Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pedeapsa pentru infracțiunea progresivă este cea prevăzută în lege. In caz de succesiune a legilor penale
în timp, legea aplicabila este cea de la momentul comiterii acțiunii/inacțiunii si nu vrea de la data
producerii rezultatului.
Infracțiunea de obicei
= infracțiunea al cărei element material de realizează prin repetarea faptei prevăzute de norma de
incriminare de un număr suficient de ori încât să indice obișnuința persoanei în a o săvârși
Fiecărui act material de executare nu reprezintă relevanța infracțională însă este necesar că din
ansamblul faptelor sa rezulte obișnuința, conducând astfel la reținerea caracterului infracțional.
Se vor lua în considerare pt reținerea unității legale de infracțiune toate faptele din care rezultă
obiceiul îndeletnicirea de a comite un anumit act de executare prevăzut de legea penală, realizându-
se astfel o structură infracțională compactă. Prin natura acestei forme de săvârșește numai printr-o
acțiune.
Infracțiunea de obicei se comite numai prin intenție, fiind necesară existența unei rezoluții unice, for
că acesta este determinată precis, fie că are un caracter general.
Tentativa nu este posibilă. Infracțiunea de obicei nu poate fi săvârșită în formă continuată și se
consumă în momentul în care într-un anumit interval de timp se realizează un număr suficient de
acte de executare identice sau similare care sa conducă dincolo de orice dubiu la concluzia existenței
unui obicei
Stabilirea momentului epuizării prezintă importanța pt stabilirea legii penale aplicabile, in caz de
succesiune de legi penale în timp (de regulă legea in vigoare la momentul epuizării), incidența legilor
de amnistie sau greiere ante condamnatorie, stabilirea răspunderii penale pentru infracțiunea de
obicei consumata in timpul minorității dar consumata după majorat (infractorul va răspunde că
major însă instanța va avea în vedere la individualizarea pedepsei că unele fapte și fost săvârșite în
timpul minorității). De asemenea se tine cont de momentul de la care începe să curgă termenul de
prescripție a răspunderii penale. Se va retine astfel recidiva post condamnatorie și nu concurs de
infracțiuni, daca o infracțiune de obicei s-a consumat înainte de rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare, epuizându-se dupa acest moment
Pluralitatea de infracțiuni
= 2 sau mai multe infracțiuni susceptibile de a fi supuse judecății, săvârșite de aceeasi persoana
fizica sau juridica, prin acțiuni sau inacțiuni distincte, ori prin aceeași acțiune sau inacțiune mai
înainte de a se fi pronunțat o condamnare definitivă pt una dintre acestea
Nu prezintă importanță sub aspectul reținerii concursului de infractiuni daca infracțiunile sunt
urmărite sau judecate simultan sau succesiv de aceleași organe judiciare sau de organe judiciare
diferite.
Concursul real - situația în care aceeași pers a săvârșit 2 sau mai multe infracțiuni, acestea trebuie sa
fie comise prin acțiuni sau inacțiuni distincte, înainte de a fi condamnat definitiv pentru una dintre
ele, existând tot atâtea infracțiuni cate acțiuni sau inacțiuni au fost comise.
Concursul real poate fi omogen, simplu, real de conexitate și real cu conexitate consecvenționala
Art 38 alineatul 1 CP una din infracțiuni a fost comisă pentru ascunderea altei infracțiuni săvârșite
anterior (după săvârșirea unei delapidări, administratorul societății falsifică actele contabile ale
firmei. Prima infracțiune (cauza) poate fi comisă cu orice forma de vinovăție, iar a doua infracțiune
(efect) sa fie săvârșită cu intenție și cu praeterintentie).
Rezoluția infracțională pentru comiterea celei de-a doua infracțiuni este luată de regulă înșine de
săvârșirea primei infracțiuni, cum ar fi ipoteza în care atât infracțiunea cauza cat și cea efect sunt
comise prin intenție. Este însă posibil că rezoluția infracțională pentru comiterea celei de-a doua
infracțiuni sa fie luata și după comiterea infracțiunii cauza
Concursul ideal – situația în care o persoana a săvârșit o singura acțiune sau inacțiune iar datorita
împrejurărilor în care ea a avut loc și a urmărilor pe care le-a produs, realizează conținutul mai
multor infracțiuni.
Infracțiunile care formează concursul ideal de interacțiuni pot fi de aceeași natură sau de naturii
diferite, consumate sau rămase în faza tentativei și pot fi comise cu orice forma de vinovăție.
In structura concursului ideal pot intra 2 infracțiuni progresive (de loviri sau cauzatoare de moarte)
comise prin aceeași acțiune infracțională cu privire la 2 subiecți pasivi, Sau 2 infracțiuni continuate
(ultraj și ultraj judiciar) comise în formă continuată prin acte de executare diferite care, fiecare în
parte, îmbracă forma concursului ideal.
Concursul ideal de interacțiuni nu trebuie confundat de concursul de legi penale cu privire la aceeași
faptă.
In cazul concursului vom avea o pluralitate de infracțiuni în vreme ce în cazul concursului de legi
penale vom avea o singura infracțiune cu privire la care se vor aplica întotdeauna dispozițiile legii
speciale.
Sancționarea concursului de infracțiuni prevede același mecanism de aplicare a pedepsei stat pentru
concursul real cat și pentru cel ideal de infracțiuni.
