Sunteți pe pagina 1din 3

MODALITĂȚI DE EFICIENTIZARE A PROPRIULUI DISCURS DIDACTIC

Comunicarea educaţională sau pedagogică se referă la transferul şi schimbul de informaţii


dintre educator şi elev, cu scopul de a îmbogăţi sfera cunoştinţelor, pentru a determina modificări
comportamentale. Actul de predare vizează anumite schimbări în comportamentul şi personalitatea
celui care învaţă, schimbari care depind de modul în care profesorul reuşeşte să comunice. Problema
comunicării eficiente la clasă se pune în mod acut.
Cadrul didactic are un rol activ, în procesul de comunicare, el acţionează ca un filtru ce
selectează, organizează şi personalizează informaţia în vederea facilitǎrii întelegerii acesteia.
Profesorul trebuie să ştie să comunice atât cu fiecare elev în parte, cât şi cu clasa în ansamblu
astfel încât să se facă înţeles, să-i stimuleze pe elevi şi să-i determine să înveţe. Mesajul didactic
are o dimensiune explicativ-demonstrativă şi trebuie transmis elevilor folosind strategii adecvate
dezvoltării intelectuale a acestora şi nivelului lor de cunoştinţe.
Reuşita şcolară ca finalitate a instruirii şcolare, este în strânsǎ legaturǎ cu modul în care
se face comunicarea la clasă, motiv pentru care educatorul trebuie sǎ fie preocupat în permanenţǎ
de eficientizarea propriului discurs didactic.
Un discurs eficient se caracterizează prin: claritate (adoptarea unui limbaj precis, riguros,
utilizarea de expresii ghid, termeni scurţi, familiari, cu frecvenţă); voiciune (utilizarea unor cuvinte sau
idei care stârnesc interesul, stimuleaza imaginaţia, spiritul creativ, şi spontaneitatea în găsirea de
soluţii şi formularea răspunsurilor); adecvare (precizarea anticipată a scopului activităţii, adecvarea
cu nivelul celor care ascultă, folosirea formelor personale în locul celor impersonale, evitarea termenilor
tehnici, a jargonului); personalizare( este preferat stilul personal de prezentare, folosirea pronumelor
personale, a întrebărilor adresate direct auditoriului pentru a-l implica, crearea apropierii dintre vorbitor şi
partenerii de comunicare); forţă (marcarea punctelor tari ale discursului prin accentuări vocale sau
prin sporirea argumentaţiei, eliminarea tendinţelor de slăbire a frazelor, de folosire a expresiilor
stereotipe).
Pe lângă acestea, un discurs eficient ţine cont şi de faptul cǎ elevilor le place ca ceilalţi să li se
adreseze într-un mod personal, să fie priviţi în ochi, să le fie ascultate ideile şi părerile, astfel încât să
simtă că au valoare şi că sunt importanţi. Facând referire la partea auditivă, un sprijin pentru comunicarea
didactică îl reprezintă calităţile vocale; elevii sunt ajutaţi de inflexiuni calde, calme, echilibrate ale vocii.
Un alt factor care ajută, vizează alternarea distanţei personale (de apropiere fizică) cu distanţele sociale

1
(specifice distribuţiei spaţiale a elevilor dintr-o sală de clasă), reducerea distanţei fizice dintre
interlocutori (plimbarea printre bănci pentru a urmări modul în care educabilii îşi rezolvă
sarcinile individuale). Acest lucru îi ajută pe elevi să îi simtă pe profesori mai apropiaţi.

Întreaga comunicare didactică este influenţată de ţinuta fizică, expresivitatea feţei,


gesturi, strălucirea privirii; elementele limbajului nonverbal prelungesc semnificaţia cuvintelor.
De exemplu, un profesor care intră în clasă, se aşează la catedră sau stă lângă tablă şi nu se miscǎ
de acolo toată ora, îşi diminuează mult din impactul discursului. Limbajul nonverbal are
semnificaţii la fel de profunde ca şi cel verbal.

În demersul de eficientizare a discursului didactic la clasă, în special la nivel de liceu, am


apelat la urmǎtoarele modalitǎţi:

Am încercat sǎ utilizez un limbaj adecvat şi accesibil elevilor, potrivit nivelului lor


de înţelegere, corespunzător vârstei. În acest sens am transmis mesaje clare, am evitat formulǎri
ambigue, am asigurat un climat adecvat comunicǎrii,.
Am încercat sǎ stabilesc contact vizual adecvat, sǎ acord atenţie comportamentului verbal

şi non-verbal, sǎ ofer feedback constructiv şi am încercat sǎ nu critic şi sǎ nu fac judecǎţi .


Am urmǎrit sǎ adopt un comportament asertiv, un stil de a comunica sentimentele,
emoţiile şi gândurile fǎrǎ a leza integritatea celorlaţi. Asertivitatea joacă un rol important atât în
viaţa socialǎ cât şi în viaţa şcolară. Ea poate fi o punte de legǎturǎ între profesor şi elevii săi,
ajutându-i să se cunoască şi să se înţeleagă reciproc. Comportamentul asertiv se caracterizează
prin faptul că în comunicare nu se încalcă nici drepturile personale, nici ale celorlalţi, subiectul
exprimându-şi nevoile, dorinţele, sentimentele şi preferinţele într-un mod deschis şi onest.
Comportamentul asertiv demonstrează respectul faţă de sine şi faţă de ceilalţi, fiind cea mai
eficace modalitate de soluţionare a problemelor interpersoanle. Comunicarea directă, deschisă şi
onestă permite recepţionarea mesajelor fără distorsiuni, ceea ce menţine relaţiile cu ceilalţi.
Am încurajat elevii în direcţia formulǎrii de puncte de vedere personale şi a susţinerii
acestora prin argumente proprii. În felul acesta am reusit să-i cunoasc îndeaproape, să-i observ
permanent, să caut să le înţeleg aptitudinile, aşteptările, motivaţiile, caracterul, competenţele
dobândite până în momentul respectiv pentru a putea anticipa modul în care aceştia vor înţelege
mesajele emise. Comunicarea trebuie să fie reciprocă, de la profesor activ la elev activ, într-un
cadru degajat, lipsit de tensiuni. Ascultarea e la fel de puternicǎ ca şi exprimarea într-o

2
conversaţie deoarece profesorul trebuie să cunoască punctul de vedere al educabilului şi ceea ce
simte el în raport cu mesajul receptat. De aceea, este necesară o ascultare empatică şi obiectivă.

Am apelat la tehnica mesajului in 3 parti, strategie care presupune:

 Descrierea unui comportament specific celuilalt


 Descrierea sentimentelor fata de acel comportament
 Descrierea efectelor comportamentului specific

Exemplu: Te-ai descurcat foarte bine cu acest lucru. Ai progresat. Sunt mandrǎ de tine.

Randamentul comunicării didactice nu se reduce la formularea conţinuturilor verbale.


Dacă prin componenta verbală se exprimă un anumit conţinut în acelaşi timp, prin componenta
para şi nonverbală se exprimă atitudini. Calitatea gesticii şi a mimicii vin să sporească forţa
de influenţare educativă a conţinuturilor verbale.

Predarea ca formă de comunicare didactică este un sistem de operaţii de selectare,


ordonare şi adecvare la nivelul de gândire a elevilor, a unui conţinut informaţional şi de
transmitere a lui, folosind anumite strategii didactice, în scopul atingerii obiectivelor pedagogice.