UNIVERSITATEA ,,DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI

FACULTATEA TRANSFRONTALIERĂ DE ŞTIINŢE UMANISTE, ECONOMICE ŞI

INGINEREŞTI

REFERAT
DISCIPLINA: SISTEME ECONOMICE COMPARATE
TEMA: BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ

STUDENT: GICENCO DANA

SPECIALIZAREA: 3AI
PROFESOR: ZUGRAVU ADRIAN

Cahul, 2018
 CUPRINS
PREZENTARE GENERALĂ ............................................................................................................... 3
ORGANIZAREA BĂNCII CENTRALE EUROPENE ........................................................................ 4
CAPITALUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE ............................................................................... 7
PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE ACVITĂŢII BCE ................................................................................ 8
STRATEGIA MONETARĂ A BCE ................................................................................................... 10
CONCLUZIE ....................................................................................................................................... 12
BIBLIOGRAFIE .................................................................................................................................. 13

2
PREZENTARE GENERALĂ
Banca Centrală Europeană gestionează moneda euro, trasează și pune în aplicare politica
economică și monetară a UE. Scopul său principal este să mențină stabilitatea prețurilor, sprijinind
astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

Banca Centrala Europeana reprezintă o instituţie singulară şi complexă. Singulară deoarece

nici o altă bancă centrală modernă nu a mai fost creată prin voinţa politică a 15 state dezvoltate în
cadrul unui tratat. Complexă datorită faptului că reprezintă vârful sistemului European al Băncilor
Centrale (SEBC), care influenţează băncile centrale naţionale.
Banca Centrală Europeană trebuie analizată prin prisma a două caracteristici de bază: este o
bancă centrală şi o instituţie supranaţională.
Este banca centrală deoarece:
 administrează începând cu 1 ianuarie 1999 sistemul monetar în euro;
 joacă un rol important în conducerea politicilor economice;
 se poate implica în menţinerea stabilităţii preţurilor şi a resurselor umane.
Instutuţie supranaţională pentru că:
 organizează relaţiile monetare între mai multe ţări cum a făcut şi Sistemul Monetar European
(SME) lansat în 1979 şi care a supravieţuit până la apariţia euro;
 este banca centrală a 11 state.
Dintre cele mai esenţiale atribuţii ale BCE pot fi enumerate următoarele:
 Fixează rata dobânzilor la care acordă credite băncilor comerciale din zona euro, controlând

3
 astfel masa monetară și inflația;
 Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și vânzarea de
valută pentru a echilibra cursurile de schimb;
 Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate corespunzător de către
autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează corect;
 Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european;
 Autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro;
 Monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate reprezenta pentru
stabilitatea prețurilor.
BCE dispune de următoarele trei organisme decizionale:
 Consiliul guvernatorilor este principalul organ decizional. Este alcătuit din Comitetul
executiv (a se vedea mai jos) și din guvernatorii băncilor centrale din zona euro.
 Comitetul executiv gestionează activitățile cotidiene ale BCE. Este format din președintele și
vicepreședinte BCE și alți 4 membri desemnați de liderii țărilor din zona euro, pentru un
mandat de 8 ani.
 Consiliul general are mai ales un rol de consultanță și coordonare. Este format din
președintele și vicepreședintele BCE și din guvernatorii băncilor centrale din toate statele
membre.

ORGANIZAREA BĂNCII CENTRALE EUROPENE

Banca Centrală Europeană împreună cu băncile centrale naţionale ale statelor membre ale
Uniunii Europene alcătuiesc Sistemul European al Băncilor Centrale, cu toate că doar 12 ţări au
adoptat moneda euro.

