RELIGIA EGIPTULUI ANTIC

Incepand cu secolul III d. Hr. cand egipteni au adoptat alfabetul grecesc limba
egipteana veche a inceput să se piarda, s-a mai folosit pana la cadearea ultimului bastion,
Insula Philae (Justinian).
Jean Francois Champollion in 1822 reuseste sa descifreze vechiul limbaj egiptean
folosindu-se de o placuta- piatra de la Rosetta (care continea limba heroglifica si limba
greaca obisnuita)- gasita in 1799 in Delta Nilului. Munca lui o continua Richard Lepsius –
intemeietorul egiptologiei moderne. Egipteana este inrudita cu limbile hamite dar are si
trasaturi semite.
1. PRELIMINARII ISTORICO-RELIGIOASE
!! Nu se stie sigur de ce neam sunt egiptenii. Cea mai acreditata parere zice ca se
alcatuiesc din triburi diferite din indigeni din Africa de N si E.
Preotul egiptean Maneto:
-egiptul a avut un regim patriahal (impartit in ginti) -> apoi s-au organizat in 42 de
nome. Conducatorii nomelor luptau permanent intre ei si astfel au format pe la mij mil IV-
Egiptul de Sus(Teba) si de Jos(Memfis).
-au existat 30 de dinastii si mai multe perioade

Izvoarele cu care reconstituim :

Arheologice:
 Piramide de la El Gizeh si Sakkara
 Templu lui Horus
 Templele din Luxor si Karnak
 Mormintele faraonilor din Valea regilor
Literare:
 poezia liturgico-magica unde se regasesc texte din piramide si din Cartea
mortilor
 textele din sarcofage= inscriptii unde se ragaseau texte din piramide, utilizate
la inmormantare
 cartea mortilor egipteni – scrisa de Richard Lepsius în 1842- contine 192 de
texte, si este un fel de ghid care ajuta sufletul dupa moarte sa ajunga in la Osiris în
impartaia mortilor. Textele erau puse pe pieptul sau sub bratul mumiei...
  cartile ajutatoare- pentru raposat in imparatia mortilor= Cartea despre cele 2
drumuri și Cartea despre ce este in lumea subpamanateană- ambele cuprind hărti cu privire
la lumea de sub pamant
 teologia memphitica: potrivit careia orasul Memphis este centrul firesc pentru
viata religioasa a intregii tari
 literatura sapientiala= cel mai important IZVOR
o are 7 colectii ce prezinta sfaturi ale parintiilor catre fii si norme de viata si reguli
de comportanemnt fata de cele sfinte
o Invataturi pentru regele Merikare o lucrare in care Faraonul isi recunoaste
pacatele in fata fiului sau
o Invataturile lui Amenemope genul proverbelor lui Solomon.
 Literatura magica- scrisa in per. elenistica de scriitori greci- Herodot/ Maneto/
Fer. Augustin

DIVINITATI SI SEMNIFICATII
Notiunea de Dumnezeu este redata in egipteana prin ntr. Unii au asociat acestea cu
natriu= Soda care ar insemna ca Dumnezeu este cel curat, cel pur.
Însemnul hieroglific seamana cu un steag, prajina care arata un semn sacru – il arata pe
Dumnezeu ca sfant .Dumnezeu (ntr).
Dumnezeu (ntr) –putere, forta.
La vechii egipteni, zei erau muritori, dar primea o noua viata, și erau nascuti.
Divinitatea nu era o persoana, ci era mai mult o putere impersonala. Zeii erau personali si
impersonali in acelasi timp, se puteau manifesta in diferite forme sau deloc.
Majoritatea zeilor apar sub forma zoomorfica= oameni cu cap de animal; sau exclusiv
antropomorfice (doar om).
Zeii locali erau adorati doar in anumite orase. Fiecare oras are zeul lui desi unii dintre
acestia deveneau zei pt tot Egiptul.

