1.

Argumentați din perspectivă pedagogică, de ce IAC poate fi

considerată metodă didactică sau domeniu al Științelor Educației.

De-a lungul întregii sale evoluții, omul, a învățat, la început din experiența trecutului,
ca mai apoi să se treacă, încetul cu încetul, la un învățământ desfășurat într-un cadru
organizat.Evoluția societății în ultimele decenii, marcată fundamental de transformarea e
dintr-o societate industrial într-una predominant informatică, și-a pus amprenta pe toate
structurile sale, impunând un ritm accelerat al progresului și, mai ales, a unei orientări a
strategiilor, a direcțiilor de acțiune și a adecvării mijloacelor utilitare.
Principiile pedagogice care caracterizează instruirea programată au fost formulate de
filozofi, pedagogi oameni de cultură, care s-au ocupat de problemele instruirii corecte.
Inițierea însă a instruirii programate a fost posibilă abia în secolul al XX-lea, cand au fost
create mijloacele tehnice necesare pentru aplicarea în practică. Folosirea din ce în ce mai
intensa a testelor, la începutul secolului nostru, l-a condus pe S. Pressey la construirea unei
mașini automate de testare (1925). După constituirea ciberneticii ca știință au fost realizate
numeroase mașini de învatat și au fost puse bazele teoretice ale instruirii programate;
printre acestea se remarcă lucrările lui B. F. Skinner, care au inițiat și au fundamentat
instruirea programată cu programe liniare și ale lui N. A. Crowder, inițiatorul programelor
ramificate.

Instruirea asistată de calculator (IAC) reprezintă o metodă didactică sau o metodă

de învăţământ , care valorifică principiile de modelare şi analiză cibernetică a activităţii de
instruire în contextul noilor tehnologii informatice şi de comunicaţii , caracteristice
societăţii contemporane .

Sinteza dintre resursele pedagogice ale instruirii programate şi disponibilităţile

tehnologice ale calculatorului (sistemului de procesare a informaţiei) conferă acestei
metode didactice calităţi privind : ƒ informatizarea activităţii de predare– învăţare–
evaluare; ƒ îmbunătăţirea IAC prin intermediul unor acţiuni de: gestionare, documentare,
interogare; ƒ simulare automatizată interactivă a cunoştinţelor şi capacităţilor angajate în
procesul de învăţământ, conform documentelor oficiale de planificare a educaţiei.

Metoda IAC valorifică următoarele operaţii didactice integrate la nivelul unei

acţiuni de dirijare euristică şi individualizată a activităţilor de predare– învăţare–evaluare
:

 organizarea informaţiei conform cerinţelor programei adaptabile la capacităţile

fiecărui student ; ƒ
  provocarea cognitivă a studentului prin secvenţe didactice şi întrebări care vizează
depistarea unor lacune, probleme, situaţii problem ;
 rezolvarea sarcinilor didactice prezentate anterior prin reactivarea sau obţinerea
informaţiilor necesare de la resursele informatice apelate prin intermediul
calculatorului ; ƒ
 realizarea unor sinteze recapitulative după parcurgerea unor teme, module de
studiu, lecţii, grupuri de lecţii, subcapitole, capitole, discipline şcolare ;
 asigurarea unor exerciţii suplimentare de stimulare a creativităţii elevului.

În instruirea asistată de calculator rolul esențial revine educatorului. Pe lângă o serie

de avantaje, această modernă și eficientă formă de învățare are și anumite limite:

 individualizarea excesivă a învățării duce la negarea dialogului elev professor și

la izolarea actului de învățare în contextul său psihosocial ;
 segmentează și atomizează prea mult material de învățat;
 duce prea mult la „tutelare”, dirijând pas cu pas activitatea mentală a subiectului
și, prin aceasta, împiedicandu-l să-și dezvolte capacitățile creatoare.

