noastre înviate se vor
asemăna cu cel al lui Isus înviat: nici suferinţă, nici boală, nici moarte, nici nevoie de hrană sau somn, nici
tristeţe, nici lacrimi.
Trupurile noastre vor străluci atunci de frumuseţea lui Dumnezeu. Ca şi trupul lui Isus, ele vor
putea să se deplaseze şi să treacă prin obiectele materiale (In 20,19-26).
* Vom avea această şansă, acest har extraordinar, bineînţeles cu condiţia să fi meritat Cerul! Dacă
nu, va fi pentru noi o înviere într-o nefericire eternă, ca o a doua moarte, eternă, aceasta într-o suferinţă
fără sfârşit.

4. Isus te invită să învii într-un alt mod în fiecare an, de Paşti

Da, aşteptând ca trupul tău să învie, Isus te invită să învii în inima ta în fiecare an în perioada
Paştelui. Aceasta înseamnă că, la Paşti, la această frumoasă sărbătoare, tu trebuie să te lepezi de ceea ce
este rău în tine, aşa cum arunci o haină ruptă şi murdară şi trebuie să-ţi îmbraci inima într-o haină nouă şi
curată, adică să te hotărăşti să-l imiţi pe Isus.
Pentru a reuşi să faci acest lucru, primeşte sacramentul Pocăinţei, spovedeşte-te, nu numai în
timpul Paştelui, ci, de exemplu, o dată pe lună.
 5. Aminteşte-ţi această expresie: Misterul pascal
Trebuie ca această expresie să fie bine întipărită în inima ta. Ea înseamnă:
– Isus, acceptându-şi moartea şi oferind-o Tatălui său, a meritat victoria Învierii;
– dacă suntem uniţi cu el, vom obţine şi noi prin el această trecere de la moarte la viaţa veşnică.
Aleluia! Isus a înviat!
1. De ce Paştele este cea mai solemnă dintre toate sărbătorile anului? (Explicaţi paragraful 2)
2. De ce creştinii au ales duminica (şi nu sâmbăta) ca zi a Domnului? (citeşte paragraful 2)
3. Învierea lui Isus şi învierea de la sfârşitul lumii nu seamănă cu cea a lui Lazăr. De ce?
(paragraful 3).
4. În fiecare an, în timpul Paştelui, Biserica ne invită să înviem în alt mod. Ce înseamnă aceasta?
(paragraful 4).
Desenează (lipeşte o imagine): Isus înviat.
Scrie dedesubt:
Giulgiul în care a fost înfăşurat trupul lui Isus
După obiceiul evreiesc, trupul lui Isus a fost aşezat în mormânt (Sfântul Mormânt), înfăşurat într-o
pânză, numită giulgiu.
Ori, după savanţi, acest giulgiu ar fi cel care se află la Torino, în Italia, după ce mai întâi a fost la
Ierusalim, Constantinopol, în Champagne, apoi la Chamber în Savoia. Astfel, suntem aproape siguri că
avem giulgiul lui Isus. Episcopul de Torino, permite creştinilor, la anumite ocazii, să-l contemple.
Ceea ce este uimitor, este faptul că pe acest giulgiu se văd trăsăturile chipului, ale trupului, braţelor
şi picioarelor lui Isus ca şi cum ar fi o fotografie. Se văd pe el şi urmele loviturilor de bici şi rănile de pe
coastă, mâini şi picioare (urmele cuielor) şi rănile provocate de cununa de spini de pe cap.
Savanţii adaugă că, ieşind din giulgiu, trupul a trebuit să producă o iluminare intensă, fără să
deformeze sau să altereze urmele cheagurilor de sânge care au rămas intacte.
Această ieşire din giulgiu nu ne face să ne gândim la învierea lui Isus?
Paştele: trecerea de la moarte la viaţă
1. În ce zi a înviat Isus?
Isus a înviat cu slavă a treia zi după moartea sa, în duminica Paştelui.
2. Pot fi crezuţi apostolii când ne spun că Isus a înviat?
Da, deoarece ei l-au văzut pe Isus viu după Paşti, i-au vorbit, i-au atins mâinile şi picioarele; Isus a
mâncat de faţă cu ei, iar ei au murit pentru a-l mărturisi.
3. Trupul lui Isus a fost acelaşi după moartea sa?
Se poate spune că trupul lui Isus a fost acelaşi, dar că el era diferit:
– trupul lui Isus era acelaşi deoarece purta semnele rănilor;
– trupul lui Isus era diferit deoarece el nu mai era supus legilor naturii, era un trup glorios.
„Isus nu a înviat cu un alt trup, dar cu un trup care nu mai trebuie să moară (Sfântul Augustin).
4. Arată prin câteva exemple că trupul său înviat, fiind acelaşi, era diferit de cel dinaintea morţii.
Trupul său nu mai putea să sufere, nici să moară, nu avea nevoie de hrană, strălucea de frumuseţe.
5. Ce ne învaţă Învierea lui Isus?
Învierea lui Isus ne învaţă:
– Isus este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu;
– şi noi vom învia la sfârşitul lumii.
6. Ce haruri ne-a obţinut învierea lui Isus?
Învierea lui Isus ne-a obţinut victoria asupra diavolului, asupra păcatului şi asupra morţii. În felul
acesta i s-a redat fiecăruia dintre noi tot ceea ce a pierdut în momentul păcatului originar. Ea ne obţine, de
asemenea, viaţa veşnică pe care o primim începând de acum prin Botez.
Îţi mulţumim, Isuse!
Rugăciune: Act de credinţă.
Activităţi între Paşti şi Rusalii
Rugăciunea Euharistică
Este un text citat de preot la mijlocul sfintei Liturghii. În timpul acestei rugăciuni preotul
transformă pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele lui Isus. Vom căuta să înţelegem mai bine acest text şi, de
asemenea, să înţelegem ce atitudine profundă putem avea ascultându-l.
Activităţi în grupuri mici
1. Ce se oferă în această rugăciune şi cui?
2. În această rugăciune mulţumim lui Dumnezeu; din ce cauză? De ce? Datorită cui?
3. Ce cerem în această rugăciune? Cui?
4. De ce, de cine ne amintim în această rugăciune?
5. Ce cuvinte pronunţă preotul în această rugăciune pentru ca pâinea şi vinul să devină Trupul şi
Sângele lui Isus?
Fiecare grup compune o frază scurtă care rezumă răspunsul său la întrebare, apoi pe o foaie de
hârtie mare se scrie fraza care a fost compusă.
În sfârşit fiecare grup se gândeşte la o atitudine corporală care să exprime:
– ofranda;
– mulţumirea;
– cererea;
– acceptarea.
Activitate misionară
Putem scrie responsabilului diecezan al cooperării misionare.
Îi vom cere să ne procure adresele a 4-5 călugări sau călugăriţe misionare dintr-un continent
oarecare.
Sau îi vom cere părintelui paroh al parohiei noastre numele şi adresele misionarilor din parohia
noastră.
Apoi vom intra în legătură cu aceşti misionari. Le vom cere informaţii despre ţara lor, despre
activităţile lor.
Le vom spune cine suntem şi ne vom gândi la modul în care putem să ne facem servicii reciproc,
pentru ca împreună să facem să crească Împărăţia lui Dumnezeu şi pentru ca ajutându-ne reciproc să
punem mai bine în practică mesajul lui Isus.
Atunci vom înţelege mai bine ce este Biserica pe care Isus a întemeiat-o.
LECŢIA NR. 28
Isus ne oferă Biserica drept mamă
1. După înălţarea lui Isus la cer în ziua înălţării, am rămas orfani?
– Nu!
a) Ştii bine că Isus nu ne-a părăsit. Înainte de a muri el a spus: „Eu nu vă voi lăsa orfani!” (In
14,18). Iar în momentul înălţării a adăugat: „Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârşitul lumii” (Mt
20,28).
b) Dar cum procedează Isus pentru a rămâne cu noi?
● Ai învăţat deja: el este cu tine, în inima ta, pentru că eşti botezat şi astfel ai primit viaţa divină.
De aceea, veghează ca să te laşi condus de el şi să nu-l alungi prin păcatul grav (sau de moarte).
● Isus este, de asemenea, prezent în mijlocul nostru, în mod admirabil în sfânta Euharistie, care
este cu adevărat Trupul şi Sângele său.
● Dar astăzi trebuie să ne gândim şi la o alt fel de prezenţă a lui Isus: Când papa sau episcopii uniţi
cu el te învaţă adevărurile credinţei şi-ţi transmit poruncile lui Dumnezeu, tot Domnul Isus îţi vorbeşte.
Sfânta Ecaterina de Siena spunea: „Papa este blândul Isus de pe pământ”. Cel care ascultă de papa, atunci
când el îi învaţă pe toţi adevărurile credinţei şi poruncile lui Dumnezeu, e sigur că face voinţa lui
Dumnezeu.

