Amintirea lui Ady - Ady Endre

– A murit? Atunci de ce -i zilnic ucis

prin vorbă, prin tăcere şi prin faptă?

De ce-i reduc mânia, afabil, perfid,

până la nazuri-bombăneli de fată?

Maghiaru-i la pământ şi -n pământ poetul,

strânge bulgări în pumnul îndârjit,

la cer se ridică norul din pieptul

ce-şi duce revoluţiile, neoprit.

În patria tainică a humei

intrigă, n-are astâmpăr, nu uită.

Strigă-n mii de pogoane, al mâniei

vânt goneşte năvalnic pe pustă.

Furtuni ce spulberă cu aristocrat

capriciu fânul adunat dej a,

smulg din zăpadă -n satul îngropat

snopii de pe casele gintei lui Doja.

Trupul e-al humei. Al ţăranului

sufletul, de aceea sapă -ntreg

mormântu-i – lot pentru trei milioane

de cerşetori, unde seamănă, culeg.

E lege poemu-i şi-n ritmul dulce

cad pietre, la castel zornăie geamul –

plugul taie brazdă nouă -n glie,

e floare şi viaţă, e veşnic poetul.

23 martie 1930