4
 Banca Centrală Europeană (BCE) din Frankfurt este banca centrală a Uniunii Europene, cu
funcţia de administrare a politicii monetare în cele 12 ţări care folosesc euro ca monedă (Uniunea
Monetară Europeană).
In conformitate cu prevederile articolului 106 din Tratatul asupra Uniunii Europene, Banca
Centrală Europeană are personalitate juridică, se bucură în statele membre de capacitate juridică,
poate să dobândească şi să înstrăineze bunuri mobile şi imobile.
Banca Centrală Europeană urmăreşte ca sarcinile încredinţate Sistemului European al
Băncilor Centrale să fie îndeplinite prin propriile activităţi, în conformitate cu statutul său, sau de
băncile centrale naţionale.
Importanţa Băncii Centrale Europene decurge din faptul că, pentru prima dată în istorie, apare
un producător central european de monedă-simbol, care nu numai că eliberează statul de limitările
bugetare pe care fostul regim le impunea, dar, în acelaşi timp, îi deschide noi căi de îmbogăţire, lui şi
grupurilor partizane, pe seama celorlalţi cetăţeni. Acesta este adevăratul scop al Băncii Centrale
Europene şi aceasta este intenţia creatorilor săi.
Banca Centrală Europeană şi-a început activitatea în cea de a doua jumătate a anului 1998,
odată cu trecerea la faza a treia a Uniunii Economice şi Monetare.
Conducerea Băncii Centrale Europene este asigurată de un Consiliu al Guvernatorilor, ce
stabileşte orientările generale şi politicile monetare, şi un Consiliu Director, compus din preşedinte şi
vicepreşedinte, însărcinaţi cu aplicarea măsurilor decise de Consiliul Guvernatorilor.
Consiliul Guvernatorilor
Este format din membrii Comitetului director şi guvernatorii băncilor centrale. Se reuneşte de
cel puţin 10 ori pe an pentru a decide asupra problemelor monetare. Fiecare membru al Consiliului
Guvernatorilor dispune de un vot, iar deciziile se adoptă cu majoritate simplă. In caz de egalitate,
votul preşedintelui este preponderent. Consiliul Guvernatorilor poate să voteze dacă se întruneşte
cvorumul de două treimi din membri. In vederea adoptării unor decizii, voturile membrilor
Consiliului Guvernatorilor sunt ponderate conform repartiţiei capitalului subscris al Băncii Centrale
Europene de băncile centrale naţionale.
Consiliul Guvernatorilor adoptă orientările şi deciziile necesare îndeplinirii sarcinilor
încredinţate de Sistemul European al Băncilor Centrale. Consiliul Guvernatorilor stabileşte politica
monetară a Comunităţii, decide asupra obiectivelor monetare intermediare, ratele directoare ale
dobânzilor şi strucutra rezervelor valutare.
Comitetul Director
Este alcătuit din preşedinte, vicepreşedinte şi alţi patru membri. Preşedintele, vicepreşedintele
şi ceilalţi membri ai Comitetului Director sunt numiţi de comun acord de reprezentanţii statelor
5
membre, la recomandarea Consiliului European şi după consultarea Parlamentului European şi a
Consiliului Guvernatorilor, dintre persoane a căror autoritate şi experienţă profesională în domeniul
monetar sau bancar sunt recunoscute. Mandatul lor are o durată de opt ani şi nu poate fi reînnoit.
Membrii Comitetului Director sunt cetăţeni ai statelor membre, nu pot exercita alte profesii
remunerate, iar în caz de egalitate, votul preşedintelui este preponderent. Fiecare membru al
Comitetului Director prezent la şedinte are dreptul să voteze şi dispune în acest scop de un vot.
Comitetul Director implementează politica monetară în conformitate cu orientările şi deciziile
adoptate de Consiliul Guvernatorilor şi pregăteşte reuniunile acestuia.
Preşedintele prezidează Consiliul Guvernatorilor, Comitetul Director al Băncii Centrale
Europene şi prezidează banca în exterior.
Consiliul General
Se constituie din preşedinte, vicepreşedinte şi guvernatorii băncilor centrale naţionale. Ceilalţi
membri ai Comitetului Director pot participa fără drept de vot la reuniunile Consiliului General.
Consiliul General are următoarele funcţii:
 execută sarcinile tranzitorii;
 sprijină îndeplinirea funcţiilor consultative şi colectarea informaţiilor statistice;
 elaborează rapoartele de activitate;
 stabileşte regulile necesare standardizării procedurii contabile şi informării asupra operaţiilor
băncilor centrale naţionale;
 stabileşte condiţii de angajare a personalului Băncii Centrale Europene.
Comitetul Economic şi Financiar
In vederea coordonării politicilor monetare ale statelor membre, acest organism are
următoarele misiuni:
 formularea avizelor, fie la cererea Consiliului European sau Comisiei, fie din proprie
iniţiativă;
 urmăreşte situaţia economică şi financiară a statelor membre ale Comunităţii şi prezintă
raport Consiliului European şi Comisiei Europene în legatură cu acestea;
 pregăteşte lucrările Consiliului Guvernatorilor care se referă la anumite articole din tratat;
 cel puţin o dată pe an examinează circulaţia capitalurilor şi efectuarea plăţilor care rezultă
din aplicare tratatului şi din măsurile aplicate de Consiliu, propune soluţii de îmbunătăţire şi
prezintă un raport Comisiei şi Consiliului în legatură cu rezultatele examinării.