2. Înainte de a urca la cer pentru a se aşeza la dreapta Tatălui, Isus a transmis puterile sale
primului papă, sfântul Petru şi primilor episcopi, apostolii.
a) Isus transmite puterile sale sfântului Petru şi succesorilor săi, papii.
● Citeşte cu atenţie ultima apariţie a lui Isus pe malurile lacului Tiberiadei, după învierea sa. îl vei
auzi pe Isus spunând lui Petru: „Paşte mieii mei, paşte oile mele” (In 21,15-17).
Mieii şi oile lui Isus sunt toţi oamenii. Deci, este foarte adevărat că Isus i-a încredinţat sfântului
Petru toată omenirea. În acea zi, sfântul Petru a devenit primul papă.
● De altfel, cu mai multe luni înainte, Isus a promis că Petru va fi şeful Bisericii: „Tu eşti Petru şi
pe această piatră voi zidi Biserica mea... îţi voi da cheile Împărăţiei Cerurilor” (Mt 16,18-19).
● Datorită promisiunilor pe care Isus le-a făcut sfântului Petru, papa nu se poate înşela atunci când
învaţă întreaga Biserică despre adevărurile necesare mântuirii veşnice. Se spune atunci că el este infailibil.
Şi totuşi, ca toţi oamenii, şi el poate să păcătuiască.
De aceea trebuie să ne rugăm pentru el, pentru ca să-şi îndeplinească bine misiunea sa în numele
lui Isus.
b) Isus transmite puterile sale apostolilor şi succesorilor lor, episcopii.
● Ceilalţi apostoli au fost primii episcopi.
Isus le-a spus: „Cel care vă ascultă pe voi mă ascultă pe mine; cel care vă îndepărtează pe voi mă
îndepărtează pe mine” (Lc 10,16).
El le-a dat misiunea de a predica, de a conduce turma care le va fi încredinţată de către papă (Mt
18,18), de a boteza, de a dezlega păcatele (In 20,23).
Fiecare episcop este numit de papa în fruntea unei dieceze (teritoriu, mai mult sau mai puţin
întins).
● Trebuie, deci, să-l respectăm, să-l ascultăm şi să-l iubim pe papa atunci când vorbeşte în numele
lui Isus şi să-i respectăm, să-i iubim şi să-i ascultăm pe episcopi atunci când sunt uniţi cu papa, care este în
acelaşi timp şi episcopul Romei. Cunoşti numele Sfântului Părinte (al papei) şi cel al episcopului tău?
c) Ştii ce este un Conciliu?
Este adunarea tuturor episcopilor din lume în jurul papei pentru a studia împreună problemele cele mai
importante care privesc viaţa Bisericii. A fost unul la Roma, la Vatican, din anul 1962 până în anul 1965.
Este numit Conciliul Vatican II. Conciliul precedent, Vatican I, s-a ţinut în anul 1870. De la începutul
Bisericii, au fost 21 de concilii. Ele au fost foarte utile căci i-au ajutat pe catolici să-şi dezvolte credinţa şi
să-şi rezolve problemele timpului lor.

3. Biserica este compusă din papă şi episcopi?

Nu! Biserica este marea familie a lui Isus... Există, deci, mulţi alţi membri în această familie!
a) Vei ghici acest lucru observând o vie.
Pentru a înţelege mai bine ce este Biserica, Isus ne invită să privim via. În vie există butucul
(trunchiul) şi mlădiţele (ramurile). Seva circulă de la rădăcini până în trunchi şi în mlădiţe şi face să
crească frunzele, florile şi ciorchinii. Ei bine, trunchiul este Domnul Isus. Ramurile sunt nu numai papa,
episcopii, preoţii, ci şi toţi cei botezaţi care fac parte din Biserică.
Seva este ca şi viaţa divină care vine de la Tatăl. Ea este prezentă mai întâi în Isus, care o comunică
tuturor membrilor Bisericii, care sunt uniţi cu el. Şi, deci, toţi pot aduce roade bune, gânduri bune, dorinţe
bune şi fapte bune.
b) Şi tu vei înţelege acest lucru privind o casă.
Toţi membrii Bisericii sunt ca nişte pietre vii. Casa este o frumoasă îmbinare a tuturor acestor
pietre. Ele sunt toate utile, fiecare la locul său.
 Ei bine, creştinii au fiecare locul lor în Biserică. Şi ei sunt toţi utili: copiii, tinerii, handicapaţii
mintal şi fizic, bolnavii, săracii, bogaţii, savanţii, ignoranţii, căsătoriţii, celibatarii, călugării şi călugăriţele,
preoţii...
Toţi trebuie să-l facă cunoscut şi iubit pe Isus, Domnul nostru, prin cuvintele lor, dar şi prin
conduita lor, imitându-l pe cel care şi-a dat viaţa pentru toţi oamenii.
c) Comparaţiile cu via şi cu casa te fac să înţelegi că creştinii nu trebuie să se mulţumească să se
roage şi să lucreze izolat şi singuri pentru slava lui Dumnezeu. Ei trebuie de asemenea, să se roage
împreună, să se unească pentru a anunţa vestea cea bună, aşa cum sunt unite ramurile viţei-de-vie sau
pietrele unei case! În grup se sprijină unii pe alţii. Singur, absolut singur, e greu să rămâi fidel lui Isus.

4. Care sunt cele patru mari calităţi ale Bisericii lui Isus?
a) Biserica este una.
Unitatea, adică faptul că toţi catolicii cred în aceleaşi adevăruri revelate de Isus, primesc aceleaşi
sacramente, ascultă de aceiaşi conducători (Papa şi episcopii uniţi cu el) şi trebuie să se iubească cu o
dragoste mare.
b) Biserica este sfântă.
Aceasta nu înseamnă că toţi creştinii sunt perfecţi, ci că Isus (care este sfânt) dă tuturor, prin
Biserica sa, ajutorul de care au nevoie pentru a se sfinţi, adică de a deveni sfinţi.
c) Biserica este catolică, adică universală.
Catolică, universală: aceasta înseamnă că Biserica lui Isus îi primeşte pe toţi oamenii din toate
timpurile şi din toate locurile.
d) Biserica este apostolică.
Aceasta înseamnă că Biserica lui Isus ne învaţă adevărurile pe care le predicau apostolii lui Isus ai
căror succesori sunt astăzi episcopii.

5. Biserica catolică, adică Biserica lui Isus, este mama noastră şi trebuie să o iubim.
Da, trebuie să o iubim din toată inima, căci ea ne-a dat viaţa divină cu ocazia botezului. Ea ne ajută
să-l cunoaştem cu adevărat pe Isus. Ea ne transmite învăţătura sa. Ea iartă păcatele în numele lui Isus. Ea
ne dă pâinea vieţii care este Isus. Ea ne însoţeşte cu rugăciunile sale în faptele, bucuriile şi necazurile
noastre. De când ne naştem, până în clipa morţii, ea ne pregăteşte să-l întâlnim pe Isus. Rămâi întotdeauna
un copil al Bisericii. Ascult-o! Iubeşte-o aşa cum iubeşti o mamă!

Biserica este Isus în mijlocul nostru

1. Explică de ce Isus a comparat Biserica cu o vie.
2. De ce putem spune că Biserica este Mama noastră? (paragraf 5)
3. Biserica are conducători? Care?
4. Cum trebuie să ne comportăm faţă de mai marii Bisericii?
5. Biserica are patru calităţi. Ea este una, sfântă, catolică şi apostolică. Explică ultimele două
calităţi. (paragraf 4)

Desenează: o biserică avându-l pe Isus deasupra.

Scrie dedesubt: „Noi suntem pietrele vii ale Bisericii lui Isus”.
Biserica este Împărăţia lui Dumnezeu pe pământ
1. Cum a întemeiat Isus Biserica sa?
Isus a întemeiat Biserica sa adunând în jurul lui discipoli şi alegând dintre ei 12 apostoli drept conducători
ai Bisericii sale.
2. Ce este Biserica lui Isus?
Biserica lui Isus este familia credincioşilor uniţi în credinţă, rugăciune şi dragoste faţă de Cristos. Ei sunt
conduşi în numele lui Isus de papa şi episcopi.
3. Pe cine a stabilit Isus drept conducător al întregii sale Biserici?
Isus l-a numit pe sfântul Petru drept conducător vizibil şi păstor al întregii Biserici. Isus însuşi este
conducătorul invizibil al Bisericii sale.
4. Care este, după moartea sfântului Petru, conducătorul vizibil al Bisericii?
După moartea sfântului Petru, conducătorul vizibil al Bisericii este episcopul Romei, pe care-l numim
papa.
5. Papa este infailibil?
Da, papa este infailibil: Duhul Sfânt îl ajută să nu se înşele când îi învaţă pe oameni adevărurile mântuirii
şi porunceşte Bisericii întregi să creadă în ele cu adevărat.
Toţi membrii Bisericii datorează respect şi ascultare Sfântului Părinte, căci Isus i-a încredinţat misiunea de
a învăţa şi conduce întreaga Biserică.
6. Cine sunt episcopii?
Episcopii sunt succesorii apostolilor. Ei au misiunea de a conduce diecezele, de a-i învăţa şi a-i sfinţi pe
credincioşii pe care Domnul li-i încredinţează. Dar ei trebuie să rămână uniţi cu papa.
 Rugăciune: Act de nădejde.
LECŢIA NR. 29
Biserica este animată de Duhul Sfânt
Care este rolul Duhului Sfânt în viaţa bisericii?
1. Duhul Sfânt acţionează în Biserică aşa cum sufletul acţionează în trup
Pune-ţi mai întâi întrebarea: eu mă rog Duhului Sfânt? Foarte mult? Deloc?
Ştii totuşi că el este Dumnezeu, ca şi Tatăl, ca şi Isus...
a. Vei înţelege locul pe care-l ocupă Duhul Sfânt în Biserică.
Şi aceasta datorită următoarei comparaţii:
Gândeşte-te la o persoană. Fiecare dintre părţile sale face o acţiune diferită: picioarele duc corpul
şi-l fac să se mişte; braţele lucrează; gura vorbeşte; ochii văd; inima face să circule sângele; plămânii
respiră. Dar dacă funcţiile lor sunt diferite, toate părţile şi organele lucrează toate pentru binele întregului
trup... Şi dacă te întreb: „Cine face să funcţioneze toate acestea?”, îmi răspunzi: „Sufletul”. Ai dreptate;
căci când sufletul se desparte de trup în momentul morţii, ochii nu mai pot vedea, inima se opreşte,
picioarele nu mai pot merge, urechile nu mai aud etc. Sufletul dă fiecărui membru şi fiecărui organ
posibilitatea de a realiza corect funcţia sa pentru binele întregului corp.
b. Ei bine, tu poţi spune şi: Duhul Sfânt este sufletul Bisericii.
* Biserica lui Isus este ca un trup cu multe mădulare: acestea sunt: Papa, episcopii, preoţii, diaconii
călugării şi călugăriţele, copii, tinerii, părinţii, muncitorii, ţăranii, patronii, tehnicienii, artiştii, cercetătorii,
medicii şi infirmierele, inginerii şi oamenii de afaceri, militarii, reprezentanţii...
Dacă sunt botezaţi sunt toţi discipolii lui Isus şi fiecare, în viaţa sa de familie, în munca sa, în
timpul său liber trebuie să se conducă după Evanghelia lui Isus ascultându-l, ascultând poruncile
Domnului şi chiar anunţând Cuvântul lui Isus celorlalţi.
Fiecare seamănă deci cu un mădular al acestui trup care este Biserica.
* Dar care este sufletul acestui Trup? – Este Duhul Sfânt şi acest Trup vizibil al lui Isus, se
numeşte Trupul Mistic (1Cor 12, 12-13).
Dacă Duhul Sfânt nu ar fi prezent în fiecare membru al Bisericii, toţi discipolii lui Isus nu ar mai
putea să facă binele; asemenea unui trup despărţit de suflet. Dar aceasta nu se va întâmpla niciodată pentru
că Isus a promis că Biserica va dura până la sfârşitul lumi (Mt 16,18).
Deci, acum înţelegi: nici papa, nici episcopii, nici preoţii, nici ceilalţi creştini nu se pot lipsi de
Duhul Sfânt care este sufletul Bisericii.
De aceea, încă de acum, te vei ruga lui şi mai mult.
2. Isus a promis că-l va trimite pe Duhul Sfânt ucenicilor săi?
Da, în ajunul morţii sale, Isus a spus: „Voi cere Tatălui meu să vă dea un altul care să vă ajute:
acesta va fi Duhul adevărului care va fi totdeauna cu voi” (In 14,16).
„Duhul Sfânt, pe care Tatăl îl va trimite în numele meu vă va învăţa toate şi vă va aminti tot ceea
ce v-am spus!” (In 14,26).
„Veţi primi putere când Duhul Sfânt se va cobori asupra voastră. Atunci veţi fi mărturisitorii mei
pentru a vorbi despre mine” (Fap 1,8).

