1.

TERMENI INTRODUCTIVI

1.consiliere sportivă

2.consilier

3.comunicare

Etimologia cuvintelor

1.1.consiliere

din fr. conseiller – a consilia, a sfătui, a da poveţe;

conseiller, (ère)- consilier(ă)

1.2. sport-fenomen social care a apărut mai târziu decât ed fizică, căpătând
amploare după primele Jocuri Olimpice din 1896. A devenit modern în sec. XIX şi
contemporan în sec. XX..

Definirea conceptului de consiliere sportivă şi consilier sportiv

1.Consiliere sportivă:

În concepţia lui M. Epuran şi col. 2001, consiliere, denumită şi

ghidare, este un proces prin care o persoană (sportiv în cazul nostru) este ajutată
să-şi descopere şi să-şi dezvolte potenţialităţile acţionale, vocaţionale şi
psihologice, precum şi să ajungă la nivel optim de fericire personală şi împlinire
socială. Conceptul de consiliere este esenţial democratic prin ceea ce afirmă în
teoria şi practica sa. Fiecare individ are dreptul de a-şi conduce singur propriul
destin şi, în al doilea rând, membrii relativ maturi şi experimentaţi ai comunităţii
sunt responsabili să se asigure că alegerea fiecărei persoane va servi atât
propriilor interese cât şi pe cele ale societăţii din care face parte. În mod implicit
în filozofia consilierii aceste obiective sunt complementare. Funcţia celor care îi
ghidează pe sportivi sau pe tineri nu este aceea de a face un compromis între
cerinţele individului pe de o parte şi solicitările comunităţii pe de altă parte, ci se
referă mai degrabă la orientarea individului către acele posibilităţi permise de
mediul său, care pot garanta cel mai bine realizarea nevoilor şi aspiraţiilor
personale.

Ivey şi Simek-Downing,1980, citat de autorii de mai sus consideră că

atât psihoterapia cât şi consilierea psihologică reprezintă procese de influenţare
interpersonală reciprocă.

Modul în care persoana oferă ajutor ( psiholog, consilier,

psihoterapeut) răspunde solicitărilor subiectului va influenţa în mare măsură
evoluţia evenimentelor viitoare.

Ca şi în cazul psihoterapiei, consilierea psihologică are ca obiectiv

ajutarea subiectului să funcţioneze mai eficient în viaţa cotidiană şi să aibă relaţii
pozitive cu cei din jur.

Una din problemele majore pe care trebuie să le accentueze

demersul de consiliere este dezvoltarea la subiect a unui sistem coerent de
scopuri în viaţă, cu alte cuvinte, întărirea comportamentului intenţional. O
persoana orientată spre scop are sentimentul propriei sale capacităţi, este
capabilă să pună în acţiune modele alternative de comportament într-o situaţie
dată, poate aborda problemele de viaţă din unghiuri de vedere diferite, fără a se
cantona rigid în anumite soluţii prefabricate.

O consiliere eficientă nu poate fi separată de viaţa reală. Eficienţa

demersului („training-ului”) ar trebui să fie principalul scop al oricărui ajutor,
deoarece trăirea efectivă este cea mai valoroasă şi puternică tehnică pe care orice
consilier poate să o ofere într-o relaţie de ajutorare.

Ajutorul psihologic reprezintă un demers organizat prin intermediul

căruia o persoană calificată acordă asistenţă unei alte persoane sau grup sub
forma interviului, consilierii sau psihoterapiei.

Intervievarea este definită ca un proces de strângere de informaţii cu

privire la o persoană şi este utilizată mai ales în cadrul serviciilor de orientare
vocaţională, de plasament profesional şi de selecţie.

Consilierea reprezintă un proces intensiv de acordare a asistenţei

pentru persoanele normale care doresc să-şi atingă obiectivele şi să funcţioneze
mai eficient, în timp ce psihoterapia este un demers complex de tratament
psihologic centrat pe reducerea unor simptome sau comportamente
disfuncţionale sau, şi mai pretenţios, pe reechilibrarea şi reconstrucţia
personalităţii. Cu toate acestea, mulţi specialişti consideră termenii de consiliere
şi psihoterapie ca fiind echivalenţi.

Ce reprezintă consilierea?

- este o relaţie şi o formă specială de comunicare, de aceea ea implică

ascultare;
 - este o relaţie care se stabileşte atunci când o persoană este
ascultată de o alta;

- are dublu rol: de a preveni situaţiile de criză şi proactiv;

- este o activitate iniţiată de o persoană care caută ajutor şi efectuată

de specialişti în domeniul sportiv sau au cunoştinţe întemeiate pe bază de licenţă
în domeniu.

