Sunteți pe pagina 1din 2

Şcoala incluzivă-provocare și necesitate

Prof. Boțu Tatiana

Grădinița cu P. P. Nr.10 Huși

Şcoala incluzivă poate fi şcoala cuprinzătoare, care nu selectează şi nu exclude, care


realizează o educaţie deschisă, tolerantă, prietenoasă şi democratică. Concepută ca un ideal al
viitorului educaţia incluzivă este încă tănără, încorporează pricipiile unei pedagogii centrate pe
copil, care contribuie la reducerea eşecului şi abandonului şcolar, concomitent cu obţinerea unor
rezultate şcolare mai bune.

Printre avantajele şcolii incluzive se numără optimizarea calităţii educaţiei prin creşterea
numărului de valori. Există o preocupare intensă pentru găsirea căilor și mijloacelor optime de
intervenție educativă încă de la vârstele mici asupra unei categorii cât mai largi de populație
infantilă.

Educaţia incluzivă poate fi susținută de existența unui cadru legislativ flexibil și realist, de
interesul și disponibilitatea cadrelor didactice din școala de masă și din școala specială, de acceptul
și susținerea părinților copiilor integrați, de implicarea întregii societăți civile, dar și de nivelul de
relații ce se formează și se dezvoltă la nivelul clasei integratoare, care se bazează pe toleranță și
respect față de copilul cu probleme.

Primirea în grădiniţă a copilului cu cerințe educative speciale, atitudinea față de el trebuie să


păstreze o aparență de normalitate, copilul trebuind să fie tratat la fel cu ceilalți copii din grupă.
Conduita și atitudinea educatoarei trebuie să demonstreze celorlalți copii că i se acordă
preşcolarului cu dizabilități aceeași valoare ca și celorlalți, respectându-se principiul democratic al
valorii egale.
În contextul actual consider că puternică este justificarea economică, deoarece este mult
mai puţin costisitor să pui bazele unor şcoli şi să le întreţii, care îi învaţă pe toţi copiii împreună,
decât să creezi un sistem complex cu diferite tipuri de şcoli specializate pe anumite grupuri de copii.
Dacă, desigur, aceste şcoli oferă un act educaţional eficient, atunci acestea reprezintă
mijloace mai ieftine de furnizare a educaţiei pentru toţi. O educaţie inclusivă de succes presupune o
viziune a egalităţii şi incluziunii public afirmate, învăţarea prin cooperare, roluri şi responsabilităţi
flexibile precum şi un parteneriat cu părinţii, care se implică în activităţile de planificare şi
implementare a strategiilor unei şcoli incluzive.
Curriculum preşcolar trebuie să fie controlat de nevoile preşcolarilor. Să îl gândim accesibil,
centrat pe nevoile și punctele forte ale elevilor, să valorifice colaborarea, experiența personală și
ocaziile sociale, fiind mereu focalizat pe esențial. Etapele prin care profesorul adaptează curriculum
sunt: identificarea punctelor slabe și ale celor forte ale fiecăruia, stabilirea priorităților de învățare,
instruirea prin metodele și strategiile cele mai adecvate, înregistrarea progreselor elevului și
evaluarea intervenției. Fiecare copil cu dificultăți de învățare are dreptul de a fi considerat un copil
cu șansă la dezvoltare și felul cum îl apelăm este important pentru imaginea lui.

Practica didactică trebuie să pună în centru preşcolarul, nu problema acestuia. Cadrele


didactice apreciază pozitiv posibilitatea flexibizării și selecției la nivelul curriculumului în funcție
de capacitățile de învățare ale copiilor cu cerinţe educative speciale, iar părinții sunt mulțumiți de
faptul că propriii lor copii nu sunt puși din start în situația de a se confrunta cu solicitări care le
depășesc posibilităţile.

Şcoala incluzivă e şcoala pentru toţi şi pentru fiecare!


Bibliografie:
1.Ionescu, M., Chiș, V., Strategii de predare şi învăţare, Editura Stiinţifică, Bucureşti, 1992
2. Ionescu, M., Radu, I., Didactica modernă, Dacia, Cluj-Napoca,1995
3. Metode și procedee specifice de lucru cu copiii cu CES integrați în școlile de masă- Suport
de Curs- C.C.D.Vaslui, 2014

S-ar putea să vă placă și