Puterea Gândirii

“Cu adevărat, gândurile sunt lucruri, şi încă lucruri puternice, când sunt
îngemănate cu claritatea scopului, o dorinţă arzătoare şi perseverenţa de ale
transpune în bogăţii materiale.”

Acest citat conţine călătoria pe care avem trebuinţa să o pornim, de “aici”, din
puctul în care ne aflăm cu viaţa noastră şi până “acolo”, punctul în care am
obţinut deja ceea ce ne dorim. Din punctul în care ne aflăm cu condiţiile, cu
circumstanţele actuale, cu convingerile, cu valorile, cu blocajele, cu fricile
noastre, cu oamenii din jurul nostru, cu ataşamentele noastre, până în punctul
numit “acolo”, unde este visul nostru. Adică, de la gând la manifestarea fizică a
gândului, sub formă de lucruri.

Vedem aici trei aspecte distincte şi necesare pentru ca gândul să devină lucru:
scop clar, dorinţă arzătoare, perseverenţă. Primii doi paşi sunt de natură
internă iar al treilea e de natură externă. Primii doi se referă la minte(gând) şi
emoţie iar al treilea se referă la acţiune. Altfel spus, primul e mental, al doilea
emoţional, iar al treilea material pentru că se referă la comportament, la
acţiune perseverentă(până la obţinerea rezultatului stabilit prin dorinţă).

Trebuie să facem această călătorie pornind din interior spre exterior, de la

gând, trecând prin emoţie, la lucru, de la intelectual-mental, la emotional şi
material. Vorbim de călătoria pe care o face gândul, după ce am devenit
conştienţi de el, în mintea noastră.

Primul pas este reprezentat de claritatea scopului. Gândurile sunt lucruri şi

încă lucruri puternice când sunt îngemănate cu claritatea scopului şi numai
atunci. Nu e suficient să gândim un lucru şi el se realizează. De fapt cele mai
multe nu se materializează şi slavă Domnului că este aşa. Asta pentru că noi nu
avem numai gânduri constructive şi benefice. Avem gânduri ascunse
conştienţei noastre care vin automat. Ele produc efecte asupra emoţiilor şi
comportamentelor noastre, deci a rezultatelor noastre.

Nu avem control asupra momentului apariţiei gândurilor în mintea noastră,

însă avem control total asupra modului în care folosim aceste gânduri, cum le
interpretăm după ce le conştientizăm, cum le permitem să ne influenţeze în
continuare. Aici avem într-adevăr control. Dacă se transformă sau nu în lucruri,
asta depinde de noi în totalitate.

În cartea “Omul în căutarea sensului vieţii”, autorul spune că “între stimul şi

răspuns există un spaţiu şi în acest spaţiu este puterea noastră de a ne alege
răspunsul, iar în acest răspuns rezidă creşterea noastră şi libertatea de a fi noi
înşine”.

Atunci când apare pentru prima data în mintea noastră un gând sub forma unei
dorinţe, este foarte probabil ca prima noastră interpretare legată de acel gând
să fie aceasta: “imposibil”. Aşa “pare” la prima “înfăţişare”. Apoi vin o mulţime
de argumente care să justifice această “imposibiliatate” declarată mai înainte.
S-ar putea ca nici măcar să nu ne dăm seama că acestă “declaraţie” îşi are
cauza direct în “experienţa” noastră de până în acest moment, iar acestă
“experienţă” la rândul său, îşi are cauza în “învăţătura” pe care am acumulat-o
până acum. Şi toate acestea aparţin trecutului, care oricum “ a trecut” şi nu
mai e, şi dacă ar fi, de ce ar trebui să mai ţinem la el, din moment ce nu ne
oferă ceea ce vrem chiar “acum”. Acesta este punctul în care, de obicei,
oamenii “obişnuiţi” renunţă, pentru că pare mai uşor.

Revenind la visul nostru, fiind un gând nou, pare că nu se potriveşte cu nimic

din condiţiile actuale. Putem să alungăm acest gând sau să nu îi acordăm
atenţie sau putem să vedem “ce zice lumea”. Avem opţiunea de a alimenta
acest gând, de a-i da o şansă, de a acţiona pe baza lui şi este esential ca măcar
să alegem să-i dăm voie să trăiască, chiar dacă pare imposibil de realizat acum.
Pentru că nu e în armonie cu convingerile noastre despre noi, despre cine eşti
şi ce poţi, depre lumea înconjurătoare, despre viitor. Nu e în armonie cu
rezultatele noastre de până acum.

