Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE SUCEAVA

FACULTATEA DE ȘTIINTE ECONOMICE ȘI ADMINISTRAȚIE PUBLICĂ

REGIMUL JURIDIC AL SOCIETĂȚII ÎN NUME


COLECTIV

Student: ANDRONIC REBECA-TANITA


Specializarea: AF
Anul: I

1
Cuprins

1. Introducere
2. Definiție şi caracterele societăţii în nume colectiv
3. Societăţi de persoane - Asemănări și deosebiri între societatea în nume colectiv și
societatea în comandită simplă
4. Constituirea societăţii în nume colectiv
5. Funcţionarea societăţii în nume colectiv
6. Dizolvarea şi lichidarea societăţii în nume colectiv
7. Concluzii
8. Bibliografie

2
1. Introducere

Aspecte generale

„Pentru constituirea societăților reglementate de Legea nr. 31/1990, sunt prevăzute o serie de
reguli clare, menite să protejeze atât circuitul civil cât și interesele terților. Nerespectarea
acestor reguli presupune crearea unui dezechilibru și în mod firesc ar putea conduce la
dizolvarea și lichidarea societăților reglementate de Legea nr. 31/1990. Totuși legiuitorul a
propuse o serie de soluții în vederea regularizării, soluții care armonizează legislația noastră
internă cu normele Uniunii Europene adoptate în această materie.”1 „Contractul de societate
reprezintă fundamentul de constituire a societăților, indiferent de forma juridică pe care acestea
o îmbracă sau de natura lor. Într-o exprimare mai plastică, putem afirma că el constituie „actul
de naștere” al oricărei forme de societate. După cum s-a afirmat, în mod just, în doctrină,
contractul de societate reflectă, în egală măsură, atât fizionomia și structura organizatorică a
entității pe care o creează, cât și natura raporturilor interne dintre asociații acesteia.”2
În doctrina de specialitate se cunosc mai multe clasificări, avându-se în vedere criterii diferite
ca: numărul de asociaţi, calitatea sau întinderea răspunderii, structura capitalului social, titularul
capitalului social şi posibilitatea de a emite titluri de valoare. Fiecare dintre aceste clasificări
prezintă importanţă, putând constitui obiect de studiu separat.

Potrivit art.2 din Legea nr.31/1990, societatea comercială îmbracă una din următoarele forme
juridice: societatea în nume colectiv; societatea în comandită simplă; societatea pe acţiuni;
societatea în comandită pe acţiuni; societatea cu răspundere limitată.

Deosebirile dintre diferitele forme ale societăţii comerciale au drept criteriu întinderea
răspunderii asociaţilor faţă de terţi pentru obligaţiile societăţii (art.3 din Legea nr.31/1990)

a) Societatea în nume colectiv este acea societate ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu
patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a tuturor asociaţilor.

1
Olga Andreea Urda. "Consecințele încălcării prevederilor legale privind constituirea societăților reglementate de
Legea nr. 31/1990". Analele Științifice ale Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iași, seria Ştiinţe Juridice 2:59-
68 2 Iolanda-Elena Cadariu-Lungu. "Definiția și caracterele juridice ale contractului de societate în lumina
dispozițiilor generale ale noului Cod civil prin raportare la prevederile speciale ale Legii societăților nr. 31/1990".
Revista „Dreptul” 01:66-81.

3
b) Societatea în comandită simplă este societatea ale cărei obligaţii sociale sunt garantate
cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi; asociaţii
comanditari răspund numai până la concurenţa aportului lor.

c) Societatea pe acţiuni este societatea al cărei capital social este împărţit în acţiuni, iar
obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social; acţionarii răspund numai în limita
aportului lor.

d) Societatea în comandită pe acţiuni este societatea al cărei capital social este împărţit
în acţiuni, iar obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea
nelimitată şi solidară a asociaţilor comanditaţi; asociaţii comanditari răspund numai până la
concurenţa aportului lor.