HORUS +
-zeul soim, vazut cu doi ochi sau fara ochi
-zeu razboinic asa cum e reprezentat in templul din Edfu, apare apărându-l pe zeul RE
impotriva lui Seth si castigand de fiecare data
-protoctor al regelui si regalitatii, este ultimul zeu care a domnit in Egipt
 -apare simbolizat ca un șoim pe stativ
- reprezinta cerul senin, mereu o divinitate a cerului;

SETH –

-fratele lui Osiris

-Este socotit un zeu rau din cauza uciderii lui Osiris
-a fost reprezentat ca un animal care nu e cunoscut(poate ireal), apoi reprezentat ca un
asin.
-domn al cerului relatie cu lumea cerului
-este puternic, furios si cand se rup norii, Set este cel care provoaca asta
-Seth este cerul intunecat, iar pe cel Horus senin
-impreuna cu Horus, de aceasta data impacați, apar laolalta cu regele in perioada
Regatului nou, Amenofis e purifica de cei doi.
-in timpul hicsosilor cultul lui a inflorit si a devenit zeu national, dupa ce ei au fost
alugati, zeul s-a defavorizat.

Adorarea Soarelui- RE

- cultul se fundamenteaza pe prezenta sa regulată și pe puterea dătătoare de viață.

-Amon-Re va deveni zeitatea suprema in Egipt.
-ca astru, zeul soarelui se numește Re, el reprezintă divinitatea primordială, zeul creator
apărut din și prin sine și este simbolizat printr-un gândac care învârte soarele pe cer. Este
reprezentat mergând pe cer într-o barcă, dimineața îl biruie pe şarpele Apophis care îi închide
drumul. (Re il biruie in fiecare noapte pe acest sarpe si readuce Soarele in fiecare dimineata).
Re nu este Zeul vieții ci al ordinii universale.
-locul principal al cultului soarelui a fost in vechime in Heliopolis- ORASUL SOARE-
. Faraonii se numeau fii ai soarelui si ridicau temple lui.
Ptah
- Reprezentat antropomorfic, ca o mumie, iar conform textului Sabaka este considerat
creatorul lumii prin intermediul gandului si al cuvantului sau... este o divinitate cosmica,
protectorul celor care creeaza ceva
GEB
-zeul pământului
 -apare ca sot al zeitei cerului (Nut), era unit cu ea dar au fost separati de zeul atmosferic
Şu.
-considerat principele zeilor
Divinitatile locale :
Khum – plamadeste oamenii la roata olarului
Şobek- zeul crocodil care a ajuns să fie identificat cu zeul soare.
Unele divinitati locale au capatat recunoaştere generala

Hator
-numele o desemnează ca o vacă sau ca mama zeului- șoim sau a soarelui. Apare deci
ca o vaca sau ca femeie cu coarne.
- ajuta la nasterea copilului regelui si il alapteaza.
-protectoarea mortilor.
-cea mai importanta zeita a vechilor egipteni

Thoth-scrib
-zeul din Hermopolis, reprezentat cu cap de pasare
-are legaturi cu luna si este identificat cu ea
-a vindecat ochiul ranit al lunii de la Horus.
-impreuna cu Horus este cel care reunifica cele 2 egipturi.
-este inima si limba lui Re pt ca a inventat scrisul si compunerea cartilor sacre

!Anubis
-zeu funerar și cu cap de șacal
-ajutor la imbalsamari si rituri de inmormantare
-la judecata apare alaturi de Thoth

!!!Osiris
-zeu al mortilor, un zeu misterios, este reprezentat permanent ca om si socotit rege bun.
-zeu al vegetatiei
- judecatorul lumii subpamantene, orice rege decedat devine un Osiris (invie)
-este vazut si ca zeu al fecunditatii avand familie –Horus fiul si sotia Isis
 o sotia ideala, marea magiciana; ii reda viata lui Osiris dupa ce aduna oasele
lui, are aripi imprejur, si zeita a cerului- sta pe jumatate de luna.
o Isis apare mai tarziu ca dominanta absoluta in Egipt

Zoolatria
-erau adorata insa doar unele animale ca intrupari ale zeilor apoi cultul a luat amploare,
uneori erau adorate ca divinitati in sine
-animalul era tinut intr-un altar si cand murea era imbalsamat si ingropat intr-o
necropola
-cel mai cunoscut animal sacru este taurul Apis identificat ca intrupare a lui Ptah si
Osiris.
-berbecul ca intrupare a lui Amon; pisica animal sfant a lui Re; pasarea Ibis ca intrupare
a lui Toth.