6
CAPITALUL BĂNCII CENTRALE EUROPENE
Capitalul Băncii Centrale Europene se cifrează la 5 miliarde de euro şi se poate majora prin
decizia Consiliului Guvernatorilor care se adoptă cu majoritate calificată. Voturile membrilor
Consiliului Guvernatorilor sunt ponderate conform repartiţiei capitalului subscris la Banca Centrală
Europeană de către băncile centrale naţionale. O decizie privind majoritatea calificată se adoptă dacă
voturile favorabile exprimate reprezintă cel puţin două treimi din capitalul subscris la Banca Centrală
Europeană şi cel puţin jumătate din acţionari. De asemenea, Consiliul Guvernatorilor hotărăşte cu o
majoritate calificată asupra cuantumului capitalului exigibil şi a modalităţilor de vărsare a
capitalului.
Băncile centrale naţionale sunt singurele autorizate să subscrie şi să deţină capitalul Băncii
Centrale Europene. Fiecare bancă centrală deţine o pondere în capitalul Băncii Centrale Europene
care este egală cu suma următoarelor procente:
 50% din cota pe care statul membru o reprezintă în cadrul populaţiei Comunităţii în
penultimul an dinaintea constituirii Sistemului European al Băncilor Centrale;
 50% din cota pe care statul membru o deţine din produsul intern brut al Comunităţii la
preţurile pieţei, constatate în decursul celor cinci ani care au precedat penultimul an dinaintea
constituirii Sistemului European al Băncilor Centrale.
După constituirea Sistemului European al Băncilor Centrale ponderile atribuite băncilor
centrale naţionale se revizuiesc din cinci în cinci ani.
Băncile centrale naţionale pun la dispoziţia Băncii Centrale Europene rezerve valutare, altele
decât monedele statelor membre, poziţii de rezervă la FMI şi DST în valoare de până la 50 de
miliarde de euro. Consiliul Guvernatorilor decide asupra părţii de rezerve care poate fi pretinsă de
Banca Centrală Europeană după constituire şi sumele ce se solicită ulterior. Banca Centrală
Europeană este autorizată să gestioneze rezervele şi să le utilizeze conform statutului.
Contribuţia fiecărei bănci centrale naţionale la formarea rezervelor depinde de partea de
capital subscrisă la Banca Centrală Europeană. In acest sens, Banca Centrală Europeană poate să
solicite rezerve suplimentare în limita fixată şi poate să gestioneze rezervele la FMI şi DST.
Băncile centrale naţionale efectuează operaţii cu rezerve pentru îndeplinirea obligaţiilor ce le
revin faţă de organizaţiile internaţionale. Operaţiile privind rezervele valutare care revin băncilor
centrale naţionale după transferul către Banca Centrală Europeană şi tranzacţiile efectuate de statele
membre cu fondurile lor de rulment peste o limită fixată sunt supuse autorizării Băncii Centrale
Europene pentru a asigură coerenţa în politica monetară şi valutară a Uniunii Europene.

7
 Suma veniturilor monetare ale băncilor centrale se repartizează între ele, proporţional cu
parţile vărsate la capitalul Băncii Centrale Europene.
Profitul net al Băncii Centrale Europene se distribuie astfel:
 suma care urmează a fi determinată de Consiliul Guvernatorilor şi care nu poate depăşi 20%
din beneficiul net se transferă fondului general de rezervă în limită a 100% din capital;
 beneficiul net se distribuie detinatorilor părţilor la Banca Centrală Europeană, proporţional
cu sumele vărsate.
In cazul în care Banca Centrală Europeană înregistrează o pierdere, aceasta se acoperă din
fondul general de rezervă şi dacă este necesar din venitul monetar obţinut în cursul exerciţiului
financiar, pe baza deciziei Consiliului Guvernatorilor proporţional cu şi până la concurenţa sumelor
alocate băncilor centrale naţionale.
In îndeplinirea misiunilor încredinţate, Banca Centrală Europeană poate să deschidă conturi la
băncile centrale naţionale, la organismele publice, să accepte pentru împrumuturile acordate active şi
titluri drept garanţii, poate să intervină pe pieţele de capital prin operaţii de vânzare-cumpărare, poate
să împrumute sume exprimate într-o anumită monedă.
Banca Centrala Europeană este singura abilitată să autorizeze emisiunea bancnotelor.
Bancnotele emise de Banca Centrală Europeană şi de băncile centrale naţionale sunt singurele
mijloace de plată legale în interiorul Uniunii Europene. Statele membre pot emite monede metalice
sub rezerva aprobării emisiunii de către Banca Centrală Europeană.
Consiliul poate să hotărască, după consultarea Băncii Centrale Europene, asupra unor măsuri
pentru armonizarea valorilor unitare şi a specificaţiilor tehnice a tuturor monedelor metalice destinate
circulaţiei în vederea asigurării unei bune circulaţii în interiorul Uniunii Europene.