e) Societatea cu răspundere limitată este societatea ale cărei obligaţii sociale sunt
garantate cu patrimoniul social; asociaţii răspund numai în limita aportului lor

Conform Legii 31/1990, etapele înfiinţării unei societăţi comerciale sunt:

• decizia de înfiinţare;
• tipul şi alegerea profilului de activitate, a numelui, elaborarea statutului, stabilirea sediului;
depunerea actelor de constituire;
• adoptarea şi semnarea acestor acte de toţi membrii;
• întocmirea dosarului pentru obţinerea autorizaţiei;
• obţinerea autorizaţiei;
• înregistrarea la organele fiscale, deschiderea contului;
• înregistrarea la Registrul Comerţului

4
2. Definiție şi caracterele societăţii în nume colectiv

„Pentru definirea societăţii comerciale, cea mai apropiată accepţiune este dată de dispoziţiile
Codului civil român, care în articolul 1491 dispune că: “Societatea este un contract prin care
două sau mai multe persoane se învoiesc să pună ceva în comun, în scop de a împărţi foloasele
ce ar putea deriva.

Definiţia citată enunţă trei componente principale care ar trebui să fie reunite cumulativ pentru
existenţa valabilă a unei asemenea entităţi:

1. necesitatea încheierii unui contract, denumit şi pact societar.


2. constituirea unui fond comun, alcătuit din aporturi ale membrilor.

3. scopul asociaţilor este de a realiza câştiguri şi de a le împărţi între ei.”3

Potrivit art. 3 din Legea nr. 31/1990, societatea în nume colectiv este acea formă de societate
ale cărei obligaţii sociale sunt garantate cu patrimoniul social şi cu răspunderea nelimitată şi
solidară a tuturor asociaţilor.
Legea 31/1990 cuprinde anumite elemente care exprima esenta societatii in nume colectiv.
Potrivit art.3 din lege, societatea in nume colectiv este acea forma de societate ale carei obligatii
sociale sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata si solidara a tuturor
asociatilor.
Astfel, societatea in nume colectiv are urmatoarele caractere:
a) Asocierea se bazeaza pe increderea deplina a asociatilor. In societatea in nume colectiv,
asociarea are un caracter intuitu personae.
b) Capitalul social este divizat in parti de interes, care nu sunt reprezentate prin titluri.
Partile de interes sunt, in principiu, netransmisibile.
c) Obligatiile societatii sunt garantate cu patrimoniul social si cu raspunderea nelimitata
si solidara a tuturor asociatilor.

3
Curs Drept comercial Lect.univ.dr.Silvia CRISTEA; Lect.univ.dr.Camelia Florentina STOICA, Academia de
Studii Economice din București.
Olga Andreea Urda. "Consecințele încălcării prevederilor legale privind constituirea societăților reglementate de
Legea nr. 31/1990". Analele Științifice ale Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iași, seria Ştiinţe Juridice 2:59-
68 3 Iolanda-Elena Cadariu-Lungu. "Definiția și caracterele juridice ale contractului de societate în lumina
dispozițiilor generale ale noului Cod civil prin raportare la prevederile speciale ale Legii societăților nr. 31/1990".
Revista „Dreptul” 01:66-81.
3
Curs Drept comercial Lect.univ.dr.Silvia CRISTEA; Lect.univ.dr.Camelia Florentina STOICA, Academia de
Studii Economice din București.

5
3. Societăţi de persoane
Asemănări și deosebiri între societatea în nume colectiv și societatea în
comandită simplă

Prototipul societăţilor de persoane îl constituie societatea în nume colectiv; o categorie aparte


o reprezintă specia societăţii în comandită simplă pe care o vom prezenta sub titlul “Deosebiri”.