Monoteism atonian sau simpla reforma politica?

-Reforma lui Akenaton IV NU a fost o reformă monoteistă, ci una POLITICĂ

 În perioada Regatului Nou ia amploare cultul zeului Amon-Re, acesta devenind simbolul
rezistenței egiptenilor asupra cotropitorilor
 În timpul dinastiei 8, templele zeului se măresc, la fel și veniturile
 Zeii sunt puși să conducă mai direct treburile țării și își fac cunoscute sfaturile prin marii
preoți
 Marele Preot al lui Amon-Re era imediat după rege, Egiptul risca să devină teocrație, iar între
rege și preot era o stare de conflict pentru că Marele Preot avea putere politică și religioasă
 În timpul domniei lui Amenhotep al 3-lea, ia ființă la Teba cultul lui Aton, cultul discului
solar
 Urmașul lui Amenhotep al 3-lea, adică Amenhotep 4 (Amenofis) (Amenhotep = Amon este
mulțumit), primește puterea de rege de la Amon-Re, dar ulterior îi va întoarce spatele,
adorând un singur zeu, pe Aton, și va cere tuturor să facă la fel
 Amenhotep 4 își schimbă numele în Akhenaton (Cel ce îl slujește pe Aton), mută capitala
de la Teba la 500 km distanță și o numește Akhetaton și face noi sanctuare fără acoperiș,
astfel încât soarele să fie văzut și adorat în toată splendoarea
 Practic el adoră tot zeul soarelui, dar nu într-o formă antropomorfică de șoim, ci de disc ale
cărui raze se coboară pe pământ ca niște mâini
  În plus, reforma regelui cere ca numele zeilor să fie șterse pretutindeni în țară și chiar vechiul
său nume. Ștergerea unui nume la egipteni echivala cu dispariția persoanei respective, iar
noul nume însemna nașterea unei noi persoane cu alte aptitudini
 După moartea lui Akhenaton, cultul lui Aton este uitat, Egiptul se întoarce la zeii lui, în special
Amon-Re, iar regele reformator este anatematizat și templele lui distruse. Succesorul său,
Tutankhaton, își schimbă numele în Tutankhamon (adică „imagine vie a lui Amon”)
 H. Breasted zice că Akhenaton ar fi „primul monoteist conștient” din istorie
 Sigmund Freud a încercat să dovedească faptul că Moise ar fi fost egiptean și, prin urmare,
influențat de monoteismul lui Akhenaton
 Mircea Eliade susține că „monoteismul” lui Akhenaton n-a fost altceva decât o reformă
politică declanșată ca reacție la sacerdoțiul lui Amon-Re, a cărui putere era greu de acceptat
pentru regele egiptean deoarece risca introducerea teocrației. Drept urmare, reforma a fost
dorința regelui de a se elibera de sub dominația și puterea Marelui Preot.
 Akhenaton era deja cinstit ca zeu pt ca era rege. Aton era cinstit si inainte.
- Eliade, sustine că reforma religioasă a lui Akhenaton n-a fost altceva decât o
REFORMĂ POLITICĂ

Regele. Semnificatia sa divino-umana

-regele este fiul, urmasul si mostenitorul zeului
-primul rege a fost RE, deci faraonul, ca fiu al lui Re, este cel in care se intrupeaza zeul
Horus.
-desemnat ca Horus
-cand urca pe tron protocolul impune ca regele sa primeasca 5 nume
-este mostenitor de drept al lui Re, i se legitimizeaza stapania si originea divina.
-RE primeste chipul regelui aflat pe tron si merge la regina pt procreere....
-caracterul de tabu: cand murea regele omorau oameni din suita regala iar membrii curtii
erau ingropati in jurul lui
-porunca si intelepciuea sunt functii personificate ale zeului solar, asigura stabilitatea
cosmosului
-este pastorul poporului, care nu face doar dreptate si ordinea sociala ci si fecunditatea
si rodnicia naturii, preotii sunt slujitorii sai, doar el poate comunica realmente cu zeii
 -dupa moarte merge in cer unde pastreaza aureola, zeul Soare trimite in 4 directii sa
arate biruinta lui asupra mortii si el se aseaza pe tron si primeste omagii, continua sa judece
si sa dea porunci
-chiar si zeii se inspaimanta la aproprierea regeului transfigurat, in drumul lui spre cer