PRINCIPIILE DE BAZĂ ALE ACVITĂŢII BCE

Independența BCE
Principiul de bază al independenței BCE este stabilit la articolul 130 din TFUE: „În
exercitarea competențelor și în îndeplinirea misiunilor și îndatoririlor care le-au fost conferite prin
tratate și prin Statutul SEBC și al BCE, Banca Centrală Europeană, băncile centrale naționale sau
membrii organelor lor de decizie nu pot solicita și nici accepta instrucțiuni din partea instituțiilor,
organelor, oficiilor sau agențiilor Uniunii, a guvernelor statelor membre sau a oricărui alt organism.”
Independența BCE este asigurată și prin interdicțiile prevăzute la articolul 123 din TFUE, valabile și
pentru băncile centrale naționale: se interzice acordarea de credite pe descoperit de cont sau orice alt
tip de facilitate de credit instituțiilor sau organelor Uniunii, administrațiilor publice centrale,

8
autorităților regionale sau locale, celorlalte autorități publice, celorlalte organisme de drept public
sau întreprinderilor publice din statele membre. În centrul independenței BCE se află libera alegere a
instrumentelor de politică monetară. Tratatul prevede aplicarea instrumentelor tradiționale (articolele
18 și 19 din Statut) și permite Consiliului guvernatorilor să decidă cu privire la utilizarea altor
metode (articolul 20 din Statut).
Principiile răspunderii și transparenței BCE
Pentru a asigura credibilitatea BCE, articolul 284 din TFUE și articolul 15 din Statut prevăd
obligații de raportare. BCE elaborează și publică rapoarte privind activitatea SEBC, cel puțin
trimestrial. Se publică săptămânal o situație financiară consolidată a SEBC. De la începutul activității
sale, BCE publică buletine lunare care conțin o analiză detaliată a situației economice și
perspectivele privind evoluția prețurilor. În ianuarie 2015, Buletinul lunar a fost înlocuit printr-un
Buletin economic, de concepție nouă, care, având în vederea trecerea în ianuarie 2015 la o
periodicitate de șase săptămâni pentru reuniunile de politică monetară ale Consiliului guvernatorilor,
va fi publicat la două săptămâni după fiecare reuniune de politică monetară. La 19 februarie 2015,
BCE a publicat pentru prima dată un raport privind reuniunea de politică monetară a Consiliului
guvernatorilor, aliniindu-se astfel la politica de comunicare a altor bănci centrale importante. BCE
prezintă Parlamentului European un raport anual privind activitatea SEBC și politica monetară din
anul precedent și din anul în curs. BCE răspunde în fața Parlamentului European, iar membrii
Comitetului executiv al BCE sunt adesea invitați la audieri în Parlament.
Regulile de vot din cadrul Consiliului guvernatorilor BCE
În Consiliul guvernatorilor se aplica principiul „un membru, un vot”. Însă conform tratatelor
privind UE, de îndată ce numărul țărilor a căror monedă este euro depășește 18, votul din cadrul
Consiliului guvernatorilor BCE trebuie să se bazeze pe un sistem de rotație. Acest sistem a fost
introdus începând cu 1 ianuarie 2015, când Lituania a aderat la zona euro. Sistemul de rotație se
impune pentru a se putea asigura eficacitatea procesului decizional din cadrul BCE chiar și atunci
când numărul participanților crește. Guvernatorii primelor cinci țări din zona euro, clasate în funcție
de dimensiunea economiilor lor și a sectoarelor lor financiare (acestea fiind în prezent Germania,
Franța, Italia, Spania și Țările de Jos), dețin în comun patru drepturi de vot. Toți ceilalți (în prezent
14) dețin în comun 11 drepturi de vot. Guvernatorii folosesc pe rând drepturile de vot, pe perioade de
o lună. Membrii Comitetului executiv al BCE au drepturi de vot permanente.