Asemănări

 Societăţile de persoane se caracterizează prin număr redus de membri; limitarea se explică


deoarece la baza asocierii stă cunoaşterea reciprocă, onestitatea, priceperea profesională,
spiritul de iniţiativă, conştiinciozitatea, puterea de muncă, solvabilitatea, devotamentul
fiecăruia. Cu alte cuvinte, elementul personal, “intuitu personae”, este predominant. Dacă
aceste calităţi sunt avute în vedere, vom înţelege de ce primele entităţi asociative s-au
constituit între membrii aceleiaşi familii (de exemplu între fraţi, între tată şi fiu, între bunic
şi nepoţi, între care încrederea reciprocă este liantul principal). Din acest punct de vedere
putem afirma că societatea în nume colectiv este cea mai veche formă de asociere sub formă
de societate comercială.
 Răspunderea asociaţilor este nemărginită (nelimitată) în sensul că, indiferent de contribuţia
fiecărui asociat la constituirea societăţii comerciale (aport) fiecare răspunde pentru datoriile
societăţii comerciale cu întreaga avere personală, nu în limita aportului; această răspundere
este solidară, în sensul că, în caz de neplată a datoriilor sociale, oricare dintre asociaţi poate
fi ţinut să plătească întreaga datorie (nu doar în limita aportului său), dar, în acelaşi timp,
această răspundere este subsidiară, în sensul că, deoarece societatea comercială are
personalitate juridică proprie, ea trebuie întâi urmărită la plata propriilor datorii, numai în
cazul în care nu poate plăti .
 Capitalul social se divide în părţi de interes, care nu sunt negociabile şi nu pot fi transmise,
în principiu; explicaţia pornind de la caracterul subiectiv, personal al societăţilor în nume
colectiv; cesiunea părţilor de interes sau transmiterea lor în caz de deces al unui asociat
operează numai dacă în actele constitutive se prevede, în mod expres, continuarea activităţii
cu moştenitorii celui decedat sub forma clauzei de continuitate cu succesorii.
 Nu este permisă emiterea de acţiuni sau obligaţiuni, motiv pentru care asociaţii nu sunt
acţionari.
 Nu se pot recruta asociaţi pe baza subscripţiei publice.
6
 Puterile majorităţii societarilor sunt limitate, în sensul că, în afară de stipulaţie contrară,
majoritatea asociaţiilor nu poate decide să schimbe sau să modifice tipul de societate,
contractul, obiectul activităţii, pentru că principiul de decizie este al unanimităţii.
 În lipsă de stipulaţie contrară, toţi asociaţii au dreptul să administreze societatea în virtutea
prezumţiei;
 Asociaţii nu pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente
sau având acelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau al altora, în
acelaşi fel de comerţ sau unul asemănător;
 Se admit aporturi de bunuri în natură, dar şi în creanţe (pentru detalii a se vedea secţiunea
3.3 – aporturi).
 Controlul activităţii economico-financiare se realizează de regulă de către asociaţi; numirea
cenzorilor este facultativă.
 În societăţile de persoane, printre cauzele care atrag dizolvarea acestora se numără:
retragerea, excluderea, incapacitatea, falimentul sau moartea unui asociat, dacă astfel
colectivul se reduce la un singur membru, fără să existe în actul constitutiv o clauză de
continuitate cu succesorii sau o altă modalitate de a asigura pluralitatea de membri; de unde
deducem că numărul minim de asociaţi la societăţile de persoane este de doi membri
(întărită şi de caracterul bilateral al actului constitutiv).
 La societăţile de persoane nu se cere un minim de capital social la constituire pentru că,
oricum, fiecare garantează cu întreaga avere (nelimitat).
 Firma cuprinde numele asociaţilor, sau cel puţin a unuia din ei, cu menţiunea „şi alţii”.

