Misterul regelui.

Despre scris”, de Stephen King

Editura Nemira, Ediția a II-a revizuită, București, 2016

S-au scris atâtea cărți despre scris, încât ne-am putea întreba de ce mai este nevoie de încă una. Primul
argument ar fi acela că majoritatea cărților scrise cu privire la acest subiect sunt realizate de scriitori
ajunși în postura de clasici (cum ar fi, de exemplu, Orhan Pamuk sau Gabriel García Márquez) sau de
teoreticieni ai literaturii. De ce nu ar scrie despre acest subiect și autorii cu mare priză la public, autorii
așa-zis comerciali? Iar succesul lui Stephen King nu poate fi tăgăduit. În al doilea rând, câteva din ideile
de la care a plecat King sunt precizate în (prima) prefață, considerând că niciunul dintre scriitorii de
succes nu este consultat cu privire la tehnica limbajului, ci doar cu privire la bani sau la succesul în sine:

”Ceea ce urmează e o încercare de a istorisi pe scurt și cât mai simplu modul în care am ajuns să practic
aceste meșteșug, ce știu acum despre el și cum trebuie făcut. E vorba despre meseria de zi cu zi; e vorba
despre limbaj.” (pag. 13)

Dacă analizăm capitolele din ”Misterul regelui”, vom descoperi o serie de eseuri biografice, care
încearcă, pe de o parte, să explice succesul de care se bucură acum Stephen King și felul în care a
evoluat cariera sa, iar pe de altă parte, să dea sfaturi tinerilor (sau mai bătrânilor) scriitori cu privire la
calea de urmat în vederea obținerii unui succes asemănător. Astfel, în primul capitol, intitulat simplu
”CV”, ni se dezvăluie ”încercarea mea de a arăta cum s-a format un scriitor”. Este o descriere extrem de
amuzantă a vieții sale, plină de momente trăsnite, dar care, după părerea sa, au oarecare legătură sau
chiar reprezintă o formă incipientă a viitoarei capacități de a scrie.

De altfel, (auto)ironia se regăsește la fiecare pagină, iar aceasta este una dintre principalele atracții ale
cărții, alături de, bineînțeles, sfaturile acordate, din experiența proprie, scriitorilor. Stephen King se
consideră oricum un norocos, doar a trecut cu bine prin experiențe grele, precum alcoolismul, consumul
de droguri sau accidente aproape fatale, și încearcă să ofere celorlalți o parte din experiența sa. Probabil
de aici și succesul cărților de acest gen, întrucât succesul literar se găsește cu greu oriunde în lume, la
noi și mai greu, iar sfaturile gratuite constituie o speranță pentru oricine (pe aceleași considerente
putem vedea și succesul la public al cărților de dezvoltare personală):

”Ce încerc să spun e că, pentru a scrie cât se poate de bine, e de datoria fiecăruia să-și construiască
propria trusă de unelte și apoi să-și dezvolte mușchii necesari pentru a o duce cu el. Astfel, în loc să te
trezești în fața unui lucru greu și să te descurajezi, vei pune poate mâna pe unealta potrivită și vei trece
imediat la lucru.” (pag. 111)

Așadar, procesul creației de succes poate începe de undeva din gene, în cazul acelor scriitori cu talent
înnăscut, dar și aceștia au nevoie de informații, de analize, de sfaturi. Unele dintre ele se pot împrumuta
din această carte, chiar dacă ele nu sunt universal valabile, iar altele sunt chiar contestabile. Dar eu
consider că orice om care dorește să fie scriitor sau care este, dar cu succes foarte relativ, poate găsi
măcar un lucru care să îl ajute pentru viitor. Iată doar câteva dintre sfaturile menționate de Stephen King
pentru scriitori, alături de chestii normale precum perseverența și auto-promovarea:

 citiți mult și scrieți mult:

”Dacă vreți să fiți scriitori, trebuie să faceți două lucruri mai presus de toate: citiți mult și scrieți mult. Nu
cunosc niciun mod de a ocoli aceste două lucruri, nicio scurtătură.

Eu sunt un cititor lent, dar reușesc de obicei să parcurg șaptezeci sau optzeci de cărți pe an, majoritatea
romane. Nu citesc cu gândul de-a învăța meserie; citesc pentru că-mi place să citesc. Asta fac eu seara,
tolănit în fotoliul meu albastru. La fel, nu citesc romane pentru a studia arta romanului, ci pur și simplu
pentru că-mi plac poveștile. Și totuși, se desfășoară un proces de învățare. Fiecare carte pe care o
deschideți are propria lecție sau lecții de oferit, iar destul de des din cărțile proaste ai mai multe de
învățat decât din cele bune.” (pag. 141)

 aveți grijă de vocabular și mai ales de gramatică;

 găsiți-vă Cititorul Ideal, de preferință dintre prietenii apropiați (pentru Stephen King, acesta este
reprezentat de soția sa, cel mai bun critic din lume. De altfel, am lansat săptămâna trecută o
discuție despre acest aspect pe pagina mea de Facebook, iar reacțiile lumii literare au fost
împărțite, imediate și de multe ori pertinente. Cei mai mulți dintre prietenii scriitori consideră că
dacă nu te citește soția, nu înseamnă că nu ești scriitor, ci dimpotrivă);

”Multe texte despre arta scrisului te sfătuiesc să nu le ceri prietenilor să-ți citească lucrările, sugerând că
sunt puține șanse să primești o opinie foarte obiectivă din partea oamenilor care au luat cina acasă la
tine și-și trimit copiii să se joace cu copiii tăi în curtea din spate. Nu e corect, potrivit acestei piste de
gândire, să-ți pui un prieten într-o asemenea postură. Ce se întâmplă dacă el/ea simte că trebuie să
spună: ”Îmi pare rău, bunul meu prieten, ai scris unele istorisiri bune în trecut, dar aceasta pute de la un
kilometru”?

Ideea are o doză de adevăr în ea, însă eu nu cred că o opinie obiectivă este tocmai lucrul pe care-l caut. Și
sunt de părere că majoritatea oamenilor destul de inteligenți să citească un roman au totodată și tactul
necesar să găsească un mod blând de-a spune ”că pute”. (pag. 208)

 renunțați la cursurile de creative writing, nu sunt bune de nimic;

 orice text trebuie revizuit de cel puțin o odată, de preferat de mai mult de două ori, iar proporția
textului final să fie pe formula: Ciorna 2 = Ciorna 1 – 10%.

Mi-a fost destul de greu să nu atașez acestei recenzii cele câteva pagini de citate din carte, conținând
alte sfaturi, impresii asupra lumii literare sau gânduri despre viață în general. Am citit această carte cu
plăcere, imaginându-mă în pielea a diferiți scriitori români contemporani, unii care încearcă să urmeze
aceste precepte pas cu pas, alții care le resping parțial, în vreme ce unii nici nu încearcă să citească acest
gen de carte, respingând sfaturile cu desăvârșire (inclusiv în ceea ce privește gramatica sau ortografia).
Trebuie doar să fiți deschiși, cartea este foarte interesantă și chiar dacă nu veți fi de acord cu unele
afirmații din volum, sunt sigur că veți găsi și mici sfaturi prețioase, exemplificative.