TEOGONII si COSMOGONII
1 Totalitatea miturilor privind originea zeilor și genealogia lor
2 Compartiment al astronomiei care studiază formarea și evoluția corpurilor cerești

-textele egiptene nu contin o mitologie concreta ci una reconstituita pe baza unor aluzii
care se gasesc in piramide, imnuri picturi murale.
-In HELIOPOLIS se credea: a existat Nun(apa primordiala) din care a aparut Atum(zeul
Soarelui). Atum a nascut prima pereche Șu(zeul atmosferei) și Tefnut(zeița umezelii), care
la randul lor, au nascut pe Geb(zeul pamantului) si pe Nut(zeul cerului) ->Osiris-Isis si Seth-
Nephtys.aceastia sunt 9- și poarta numele marea cneada sau cercul celor 9 zei din
Heliopolis
-la porunca lui Atum, pamantul Geb se desparte de cer- Nut, si marea primordiala este
impinsa la o parte. Aceasta imagine corespunde cu ”a facut o tarie prin mijlocul apelor.”
-in invatatura heliopolitana 2 idei> de proceare si de creatie.
 zei au aparut prin procreere si reproducere;
 lumea în sine a apărut printr-un act de creație, prin inteventia zeului Șu.
-la vechii egipteni exista ideea de creatie primordiala si folosesc expresia pentru
prima oara- adica zeii au facut lumea pentru prima oara; dar se va repeta si a doua, si a treia
oara...;
!! -Vechiul egiptean experiază in fiecare an revarsarea Nilului, retragerea apei si
inveirea pamantului= cum zeul soarelui se ridica din lumea subpamanteana. Apophis,
sarpele, vrea sa opreasca bara Soarelui din calatoria lui spre cer- constiinta egipteana de
intrupare a acestor forte ale raului.
!!!! - Teologia memfitică prezinta o cosmogonie proprie din inscriptia Șabakka
Ptah apare ca zeu creator- din el vin si ceilalti zei si toate. El a aparut din movila
primordiala si e numit Tatenen ,din prima bucata de pamant de pe oceanul primordial. A
pus bazele culturii, a zidit orase, temple si introdus adorarea zeilor. Se vorbeste clar despre
actul creatiei, dar nu se zice concret cum s-a facut. Se vorbeste si de o creatie prin cuvant,
prin logosul divin.
 Eliade considera cea mai elevata cosmogonie, deoarece e inalta, filozofica și vorbeste
de un singur zeu care prin spirit (inima sa) si cuvant (limba sa) a facut totul. Cea mai
elevata expresie a metafizicii egiptene.

Cosmogonia hermopolitana-tebană:
-are in centru 8 zei (Ogdadă) cărora se adaugă Ptah. 4 divinitati masculine și 4 feminine,
simbolizate ca broaste si serpi: Nun si Naunet – Oceanul primordial; Huh si Hauhet-
Infinitul, Kuk si Kauket- Intunericul, Amun si Amaunet-Invizibilul sau Nian si Niaut-
Nimicul.
Amun este zeul national care este sarbatorit ca primordial, urmas al zeului Soare.
Crearea omului e facuta de zei care au creat totul, asa cum apare in papirusul din timpul
lui Ramses III, inchinat lui Tatenen- parintele zeilor.
Zeul soarelui si el e creator si proniator. Ideea creeari omului de catre el o aflam in
Imnul soareleui de la Tell-el-Amarna