- este o formă confidenţială de a oferi ajutor;

- cadrul în care are loc acest tip de consiliere este cel sportiv.

2.Consilier sport adaptat

Oamenii se adresează de regulă consilierului pentru că au un conflict

decizional şi trăiesc un sentiment de blocaj la nivelul gândurilor, sentimentelor şi
comportamentului. Aceştia au nevoie să li se ofere o nouă perspectivă, să fie
ajutaţi să spargă vechile tipare rigide ale comportamentului dezadaptativ şi să ia
noi decizii pentru a-şi soluţiona problemele.

-este o persoană abilitată de a asista la creşterea şi dezvoltarea fiecărui

individ privind cariera de sportiv si nu numai şi interdependenţa acestei laturi a
vieţii sociale cu celelalte laturi ale vieţii cotidiene şi a-l sfătui pe cel care cere
ajutor având în vedere că fiecare elev (student, individ cu probleme de
motricitate)are dreptul la:

 respect şi demnitate ca fiinţă umană, ca actual şi viitor sportiv de

performanţă şi mare performanţă;
 autonomie şi autodezvoltare;
  libera alegere de a urma perspectiva carierei sportive;
 respectarea vieţii sale private în deplină confidenţialitate şi în
conformitate cu anumite standarde etice ca: obligaţiile şi responsabilităţile
consilierului faţă de părinţi, profesori, colegi, comunitate, faţă de sine şi profesia
sa.(extras din Asociaţia Consilierilor din S.U.A. şi din Standardele Etice Generale
ale Asociaţiei Internaţionale de Orientare Şcolară şi Profesională, 1995).

Competenţele profesionale ale consilierului sportiv:

-persoanele care lucrează în domeniul consilierei carierei de sportiv

trebuie să posede studii superioare cu stagii de formare în domeniul consilierii în
carieră sau cu experienţă şi rezultate în activitatea de profesor/kinetoterapeut
care de-a lungul timpului a demonstrat că poate să crească sis a obtina
performanţă in domeniu;

-specialiştii care lucrează în acest domeniu trebuie să-şi asume

responsabilitatea profesională şi morală în utilizarea informaţiilor pe care le deţin-
direct prin intermediul instrumentelor de lucru- maximal în interesul individului,
cu consimţământul acesteia şi cu asigurarea confidenţialităţii acestor date faţă de
terţe persoane;

-consilierii profesionişti să caute permanent să-şi perfecţioneze

cunoştinţele, deprinderile, abilităţile şi aptitudinile lor în domeniu, să aibă un rol
activ în crearea de circumstanţe favorabile educaţiei
 3. Puntea dintre consilier şi consiliat (sportiv) se realizează prin comunicare,
al treilea termen implicat în acest domeniu.

Definiţii şi concepte despre comunicare

Oamenii se urăsc pentru că se tem unii de alţii, se tem pentru că
nu se cunosc, nu se cunosc pentru că nu comunică (Martin Luther King)

În Dicţionarul Enciclopedic, 1996, COMUNICARE -înseamnă- înştiinţare,

ştire, veste. În <fr. Comunicare este sinonim cu „a fi în legătură cu...”>.

A. ROŞCA, 1975, subliniază că omul este singura fiinţă vorbitoare. Fără

limbaj nu poate fi concepută nici existenţa omului ca fiinţă socială, nici existenţa
societăţii însăşi.

Coordonarea activităţii colective presupune, aşadar, posibilitatea

comunicării reciproce între oameni; cu acest prilej, fiecare individ este înştiinţat
despre stadiul executării celorlalte acţiuni, despre experienţa dobândită de ceilalţi
membri ai societăţii, în procesul cunoaşterii colective a realităţii obiective.

D. R. Frumuşani, 1999, subliniază că într-un proces de comunicare, sursa

emite un mesaj către receptor în scopul provocării unei reacţii a acestuia. Pentru
a provoca receptorului reacţia dorită, este necesar ca acesta să fie convins şi să
accepte ca fiind credibil conţinutul mesajului.