- Mai întâi sunt stabilite pedepsele pentru fiecare infracțiune concurentă, apoi se aplica pedeapsa
pentru întreg concursul de infractiuni
1. Aplicarea pedepsei în cazul comiterii unui concurs de infracțiuni de către o persoană fizică
- aplicarea pedepsei in cazul unui major care a săvârșit mai multe infracțiuni în concurs se
realizează în principal prin majorarea care intervine prin cumulul juridic adică se aplica pedeapsa
cea mai grea dintre pedepsele stabilite la care se adaugă în mod obligatoriu un spor fix (a. Daca
pt infracțiunile concurente se stabilesc numai pedepse cu închisoarea, se va aplica pedeapsa cea
mai grea precum și un spor fix de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. Daca o
persoana aflata in stare de reținere sau arest preventiv evadează, infracțiunea de evada va fi
reținută în concurs real cu infracțiunea pentru care persoana fusese privata de libertate,
aplicandu-se tratamentul sancționator de la concursul de infracțiuni și nu cel constând în
cumulul aritmetic. b) cans s-au stabilit numai pedepse cu amendă penală se va aplica pedeapsa
cea mai mare precum și un spor fix vs o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite. C) dacă s-
a stabilit o pedeapsa cu închisoarea și una cu amendă, se va aplica pedeapsa închisorii la care se
adaugă obligatoriu amenda. D) când s-au stabilit mai multe pedepse cu închisoarea și o amendă
penală, se aplica regulile de la punctul a) la care se adaugă în întregime amenda. E) când se
stabilesc o pedeapsa cu închisoarea și mai multe amende, se aplica pedeapsa cu închisoarea și în
mod obligatoriu amenda conform regulilor de la b). F) came s-au stabilit mai multe pedepse cu
închisoarea și mai multe amende, se aplica pedeapsa închisorii după regula a) apoi amenda după
regulile de la b). In toate aceste cazuri nu se poate niciodată depăși maximul general al
pedepsei. G) este prevăzută și o ipoteză suplimentară ce privește înlocuirea pedepsei închisorii
cu pedeapsa detentiunii pe viață ( atunci când s-su stabilit mai multe pedepse cu închisoarea,
daca prin adăugare la pedeapsa cea mai mare a sporului de o treime din totalul celorlalte
pedepse se depășește maximul general al închisorii iar pentru cel puțin una dintre infracțiunile
concurente pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare, se poate
aplica pedeapsa detentiunii pe viață). Aceasta ipoteză noua de sancționare a concursului de
infracțiuni își găsește aplicabilitatea in ipoteza comiterii mai multor infracțiuni cu pericol ridicat
când deși pentru niciuna din infracțiunile concurente nu a fost stabilită detențiunea pe viață, se
poate ajunge la aplicarea acestui pedepse in ipoteza in care se îndeplinesc condițiile art 32 din
cod. H) sistemul sancționator al absorbției se aplica in situația în care s-a stabilit o pedeapsa cu
detențiunea pe viață și una sau mai multe cu închisoarea ori cu amenda când se va aplica numai
pedeapsa detentiunii pe viață.
2. Aplicarea pedepselor complementare și accesorii sau a măsurilor de siguranță.
- In cazul pedepselor complementare regulile de aplicare ale acestora în cazul unui concurs de
infracțiuni se realizează după mai multe reguli:
a) Daca a fost stabilită o singura pedeapsa complementară pe lângă una dintre infracțiunile
concurente, acesta se va aplica pe lângă pedeapsa rezultantă (principiul totalizării
sancțiunilor)
b) Când s-au stabilit mai multe pedepse complementare de aceeași natură și cu același
conținut- se va aplica ceea mai grea dintre ele (principiul absorbției pedepselor
complementare).
c) Când s-su stabilit mai multe pedepse complementare de natura diferită sau de aceeași
natură dar cu conținut diferit pe lângă una sau mai multe infracțiuni concurente, se vor
aplica toate aceste pedepse complementare alaturi de pedeapsa rezultantă a închisorii.
In ce privește pedepsele accesorii, sunt reguli explicite de aplicare ale acestora, având în
vedere că acestea au un conținut mai larg decât cele prevăzute în Vechiul cod penal și că
judecătorul urmează să aprecieze daca se impune aplicarea uneia ori a mai multor pedepse
accesorii prin raportare la fiecare infracțiune concurentă.
In ceea ce privește mecanismul de aplicare, se vor aplica in mod similar regulile de la
pedepsele complementare
a) Masurile de siguranță de natura diferită sau de aceeași natură dar cu conttinue diferit,
luate în cazul infracțiunilor concurente, se vor cumula.
b) Daca s-au luat mai multe măsuri de siguranță de aceeași natură și cu același conținut,
dar pe durate diferite, se va aplica o singura data măsura de siguranță cu durata cea mai
lungă
c) Masurile de siguranță constând în confiscarea specială a unor bunuri pe lângă
infracțiunile concurente, se vor cumula.
Privitor la măsurile de siguranță privind confiscarea specială a unor bunuri, potrivit art 12
cod penal, pe lângă fiecare infracțiune concurentă ori pe lângă unele dintre acestea, se vor
cumula.
Decizia nr 11 HP/2016