MORALA

-la egipteni individul joaca un rol secundar, comunitatea in intregul ei conta

-experienta religioasă isi avea originea in participarea la cultul divin
-regele era cel care facea legatura cu zeii, individul doar ca membru al comunitatii insa
exista si la el o relatie personala cu zeul
- La egipteni nu există conștiința păcatului. Ei se bizuiau pe faptul că se integrează în
ordinea morală cosmica și socială a lui ma’at; dacă nu reușesc, suportă consecințele, dar fără
o conștiință a păcătoșeniei.
1. Relatia omului cu divinitatea:
-omul este slujitor, rob al zeilor, iar zeii sunt milostivi marinimosi, ocrotesc pe oameni
si ii iubesc. Omul este dependent de divinitate.
-divinitatea ii conduce pe oameni, determina destinul, este cea care la urcarea pe tron
ii prescriu regelui soarta. Prin destin se intelege durata vietii si se rugau ca sa-i lungeasca
viata. Destinul nu a existat la ei ca o dimensiune de sine si suprapersonala.
-divinitatea conduce si inspira pe oameni dar omul are libertatea de a face ceea ce vrea
bun sau rau.
 1. Relatia cu semenii:
-omul nu era izolat, o simpla individualitate, ci era vazut ca totdeauna in cadrul
comunitatii
- In texte biografice (de pe morminte sau statui) aflam:
-datoria fata de semeni si intatoriri fata de clase superioare
-”am spus adevarul si am implinit dreptatea, n-am facut niciun rau,am inmormantat pe
batrani, am dat paine si haine celor in nevoi.”
3. Literatura sapientiala:
-prezinta colectii/reguli de viata, care apar ca sfaturi oferite de parinti copiilor lor
 Invataturile lui Ptahotep: reguli de comportament cu caracter cazuistic,
comporament fata de autoritati si superiori, in timpul mesei, fata de femei.
 Invataturile pentru regele Merikare- indrumari date de rege pt fiul sau, dar cu reguli
generale
 Invataturile lui Ani si ale lui Amenemope cele din urma avand o oarecare paralelă cu
Pilde 22,17,-23,11- ideal moral - stapanirea de sine; tacerea, om linistit, multumit, bland,
razbunarea trebuie lasata pe zei, omul sa se supuna voii divine, egipteanul incerca sa faca
astea dar lipsea o constiinta a pacatoseniei in texte.
4. Texte funerare:
Cartea mortilor: raposatul apare in fata judecatii lui Osiris incercand sa para
nevinovat. În lume exista o ordine divina si omul se poate integra in ea pana la judecata lui
Osiris
Sclavii, erau ca si la romani, cu anumite drepturi: strainii puteau lua nume egiptean, sa
se casatoreasca cu o egipteanca, sa posede bunuri, sa faca exploatari agricole si sa lase
mostenire. Daca scalvul avea o functie, stapanul lua o parte din retributie.
Casatorie si familie –conceptie sanatoasa si moderna fata de alte popoare
-cantecele de dragoste vb de alegerea libera a partenerilor, tinerii alegeau liber insa erau
si cazuri de interese.
-nu se stie daca exista divortul, daca da, era facut de tribunal si se impartea patrimoniul
familial, in general monogami, doar regii aveau mai multe sotii.
Femeia- era stapana casei, era respectata, cand era vaduva era capul familei; unele texte
vorbesc de egalitatea femeii cu barbatul.
 CULTUL DIVIN

Locurile de cult:
1. Templul era locuinta zeului, se pastra statuia si animalul său sacru, la inceput erau
simple colibe din nuiele, iar mai apoi din piatra pătrată cu doua usi pt a putea lua
idolul in procesiune. La Templu se ajungea pe un ”drum al zeului.” Intrarea era
consituita dintr-o poarta flancata de doua turnuri inalte. In spatele portii templului
se afla o curte larga, inconjurata de coloane, unde se gasea altarul. Apoi o sala
obisnuita, de dimensiuni mari- pentru ceremonii. In spate se afla templul central,
unde se afla statuia zeului. Aici era complet intuneric, si intra numai preotul.
Incepend cu Dinastia V s-a schimbat si templele ”solare” dispuneau de curti imense,
pe fundalul carora se inalta un obelisc- incaperea zeului- movilă primordială.

Templul si componentele sale aveau un simbol cosmic:

-acoperisul= bolta ceareasca
-incaparea zeului =locul de aparitie a zeului soare,movila primordiala
-iazul cu apa= este asemanat cu apa primordiala (Nun).
-in apropierea templului un templu mai mic mammisi care era camera nasterii fiului
zeului din templu.
Templul de la Karnak-construit in 2 milenii. A fost inceput in dinastiea XII si a
continuat pana la impartii romani. Templul lui Hator, Templul lui Horus de la Edfu.
Regatul nou- temple săpate in stânci sau doar lipite de un munte- templele de la
Ipsambul din Nubia.