Deosebiri
Spre deosebire de societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă cuprinde
două categorii de asociaţi:
 comanditaţii care, asemenea asociaţilor societăţii în nume colectiv, răspund nelimitat,
solidar şi subsidiar pentru îndeplinirea obligaţiilor sociale; toţi comanditaţii, unii dintre ei,
sau doar unul, în funcţie de prevederile actului constitutiv, sunt şi administratorii societăţii
comerciale;
 comanditarii răspund numai în limita aportului lor la capitalul social, fapt pentru care ei nu
pot încheia operaţiuni în contul societăţii decât dacă au împuternicire să administreze
societatea, printr-o procură specială

7
Pentru că existenţa celor două categorii de asociaţi este de esenţa societăţii în comandită
simplă, înseamnă că pentru existenţa ei valabilă este necesar să existe cel puţin un
comanditar şi un comanditat (aşadar: moartea, incapacitatea, falimentul, retragerea sau
excluderea unui asociat, când prin aceasta o categorie de asociaţi dispare, atrag dizolvarea
societăţii în comandită simplă). Toate celelalte caracteristici enumerate la societatea în
nume colectiv sunt valabile şi pentru societatea în comandită simplă.

9. Constituirea societăţii în nume colectiv

În funcţie de forma de societate comercială, actul constitutiv poate să fie:

• numai contract de societate, în cazul societăţii în nume colectiv şi în comandită simplă;


• contract de societate şi statut, în cazul societăţii pe acţiuni, societăţii în comandită pe acţiuni
şi societăţii cu răspundere limitată pluripersonale (doi sau mai mulţi asociaţi); numai
statut, în cazul societăţii cu răspundere limitată unipersonală.
Societatea în nume colectiv ia fiinţă prin întocmirea actului constitutiv al acesteia, care trebuie
să cuprindă elementele prevăzute de art. 7 din Legea nr. 31/1990.
„Actul constitutiv al societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere limitată
va cuprinde:
• datele de identificare a asociaţilor; la societatea în comandită simplă se vor arăta şi asociaţii
comanditaţi;
• forma, denumirea şi sediul social;
• obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a activităţii principale;
• capitalul social, cu menţionarea aportului fiecărui asociat, în numerar sau în natură,
valoarea aportului în natură şi modul evaluării.
• asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii neasociaţi, datele
lor de identificare
• în cazul societăţilor cu răspundere limitată, dacă sunt numiţi cenzori sau auditor financiar,
datele de identificare ale primilor cenzori, respectiv ale primului auditor financiar;

• partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi;


• sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea unităţi fără
personalitate juridică

8
• durata societăţii;
• modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.”1

4. Funcţionarea societăţii în nume colectiv

Ca orice persoană juridică, societatea comercială nu are o existenţă organică şi, deci, nici o
voinţă proprie, naturală. De aceea, voinţa ei se manifestă prin organele alese, respectiv: organele
de conducere, de execuţie şi de control al gestiunii societăţii comerciale.

Voinţa societăţii comerciale este adusă la îndeplinire prin actele juridice ale organului executiv
(de gerare a activităţii, de gestiune) care este administratorul (gerantul) sau administratorii.
Controlul activităţii administratorului se realizează de către asociaţi (în virtutea drepturilor de
informare, control şi expertiză) sau, în anumite cazuri, de un organ specializat, cenzorii
societăţii.
a. Deliberările şi deciziile asociaţilor
Legea nr. 31/1990 nu reglementează adunarea generală a asociaţilor societăţii în nume colectiv.
Se înţelege totuşi că asociaţii se întrunesc pentru a lua împreună deciziile privind principalele
probleme ale societăţii în nume colectiv.
Sub aspectul modului de adoptare a deciziilor de către asociaţii societăţii în nume colectiv,
legea consacră principiul majorităţii şi, în mod excepţional, regula unanimităţii. Deciziile se iau
cu votul asociaţilor care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social în următoarele
cazuri: alegerea administratorilor societăţii, cu stabilirea puterilor acestora; revocarea
administratorilor sau limitarea puterilor lor, cu excepţia cazului când au fost numiţi prin
contractul de societate (art. 77); rezolvarea divergenţelor dintre administratori [art. 76 alin. (1)];
aprobarea situaţiei financiare a societăţii (art. 86); răspunderea administratorilor (art. 86)m.
Decizia se ia cu votul tuturor asociaţilor în cazul modificării actului consitutiv şi al revocării
administratorilor care au fost numiţi prin contractul de societate.
Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară
în actul constitutiv.