Dar, pentru ca receptorul să acţioneze în direcţia dorită de emiţător trebuie

ca acesta din urmă să analizeze variabilele referitoare la destinatarul comunicării
şi să decidă asupra posibilităţilor şi căilor de motivare ale acestuia.
 Relaţia receptorului în urma decodării mesajului este mesajul care se
transmite în legătură cu interacţiunea dintre comunicatori prin feed-back. Feed-
back-ul, pentru a fi eficace, trebuie nu doar să sintetizeze scopul propus ci să şi
păstreze relaţia intactă, deschisă, nedefensivă, cu interlocutorul, el trebuind să fie
o invitaţie la interacţiune prin comunicare.

A. Dragu, S. Cristea, 2002, subliniază despre comunicarea interumană că

ea se realizează cu ajutorul unor limbaje verbale şi nonverbale prin care se
schimbă mesaje (informaţii, simboluri, semnificaţii, idei, sentimente, intenţii, etc.)
pentru a influenţa, mai ales calitativ, comportamentul celuilalt.

A comunica eficient şi expresiv cu ceilalţi înseamnă:

să convingi;
să poţi dezvolta gândirea, afectivitatea şi personalitatea;
să informezi inteligibil şi să înţelegi corect semnificaţia mesajului;
să sesizezi şi să conştientizezi reacţiile, atitudinile şi modificările
comportamentale ale interlocutorului, în cazul nostru sportivului.
În concepţia lui V. PAVELCU, 1965, cuvântul duce cu sine starea noastră
psihică, comunicând-o altora şi tot cuvântul ne aduce înţelesul psihic al acţiunii
altora sau al efectului propriilor noastre acţiuni. Prin cuvânt reacţionăm asupra
altora, iar răspunsul acestora (cuvântul, gestul, mimica, acţiunea) ne face
conştienţi, despre înţelesul cuvântului emis. In felul acesta, noi creăm un fapt
psihic, controlându-l prin răspunsul primit.

H. Delacroix, 1924, susţine că „actul mintal se substituie acţiunii

nemijlocite”.
 Prin limbaj poate fi comunicat (transmis de la un om la altul) întregul
conţinut al vieţii psihice. Deşi limbajul se află în relaţii strânse cu toate procesele
şi însuşirile psihice ale omului, inclusiv cu cele mai simple (senzaţiile şi
percepţiile), totuşi cercetările psihologice au stabilit de multă vreme că principalul
conţinut al comunicării verbale îl formează gândirea.

Cercetările ştiinţifice au demonstrat că omul nu poate gândi fără să

folosească mijloacele lingvistice; în absenţa limbajului la copil (de pildă, la copilul
surdomut) nu se poate dezvolta gândirea specific umană.

Funcţia primordială şi fundamentală a limbii şi limbajului este funcţia

comunicativă.

La analiza ştiinţifică a procesului de comunicare a contribuit în mare măsură

teoria informaţiei. Potrivit acestei teorii avem de-a face cu un proces de
comunicare atunci când o informaţie este transmisă dintr-un loc în altul sau de la
o persoană la alta.

Elementele implicate în realizarea unui transport de informaţie alcătuiesc

împreună un sistem de comunicaţie.

H. Lasswel, 1948, susţinătorul „Teoriei comunicării unilaterale” a surprins

esenţa comunicării în enunţul: Cine ce spune, pe ce canal, cui, cu ce efect ?

N. Vinţanu, 1998, susţine ideea că informaţia care alcătuieşte substanţa

actului de comunicare interpersonală are posibilitatea de a putea fi codificată şi
transmisă cu ajutorul unor instrumente diferite lingvistice (limbajul luat în
totalitatea funcţiilor şi laturilor sale) sau extralingvistice. Forma cea mai uzuală
este comunicarea verbală care lucrează cu conţinuturi şi sensuri explicite, ce pot fi
reluate, explicite, traduse în alte coduri etc.

SEMINARUL NR. 1

Tema seminarului: Concepte de bază în consilierea sportivă

1. Consilierea sportivă ca relaţie şi formă specială de comunicare;

2. Este o relaţie interumană care implică şi ascultare;

3. Potenţial uman de a preveni situaţiile de criză;

4. Consilierea sportivă ca activitate interdisciplinară;

5. Consilierea sportivă ca formă confidenţială de a oferi ajutor socio-

cultural.

Referat: Plecând de la conceptele de bază, elaboraţi minim 4 definiţii ale

consilierii sportive şi determinaţi valenţele ei în activitatea dumneavoastra (la
alegere: sport de performanţă, sportul pentru toţi, sportul pentru persoane cu
dizabilităţi) (minim 1 pagina).