Există multe avantaje ale utilizării computerelor în procesul de învățare. Ele oferă o
interacțiune unu la unu studenții, precum un raspuns instantaneu la răspunsurile determinate,
și permite studenților să învețe în propriul lor ritm. Un program de calculator poate fi utilizat
pentru examinare și, odată ce problema a fost identificată, studentul se poate concentra pe
zona cu probleme. În plus din cauza intimității individuale oferită de un calculator, unii
studenți sunt scutiți de jenă, de a da un răspuns incorrect în mod public sau de a merge mai
încet prin alte lecții decât colegii. Astfel, mediul deosebit al instruirii de calculator constă în
faptul că presupune participarea activă a elevilor în procesul de predare-învățare și că permite
dezvoltarea intelectuală a acestora, adecvată ritmului lor de lucru.

Un alt avantaj este contribuirea cu ajutorul acestei metode la reducerea timpului necesar
pentru înțelegerea unor concept dificile. Tot în acest timp, facilitează realizarea unui feed-
back rapid și efficient și favorizează parcurgerea unor secvențe de instruire complexe prin
pași mici, adaptate nevoilor individuale de progress în învățare.

BIBLIOGRAFIE :
1. Sălăvăstru, D. Psihologia educației , Iași, Editura Polirom, 2004
2. Cucoș, C-tin. Psihopedagogie pentru examenele de definitivare și grade
didactice, Iași, Editura Polirom, 1998
3. Ciobanu, C, Învățarea în mediul virtual , Editura Polirom, Iași
 2. Învățarea colaborativă. Caracteristici și aplicabilitate în IAC

Mediul informatizat de învăţare predispune la o învăţare colaborativă, prin

multiplicarea legăturilor dintre educaţi, prin derularea unor activităţi cognitive ce
presupun asamblări sau adiţionări continue de valori ale cunoaşterii. Învăţarea
colaborativă este acea „strategie pedagogică în care se favorizează
interdependenţa cognitivă şi socială între educaţi, luând în calcul diferenţele inter-
individuale şi imprimând un rol activ agenţilor educativi” (cf. Deguerry, 2004).
Alteritatea (tutorul, coechipierul, egalul) este indispensabilă în învăţarea bazată pe
tehnologiile moderne. Punerea în acord, dezbaterea, întâlnirea directă sau
mediată, sincronă sau amânată sunt utile în co-construirea cunoaşterii şi
obiectivarea ei. Departe de a separa şi a ghetoiza, universul informatic creează noi
oportunităţi de apropiere şi de acroşaj intersubiectiv.

Spaţiul virtual potenţează principiul împărtăşirii în comun a unor informaţii

sau competenţe pentru a reuşi în derularea unui proiect comun. Chiar dacă din
punct de vedere fizic, spaţial, învăţarea on-line presupune separarea cursanţilor,
din punct de vedere al schimburilor cognitive (şi nu numai) el presupune un
permanent schimb, o dinamică a relaţiilor inter şi pluri-personale. Este adevărat că
raporturile sunt incomplete, lipsind, de pildă, substratul emoţional, concreteţea
raporturilor inter-umane.

Învăţarea colaborativă conexează demersurile singulare ale educatului cu

cele ale grupului din care face parte. Se creează un mediu prin care fiecare în parte
îşi fasonează edificiul cognitiv şi-şi construieşte cunoaşterea pornind şi de la
experienţele sau informaţiile altora. Tutorele are menirea de a stimula grupul, de
activa legăturile, de a consilia indivizi sau grupuri, de a valida, consacra, evalua
cunoştinţe sau căi de aflare a acestora. Se creează o circularitate a demersurilor, o
rafinare a acestora în consens cu principiile eficienţei muncii în comun.

Internetul constituie un dispozitiv care favorizează şi întreţine gustul pentru

învăţarea prin colaborare. Uşurinţa de comunicare, de consultare, de verificare
creează dorinţa de edificare a unui produs comun (un site educativ, de pildă) ce
funcţionează ca un referenţial comun de învăţare. Comunicarea este un mijloc de
concretizare a muncii colaborative.

