Mulţi autori leagă începuturile designului conştient de Şcoala Bauhaus, fondată după
primul război. Dar premisele acestei conştiinţe apar încă de la sfârşitul secolului al XVIII-
lea începutul secolului XIX-lea:
La sfârşitul secolului al XVIII-lea în SUA – Shakers – membrii unei secte de origine
creştină, refuzând condiţiile de viaţă ale claselor defavorizate, creau şi fabricau produse
(mai ales mobilier) fără decoraţiuni, dar cu elementele componente structurate într-o
perfectă ordine de puritate şi simplitate. Dorinţa lor de armonie între funcţie şi formă
prefigurează funcţionalismul.
În perioada 1860-1900 apare în Anglia, sub influenţa lui William Morris, o mişcare
numită “Arts and Crafts”.
Pentru a lupta împotriva rupturii dintre producţie şi consum, William Morris orientează
creaţia spre o tentativă de reîntoarcere la artizanat. Produsele astfel realizate, au un preţ
mai mare, dar succesul lor îi incită pe industriaşi să-şi adapteze şi să-şi modifice câteva
dintre modelele lor.
„Morris and Co-Ltd.” fondată în 1861 se ocupa de decoraţiuni murale, mobilier şi
vitralii. Spre sfârşitul anilor 1880, exemplul englez făcea înconjurul Europei continentale,
ideea lui Morris fiind îmbrăţişată de numeroşi artişti. „Art and Crafts” organiza expoziţii de
mobilă, tapiserie, obiecte uzuale, apreciindu-se că expoziţia din 1893 a reprezentat prima
manifestare a stilului modern.
Revenirea la o producţie artizanală într-o epocă caracterizată de producţia
mecanizată şi de concentrarea urbană a reprezentat o mare contradicţie istorică. Această
mişcare este o formă de renaştere a Artelor Decorative. Şi tot ea a dat naştere graficii
publicitare, cu deosebire afişului (ramură fundamentală a designului comunicaţiilor
vizuale).
“Art and Crafts” şi-a propus drept ţeluri programatice “structura raţională a obiectului,
logica fără compromisuri » în folosirea materialelor şi exprimarea procesului de fabricaţie
direct în valori plastice.
Această mişcare s-a bucurat de un renume deosebit, având o mare influenţă şi
asupra arhitecturii. Casa lui W. Morris, „ Red House”, este primul exemplu de design total,
de ansamblu, conceput ca o operă de artă, la care fiecare detaliu este ales cu multă grijă.
Art Deco, moment stilistic, considerat multă vreme ca o prelungire a mişcării Art
Nouveau, a apărut în Franţa, definindu-se cu ocazia expoziţiei de arte decorative de la
Paris, din anul 1925. S-a răspândit apoi în Marea Britanie şi SUA, devenind extrem de
popular datorită asocierii cu stilul de viaţă hollywoodian.
Art Deco s-a conturat ca o sinteză între viziunea geometrizantă, viziunea
ornamentalistă şi diferite versiuni ale figurantismului modern, remarcându-se, mai ales,
prin arhitectură, mobilier, textile, grafică.
Asociaţia Deutscher Werkbund (1907-1934), fondată în Germania de către arhitectul
Hermann Muthesius şi puternic influenţată de W. Morris, regrupează, în număr egal,
artişti şi întreprinderi cu caracter industrial şi artizanal.
Obiectivele sale sunt de ordin social : să înnobileze munca prin cooperarea artei,
industriei şi muncii manuale. Ele sunt însă, în aceeaşi măsură, de ordin economic :
ameliorarea calităţii produselor germane şi favorizarea exporturilor.
Această asociaţie şi-a creat un centru de studii în care echipe combinate elaborau
prototipuri şi metode noi, ce erau omologate şi propuse industriei. Astfel, atelierul de
design de la A.E.G. a fost un model unde s-au conceput proiecte de uzine, clădiri, până
la ambalaje, elemente de grafică publicitară şi chiar imprimatele societăţii. Cele mai
avansate concepţii mizau pe industrie şi standardizare şi aveau ca principiu estetic
director al designului calculul matematic şi producţia industrială standardizată.