2.Sacerdotiul.
 Preoții egipteni erau împărțiți în: preoții-mireni și preoții-funcționari
 Preoții-mireni („cei puri”-wabu) aveau alte funcții în viața civilă, dar slujeau cu rândul câte
o lună la templu
 În Egiptul vechi, ei erau cea mai mare parte a sacerdoțiului templelor, dar din perioada
Regatului Nou, odată cu dezvoltarea unui sacerdoțiu de profesie, rolul lor s-a diminuat
 Li se pretindea să fie curați cultic (purificări și lipsa defectelor fizice+cunoștințe elementare
privind ritualurile)
 Preoții-funcționari aveau alt statut și alte exigențe: proveneau obligatoriu din rândul
preoților-mireni și aveau nevoie de „dovada sexului”
  Erau tunși, rași, depilați, aveau doar îmbrăcăminte de in și erau supuși unor purificări rituale
ziua și noaptea, obligați la abstinență sexuală pe perioada serviciului la templu, nu aveau voie să
mănânce pește sau să călătorească pe mare
 După o serie întreagă de purificări, erau instalați la templu într-un cadru festiv
 Preoții aflați pe treapta ierarhică superioară nu aveau grijă doar de problemele cultuale, ci și
de administrarea pământului templului. Marii-preoți erau deseori funcționari regali și foarte frecvent
de sânge regesc, prinți/nobili
 O poziție aparte în cult o ocupă regele, care apare totdeauna stând în fața divinității, preoții
fiind persoane secundare, ajutătoare
 Preoții-funcționari erau împărțiți în 3 grupe: „servitorii zeului” (superiori, conduși de
căpetenia servitorilor zeului – Marele-preot); „părinții divini” (un fel de profeți) și „cei curați”
(wabu); mai existau și „lectorii” care lecturau textele sacre in timpul serviciului divin (eventual
legătură cu creștinismul – cele 3 trepte de instituire divină + cântăreț?)
 În serviciul templelor găsim și preotese, majoritatea consacrate zeițelor Isis și
Hathor, de obicei dansatoare, cântărețe sau muziciene. Dansul și muzica jucau un rol
important în cadrul sărbătorilor mari.
 Numărul angajaților templelor a crescut permanent - la templul imperial din Karnak
erau 80.000 de angajați.
Cultul zilnic:
-in toate templele cultul era cam acelasi: dimineata, preotul in sanctuar arpindea focul
sacru, pe care punea tamaie; deschidea incaperea unde se afla statuia zeului, se prosterna
pana la pamant -se impartasea de binecuvantare (adica saruta pamantul) si apoi imbaia
statuia (intoarcerea zeului din lumea subpământeana), apoi tamaia, o imbraca in 4 vesminte,
o parfuma cu uleiuri aromatice, o farda, ii aducea mancaruri si bauturi.= se incheia ritualul
si preotul se retragea cu spatele, stergandu-si urmele. Acest ritual era un omagiu adus zeului
soarelui- era o retraire si o reactualizare a cretiei lumii, ce se petrecea in cer se petrecea si pe
pamant; se dadea binecuvantarea din vremurile primordiale prin asta. Miezul zilei nu mai
deschide usa de la zeu, nu i se aducea mancare ci doar se tamaia si se stropea= insemna
momentul in care soarele ajunge la jumatate-punctul suprem. Slujba de seara era la fel ca
cea de dimineata numai ca nu deschidea capela zeului.
 4.Cultul festiv si sărbatorile
-iesirea sau aparitia zeului era momentul in care zeul iesea din templu pe un fel de
barca- inseamna aparitia zeului Soare la inceputul lumii si zilnic simbolizează victoria asupra
puterilor raului..
-era f multe zile festive: sarbatorile anuale ale inundatiilor produse de Nil – mare
bucurie si au ramas si in traditia mahomedana a Egiptului,schimbarea anotimpului; zile de
nastere si inscaunare ale zeilor; sarbatoaraea fiecarui templu in parte; sarbatoarea
recoletei in cinstea lui Min-statuia era purtata alaturi de un taur alb, era un ritual al recoltei=
binecuvantarea recoltei in reinoirea vietii vazute prin vegetatie,trimitea 4 pasari in zari pt ca
sa vada intreaga lume.
Vizita Zeitei Hathor la Edfu- unde il intalneste pe Horus. Hator apare ca ”ochiul
soarelui” care se reintoarce la tatal sau= revigoararea puterii zeului soare. In aceiasi scena
regele Horus biruieste dusmanii, sunt trase sageti in cele 4 zari pentru a nimici dusmanii
zeului, un hipopotam din ceara cu numele dusmanilor este distrus, si pestii aruncati si
zdrobiti.
SED- sarbatoare pt rege, la 30 de ani de domnie sau mai devreme. Simboliza reinoirea
unirii egiptului, cel de jos cu cel de sus; toti zeii (statuile zeilor din tara) participau la aceasta
ceremonie. Regele omagia divinitati locale urca pe tronul dublu.
Misterele osiriene- dramă sacră reprezentata de preoti si consta in 24 de scene,
corespunzatoare celor 24 de ore ale zilei. Erau cuvinte si formule magice, prin care se credea
ca va reinvia Osiris.