Activitatea colaborativă presupune activităţi precum:

- schimbul de informaţii sau puncte de vedere între parteneri;

- circumscrierea unor obiective comune;
- planificarea şi gestionarea în comun a timpului de învăţare;
- organizarea efectivă a muncii prin detalierea şi convenirea asupra unor
etape;
- împărtăşirea unor experienţe, competenţe, cunoştinţe validate personal;
- colaborarea şi co-elaborarea unor artefacte, produse, conţinuturi
informaţionale;
- validarea împreună a unor ipoteze, sugestii, informaţii;
- dimensionarea în comun a unor dispozitive de accesare a cunoaşterii;
- structurarea şi definitivarea unor competenţe ale grupului respectiv de
învăţare.

Colaborarea reprezinta asocierea actiunilor participantilor si întelegerea

mutuala a sarcinii pe care o au de executat, fiecare participant având propriile
obiective.Astfel, colaborarea este o activitate coordonata, care constituie rezultatul
unui efort continuu de a construi si mentine o conceptie unitara asu-pra unor
probleme. Învatarea prin cooperare este:
Ø Achizitia individuala de informatii obti-
 Achizitia individuala de informatii obtinute prin efortul grupului
 Interdependenta pozitiva, astfel încât, participantii sunt convinsi ca reusesc
numai în cazul reusitei fiecaruia.
 modalitate de întelegere mai buna a materialului, prin explicarea lui altor
membri ai grupului.
 Dezvoltarea deprinderilor interpersonale, necesare ulterior în viata.
 Dezvoltarea capacitatilor de analiza a dinamicii muncii în grup.
 Un mod dovedit de îmbunatatire a activitatii individuale, prin implicarea
directa în timpul orelor de studiu.

Metode de instruire la distanta

 Capacitatile tehnice ale sistemelor educationale mediate de noile tehnologii
informationale faciliteaza distributia materialelor de curs, precum si a experientei
participantilor (profesori sau studenti). Astfel, continutul materialelor de curs
poate fi distribuit: fiecarui participant la curs, de la un participant la altul, de la
unul la mai multi sau în cadrul comunitatii virtuale de învatare, de la toti membrii,
catre toti.

I. Un singur participant poate beneficia singur, fara participarea directa a altor

persoane (profesor sau coleg) de: articole, cursuri si exercitii de test tiparite,
referinte pentru resurse, tutoriale software cu posibilitati de autotestare,
sisteme de cautare indexate, navigare prin Web, software multimedia
educational (pe CD-ROM-uri), jocuri pe calculator, experimente de laborator,
modelari/simulari de teste.
II. Pentru un grup de „actori”, ce colaboreaza în procesul educational:

1. Doi participanti simultan în procesul de învatare. În cazul implicarii a doua

persoane în procesul de învatare, poate exista o comunicare profesor-student
în procesele de consultare sau evaluare, sau o comunicare la acelasi nivel
(student-student sau profesorprofesor) pentru îmbunatatirea procesului
educational. Aceste comunicari sunt facilitate prin mijloace electronice
specifice (telefon, fax, mesaje clasice de posta electronica sau mesaje vocale,
etc.).

2. Unul catre mai multi Acest tip de comunicare este tipic procesului
educational pro- Revista Informatica Economica, nr. 3 (19)/2001 121 fesor-grup
de studenti prin diverse metode de comunicare: prezentare sau demonstratie
directa în sala de curs, tabla de scris (blackboard), învatare prin interactiune pe
o suprafata comuna de lucru (whiteboard), distributie de mesaje printr-o lista
de e-mail, proiectie, prezentari PowerPoint, utilizarea benzilor audio sau video,
a circuitelor închise de televiziune sau a televiziunii obisnuite, a instrumentelor
specifice videoconferintelor, sau a posibilitatilor oferite de RealAudio si
RealVideo.
 3. Mai multi participanti simultan Este cazul discutiilor de grup (din clasa sau
conversatiilor din pauza), al comunicarilor prin intermediul serverelor de liste
de e-mail, al utilizarii grupurilor de stiri, al forumurilor de conferinte on-line, al
aplicatiilor chat, al conferintelor telefonice, precum si al facilitatilor unor
aplicatii Internet specifice mediilor virtuale (CUSeeMe, NetMeeting, Shared
Workspace, MOOs/MUDs, Virtual Worlds, etc.).