 Asociatii

1
Articolul 7 din Legea 31/1990 actualizata 2018. Legea societăților comerciale.

9
Potrivit Legii 31/1990, asociatii unei societati in nume colectiv pot fi atat persoane fizice,
cat si persoane juridice. Intrucat si persoanele juridice pot fi asociati, inseamna ca si societatile
comerciale, indiferent de forma lor, pot avea calitatea de asociati ai societatii in nume colectiv.
Societatea in nume colectiv nu poate avea un asociat unic. O atare situatie este reglementata de
Legea 31/1990 numai pentru societatea cu raspundere limitata ( C.S.J. sect. com. dec. nr.
170/1993, in “Dreptul” nr. 8/1994, p.93).
Asociatul care, fără consimţământul scris al celorlalţi asociaţi, întrebuinţează capitalul,
bunurile sau creditul societăţii în folosul său sau în acela al unei alte persoane este obligat să
restituie societăţii beneficiile ce au rezultat şi să plătească despăgubiri pentru daunele cauzate.
Niciun asociat nu poate lua din fondurile societăţii mai mult decât i s-a fixat pentru cheltuielile
făcute sau pentru cele ce urmează să le facă în interesul societăţii.
Asociaţii nu pot lua parte, ca asociaţi cu răspundere nelimitată, în alte societăţi concurente sau
având acelaşi obiect de activitate, nici să facă operaţiuni în contul lor sau al altora, în acelaşi fel
de comerţ sau într-unul asemănător, fără consimţământul celorlalţi asociaţi. Asociaţii în
societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi se pot obliga la prestaţii în muncă cu titlu
de aport social, dar care nu pot constitui aport la formarea sau la majorarea capitalului social.
În schimbul acestui aport, asociaţii au dreptul să participe, potrivit actului constitutiv, la
împărţirea beneficiilor şi a activului social, rămânând, totodată, obligaţi să participe la pierderi

 Capitalul social
Aporturile asociaţilor trebuie privite nu numai în individualitatea lor, ci şi în totalitatea
acestora. Într-adevăr, aceste aporturi reunite formează capitalul social al societăţii şi totodată,
ele constituie elemente ale patrimoniului societăţii.
Capitalul social al unei societăţi comerciale este expresia valorică a totalităţii aporturilor
asociaţilor care participă la constituirea societăţii. Capitalul social mai este denumit şi capital
nominal.
Capitalul social nu este reglementat într-un anumit cuantum de lege. în lipsa reglementărilor
exprese privind limita minimă a capitalului social al societăţii în nume colectiv, asociaţii sunt
liberi să stabilească întinderea capitalului social şi a aporturilor fiecărui asociat. Capitalul social
se divide în fracţiuni denumite părţi de interes.
Formalităţile necesare constituirii societăţii în nume colectiv sunt cele specifice oricărei forme
juridice de societate şi constau în: întocmirea actului constitutiv şi înregistrarea şi autorizarea
funcţionării societăţii.
10
In contractul de societate trebuie sa se arate capitalul social subscris si varsat. De remarcat
faptul ca legea nu stabileste un plafon minim al capitalului social subscris sau al celui varsat,
ceea ce inseamna ca asociatii sunt liberi sa determine marimea acestora, in functie de nevoile
pe care le reclama realizarea obiectului societatii. Legea cere insa ca in contract sa se precizeze
data la care se varsa integral capitalul social subscris.
In contractul de societate trebuie sa se arate si aportul fiecarui asociat la capitalul social.
Obiectul aportului nu cunoaste nicio restrictie; el poate fi orice bun cu valoare economica care
prezinta interes pentru activitatea societatii (numerar, bunuri, creante, prestatii in munca etc.).
In sfarsit, cu toate ca legea nu o prevede in mod expres, totusi in contractul de societate trebuie
sa se arate cota din capitalul social care se cuvine fiecarui asociat, in schimbul aportului sau.
Aceasta cota este numita “ parte de interes “ sau, potrivit legii“ aport la capitalul social “ (art.84
din Legea 31/1990). Partea de interes este un titlu de valoare asemanator partilor sociale, care,
in anumite conditii, poate face obiectul unei cesiuni.
Astfel, cesiunea aportului de capital social este posibilă dacă a fost permisă prin actul
constitutiv. Cesiunea nu liberează pe asociatul cedent de ceea ce mai datorează societăţii din
aportul său de capital (art. 87 din Legea 31/1990).