Mantica si magia:

MATINCA
 Prezicere a viitorului pornind de la semnele cerești, zborul păsărilor, fenomenele
naturale
 Dupa Herodot, se ghicea viitorul dupa ziua in care s-a nascut pentru ca fiecare zi
depinde de cata un zeu.
 Oracolele aveau mare insemnatate deoarece prin ele aflau atat viitorul cat si vointa
zeului pentru ei; cereau sfat pt ne//vinovatie, luarea de decizii importante, vocatie etc.
  Cel mai celebru oracol cel al lui Amon- la templu slujeau 100 de preoti, iar Amon
raspundea prin glasul celor mai batrani. A fost consultat si de Alexandru cel Mare si i-a spus
adevarul. (cucerirea popoarelor si a religiilor lumii)
MAGIA-
 se numea HIKE si prin ea indeplineau fapte supranaturale. Exista atat in cartea
mortilor formule magice cat si in alte locuri; putea invinge dusmanii doar stiindu-le numele;
se puteau transforma in zei cu putere. Multi zei au folosit magia.
 Zeii trebuiau sa se foloseasca de farmece si sa consume dintr-o bautura magica (sa),
pentru a-si putea mentine puterile si nemuriea. Din ea mai gustau si regele si o anume clasă
de preoti.
 Egiptenii vechi, au folosit cel mai mult magia
 Foloseau si magia analogică- scriau numele dusmanilor pe un vas si-l spargeau,
crezand ca omoara dusmanii.

ESHATOLOGIA SI CULTUL MORTILOR

 Credeau cu tărie în nemurire și considerau că viața de apoi era o continuare a celei de pe

pământ
 Singura deosebire între cele două vieți - ankh - era că vii trăiau în Răsărit, iar morții în Apus
 Sufletul nu avea unitatea specifică învățăturii creștine, ci era scindat în mai multe diviziuni:
 Ba - era „sufletul” propriu-zis care animă (însuflețește) trupul. Era înțeles ca o putere
sau capacitate a omului, iar după moarte îl părăsește sub forma unei păsări sau a unei lăcuste.
 Ka - era un „chip invizibil” al omului, strâns legat de trup pe care nu-l părăsește după
moarte, ci coboară în mormânt și se păstrează cât timp se păstrează trupul - de unde și preocuparea
egiptenilor pentru mumificări și morminte durabile, gen piramide. Dacă trupul se strica, egiptenii
făceau statui defunctului, în care Ka putea locui. Ka trebuia hrănit și îngrijit ca să nu vină ca strigoi
printre cei vii.
 Ran - era o existență reală de sine sub forma numelui mortului, ce trebuia păstrat cât
mai mult la descendenți și pe pietrele funerare. Ștergerea lui echivala cu o mare crimă (era ca ștergerea
persoanei)
 Akh - era inima, sediul tuturor faptelor bune sau rele comise. La judecata lui Osiris era
pusă într-o balanță, pentru a se stabili unde ajunge defunctul, între cei buni sau cei răi
 După moarte, răposatul se identifică cu Osiris și primește epitetul de „justificat”, care îi dă
acces la o nouă viață
 Drumul către împărăția morților era primejdios, cu drumuri greșite ce trebuiau evitate, ape
care se traversau cu un ghid, monștri îngrozitori cărora trebuia să le știi numele și să-i alungi cu
formule magice, motiv pentru care era nevoie de Cartea Morților, care oferea sprijin mortului.
 La judecată, în fața tribunalului lui Osiris și a celor 42 de judecători, mortul trebuia să-și
dovedească nevinovăția cu o confesiune negativă (n-am făcut... n-am ucis, n-am nedreptățit, n-am
lipsit, n-am...), altfel era devorat de judecători sau de monstru și trimis înapoi pe pământ într-o viață
mizerabilă, cum ar fi cea de animal necurat
 În perioada preistorică, egiptenii își îngropau morții în poziție „chircită”, cu capul spre sud și
fața spre răsărit si puneau unelte, mancare si bautura imprejurul lor.
 Uneori îi și tăiau ca să nu devină strigoi
 Din perioada Regatului Vechi a apărut mumificarea, care însemna scoaterea creierului și
a organelor, punerea lor în niște urne cu parfum, umplerea corpului cu rășinoase sau paie, ținerea în
carbonat de sodiu timp de 70 de zile, apoi înfășurarea în pânze de in cu ulei aromat. Între fâșii se
puneau rugăciuni, texte sacre și Cartea Morților, pentru a-l ajuta pe defunct să se descurce pe drumul
către cealaltă viață.
 Mumia se închidea într-un sicriu de lemn de forma trupului, cu texte sacre în interior și pictat
în exterior cu chipul mortului.