BIBLIOGRAFIE:

1. Ciobanu, C, Învățarea în mediul virtual , Editura Polirom, Iași

2. https://edict.ro/tehnologii-informationale-pentru-dezvoltarea-si-evaluarea-colaborativa-a-resurselor-
educationale/
3. http://gerrystahl.net/cscl/CSCL_Romanian.pdf
 MANUALUL DIGITAL
Conceptul de manual electronic/ digital este reprezentat printr-o diversitate terminologică
complexă. În plus, soluţia acestei probleme diferă în dependenţă de perioada de timp, datorită
faptului că tehnologiile hardware, software şi educaţionale sunt evolutive şi continuă a evolua
rapid. Astfel, conceptul “manual electronic”, prin care se subînţelegea un text în format digital,
amplasat pe ecranul calculatorului, este cunoscut de la sfârşitul anilor 1960. Iniţial sunt elaborate
manuale programate cu structura liniară a textului, sarcini de evaluare informatizată şi feedback
imediat. În unele manuale programate sarcinile erau generate şi analizate destul de inteligent.
Prima încercare de digitalizare a cărţilor şi manualelor tipărite a fost realizată tot în aceiaşi
perioadă (compania Xerox – Dynabook). Conceptul de manual digital este acceptat, în special,
după proiectul Gutenberg din 1971, care a avut drept scop digitalizarea cărţilor şi manualelor
tipărite pentru acces liber la informaţii. Totuşi, efectul educaţional a fost mai mic decât cel estimat,
fapt care a permis a conchide că procesul de învăţare nu poate fi algoritmizat integral, fiind mult
mai complex la nivel de input, output şi mediu de învăţare.

Manualul digital nu trebuie înțeles ca o dublură sau un substitut al celui real, tipărit,
obiectual, ci se constituie într-un alt produs construit pe baza a noi principii de explicitare a
materiei, după didacticizări suplimentare a conținuturilor și mulat pe o filozofie a învățării care să
potențeze activismul, interactivitatea, progresivismul, creativitatea. Manualul digital, mai evident
decât cel clasic, se constituie nu într-un depozitar de informații, ci într-un instrument de învățare și
de prelucare/semnificare a acestora. Identitatea de conținut, prin temele și subtemele enunțate de
programă, se menține pe mai departe, dar nu și din punct de vedere formal-structural, întrucât
manualul digital dispune informația sau sugerează activități după o altă logică a succesiunii sau
conectivității cu privire la acestea. În plus, acesta asigură o integrativitate de conținut, întrucât
poate include sau trimite la secvențe informative suplimentare – scriptice, auditive, filmice etc., de
care beneficiarul elev poate dispune la un moment dat. Tehnologiile multimedia, mai ales cele
interactive, pot juca un rol deosebit în descoperirea de noi cunoștințe și valori, într-o formă
agreabilă, în consens cu interesele elevilor.

Învățarea prin intermediul manualelor digitale favorizează structurile metacognitive,

competențele de asociere și de integrare a cunoștințelor, pe orizontală sau verticală, intra sau
interdisciplinare. Aceasta înseamnă că elevii trebuie să posede deja competențe bazale, de citire,
recunoaștere, interpretare a semnelor etc. ce pot fi achiziționate prin intermediul suporturilor
tradiționale. Mai mult chiar, la un moment dat, informația poate fi dată doar parțial, aceasta fiind
generată plenar de/împreună cu elevul. Din acest punct de vedere, apare întrebarea: de la ce vârstă
(clasă) ar deveni optimă introducerea învățării pe bază de manual informatizat. Pe de altă parte,
ușurința cu care copii de vârstă preșcolară se atașează de doritele și (aproape) omniprezentele
tablete, poate fi considerat unul din argumentele care ar încuraja implementarea mai timpurie a
digitalului în procesul educațional.