3. După Rusalii, Duhul Sfânt face minuni în Biserică

a. La origini
Povesteşte evenimentul Rusaliilor (Fap 2,1-42).
În ziua aceea, Duhul Sfânt a coborât asupra Mariei şi a Apostolilor sub formă de limbi de foc, în
timp ce sufla un vânt puternic.
Începând din acel moment, Apostolii au devenit mai curajoşi pentru a-l mărturisi pe Isus.
Pretutindeni pe unde treceau, Duhul Sfânt făcea minuni: mulţi oameni s-au botezat; primii creştini trăiau
ca fraţii şi-şi împărţeau banii. Când erau persecutaţi, Duhul Sfânt le dădea mare curaj pentru a rămâne
credincioşi lui Isus. Citeşte referitor la aceasta primele capitole din Faptele Apostolilor. Vei fi uimit de ele.
b. Astăzi
Şi astăzi, Duhul Sfânt este mereu prezent, cu harurile sale minunate. El uneşte pe toţi creştinii în
aceeaşi credinţă şi iubire. El dă de asemenea întregii Biserici dorinţa misionară de a răspândi Cuvântul lui
Isus chiar în mijlocul persecuţiilor.
El îi ajută pe creştini să rămână credincioşi Papei şi episcopilor. El ne inspiră gânduri şi fapte bune
în viaţa noastră de fiecare zi.
Deci, ce trebuie să facem?
Ei bine, trebuie să ne rugăm mult Duhului Sfânt. Nu ne rugăm destul lui.
Când munceşti, când eşti în familie sau cu colegii tăi, spune adesea Duhului Sfânt:
„O, Duh al lui Dumnezeu
luminează-mi mintea
încălzeşte-mi inima
 întăreşte-mi voinţa;
dă tuturor membrilor Bisericii tale
lumina şi dragostea ta”.
Duhul Sfânt acţionează în Biserica lui Isus
1. Înainte de apleca la cer Isus a promis Bisericii sale să i-l trimită pe Duhul Sfânt. Scrie
promisiunile lui Isus.
2. Când l-a trimis Isus pe Duhul Sfânt pentru prima dată?
3. Ce au făcut apostolii după ce l-au primit pe Duhul Sfânt?
4. Când vine Duhul Sfânt la noi?
5. Putem afirma că Duhul Sfânt acţionează în Biserică la fel ca sufletul în trup. De ce? (fă
rezumatul paragrafului 1).

Desenează: (sau lipeşte) o imagine a sfânta Fecioare Maria şi desenează deasupra pe Duhul Sfânt.
Trimite Doamne Duhul Tău şi totul va fi creat
Tu vei reînnoi faţa pământului
1. Duhul Sfânt este Dumnezeu?
Da, Duhul Sfânt este o persoană divină, ca şi Tatăl, ca şi Fiul. Noi trebuie să-l adorăm, să-l lăudăm
şi să-i mulţumim.
2. Ce a făcut el cel mai mult pentru mântuirea oamenilor?
El l-a întrupat pe Isus – fructul vieţii în Maria.
3. Ce face el şi astăzi până la sfârşitul lumii?
El este trimis de Tatăl şi de Fiul, tuturor oamenilor pentru a întoarce inimile lor către Dumnezeu,
pentru a-i reîntoarce de la păcat, dându-le lumină şi iubire.
4. Când a venit el să locuiască în inima ta pentru prima dată?
El a venit să locuiască în inima mea pentru prima dată în ziua botezului. El a rămas acolo pentru
totdeauna, numai dacă nu fac un păcat de moarte. El aduce plinătatea harurilor sale celui care primeşte
Mirul.
5. Care este rolul său în viaţa Bisericii?
El uneşte toţi membrii în aceeaşi iubire. Îi încurajează să contribuie toţi pentru mântuirea veşnică a
tuturor fraţilor lor.
6. Trebuie să îl rugăm mult pe Duhul Sfânt?
Da, trebuie să-l lăudăm fără încetare, să-i mulţumim şi să– cerem lumină şi tărie. Pentru a obţine
mai bine ajutorul său, trebuie să-l rugăm împreună cu Maria, mireasa sa.

Rugăciune: Cred în Dumnezeu.

LECŢIA NR. 30
Care este rolul sfintei Fecioare Maria în viaţa Bisericii?
1. Maria a participat la mântuirea ta şi la mântuirea tuturor oamenilor şi ea continuă să o
facă
Priveşte-o cu atenţie la picioarele Crucii. Ea oferă durerea inimii sale împreună cu patima lui Isus.
Evident, singurul nostru Mântuitor este Isus. Dar Dumnezeu a vrut să ia parte la sacrificiul Fiului
său şi ca ea să fie atât de total unită cu el încât să putem spune că ea ne-a salvat împreună cu Isus. Deci,
pentru că Isus continuă să ne mântuiască şi ea continuă aceeaşi misiune în fiecare zi şi pentru fiecare
dintre noi până la sfârşitul lumii. Pentru a exprima acest adevăr, se spune că Isus este Mântuitorul şi că
Maria este Co-Răscumpărătoare.

2. Isus ne-a dat-o pe Fecioara Maria drept mamă (In 19,25-27).

a. Maria ne transmite viaţa lui Isus.
Când Isus i-a spus sfântului Ioan înainte de a muri: „Ia-o la tine pe mama ta” şi Mariei: „Iată-l pe
fiul tău”, sfântul Ioan reprezenta întreaga omenire. Nu uita aceasta. Dar ce este o mamă? Mai întâi este o
persoană care dă viaţă. Desigur, viaţa divină ne-a fost redată de Isus, dar Maria, de asemeni, ne transmite
aceeaşi viaţă: viaţa divină, în calitate de mamă, pentru că astfel a vrut Isus. Vei observa că nici un sfânt nu
a primit o asemenea misiune! Sfinţii sunt fiii şi fiicele Fecioarei Maria.
b. Maria este cea mai bună dintre toate mamele.
Ea nu este numai mama sfinţilor, ea este mama tuturor oamenilor, chiar şi a celor care nu cred. Deci, ce
face o mamă?
Ea îşi îngrijeşte copiii. Veghează asupra fiecăruia dintre ei. Îi hrăneşte, îi consolează, îi încurajează,
îi ascultă. Se interesează de munca lor, de bucuriile lor, de necazurile lor. Îi avertizează împotriva răului,
iar câteodată îi ceartă, dar o face spre binele lor. Îi iartă atunci când le pare rău.
Ei bine, Maria este cea mai bună dintre mame.
Inima ei este atât de bună, încât „fiecare are o parte din ea şi toţi o au întreagă”.
Ea ne conduce la Isus, Mântuitorul nostru.
c. Ce atitudine trebuie să ai faţă de ea?
Este mama ta. Deci trebuie să i te confesezi.
Povesteşte-i tot ceea ce faci. Cere-i sfatul.
Nu fă nimic fără să-i ceri părerea.
Nu petrece nici o zi fără să vorbeşti afectuos cu ea.
Fă-i plăcerea de a te supune poruncilor lui Isus.
Când inima ta este rea (şovăielnică) cere-i să te conducă pe drumul cel bun.
Dar roag-o de asemenea pentru Biserică, pentru toţi membrii Sfintei Biserici. Adunaţi-vă mai mulţi
pentru a o ruga împreună, aşa cum apostolii erau adunaţi în jurul ei în ziua Rusaliilor.

3. Maria este Mama Bisericii

Papa Paul VI a proclamat-o astfel. Este normal: pentru că Isus este capul Bisericii, iar noi suntem
membrele sale; Maria este mama tuturor membrelor sale, aşa cum este mama celui care este capul, Isus.

4. Isus a întronat-o pe Maria Regina Universului

De când se află în cer cu sufletul şi cu trupul, ea este Regină. Dar ea se foloseşte de puterea sa:
– pentru a ne ajuta mai bine;
– pentru a ne apăra;
– pentru a ne salva.
Isus nu-i refuză nimic, căci ea cere pentru noi ceea ce este mai bun.
5. Isus a trimis-o pe Maria de mai multe ori pentru a ne transmite mesaje
Ştii că Isus a trimis-o pe Fecioara Maria de mai multe ori pentru a ne aminti Vestea cea bună a
Împărăţiei:
– Ecatherinei Laboure-rue du Bac la Paris, în 1830;
– lui Maxim şi Melania pe muntele La Salette, în 1846;
– Bernadetei la Lourdes, în 1858;
– copiilor din Pont-Main, în 1870;
– copiilor de la Fatima: Lucia, Jacinta şi Francisc, în 1917;
– copiilor din Beauraing şi din Banneux în Belgia, în 1933 şi altora.
Străduieşte-te să citeşti acestea relatări. Vei vedea că Sfânta Fecioară ne cere să ne schimbăm
inimile, să ne convertim, să nu-l mai ofensăm pe Domnul nostru, să ne rugăm pentru ei şi aceasta în mod
deosebit spunând Rozariul.
Când poţi, împărtăşeşte-te în zilele de sărbătoare ale Sfintei Fecioare, Mama noastră (15 august, 8
septembrie, 8 decembrie, 1 ianuarie, 25 martie).
 Ea doreşte să te conducă la Fiul ei, Isus.
Cinsteşte-o pe Fecioara Maria mai ales în lunile: mai (luna Mariei) şi octombrie (luna Sfântului
Rozariu).
Cinsteşte-o în fiecare sâmbătă. Această zi este consacrată ei în mod deosebit, pentru că ea a ştiut
să-şi păstreze credinţa şi speranţa în Sâmbăta Sfântă, atunci când toţi prietenii lui Isus erau descurajaţi.