9
STRATEGIA MONETARĂ A BCE
„Obiectivul principal al Sistemului European al Băncilor Centrale […] este menținerea
stabilității prețurilor.” (articolul 127 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene)
Aceasta este dispoziția fundamentală a capitolului referitor la politica monetară din Tratatul
privind funcționarea Uniunii Europene. Axând politica monetară a BCE pe îndeplinirea acestui
obiectiv, Tratatul reflectă gândirea economică modernă în ceea ce privește rolul, domeniul de
aplicare și limitele politicii monetare și se află la baza structurii instituționale și organizatorice a
activității de bancă centrală în cadrul Uniunii Economice și Monetare.
Consiliul guvernatorilor Băncii Centrale Europene are ca obiectiv menținerea ratei inflației la
un nivel inferior, dar apropiat de 2% pe termen mediu. Pentru a îndeplini acest obiectiv principal,
Consiliul guvernatorilor ia decizii potrivit unei strategii de politică monetară ce are la bază doi piloni
și le implementează conform cadrului său operațional.
La 13 octombrie 1998, Consiliul guvernatorilor BCE a convenit asupra elementelor
principale ale strategiei sale de politică monetară, și anume: (i) o definiție cantitativă a stabilității
prețurilor, (ii) un rol important pentru monitorizarea creșterii masei monetare, identificată printr-o
valoare monetară agregată și (iii) o evaluare a perspectivelor evoluției prețurilor pe baza unei serii
ample de indicatori. BCE a optat pentru o strategie monetară bazată pe doi piloni (pilonul 1: analiza
economică, pilonul 2: analiza monetară), al căror rol a fost definit din nou, în mod precis, în cadrul
revizuirii strategiei monetare, la 8 mai 2003. Stabilitatea prețurilor se definește ca asigurarea pe
termen mediu a unei rate a inflației [creșterea de la un an la altul a indicelui armonizat al prețurilor
de consum (IAPC) în zona euro] de aproape 2%.
Primul pilon al strategiei de politică monetară: analiza economică. Analiza economică
identifică factorii determinanți ai evoluției prețurilor pe termen scurt și mediu. Se pune accentul pe
activitatea reală și pe situația financiară a economiei.Analiza economică ține seama de faptul că
evoluția prețurilor în perioadele menționate este influențată de interacțiunea dintre cerere și ofertă pe
piața bunurilor, a serviciilor și a factorilor de producție. Pentru aceasta, BCE analizează periodic,
printre altele, evoluția producției totale, a cererii și a condițiilor de pe piața forței de muncă, o gamă
largă de indicatori ai prețurilor și costurilor, politica bugetară, balanța de plăți în zona euro și prețul
activelor.
Cel de-al doilea pilon al strategiei de politică monetară: analiza monetară. Analiza monetară
se bazează pe legătura pe termen lung dintre bani și prețuri, servind în principal pentru o verificare
încrucișată a concluziilor privind politica monetară pe termen scurt și mediu obținute în urma