 Adunarea generală
Avand in vedere numarul mic al asociatilor societatii in nume colectiv, legea nu
institutionalizeaza adunarea generala a asociatilor acestei societati. Se intelege ca, in problemele
esentiale care privesc activitatea societatii, deciziile sunt luate impreuna de catre asociati. In
acest sens, legea consacra si pentru aceasta forma de societate principiul majoritatii in luarea
deciziilor.

b. Administrarea societăţii în nume colectiv


Societatea in nume colectiv este administrata de unul sau mai multi administratori, care pot fi
asociati sau neasociati, persoane fizice sau persoane juridice. Ei pot fi numiti prin actul
constitutiv sau alesi de catre asociati.
Asociaţii care reprezintă majoritatea absolută a capitalului social pot alege unul sau mai mulţi
administratori dintre ei, fixându-le puterile, durata însărcinării şi eventuala lor remuneraţie,
afară numai dacă prin actul constitutiv nu se dispune altfel.

11
Cu aceeaşi majoritate asociaţii pot decide asupra revocării administratorilor sau asupra
limitării puterilor lor, afară de cazul în care administratorii au fost numiţi prin actul constitutiv.
Dreptul de a reprezenta societatea aparţine fiecărui administrator, afară de stipulaţie contrară în
actul constitutiv.
„Dacă actul constitutiv dispune ca administratorii să lucreze împreună, decizia trebuie luată
în unanimitate; în caz de divergenţă între administratori, vor decide asociaţii care reprezintă
majoritatea absolută a capitalului social.”2

Pentru actele urgente, a căror neîndeplinire ar cauza o pagubă mare societăţii, poate decide
un singur administrator în lipsa celorlalţi, care se găsesc în imposibilitate, chiar momentană, de
a lua parte la administraţie.
„Dacă un administrator ia iniţiativa unei operaţiuni ce depăşeşte limitele operaţiunilor
obişnuite comerţului pe care îl exercită societatea, acesta trebuie să înştiinţeze pe ceilalţi
administratori, înainte de a o încheia, sub sancţiunea suportării pierderilor ce ar rezulta din
aceasta.”3

„În caz de opoziţie a vreunuia dintre ei, vor decide asociaţii care reprezintă majoritatea
absolută a capitalului social.”4

c. Controlul gestiunii societăţii


„Pentru societatea în mume colectiv, Legea nr. 31/1990 nu reglementează obligaţia desemnării
unor persoane însărcinate cu controlul asupra gestiunii administratorilor. în atare condiţii,
fiecare dintre asociaţii care nu îndeplineşte şi calitatea de administrator al societăţi va exercita
dreptul de control asupra gestiunii societăţii.”5
d. Cesiunea părții de interes a asociatului
„În schimbul aporturilor lot¸asociații dobândesc anumite părți de interes. Aceste părți de interes
conferă calitatea de asociat, cu toate drepturile și obligațiile aferente. Părțile de interes
încorporează anumite valori și deci ele pot fi transmise, în condițiile legii. Cesiunea părții de
interes este posibilă dacă a fost permisă prin contractul de cocietate sau ulterior este guvernată
de regulile cesiunii de creanță, prevăzute de art. 1391-1398 C.civ.. Cesiunea părții de interes