Maria pururea Fecioara, Mama şi Regina

1. Ce înseamnă această frază: „Maria este calea care ne conduce la Isus”?
2. Rozariul este o rugăciune populară a Mariei. Cum se spune Rozariul?
3. Domnul o trimite din când în când pe Mama sa pentru a transmite mesaje oamenilor, de
exemplu la Lourdes, Fatima... Povesteşte o apariţie a Fecioarei Maria.
4. De ce sâmbăta este o zi consacrată Mariei?
5. Care sunt cele mai mari bucurii pe care le poţi face mamei cereşti?
Fecioara Maria este Mama Bisericii
1. De ce Maria a devenit mama noastră în ziua Bunei Vestiri?
Maria a devenit mama noastră în ziua Bunei Vestiri pentru că este ziua când a devenit mama lui
Isus, iar noi cu Isus nu formăm decât un singur trup (Trupul mistic).
2. Maria este unită cu Isus în misterul mântuirii noastre?
Da, pentru că Isus a vrut ca ea să ia parte la jertfa sa mântuitoare care-i răscumpără pe toţi oamenii.
De aceea ea este numită Co-Răscumpărătoare.
3. Când a spus Isus că Maria este mama noastră?
Isus a spus că Maria este mama noastră în Vinerea Sfântă, în ziua morţii sale, când a spus sfântului
Ioan: „Iat-o pe mama ta”; sfântul Ioan reprezenta pe fiecare dintre noi (In 19,25-27).
4. Ce face Maria pentru copii săi de pe pământ?
Maria veghează cu iubire asupra tuturor copiilor săi de pe pământ. Ea îi ajută să devină mai buni,
pentru a se asemăna cu Isus.
5. Care sunt cei de care sfânta Fecioară se ocupă în mod deosebit?
Sfânta Fecioară se ocupă mai ales de păcătoşi, de nenorociţi, de bolnavi, de toţi cei care sunt în
suferinţă.
6. Ce vrea Isus ca să faci pentru sfânta Fecioară?
Isus vrea ca să o respectăm, să-i mulţumim şi să o iubim, să-i dăm inimile noastre şi să ne rugăm ei
în fiecare zi.

Rugăciune: Adu-ţi aminte...

LECŢIA NR. 31
Preoţia în slujba Bisericii
1. Ce este Preoţia?
Ei bine, preoţia este un har dat de Isus Cristos unui bărbat, care devine preot. Când vezi pe cineva
care celebrează slujba, poţi spune că a primit harul preoţiei.
Preotul are de asemenea şi alte roluri: el iartă păcatele în numele lui Isus; transmite credinţa
copiilor şi adulţilor în numele lui Isus; se roagă mult pentru ceilalţi oameni, fraţii săi; trebuie să le dea un
exemplu bun. Isus şi el trebuie să formeze un tot, să fie una. Iubeşte-i şi respectă-i pe preoţi; roagă-te
pentru ei, pentru ca să-şi îndeplinească bine misiunea lor şi să nu-l ofenseze pe Domnul nostru.

2. Preotul a primit un sacrament deosebit? Da, cel al preoţiei.

Când un bărbat este chemat de către episcopul său pentru a fi preot, el primeşte sacramentul
Preoţiei. Atunci el devine preot pentru totdeauna. El primeşte puterile lui Isus. În Biserica Romano-
Catolică episcopii nu dau sacramentul Preoţiei decât celor care îşi iau angajamentul solemn de a nu se
căsători şi de a rămâne curaţi, pentru a se consacra mai bine slujirii lui Isus şi tuturor oamenilor.
Există de asemeni creştini pe care episcopul îi cheamă pentru a fi diaconi. Ei pot vesti chiar şi în
Biserică Cuvântul lui
Dumnezeu şi îndeplini numeroase funcţii în binele poporului lui Dumnezeu. Ei nu celebrează slujba ca şi
preoţii. Ei nu iartă păcatele. Unii dintre ei pot primi diaconatul după căsătorie.

3. Preotul este în slujba întregii Biserici

Preotul trebuie să asculte de Episcopul său (care este preot şi el, dar care participă în mod mai
deplin la Preoţia lui Isus). episcopul îi dă misiunea de a se ocupa de o parohie sau de un grup de catolici.
Dar, în toate cazurile, episcopul, preotul, diaconul sunt în slujba poporului lui Dumnezeu. Isus a
instituit preoţi pentru a ajuta poporul lui Dumnezeu să trăiască mai bine cu isus, să se comporte mai bine,
ca şi Isus, să se unească aşa cum sunt unite degetele mâinii. De ce, dacă eşti băiat, n-ai fi ales de către
Isus? Te-ai gândit la asta?

4. Se poate spune, într-un anume sens, că toţi creştinii sunt preoţi?

Da, cu condiţia de a nu confunda preoţia preoţilor (care se numeşte preoţie ministerială) cu preoţia
laicilor (cea a botezaţilor care nu au primit preoţia). Această preoţie a laicilor se mai numeşte şi „preoţie
regală”. Sfântul Ioan spune tuturor creştinilor: „Dumnezeu a făcut din noi o împărăţie de preoţi” (Apoc
1,6), iar sfântul Petru spune de asemenea tuturor celor botezaţi: „Voi sunteţi un neam ales, o împărăţie de
preoţi” (1Pt 2,9).

5. În ce sens cei botezaţi, care nu au primit preoţia, sunt preoţi?

Toţi cei botezaţi sunt preoţi în sensul că, prin botez, ei sunt profund uniţi cu cel care este Preotul
Veşnic, Isus, Mântuitorul oamenilor. Prin aceasta ei participă la preoţia lui Isus în trei moduri:
– oferind lumea lui Dumnezeu;
– vestind Evanghelia mântuirii;
– colaborând, sub îndrumarea episcopului şi a preoţilor, la viaţa Bisericii.
a. Ei oferă lui Dumnezeu munca lor, bucuriile lor, necazurile lor şi toate activităţile oamenilor. Ei
le oferă în mod deosebit la Sfânta Liturghie, prin ministerul preotului (Ofertoriul), concluzia rugăciunii
euharistice. Ei fac de asemenea această ofrandă în fiecare zi în rugăciunile lor.
b. Prin ei, Evanghelia lui Isus pătrunde în mediul în care lucrează, în familiile lor, în activităţile din
timpul liber, în legile din ţara lor. Când Isus a spus: „Voi sunteţi lumina lumii”, „Voi sunteţi sarea
pământului”, el cerea tuturor celor botezaţi, nu numai preoţilor, să vestească cuvântul Evangheliei,
pretutindeni, acolo unde trăiesc şi lucrează. Deci, vedeţi: Isus vă încredinţează o misiune vouă, celor
botezaţi, băieţi şi fete. La şcoală, în liceu, în activităţile sportive, acasă faceţi-l cunoscut pe Isus şi mai ales
fiţi milostivi cu cei abandonaţi şi dispreţuiţi dintre colegii voştri. Respectaţi de asemenea pe cei care nu
cred.
În sfârşit, ei sunt chemaţi ca, sub îndrumarea Episcopului (şi a preotului care îl reprezintă), să ajute
la catehism, în serviciul liturgic şi în viaţa Bisericii.
Vezi, deci: şi tu, care eşti botezat, eşti preot într-un anume fel. Dar aminteşte-ţi că tu nu ai primit de
la Isus preoţia ministerială, adică puterea de a ierta păcatele, de a schimba pâinea şi vinul în Trupul şi
Sângele lui Isus, de a transmite, sub propria ta responsabilitate, Evanghelia lui Isus.

6. Întreaga Biserică trebuie să fie misionară

a. Un misionar este cineva care vrea să-l facă cunoscut pe Isus celor care nu-l cunosc sau nu-l
cunosc bine.
b. Toţi misionari.
– Odinioară, erau mulţi misionari preoţii şi călugării sau călugăriţele care plecau departe pentru a
vesti Evanghelia celor care nu auziseră niciodată vorbindu-se de Isus (Africa, Asia, Oceania, Americile).
– Acum, Sfântul Duh ne face să înţelegem mai bine că pretutindeni acolo unde suntem noi cei
botezaţi, suntem în acelaşi timp, într-un mod sau altul, şi misionari. Într-adevăr, poporul lui Dumnezeu,
adică Biserica, trebuie să-l facă cunoscut şi iubit pe Mântuitorul Isus.
– Astfel, la şcoală, acasă, pe terenul de sport, la birou, pe şantier, peste tot trebuie să-l faci cunoscut
pe Isus, să faci să transpară Isus, care este în tine, pentru ca el să-i mântuiască şi pe fraţii necredincioşi,
pentru ca ei, la rândul lor, să primească harurile iubirii sale.

7. Ştii ce este un călugăr, o călugăriţă?

Există tineri care, fără a primi sacramentul preoţiei, vor să se consacre în totalitate lui Isus, băieţi
sau fete.
Ei fac trei voturi (promisiuni solemne):
– de castitate (nu se căsătoresc);
– de sărăcie (nu au nimic personal – totul aparţine comunităţii religioase);
– de ascultare (ei ascultă de cel care, din rândul lor, îl reprezintă pe Isus în sânul comunităţii).
Călugării trăiesc mereu în interiorul mănăstirii lor, în rugăciune, pocăinţă şi muncă. Cunoşti
mănăstiri în ţinutul tău? Poţi merge să vorbeşti cu călugării sau călugăriţele care trăiesc acolo. Nu ezita.