10
analizei economice. Analiza monetară constă în analiza detaliată a evoluțiilor monetare și a celor în
materie de credite, pentru a le aprecia efectul asupra inflației și a creșterii economice în viitor.
Punerea în aplicare a politicii monetare: instrumente și proceduri
Prin stabilirea dobânzilor la care băncile comerciale pot obține fonduri de la băncile centrale, politica
monetară a BCE acționează în mod indirect asupra ratelor dobânzilor din întreaga economie a zonei
euro, în special asupra dobânzilor pentru împrumuturile acordate de băncile comerciale și asupra
celor pentru depozitele de economii. Pentru punerea în aplicare a politicii sale monetare, BCE are la
dispoziție o serie de instrumente.
 Operațiunile de piață monetară
Operațiunile de piață monetară joacă un rol important în influențarea dobânzilor,gestionarea situației
lichidităților de pe piață și semnalarea orientării politicii monetare. Operațiunile de piață monetară
periodice din Eurosistem constau în operațiuni de asigurare cu lichidități în euro prevăzute pentru o
săptămână (operațiuni principale de refinanțare, respectiv MRO) și pentru trei luni (operațiuni de
refinanțare pe termen mai lung, respectiv LTRO). MRO se aplică pentru a dirija dobânzile pe termen
scurt, a gestiona situația lichidităților și a semnala orientarea politicii monetare în zona euro, în timp
ce LTRO asigură sectorul financiar cu măsuri de refinanțare suplimentare, pe termen mai lung.
 Facilitățile permanente
Facilitățile permanente acordă sau absorb lichidități cu scadență overnight, iar EONIA (rata
medie a dobânzii overnight) măsoară rata efectivă a dobânzii de pe piața interbancară overnight în
euro. Eurosistemul pune la dispoziția instituțiilor de credit două facilități permanente: facilitatea de
creditare marginală, care permite obținerea de lichidități overnight de la banca centrală în schimbul
unor active eligibile în cantitate suficientă, și facilitatea de depozit, care permite efectuarea de
depozite overnight la banca centrală.
 Constituirea rezervelor minime
În conformitate cu articolul 19 alineatul (1) din Statut, BCE poate impune instituțiilor de credit
stabilite în statele membre obligația de a constitui rezerve minime la BCE și la băncile centrale
naționale. Rezervele minime se constituie pentru a stabiliza dobânzile pe termen scurt de pe piață și a
crea un deficit structural de lichidități în sistemul bancar față de Eurosistem (sau pentru a mări acest
deficit), ceea ce facilitează controlul dobânzilor de pe piața monetară prin alocarea periodică de
lichidități. Consiliul guvernatorilor adoptă normele privind metodele de calcul și determinarea
rezervelor minime obligatorii.

11
CONCLUZIE
Banca Centrală Europeană (BCE) a fost înfiinţată prin Tratatul privind Uniunea Europeană,
luând locul Institutului Monetar European la 1 iunie 1998. Are personalitate juridică şi constituie
parte a Sistemului European al Băncilor Centrale din statele membre (ESCB). Este o instituţie
independentă, care nu primeşte instrucţiuni de la guvernele statelor membre. BCE asistată de Băncile
Centrale Naţionale garantează îndeplinirea atribuţiilor care revin ESCB.
BCE este o instituție independentă care dispune de prerogative discreționare în ceea ce
privește utilizarea instrumentelor sale astfel cum este necesar pentru îndeplinirea atribuțiilor și a
mandatului său. Asumarea responsabilității reprezintă contrapartida necesară a acestei independențe.
BCE explică cetățenilor UE și reprezentanților aleși ai acestora deciziile pe care le adoptă și motivele
care stau la baza acestor decizii. Aceștia își pot forma astfel o opinie cu privire la performanțele BCE
în raport cu obiectivele sale, care sunt specificate în Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.
BCE are rolul de a gestiona euro, fiind responsabilă şi cu elaborarea şi aplicarea politicii
economice şi monetare a UE.
O responsabilitate importantă a BCE este să menţină stabilitatea preţurilor din zona euro,
pentru a menţine puterea de cumpărare a euro, ceea ce presupune ţinerea sub control strict a inflaţiei.
În domeniile în care are atribuţii, BCE este consultată asupra oricărui proiect de act al Uniunii,
precum şi asupra orcărui proiect de reglementare la nivel naţional şi poate emite avize.
BCE reprezintă o instituție-cheie în afacerile economice și financiare internaționale. Este
banca centrală a celei de-a doua mari economii a lumii, zona euro, și emite cea de-a doua monedă
internațională ca utilizare, euro.
Totodată, BCE se află în centrul supravegherii bancare europene, fiind astfel una dintre cele
mai mari autorități de supraveghere bancară din lume.

12
BIBLIOGRAFIE
1) https://europa.eu/european-union/about-eu/institutions-bodies/european-central-bank_ro
[accesat la 11.11.2018]
2) http://www.qreferat.com/referate/economie/BANCA-CENTRALA-EUROPEANA211.php
[accesat la 11.11.2018]
3) https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/escb_ro_webro.pdf [accesat la 11.11.2018]
4) https://www.ecb.europa.eu/pub/pdf/other/ecbhistoryrolefunctions2006ro.pdf [accesat la
11.11.2018]
5) Şaguna Monica, TEZĂ DE DOCTORAT ,,BANCA CENTRALĂ EUROPEANĂ-
INSTITUŢIE CU PERSONALITATE JURIDICĂ” [on-line]
Disponibil: file:///E:/Downloads/%C5%9Eaguna_Fighiroae_Monica.pdf [accesat la
11.11.2018]
6) http://www.europarl.europa.eu/ftu/pdf/ro/FTU_2.6.3.pdf [accesat la 11.11.2018]

13