Mormintele

 În perioada străveche, decedații erau puși în grotele din stânci, ca să nu fie mâncați de
șobolani
 Altă variantă mai era decapitarea, trupul era tăiat în bucăți și înmormântat separat, pentru că
se credea că sufletul lui e în cap
 Odată cu dinastiile 3-4 apar mormintele fastuoase, de 3 tipuri:
1.Mastaba

 Înseamnă banchetă în arabă și era destinată regilor și nobililor

 Avea pereți oblici la suprafață, o capelă, și o încăpere subterană unde se afla sarcofagul
 Avea un culoar numit serdab, unde se puneau statuile celui decedat și i se aducea mâncare
2.Piramidele

 Erau în trepte precum cea de la Sakkara

 În timpul dinastiei a 4-a sunt construite piramidele mari: Keops (Kufru) - 137m
  Piramidele purtau numele decedatului
 La Piramida lui Keops s-a lucrat 30 de ani și au muncit 100.000 de oameni zilnic (sclavi,
printre care și evrei, zice Herodot), care lucrau cu blocuri de stâncă de peste 20 de tone
 Mărimea piramidei arată forța economică a imperiului
 Faraonii nu se îngrijeau de palatele regale când urcau pe tron, ci de mormânt
3. Hipogeul

 În timpul dinastiei a 18-a, au apărut profanatorii de morminte așa că s-a renunțat la piramide
și a apărut hipogeul, săpat sub pământ sau în stâncă de calcar
 Mortul era mumificat după următorul procedeu: erau extrase viscerele și creierul și puse
separat în canope. Trupul era umplut cu substanțe aromate (smirnă, tămâie și rășinoase) și cu stofă
sau paie, apoi cusut
 Era ținut în carbonat de sodiu timp de 70 de zile, apoi înfășurat în cârpe, iar apoi pus în
sarcofag, pe care era pictat chipul respectivului, iar în interior erau scrise texte magice
 Hipogeele erau de obicei puse în Valea Regilor, în fața fostei capitale Teba

Concluzii:
-religia egipteană este cunoscută ca cea mai longeviva istoric, ea avut un bogat mozaic
de credinte si rituri
-a fost mereu politeista avand in mijloc pe zeul soare
-credinta in nemurire a facut să existe creatii monumentale.
-copta s-a mai vorbit pe alocuri pana la 1600,scrierea hieroglifica ultima este de pe
timpul lui Diocletian
-din religia egipteana aveau sa mai ramana cateva ramasite la romani, la evrei(vitelul de
aur)
-majoritatea zeilor greci, procesiuni,sarbatori, credintele despre suflet despre viata
viitore au intrat la greci prin misterele eleusiene, care sunt tot egiptene.
-egiptenii au contribuit mult la raspandirea crestinismului