Întreaga Biserică trebuie să vestească Evanghelia

1. Ce puteri a dat Isus preoţilor?
2. Care este misiunea pe care preoţii trebuie să o îndeplinească în Biserica lui Isus?
3. Tu eşti botezat, dar nu ai primit sacramentul Preoţiei. Isus îţi dă trei misiuni de îndeplinit. Care?
(paragraf 5) Începe răspunsul tău spunând: „Isus mi-a dat misiunea de...”
4. Ce ne face Duhul Sfânt să înţelegem noi, cei botezaţi? (paragraf 6)
5. Cum poţi fi tu misionar? (paragraf 6)
6. Ce este un călugăr sau o călugăriţă? (paragraf 7)
7. Călugării fac trei voturi. Care? (paragraf 7)
Desenează: desenează-te îndeplinind o misiune de botezat.
Scrie: o rugăciune către Duhul Sfânt, ca el să te ajute.
Preoţia ministerială a preotului
1. Creştinii au nevoie de preot?
Da, creştinii au nevoie de preot, pentru că el iartă păcatele în numele lui Isus şi schimbă pâinea şi
vinul în Trupul şi Sângele lui Isus în timpul sfintei Liturghii. Ei trebuie să-i iubească şi să-i respecte pe
preoţi şi să se roage pentru ei, pentru ca ei să-şi îndeplinească bine misiunea şi să nu-l supere pe Domnul.
2. În numele cui acţionează preotul când administrează Sacramentele?
Când administrează sacramentele, preotul acţionează în numele lui Isus. El are puterile lui Isus.
3. Preotul mai are şi alte funcţii de îndeplinit?
Da, preotul trebuie să evanghelizeze:
– să vestească Evanghelia lui Isus;
– să-i ajute pe oameni să trăiască cu Isus;
– să se roage mult pentru ei şi cu ei.
4. Ce sacrament primeşte preotul pentru a-i ţine locul lui Isus?
Pentru a-i ţine locul lui Isus, preotul primeşte sacramentul Preoţiei. El este preot pentru totdeauna.
Preoţia regală a creştinilor
1. În ce sens, toţi creştinii sunt preoţi?
În sensul că, prin botez, ei sunt profund uniţi cu cel care este Preotul Veşnic, Isus, Mântuitorul
oamenilor.
2. Cum participă ei la preoţia lui Isus?
În trei moduri:
– oferind lumea lui Dumnezeu în mediul lor de viaţă;
– anunţând Vestea cea Bună a mântuirii;
– colaborând, sub îndrumarea Episcopului şi a preoţilor, la viaţa Bisericii.
Primul lucru pe care l-a făcut Isus a fost de a-şi alege prietenii. În timp ce mergea pe malul mării
Galileea a văzut nişte pescari care-şi aruncau năvoadele în mare. El le-a spus: „Veniţi după mine şi vă voi
face pescari de oameni”. Aceşti oameni au început să-l urmeze pe Isus. Ei erau primii discipoli ai lui Isus:
Petru, Andrei fratele său, Iacob şi Ioan.
LECŢIA NR. 32
Biserica Catolică şi celelalte religii
1. Diferite grupări de creştini
Noi suntem numiţi „catolici”. Noi suntem de asemenea creştini, adică discipoli ai lui Cristos. Dar
există creştini care nu sunt catolici.
Ai întâlnit vreodată ortodocşi sau protestanţi?
Aceştia sunt botezaţi care cred că există trei persoane în Dumnezeu şi că Isus este Dumnezeu.
Aceştia sunt deci creştini. Citesc Biblia, asupra căreia meditează şi pe care o respectă ca şi Cuvântul lui
Dumnezeu.
Dar, în general, ei nu-l recunosc pe papa ca şef suprem al Bisericii lui Isus şi consideră că el nu
este infailibil. Ei nu sunt catolici.
a. Să vorbim mai întâi despre ortodocşi.
În ţară la noi sunt marea majoritate: 17.000.000. Ei sunt foarte numeroşi în Europa de Est (Rusia,
România, Grecia) şi în Orientul Mijlociu.
Ortodocşii s-au separat de Roma pe la anul 1000. Ei au episcopi, preoţi, diaconi, călugări. Ei
primesc botezul şi celelalte sacramente. Au o foarte mare veneraţie pentru sfânta Fecioară Maria.
Dar pentru ei papa nu a primit puterea de a guverna întreaga Biserică în sensul în care o înţeleg
catolicii. În ceea ce priveşte unele puncte ale doctrinei creştine, ei au poziţii diferite de ale noastre.
b. Să vorbim despre protestanţi.
Să începem prin a observa că nu trebuie să-i confundăm cu numeroasele secte pe care le
cunoaştem, chiar dacă acestea îşi au în majoritate originea în protestantism.
Pe de altă parte, nu trebuie să confundăm anglicanismul (religia oficială a Marii Britanii) cu
protestantismul. Protestanţii sunt foarte numeroşi în Germania, Olanda, Europa de Nord, în S.U.A. etc.
Există protestanţi mai pretutindeni, în întreaga lume.
Ei s-au separat de Roma în anul 1520 şi pe tot parcursul secolului XVI, sub influenţa unui călugăr
german – Luther – şi a unui preot francez – Calvin – care a trăit mai ales în Elveţia.
În ceea ce priveşte anglicanismul, originea sa se găseşte mai ales în ruptura provocată de regele
Henric VIII.
Protestanţii (dar nu şi anglicanii) nu recunosc sacramentul Preoţiei. Ei au totuşi conducători
spirituali, numiţi pastori (ei nu sunt nici preoţi, nici episcopi). Majoritatea nu recunosc sacramentul
Pocăinţei. Ei se adună duminică şi atunci, cel mai adesea, celebrează Cina Cea de Taină: pâinea rămâne
pâine, vinul rămâne vin, pentru că ei nu au preoţi. Mai mult, majoritatea nu cred în Prezenţa reală a lui
Isus în Euharistie. Ei consideră că catolicii acordă un loc prea important Fecioarei maria. Au o mare
veneraţie pentru Biblie şi meditează mult asupra ei, asupra Cuvântului lui Dumnezeu. După opinia lor,
Isus nu a vrut să existe un papă în fruntea Bisericii.

2. Ce trebuie să gândim despre ortodocşi, anglicani şi protestanţi?

Trebuie să gândim ceea ce Isus a dorit în legătură cu toţi cei care cred în el şi-i respectă
Evanghelia. Isus a dorit ca toţi discipolii săi să fie uniţi în aceeaşi credinţă şi aceeaşi iubire, sub
conducerea aceluiaşi păstor. Isus a spus: „Va fi o singură turmă şi un singur păstor” (In 10,16).
Noi, catolicii, avem certitudinea că singurul păstor nu e numai Isus, ci şi papa – căci ne amintim în
acelaşi timp Cuvântul lui Isus către Petru, primul papă: „Ai grijă de mieii mei... ai grijă de oile mele!” (In
21,15-18).
Dar, deşi asupra mai multor puncte importante suntem în dezacord cu ortodocşii, protestanţii şi
anglicanii, trebuie să-i respectăm ca pe nişte „fraţi separaţi” în Isus, să ne rugăm cu ei, să dialogăm cu ei,
să aprofundăm cu ei Cuvântul lui Dumnezeu. Să-i iubim şi să căutăm împreună cu ei mijloacele de
regăsire a unităţii pe care o vrea Isus. Isus a spus: „Tată, mă rog pentru ca ei să fie una, aşa cum tu eşti în
mine şi eu sunt în tine. Să fie una, pentru ca lumea să creadă că tu m-ai trimis” (In 17,21). Când catolicii
se adună împreună cu credincioşii separaţi, pentru a căuta împreună modalităţile pentru a se uni, aceasta se
numeşte Ecumenism. Noi ştim că această unitate nu se va putea face decât în jurul papei, succesorul, după
voinţa lui Cristos, al sfântului Petru. Dar să păstrăm legături de pace, bunăvoinţă şi de iubire cu toţi fraţii
noştri separaţi. Să evităm tot ceea ce ar putea constitui semn de dispreţ. Să-i ajutăm.

3. Religiile necreştine
a. Religia ebraică.
Mai întâi să remarcăm că anumiţi evrei sunt creştini. Dar aici să folosim cuvântul „evrei” pentru a
desemna pe cei care respectă religia ebraică. Pentru ei nu există trei persoane în Dumnezeu şi Isus nu este
Dumnezeu. Religia lor este cea a lui Moise şi a tuturor oamenilor din Vechiul Testament care au trăit
înaintea lui Isus şi care nu au primit Vestea cea Bună pe care o aşteptau strămoşilor, aceea a lui Isus, Mesia
trimis de Tatăl. Ei sunt răspândiţi în toate părţile lumii, dar mulţi trăiesc în Israel, ţara strămoşilor lor.
Ierusalimul este capitala lor religioasă. Ei nu au preoţi, ci rabini care învaţă şi comentează cuvântul lui
Dumnezeu (numai Vechiul Testament). Ei se adună pentru rugăciune în ziua Ciubotele (sâmbătă) şi nu
duminică. Cum ei nu-l recunosc pe Isus ca Fiul lui Dumnezeu, ăl aşteaptă încă pe Mesia cel promis de
profeţi. Ei meditează cu mult respect Cuvântul lui Dumnezeu transmis în Vechiul Testament.
b. Religia islamică.
Membrii acestei religii se numesc musulmani. Ei sunt numeroşi în ţările arabe, în Africa şi Asia de
Sud.
Islamismul a fost fondat de Mahomed, pe la anul 622. Oraşul sfânt este Mecca, oraşul lui
mahomed din Arabia Saudită. Cartea lor se numeşte Coranul. Mulţi îl învaţă pe de rost. Ei cred într-un
singur Dumnezeu şi refuză să creadă în Sfânta Treime. Pentru ei, Isus este un Profet, dar nu este
Dumnezeu. Ziua lor de rugăciune comună este vinerea. Ei se adună într-un edificiu care se numeşte
moschee. Au un simţ foarte dezvoltat al maiestăţii lui Dumnezeu. Ei nu ezită în public să se prosterneze
într-o atitudine de profundă adoraţie.
c. Budismul.
Acesta nu este o religie în sine, chiar dacă pentru unii a devenit o religie. Este răspândit în sud-
estul Asiei. Ar dura prea mult să vorbim despre budism aici. De asemenea, nu este posibil să vorbim, din
acelaşi motiv, de religiile africane sau asiatice
d. Sectele.
Sectele există în număr mare: acestea sunt grupări, câteodată puţin importante, de creştini care se
vor independenţi de orice altă religie. Credinţele lor sunt variate şi adesea nu au nimic de a face cu
creştinismul, chiar dacă uneori se reclamă discipoli ai lui Isus. Curajoşi, membrii lor sunt uneori fanatici,
exaltaţi, uneori chiar periculoşi. Să cităm drept exemplu secta lui Moon, Martorii lui Iehova, prietenii
omului. Totuşi, membrii anumitor secte, ca de exemplu cea a baptiştilor, sunt mult mai fraterni şi
respectuoşi. Nu trebuie să fim răi, duri, nedrepţi cu ei, dar nu trebuie să ne lăsăm influenţaţi de doctrinele
lor. Ele sunt periculoase şi îndepărtează de adevărata învăţătură a lui Isus.