2
Articolul 76, alin.(2) din Legea nr. 31/1990 actualizată, Legea societăților comerciale.
3
Articolul 78, alin.(1) din Legea nr. 31/1990 actualizată, Legea societăților comerciale.
4
Articolul 78, alin.(2) din Legea nr. 31/1990 actualizată, Legea societăților comerciale.
5 9
Maria Dumitru, Dreptul societăților comerciale¸ Editura Institutul European¸București, 2010, p. 286.
Maria Dumitru, op. cit. p. 286.
12
presupune încheierea unui contract prin care cedentul se obligă, în schimbul unui preț, să
transmită partea sa de interes cesionarului.” 9

e. Excluderea și retragerea asociatului din societatea în nume colectiv


Retragerea din societate este ieșirea voluntară a unui asociat din societate, cu consecința
încetării calității de asociat a acesteia.
Asociatul se poate retrage din societate:
• În cazurile prevăzute în actul constitutiv
• Acordul tuturor celorlalți asociați
• Prin hotărârea tribunalului pentru „motive temeinice”.
„Asociatul este exclus în cazul în care nu își îndeplinește obligațiile asumate către societate ori
săvârșește anumite fapte potrivnice intereselor societății.
Cazurile de excludere a asociatului din societate sunt:
• Neefectuarea aportului
• Supunerea asociatului procedurii falimentului sau incapabilității asociatului
• Imixiunea în administrarea societății, folosirea bunurilor societății și săvârșirea unor ate de
concurență.
• Săvârșirea de către asociatul administrator a unor fapte păgubitoare pentru societate”6

5. Dizolvarea şi lichidarea societăţii în nume colectiv

Societatea comercială se constituie pentru a desfășura o activitate comercială pe durata


de timp stabilită în actul constitutiv.
Potrivit legii, încetarea existenței unei societăți impune parcurgerea a două faze: dizolvarea
societății comerciale și lichidarea societății.
„Astfel că, cele două faze sunt distincte și, în consecință, ele trebuie parcurse în mod succesiv,
cu respectarea dispozițiilor prevăzute de lege pentru fiecare. Aceasta înseamnă că numai după
parcurgerea fazei dizolvării se poate trece la faza lichidării. Dar încetarea existenței societăților
comerciale se poate realiza și printr-o procedură simplificată, în sensul contopirii celor două
faze atunci când societatea nu a avut activitatea sau aceasta a fost redusă, iar asociații își dau
acordul cu privire a lichidarea activului și pasivului societății. ”7

6
Maria Dumitru, op. cit., p. 289.
7
Lector univ. dr. Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, Editura Lumina Lex, București, 2006.

13
Societatea in nume colectiv se dizolva si se lichideaza potrivit regulilor generale privind
dizolvarea si lichidarea societatilor comerciale, precum si regulilor speciale prevazute de lege
pentru aceasta forma de societate.
„Ca si reguli generale Legea 31/1990 stabileste faptul ca societatea se dizolvă prin:
• trecerea timpului stabilit pentru durata societăţii;
• imposibilitatea realizării obiectului de activitate al societăţii sau realizarea acestuia;
• declararea nulităţii societăţii; hotărârea adunării generale; hotărârea tribunalului, la
cererea oricărui asociat, pentru motive temeinice, precum neînţelegerile grave dintre asociaţi,
care împiedică funcţionarea societăţii;
• falimentul societăţii;
• alte cauze prevăzute de lege sau de actul constitutiv al societăţii.8”
In cazul in care un asociat decedează şi dacă nu există convenţie contrară, societatea
trebuie să plătească partea ce se cuvine moştenitorilor, după ultimul bilanţ contabil aprobat, în
termen de 3 luni de la notificarea decesului asociatului, dacă asociaţii rămaşi nu preferă să
continue societatea cu moştenitorii care consimt la aceasta.

