CONJUNCŢIA

I. Conjuncţii/locuţiuni conjuncţionale coordonatoare

În propoziţie – leagă părţi de propoziţie de acelaşi fel (de regulă)
În frază – leagă propoziţii de acelaşi fel

1. Copulative
i) şi  la munte şi la mare
învăţ şi scriu

ii) nici…, nici  nici la munte, nici la mare

nici nu învăţ, nici nu scriu

cu varianta (nici)…, nici  nu învăţ, nici nu scriu

iii) nu numai (că)…, ci/dar şi…  nu numai la munte, ci şi la mare

nu numai că scriu, ci şi învăţ

iv) atât…, cât/precum şi  atât la munte, cât şi la mare

învăţ atât la gramatică, cât şi la istorie

2. Adversative
i) dar/însă  priceput, dar neatent
a învăţat, dar n-a înţeles

ii) iar  el învaţă, iar ea citeşte

iii) ci  nu la gramatică, ci la istorie

nu învaţă, ci scrie

“şi” adversativ  a învăţat, şi n-a înţeles

“cât” adversativ  nu nepriceput, cât neatent
“numai că”  e priceput, numai că e neatent
“ori/or”  ar fi putut să înveţe, ori el n-a făcut asta
“în schimb”  n-a plecat, în schimb a învăţat
“totuşi”  n-a învăţat, totuşi a ştiut
 3. Disjunctive
i) sau/ori  profesor sau medic
scrii sau înveţi

ii) sau…, sau/ori..., ori/  sau profesor, sau medic

fie…, fie sau scrii, sau înveţi

iii) ba…, ba  ba aici, ba acolo

ba merge, ba stă

iv) când…, când  când aici, când acolo

când merge, când stă

aci..., aci  aci merge, aci stă

4. Conclusive
deci, aşadar, prin urmare, în concluzie, de aceea, aşa că, vasăzică, care
vasăzică, într-un cuvânt, c-o vorbă, la urma urmei/urmelor, în definitiv, în cele
din urmă…
şi conclusiv