Isus vrea ca toţi oamenii să fie mântuiţi

1. Citeşte In 10,16. Scrie acest cuvânt al lui Isus şi încadrează-l.
2. Ce vrea să spună Isus când vorbeşte despre celelalte oiţe care nu fac parte din acelaşi staul?
3. Ce vrea să spună când doreşte să fie o singură turmă şi un singur păstor?
4. Citeşte parabola lucrătorilor din vie (Mt 20,1-16). Ce reprezintă lucrătorii de la prima oră? Dar
cei de la ultima oră? Ce reprezintă banii de argint? Ce reprezintă via? (citeşte de la capăt încă o dată).
5. Ce atitudine trebuie să adopţi tu faţă de cei care nu sunt catolici ca tine?
Biserica lui Isus şi celelalte religii
1. Toţi oamenii recunosc că Isus este Fiul lui Dumnezeu?
Nu, există persoane care cred într-un singur Dumnezeu, dar:
– care nu cred că Isus este Fiul lui Dumnezeu;
– care refuză să creadă că în Dumnezeu sunt trei persoane.
2. Cunoşti anumite religii ai căror membri cred într-un singur Dumnezeu, dar nu cred în divinitatea
lui Isus?
Da, sunt musulmanii, care trăiesc mai ales în Africa şi Orientul Mijlociu şi sunt evreii, care trăiesc
în Israel şi toate ţările lumii.
3. Cum se numesc toţi cei care cred că Isus este Dumnezeu şi care au fost botezaţi?
Se numesc creştini, adică discipoli ai lui Cristos.
4. Toţi creştinii fac parte din aceeaşi Biserică, aceea care e grupată în jurul papei?
Nu, există creştini care s-au despărţit de Roma: de exemplu ortodocşii şi protestanţii. Noi le
spunem „fraţii noştri separaţi”.
5. Trebuie să dorim ca toţi creştinii să fie uniţi în jurul papei?
Da, trebuie să dorim ca toţi creştinii să fie uniţi în jurul papei şi supuşi lui şi să facem tot posibilul
pentru aceasta, dar fără a folosi forţa, ameninţarea, dispreţul, batjocura. Trebuie să-i iubim pe fraţii noştri
separaţi.
6. De ce trebuie să luptăm pentru a uni toţi creştinii în jurul papei?
Pentru că papa este succesorul sfântului Petru şi pentru că Isus însuşi l-a desemnat pe Petru drept
conducătorul Bisericii sale.
7. Trebuie să-i respectăm şi să-i iubim pe cei care nu cred ca noi?
Da, pentru că orice om e respectabil, chiar dacă se înşală, iar noi nu trebuie să aprobăm niciodată
erorile sale.
LECŢIA NR. 33
Vino, Duhule Sfânt, ca să reînnoieşti faţa pământului!
Ai constatat, în mod deosebit în capitolul precedent, că există multe religii diferite. În acest caz,
unii îţi vor spune poate: „Nu are nici o importanţă dacă faci parte dintr-o religie sau alta... Nici una nu este
întru totul adevărată. Toate sunt bune”.
Care ar fi părerea ta dacă ai auzi aceasta?
Ei bine, important e să cunoşti mai întâi, şi înainte de toate părerea lui Isus, el care este Dumnezeu!
El ştie mai bine decât noi ceea ce trebuie să crezi despre aceasta...

1. Isus doreşte să existe mai multe Biserici?

a) Aminteşte-ţi ceea ce Isus i-a spus sfântului Petru: „Tu eşti Petru, şi pe această piatră voi zidi
Biserica mea: (Mt 16,18). Isus nu spune „Bisericile mele”, el spune „Biserica mea”. Vezi bine, deci, că
Isus cheamă toţi oamenii să se adune într-o singură mare familie, pentru ca să fie uniţi întru aceeaşi
credinţă şi aceeaşi iubire, sub conducerea lui Petru, adică a papei, legătură şi semn al unităţii.
b) Oamenii vor putea găsi lumina cea mai strălucitoare a adevărului şi cea mai mare bogăţie de
haruri divine (în mod deosebit prin sacramente) în Biserica Catolică. Ea este calea voită de Isus, singura
sigură pentru a merge spre Dumnezeu, tatăl nostru. În afara Bisericii lui Isus, a Bisericii Catolice, există
mai multe obstacole, riscuri şi dificultăţi. În afara ei, nu se găseşte adevăr total: în afara ei există adevăruri
amestecate nu erori considerabile.
c) De aceea trebuie să fim misionari pentru a face cunoscută Biserica lui Isus, această Sfântă
Biserică Catolică pe care Isus ne-o dă ca mamă şi care ne transmite harurile Duhului Sfânt, această
Biserică care ne dă ajutorul lui Dumnezeu prin cele 7 sacramente. Dar trebuie să adăugăm şi aceste două
remarci: trebuie să recunoaştem ceea ce este frumos, adevărat, mare în celelalte religii şi nu trebuie să
folosim forţa, ameninţarea, insulta la adresa celor care nu cred la fel ca noi.

2. Aceasta înseamnă că toţi catolicii vor intra în împărăţia Tatălui?

Din păcate nu în mod obligatoriu! Căci există catolici care au un comportament negativ, care sunt
răi, egoişti sau orgolioşi. Unii nu se roagă. Alţii nu ştiu sau nu vor să profite de ceea ce Biserica Catolică
le oferă pentru a fi fii şi fiice ale lui Dumnezeu.
De altfel, gândeşte-te bine, nu este adesea şi cazul nostru? Dar aceasta nu este vina lui isus! Chiar
dacă suntem botezaţi, Isus nu vrea să folosească forţa pentru a ne convinge să trăim conform Evangheliei.
El va judeca pe fiecare după harurile pe care le va fi primit şi aşa cum va fi meritat.
Dar acesta nu împiedică Biserica Catolică, care este o mamă bună la dispoziţia creştinilor, buni sau
răi, ceea ce trebuie pentru a se sfinţi!

3. Dar membrii celorlalte religii, pot fi mântuiţi?

O, da! Nu ne putem îndoi de aceasta. Într-adevăr, iluminarea Bisericii depăşeşte mult limitele sale
vizibile.
a) Mai întâi gândeşte-te la aceasta: dacă nişte oameni fac parte dintr-o altă religie, uneori aceasta se
datorează faptului că au fost crescuţi astfel sau pentru că nu au întâlnit niciodată adevăraţi catolici sau
pentru tot felul de motive de care nu sunt totdeauna responsabili.
b) Dacă aceşti oameni încearcă să se comporte bine urmându-şi conştiinţa şi căutând cu sinceritate
să-l cunoască tot mai bine pe Dumnezeu, Isus nu le va oferi harul credinţei, fără de care nu putem fi
mântuiţi? Isus nu le va da viaţa divină necesară mântuirii chiar dacă nu primesc botezul? Este vorba de un
botez al dorinţei, inspirat de o chemare interioară a lui Isus în inimile lor, în acest caz.
Să recunoaştem că uneori, multe din aceste persoane sunt demne de stimă ai admiraţie. Dar să nu
uităm că credinţa e cea care mântuieşte, această credinţă fără de care nu există nici speranţă, nici iubire.
Astfel, am putea spune aproape, că aceste persoane, chiar dacă aparţin vizibil altor religii, devin astfel
membre ale Bisericii lui Isus pentru că în mod invizibil ele au viaţă divină. Dumnezeu la va primi în cer
cu bunătate.
Dar necredincioşii? Prigonitorii? Duşmanii lui Dumnezeu? Ce vor deveni aceştia?
Această problemă ne depăşeşte. Acesta este secretul lui Dumnezeu. Convertirea lor este totdeauna
posibilă. În orice caz, noi putem să ne rugăm ca ei să se convertească, ca şi Sf. Paul pe drumul
Damascului.

4. În drumul tău spre împărăţie eşti ajutat de îngeri şi de sfinţi.

Când eşti tentat să abandonezi Biserica, să nu mai crezi în Dumnezeu, să nu mai asculţi de
poruncile lui Dumnezeu, când ai necazuri, când suferi, când crezi că toată lumea te-a părăsit, gândeşte-te
că ai mari prieteni aproape de tine. Care?
Mai întâi îngerii.
Tu eşti însoţit totdeauna de îngerul păzitor. El te asistă, te îndrumă, te consolează, îţi arată drumul
cel bun.
 Te gândeşti să vorbeşti cu el, să-i ceri ajutorul?
Şi apoi mai există toţi îngerii pe care Dumnezeu îi trimite lângă noi. Evanghelia vorbeşte mult
despre îngeri, ca şi Apocalipsul Sfântului Ioan. Ei sunt prezenţi în toate activităţile noastre. Ce mult ne
doresc ei binele! Cât de mult se roagă pentru noi!
Apoi sfinţii, sfânta Fecioară, bineînţeles. Dar şi sfântul Iosif, sfinţii Apostoli, sfântul sau sfânta al
cărui nume îl porţi şi toată această mulţime de persoane care sunt în cer, care sunt modelele noastre şi care
cer lui Dumnezeu să ne transmită harurile sale. Ei te ajută să-ţi păstrezi credinţa, speranţa şi iubirea şi să
rămâi fidel Bisericii lui Isus. Trebuie să citeşti viaţa câtorva sfinţi sau sfinte. Aceştia sunt fraţii şi surorile
noastre care ne vor binele şi care ne pot ajuta să ne asemănăm lui Isus.