8
Articolul 237 din Legea 31/1990 actualizata, Legea privind societățile comerciale.

14
Concluzii

Ca urmare a elaborării prezentului referat, concluzionez, în primul rând faptul că societatea în


nume colectiv este cea mai simplă formă de societate comercială. Ea se caracterizează prin două
elemente esențiale: asocierea se bazează pe încrederea deplină a asociaților iar obligațiile
sociale sunt garantate cu patrimoniul social și cu răspunderea nelimitată și solidară a tuturor
asociaților.
În al doilea rând, fiind cea mai simplă formă de societate aceasta „este cea mai avantajoasp
pentru creditorii sociali deoarece în cazul neexecutării obligațiilor ei pot să urmărească bunurile
atât din patrimoniul social cât și cele din patrimoniul personal al asociaților. Implicit, pentru
asociați, este cea mai dezavantajoasă formă de societate din cele cinci consacrate de legislația
românească.”9
În al treilea rând, „actul constitutiv este fundamental oricărei societăţi comerciale. El este nu
numai baza constituirii societăţii, ci şi temeiul întregii existenţe a societăţii comerciale. Actul
constitutiv nu este imuabil; el poate fi modificat prin voinţa asociaţilor, sub control judiciar şi
cu respectarea formalităţilor de publicitate, în condiţiile strict reglementate de lege.”10

Nu în ultimul rând, „de la înființarea ei prin actul constitutiv, o societate comercială parcurge
un proces normal de existență, perioadă în care îşi realizează obiectul de activitate, se
consolidează şi se dezvoltă atâta timp cât îşi dovedeşte viabilitatea, chiar şi după dispariția fizică
a asociaților care au constituit-o. Pot să apară însă şi momente de reorganizare a societăților
comercial prin fuziune, divizare, pot interveni evenimente excepționale sau neprevăzute care
provoacă fortuit încetarea activității ei.”11

9
Maria Dumitru, op.cit., p. 287
Stanciu D. Cărpenaru. "Condiţiile legale ale modificării actului constitutiv al societăţii comerciale". Analele
10

Universității de Vest din Timișoara - Seria Drept 1-2:37-44


11
Carmen Mihaela Imbrescu. "LICHIDAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE ŞI INFLUENŢA ACESTEIA
ASUPRA APLICĂRII PRINCIPIILOR CONTABILE". Studia Universitatis Vasile Goldiş, Arad - Seria Ştiinţe
Economice 1:456-469.

15
Bibliografie

1. Carmen Mihaela Imbrescu. "LICHIDAREA SOCIETĂŢILOR COMERCIALE ŞI


INFLUENŢA ACESTEIA ASUPRA APLICĂRII PRINCIPIILOR CONTABILE".
Studia Universitatis Vasile Goldiş, Arad - Seria Ştiinţe Economice 1:456-469;
2. Curs Drept comercial Lect.univ.dr.Silvia CRISTEA; Lect.univ.dr.Camelia Florentina
STOICA, Academia de Studii Economice din București.;
3. Curs Drept comercial Lect.univ.dr.Silvia CRISTEA; Lect.univ.dr.Camelia Florentina
STOICA, Academia de Studii Economice din București;
4. Iolanda-Elena Cadariu-Lungu. "Definiția și caracterele juridice ale contractului de
societate în lumina dispozițiilor generale ale noului Cod civil prin raportare la
prevederile speciale ale Legii societăților nr. 31/1990". Revista „Dreptul” 01:66-81;
5. Lector univ. dr. Olia-Maria Corsiuc, Drept comercial, Editura Lumina Lex, București,
2006;
6. Legea Nr.31/1990 actualizată 2018, Legea societăților comerciale;
7. Maria Dumitru, Dreptul societăților comerciale¸ Editura Institutul European¸București,
2010, p. 286;
8. Olga Andreea Urda. "Consecințele încălcării prevederilor legale privind constituirea
societăților reglementate de Legea nr. 31/1990". Analele Științifice ale Universităţii
Alexandru Ioan Cuza din Iași, seria Ştiinţe Juridice 2:59-68;
9. Stanciu D. Cărpenaru. "Condiţiile legale ale modificării actului constitutiv al societăţii
comerciale". Analele Universității de Vest din Timișoara - Seria Drept 1-2:37-44.

16

S-ar putea să vă placă și