Avantejele utilizării manualului digital :

 ghiozdanul elevilor va cantari mai putin, daca acestia le vor stoca, de exemplu, pe un
dispozitiv e-reader
 Manualele digitale sunt o solutie pentru inlocuirea cartilor pe suport hartie, care
sunt degradate din cauza faptului ca sunt transferabile de la elevii din clasele mai mari la cei
din clasele mai mici. Cartile in format hartie nu sunt pastrate cu grija de elevii din clasele mai
mari. Sunt mazgalite, au colturile paginilor indoite, iar in unele cazuri lipsesc pagini din ele cu
lectii intregi. In plus, trecand prin mainile mai multor elevi, manualele clasice sunt purtatoare
de microbi.
 Sunt ușor de accesat. Varianta digitală a manualului școlar va fi similară variantei
tipărite a acestuia, ca și conținut, ordine a temelor, stil grafic.
 Captează atenția elevilor cu ajutorul elementelor video și audio inserate în conținutul
manualului digital.
 Sunt atractive, au un design modern și aerisit, adaptat vârstei elevilor.
 într-un manual digital informaţia poate fi updatată, revizuită mult mai
uşor decât în cazul unui manual fizic, ceea ce creşte eficienţa
procesului de învăţare, în plus, a învăţa, mai spun
susţinătorii digitalizării, devine un lucru plăcut, manualul
digital permiţând un grad foarte ridicat de interactivitate cu
elevul şi dezvoltându-i creativitatea;
 folosirea manualului digital şi renunţarea la tăierea de păduri pentru obţinerea
hârtiei creşte gradul de protejare a mediului.
 Interactivitatea - elevul poate interacționa mult mai ușor cu un manual digital, își poate
dezvolta mai rapid creativitatea. În plus, tinerii ar fi atrași de noile tehnologii, de unde
concluzia că ar învăța mai ușor, din plăcere.

Dezavantajele:

 Manualele electronice presupun costuri suplimentare pentru parinti, pentru ca ele pot fi
accesate doar de pe laptop, tableta, e-reader. Astfel ca parintii vor fi nevoiti sa le achizitioneze
 copiilor respectivele dispozitive pentru ca acestia sa poata utiliza noile manuale. Insa nu toti
parintii isi vor permite sa faca o astfel de investie in educatia copiilor lor, in special cei care
locuiesc la sate, unde veniturile sunt limitate. Chiar daca exista si varianta cartilor clasice, pe
suport hartie, totusi s-ar crea o discriminare in randul copiilor. Unii dintre ei ar avea acces la
cartile in format electronic si in plus la aplicatiile interactive care i-ar ajuta sa asimileze mai
usor informatiile, in timp ce altii ar invata in continuare de pe manualul clasic.
 Elevii vor fi nevoiti sa petreaca mai mult timp in fata calculatorului daca vor utiliza
manualele electronice. Acest lucru are ca efect incurajarea sedentarismului, in conditiile in
care copiii petrec oricum destul de multe ore in fata calculatorului pentru a se juca. Mai mult
decat atat, petrecerea unui timp indelungat in fata calculatorului nu este recomandat pentru
vederea celor mici, pentru ca lumina generata de un calculator oboseste mai repede ochii decat
o face o carte clasica.
 Fie ca este un laptop, fie ca este un e-reader sau o tableta dispozivitul poate avea probleme
tehnice, iar remedierea situatiei va intarzia programul de studiu al elevului. In plus, toate
dispozitivele mentionate anterior trebuie sa fie incarcate electric, pentru ca altfel bateria se va
termina.
 Sănătatea - studiile în domeniu au demonstrat că utilizarea în exces a tabletelor afectează grav
sănătatea copiilor. În plus, ei pot fi distrași de la procesul învățării de tentațiile obișnuite,
tentații care au creat deja o prăpastie între părinți și copii: Facebook, e-mail, jocuri etc.
 Instruirea profesorilor - sunt cadre didactice - și nu puține - care nu știu să folosească
manualele digitale. În afară de investiția în instruirea dascălilor certați cu tehnologia, ar mai fi
nevoie de bani și pentru achiziționarea softurilor, a creării infrastructurii wi-fi (mai ales în
mediul rural), a asigurării consultanței IT, a softurilor pentru manuale etc.
BIBLIOGRAFIE:

1. Ciobanu, C, Învățarea în mediul virtual , Editura Polirom, Iași

2. https://www.manuale.edu.ro/
3. https://evz.ro/manualele-digitale-intre-revolutie-tehnologica-si-imbecilizare-1.html