Cei care ne ajută în drumul nostru către cer

1. Cunoşti sfinţi care au trăit în România? Care sunt?
2. Povesteşte viaţa unui sfânt pe care-l cunoşti.
3. Cine este un martir?
4. Povesteşte ceea ce i s-a întâmplat sfintei Maria Margareta Alecoque (explicaţii: vezi mai departe
lecţia).

Isus vrea mântuirea tuturor oamenilor

1. Oamenii se pot mântui fără Isus, Fiul lui Dumnezeu făcut om?
Nu, deoarece Biblia ne spune: „Mântuirea nu se obţine decât prin Isus. Nu există nici un alt nume
în care să putem fi mântuiţi” (Fap 4,12).
2. Isus doreşte să fie mai multe biserici?
Nu, pentru că el i-a spus lui Petru: „Îmi voi zidi Biserica mea”. Isus nu a spus „Bisericile mele”. Şi
altă dată el a spus apostolilor săi: „Trebuie să fie o singură Turmă şi un singur Păstor”.
3.Catolicii vor fi toţi mântuiţi?
Catolicii nu vor fi mântuiţi decât dacă ascultă Cuvintele lui Dumnezeu şi ale Evangheliei. Trebuie
de asemenea să se roage. Dar ei sunt foarte favorizaţi pentru că Biserica Catolică:
– le oferă cele mai bune mijloace de a se sfinţi;
– învaţă adevărul total despre Dumnezeu.
4. Membrii celorlalte religii, pot fi mântuiţi?
Da, membrii celorlalte religii vor fi mântuiţi:
– dacă sunt sinceri;
– dacă îşi ascultă conştiinţa;
– dacă caută să-l cunoască mai bine pe Dumnezeu şi dacă se încred în El.
5. Cine ne ajută în drumul nostru spre Împărăţia cerului?
În drumul nostru spre Împărăţie suntem ajutaţi de îngeri şi de sfinţi, care sunt lângă noi şi se roagă
la Domnul pentru noi.
6. Ce a spus sfânta Fecioară la Fatima?
La Fatima, sfânta Fecioară a spus că Inima sa Neprihănită va obţine pentru noi pacea şi fericirea
veşnică. Trebuie deci să cinstim inima sa şi să ne rugăm ei.
LECŢIA NR. 34
În drumul spre împărăţia cerurilor cel mai mare mijloc de mântuire: inima lui Isus şi Inima
Neprihănită a Mariei

Pentru a ne mântui pe toţi, Isus ne arată şi ne dă Inima sa

* Pe la anul 1681, Isus i-a apărut de mai multe ori unei călugăriţe, sfânta Maria Margareta
Alacoque, care trăia în centru Franţei, la Paray-le-Monial. El i-a arătat inima sa înflăcărată de iubire. El i-a
spus: „Iată această inimă care i-a iubit atât de mult pe oameni”.
* Prin aceasta Isus a vrut să ne facă să înţelegem că tot ceea ce face pentru noi o face din iubire.
Deci, el ne cere să-i cinstim inima, Preasfânta Inimă – Fântâna tuturor harurilor. Adresează-te adesea
inimii lui Isus: „Isuse, Inima ta este un foc de iubire. Dă-mi iubirea Inimii tale, ca să te iubesc şi ca să
iubesc pe ceilalţi, aşa cum ne-ai iubit tu pe noi”.
* Ai încredere în Inima lui Isus. Când ai păcătuit, căieşte-te că ai supărat această inimă atât de bună
şi crede cu tărie că te va ierta. Inima sa este plină de milă pentru cei mai mari păcătoşi.
Poporul lui Dumnezeu trebuie să se întoarcă spre Inima lui Isus pentru a fi mântuit.
Poporul lui Dumnezeu trebuie să se întoarcă spre Inima de Mamă a Mariei
Ştii că la Fatima, în 1917, sfânta Fecioară a spus celor trei copiii că pentru a salva lumea. care este
în pericol, trebuie să ne punem sub ocrotirea Inimii sale Neprihănite.
Ea a afirmat că Inima sa ne va obţine pacea şi mântuirea veşnică. Roagă-te mult Inimii Preabune a
Mariei şi Inimii milostive a lui Isus.

Şi acum vacanţa...
Anul şcolar s-a termină... Şi o dată cu el cursul de religie...
Vei fi în vacanţă. Vei petrece câteva săptămâni acasă, iar altele la colegi, sau în familie, sau vei
călători cu familia, sau vei face un pelerinaj... Îl vei uita pe Isus? Cu siguranţă, nu!
Ar fi grav! Ar însemna că nu ai înţeles nimic din ceea ce ţi s-a explicat la aceste ore. Isus este
Dumnezeul tău. El va fi pretutindeni unde vei merge. Pe drumuri, la plajă, acasă, la ţară.
Pretutindeni, el va fi prietenul tău, Stăpânul tău, fratele tău.
Pretutindeni, va trebui să-i arăţi că îl iubeşti, rugându-te lui, fiind pur (curat), drept, milostiv,
sincer, politicos, amabil, ascultător.
Roagă-te în fiecare zi, dimineaţa şi seara. Spune şi cel puţin o parte din Rozariu.
Ia parte la slujbă în fiecare duminică. Dacă te afli în călătorie, cere părinţilor sau prietenilor la care
eşti, să-ţi dea posibilitatea de a merge la Liturghie.
Dacă poţi, împărtăşeşte-te, cel puţin la marea sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului (15 august).
Vorbeşte adesea mamei din cer, preafericita Fecioară Maria.
Cum te vei comporta în timpul vacanţei?
1. Caută să vorbeşti celorlalţi despre Isus, cu curaj, fără ruşine, dar şi cu multă amabilitate şi iubire.
Fii misionar pretutindeni: la ţară, în oraş, pe plajă, la munte.
2. Admiră frumuseţile naturii şi frumoasele construcţii ale oamenilor şi mulţumeşte Domnului.
3. Rămâi activ. Nu fi leneş. Nu-ţi petrece timpul întins pe plajă sau pe iarbă.
4. Nu frecventa pe cei care vor să te antreneze la rău. Caută dimpotrivă să te întâlneşti cu cei care
te încurajează spre bine.
5. Când eşti cu părinţii, prietenii sau cu diferite persoane cu care te întâlneşti, caută să le tratezi cu
politeţe, să fii util...
Astfel vei fi un adevărat discipol al lui Isus.
 Cuprins
Introducere
Partea I
Istoria mântuirii de la origini până la Isus Cristos
Lecţia nr. 1 Marele şi frumosul mister al lui Dumnezeu
- Pentru a-l cunoaşte pe Dumnezeu vei deschide Biblia
- Pentru a-l cunoaşte bine pe Dumnezeu vei întreba şi Biserica
- Pentru a-l cunoaşte bine pe Dumnezeu vei privi frumuseţile naturii
- Dar, atenţie, nu poţi înţelege totul în misterul lui Dumnezeu
Lecţia nr. 2 Din iubire Dumnezeu a creat îngerii, universul
- Mai întâi, dacă ai o Biblie, citeşte povestirea Creaţiei
- Dumnezeu a creat îngerii înaintea lumii şi a oamanilor
- Apoi, Dumnezeu a creat lumea în şase zile. Ce înseamnă aceste cuvinte?
- Atunci, ce vrea să ne înveţe Biblia asupra originii lumii şi a oamenilor?
- Adam şi Eva au existat? Da.
- În ce constă starea de fericire a lui Adam şi a Evei
Lecţia nr. 3 Din iubire Dumnezeu a creat primul bărbat şi prima femeie, dar ei l-au supărat
- Dumnezeu a dat o poruncă lui Adam şi Evei
- Diavolul, satana, i-a ispitit pe primii noştri părinţi
- Mai întâi a cedat Eva, apoi Adam. Ei au căzut în ispită
- Adam şi Eva au pierdut prietenia lui Dumnezeu, viaţa divină
- Dumnezeu a fost „martor” al greşelii lor
- Care au fost consecinţele păcatului lor?
- Consecinţele păcatului lor sunt transmise tuturor oamenilor ca moştenire
- Dumnezeu a promis că le va dărui oamenilor un Mântuitor, care trebuia să se nască dintr-o femeie
misterioasă şi minunată
- Acest Mântuitor va repara păcatele noastre în trei etape
- Ce înseamnă acest cuvânt: „Eu sunt neprihănita zămislire?”
Lecţia nr. 4 În milostivirea Sa, Dumnezeu vindecă omul rănit de păcat şi îl copleşeşte cu binefacerile Sale
- Promisiunea
- Realizarea promisiunii: Isus Cristos, Mântuitorul nostru
- Cele trei etape ale acestei lucrări frumoase împlinite de Isus Cristos
Lecţia nr. 5 După Adam şi Eva, evoluţia omenirii pregăteşte venirea lui Isus, Mântuitorul nostru
Lecţia nr. 6 Abraham, tatăl celor care cred
- Dumnezeu l-a anunţat pe Abraham că Isus va veni pentru a ne mântui
- Viaţa lui Abraham ne face să ne gândim la viaţa lui Isus
Lecţia nr. 7 Isac, Iacob şi cei 12 fii. Dumnezeu îşi alege un popor din care se va naşte Mântutorul
Lecţia nr. 8 În drum spre ţara promisă: Dumnezeu încheie o alianţă cu poporul evreu
- Dumnezeu îşi pregăteşte poporul ca să-l primească pe Isus Mântuitorul lumii
- Să marcăm acum marile etape ale acestei călătorii spre ţara promisă
- De ce sunt importante aceste evenimente pentru noi?
Lecţia nr. 9 Dumnezeu dăruieşte poporului evreu ţara Canaanului unde se va naşte domnul Isus
- Instalarea poporului evreu în ţara promisă
- Dumnezeu a vegheat mereu asupra poporului Său, pentru a-şi păstra credinţa curată
- Dumnezeu se îngrijeşte de noi aşa cum s-a îngrijit de poporul Său
- Istoria noastră seamănă cu cea a poporului evreu?
Lecţia nr. 10 Dumnezeu îşi pune la încercare poporul prin suferinţă
- Dumnezeu purifică poporul evreu de păcate
- Întoarcerea pe pământul lui Israel şi aşteptarea lui Mesia
Lecţia nr. 11 Bucură-te Marie, cea plină de har, Dumnezeu te-a ales să fii casa Lui
- Crăciunul se apropie
- Iudei îl chemau din toată inima pe Mesia
Lecţia nr. 12 Buna Vestire, vizita la Elisabeta, naşterea sfântului Ioan Botezătorul
- Iată acum Crăciunul foarte aproape
- Acum să citim relatările vizitei la Elisabeta şi a naşterii sfântului Ioan Botezătorul
- Începând cu Crăciunul va fi o nouă alianţă. Ce înseamnă asta?
Lecţia nr. 13 Mântuitorul s-a născut la Betleem, în Iudeea
Partea a-II-a
Isus în mijlocul oamenilor de la naşterea Sa, până la moartea şi învierea Sa
Lecţia nr. 14 De ce a venit Isus printre noi?
- Pune-ţi întrebarea: „De ce a venit Isus printre noi?”
- Marea comoară a vieţii divine adusă de Isus
- Dăruindu-ţi viaţa divină, Isus îţi dă credinţa, nădejdea şi dragostea
- Aşadar, când eşti în faţa ieslei, ce trebui să-i spunem lui Isus?
Lecţia nr. 15 Botezul lui Isus şi botezul nostru
- Isus nu avea nevoie să fie botezat
 - La botezul lui Isus, Evanghelia ne învaţă, pentru prima dată, că în Dumnezeu sunt trei persoane care se
iubesc şi nu formează decât o singură fiinţă
- Botezul pe care-l dădea Ioan Botezătorul, nu producea efecte aşa de frumoase ca sacramentul Botezului
- Ştii tu că, primind botezul, treci de la moarte la viaţă?
Lecţia nr. 16 Ispitirea lui Isus şi sacramentul Mirului
- După ce ai fost botezat, ai intrat într-o mare familie: Biserica
- Este uşor să ne comportăm ca adevăraţi fii şi adevărate fiice ale lui Dumnezeu?
- Pentru a trăi ca adevăraţi copii a lui Dumnezeu avem nevoie de sacramentul Mirului?
- Astăzi îl vom contempla aşadar pe Isus care învinge ispitele diavolului şi vom admira ajutoarele pe care
El ni le trimite prin sacramentul Mirului
Lecţia nr. 17 Isus ne spală de păcate prin sacramentul Reconcilierii sau Pocăinţei
- Când ai făcut ceva rău, regăseşte imediat prietenia lui Isus
- Evanghelia ne arată că Isus iubeşte pe păcătoşi şi vrea să-i salveze
- Cui a dat Isus puterea de a ierta păcatele?
Lecţia nr. 18 Isus este Pâinea vieţii veşnice
- Îţi aminteşti de mielul pascal?
- Îţi aminteşti de asemenea, mana care le-a fost dată în pustiu?
- „Da, Isus este Pâinea vieţii”
- În Euharistie, Domnul Isus ne uneşte în dragostea Sa
Lecţia nr. 19 Sfânta liturghie este comoara Bisericii, poporul lui Dumnezeu
- „Vei sfinţi ziua Domnului”
- Duminica, mergi la sfânta Liturghie cu prietenii lui Dumnezeu
- Cum să participăm bine la sfânta Liturghie?
- O problemă importantă: vei merge la Liturghie dacă acest lucru te-ar costa foarte mult?
Lecţia nr. 20 Isus ne învaţă să ne rugăm. El a făcut minuni. Isus anunţă vestea cea bună, El este modelul
nostru
- Ce veste bună anunţă Isus?
- Ce minuni a făcut Isus pentru a ne deschide mintea şi inima pentru vestea cea bună?
- În sfârşit, ce exemplu ne dă Isus?
Lecţia nr. 21 Iată timpul Postului mare. Primul efort: pune-l pe Dumnezeu pe primul loc în inima ta.
Primele trei porunci ale lui Dumnezeu
- Ce ne spune Isus în timpul Postului mare?
- Ce trebuie să facem împreună cu Isus în Postul mare?
Lecţia nr. 22 Al-II-lea efort al Postului mare: respectăţi părinţii, iubeşte-ţi fraţii şi surorile. Porunca aIVa a
lui Dumnezeu
- Tu trăieşti într-o familie. Dumnezeu iubeşte familiile? Bineînţeles
- Cum trebuie să trăim în familie pentru a-i place lui Dumnezeu?
- Ştii cu cine trebuie să se asemene o familie?
- Sacramentul Căsătoriei
Lecţia nr. 23 Al III lea efort al Postului mare: aVa, aVIIa şi aXa poruncă a lui Dumnezeu
- Postul mare continuă: nu-ţi slăbi eforturile
- Dumnezeu, Tatăl nostru, ne cere mai întâi să-i respectăm pe toţi
- Dumnezeu, Tatăl nostru, ne cere apoi să respectăm ceea ce nu este al nostru
- Există o modalitate bună de a face bine altora: dându-le exemplu bun
Lecţia nr. 24 Al IV lea efort al Postului mare: fii sincer şi curat. A VI a, aVIIIa şi aIXa poruncă a lui
Dumnezeu
- Fii sincer ca şi Isus: aVIIIa poruncă a lui Dumnezeu
- Fii curat ca şi Isus: aVIa şi aIXa poruncă
Lecţia nr. 25 În curând: săptămâna sfântă. Suferinţele lui Isus şi ale noastre. Sacramentul care ne întăreşte:
ungerea bolnavilor
- Isus vine în ajutorul bolnavilor şi a celor ce suferă
- Suferinţa poate folosi la ceva?
- Isus a instituit un sacrament pentru a-i ajuta pe bolnavi să-şi ofere suferinţele lor
- Există un alt fel de boală pe care Isus vrea să o vindece murind pe Cruce?
- Astăzi începem să-l contemplăm pe Isus care suferă pentru noi
Lecţia nr. 26 Misterul Pascal prin moartea şi învierea lui Isus
- Să vorbim despre săptămâna sfântă
- Şi acum vom asculta povestirea morţii lui Isus
- Misterul răscumpărării a fost anunţat în vechiul Testament?
- Dar trebuie să reflectăm: Isus continuă să sufere în mijlocul nostru
- La sfârşitul acestei săptămâni contemplă-l pe Isus cel înviat
- Reciteşte titlul acestui capitol: „Misterul Pascal” noua şi veşnica alinţă
Partea aIIIa
Duhul Sfânt, trimis de Isus, conduce Biserica şi pe fiecare om spre împărăţia Tatălui
- Lecţia nr. 27 Misterul Pascal: Isus înviat rămâne mereu viu printre noi şi ne face să trecem de la moarte
la viaţă
 - Ce au făcut apostolii şi ucenicii după invierea lui Isus?
- Sărbătoarea Paştelui este cea mai solemnă dintre toate sărbătorile
- Ultima sărbătoare de Paşti va fi cu ocazia învierii generale la sfârşitul lumii
- Isus te invită să învii într-un alt mod, în fiecare an de Paşti
- Aminteşte-ţi această expresie: Misterul Pascal
Lecţia nr. 28 Isus ne oferă Biserica drept Mamă
- După înălţarea lui Isus la cer în ziua Înălţării, am rămas orfani?
- Înainte de a urca la cer pentru a se aşeza la dreapta Tatălui, Isus a transmis puterile Sale primului papă
(sfântul Petru) şi primilor episcopi (apostolii)
- Biserica este compusă numai din papă şi episcopi?
- Care sunt cele patru mari calităţi ale bisericii lui Isus?
- Biserica catolică, adică biserica lui Isus, este mama noastră şi trebuie să o iubim
Lecţia nr. 29 Biserica este animată de Duhul Sfânt. Care este rolul Duhului Sfânt în viaţa bisericii?
- Duhul Sfânt acţionează în biserică aşa cum sufletul acţionează în trup
- Isus a promis că-l va trimite pe Duhul Sfânt ucenicilor Săi?
- După Rusalii, Duhul Sfânt face minuni în Biserică?
Lecţia nr. 30 Care este rolul Fecioarei Maria în viaţa Bisericii?
- Maria a participat la mâmtuirea ta şi la mântuirea tuturor oamenilor şi ea continuă să o facă
- Isus ne-a dat-o pe Fecioara Maria drept Mamă
- Maria este Mama Bisericii
- Isus a întronat-o pe Maria Regina Universului
- Isus a trimis-o pe Maria de mai multe ori
Lecţia nr. 31 Preoţia în serviciul Bisericii
- Ce este Preoţia?
- Preotul a primit un sacrament deosebit?
- Preotul este în slujba întregii Bisericii
- Se poate spune într-un anume sens că toţi creştinii sunt preoţi?
- În ce sens cei botezaţi care nu au primit preoţia, sunt Preoţi?
- Întrega Biserică trebuie să fie misionară
- Ştii ce este un călugăr sau o călugăriţă?
Lecţia nr. 32 Biserica catolică şi celelalte religii
- Diferite grupări de creştini
- Ce trebuie să gândim despre ortodocşi, anglicani şi protestanţi?
- Religiile necreştine
Lecţia nr. 33 Vino, Duhule Sfânt ca să reînoieşti faţa pământului
- Isus doreşte să existe mai multe Biserici?
- Aceasta înseamnă că toţi catolicii vor intra în Împărăţia lui Tatălui?
- Dar membri celorlalte religii pot fi mântuite?
- În drumul tău spre Împărăţie eşti ajutat de îngeri şi de sfinţi
Lecţia nr. 34 În drum spre Împărăţia cerului. Cel mai mare mijloc de mântuire: Inima lui Isus şi Inima
Mariei
- Pentru a ne mântui pe toţi, Isus ne arată şi ne dă inima Sa
- Poporul lui Dumnezeu trebuie să se întoarcă spre Inima de Mamă a Mariei