Trebuie să începem de undeva. Adică din punctul în care ne aflăm, începem să

facem nişte paşi înspre acea direcţie. Şi ne vin în minte nişte idei simple şi
pertinente, care puse în practică, ne poartă către o nouă interpretare, ce pare
să transforme “imposibilul” în ceva abordabil. Iată o întrebare, al cărei răspuns,
ne poate ajuta să recunoaştem uşor acele idei “simple şi pertinente”, de care
am amintit mai sus: “Dar dacă totuşi ar fi posibil, ce aş face mai întâi?”. Vă
provoc să vă scrieţi TOATE gândurile care vă vin drept răspuns, chiar dacă
aparent nu au nicio legătură cu subiectul initial. Acestea sunt idei inspirate şi
pot fi radical diferite de aşteptările noastre. Dar, să ne amintim, că tocmai
aceste aşteptări au făcut să apară “imposibilul”.

Apoi, după ce am decis care ar fi ideea uşor de pus în practică, trecem la

acţiune perseverentă. UAU! Tocmai am început! Ne simţim deja mult mai
încrezători în “posibil”. Aplicăm această idee cu destulă perseverenţă, destul
de des, până devine un nou obicei. Iar, pe tot acest parcurs, în timp ce aplicăm
suntem atenţi la următoarele idei care ne vin, în legătură cu ideia cu care
lucrăm. Tot ce va apărea trebuie să fie o completare sau o îmbunătăţire la ce
avem deja. Orice altă idee sau sugestie ce pare să contrazică acest demers o
clasificăm ca NEFOLOSITOARE şi o scoatem imediat din minte.

Aşa începem să faci imposibilul posibil. Mai întâi în mintea noastră, apoi în
acţiunile noastre, apoi în rezultatele noastre.

În ceea ce priveşte claritatea scopului, acesta ar trebui să poată fi exprimat în

acţiuni concrete şi în comportamente. De exemplu avem un scop care sună
aşa: vreau să slăbesc 20 de kg. Deşi ar părea că este un scop clar, bine definit,
nu e chiar aşa. Ca să fii sigur că scopul tău este sufficient de clar pune-ţi
această întrebare: “Cum îmi dau seama când este realizat?”. Răspunsul la
acestă întrebare ne ajută să găsim o formă cât se poate de concretă, care să
reprezinte imaginea ce o vom vedea şi prin care vom recunoaşte că scopul
nostrum s-a realizat. Având în vedere exemplul de mai sus, scopul nostru ar
putea suna aşa: “În acest moment măsura pe care o port la îmbrăcăminte este
56 III. Îmi cumpăr îmbrăcăminte măsura 50 I, pentru că mi se potriveşte la talia
pe care o am, cînd cântăresc cu 20 de kg mai puţin.

Cum îmi dau seama că am slăbit cele 20 de kg? E clar! Mă simt confortabil
purtând îmbrăcăminte măsura 50 I.

Prin urmare pentru acest prim pas avem două întrebări: “Dar dacă totuşi ar fi
posibil, ce aş face mai întâi?” şi “Cum îmi dau seama când acest scop al meu a
fost realizat?”, ca să obţinem claritate.

Al doilea pas, tot intern, de acestă dată de natură emoţională este să avem o
dorinţă arzătoare, vie care să ne pună în mişcare din interior, ceea ce face ca
totul să fie uşor. Aici e vorba de intensitatea vibraţională(foamea) a dorinţei
tale. Ştii ce vrei, dar cât de tare vrei asta. Ne putem da seama de acestă tărie a
dorinţei, observând ce sentimente însoţesc gândul-scopul-visul nostru ori de
câte ori acesta ne vine în minte. Mai ales în acele momente numite “grele” sau
dificile. Atunci e momentul să ne arătăm “tăria”, rămânând fermi, fideli
împlinirii scopului nostru, oricât ar dura.

Dând voie acestei idei să rămână destul de mult în mintea ta, ea va creşte,
pentru că este energie. Totul este Energie. Şi energia face două lucruri: se
exprimă şi se extinde.

Dar cum anume luăm acestă idee şi o transformăm într-o dorinţă arzătoare? Ei
bine, în urma studiilor în domeniul psihologiei, s-a constatat că proximitatea
bate atractivitatea, când vine vorba de a ne îndrăgosti. Proximitatea,
apropierea, e necesar să ţinem aproape de scopul nostru, aducându-l în minte
din ce în ce mai mult şi mai intenţionat. Ne vizualizăm ca şi cum purtăm deja
hainele cu noua măsură, cât de bine arătăm şi ne simţim cum primim cu mult
drag aprecierile celor din jur.

Apoi este imperios necesar să căutăm activ un mediu de creştere, oameni care
ne sus-ţin în realizarea scopului nostru, evenimente care ne ajută să înţelegem
cum funcţionează acest proces, unde putem întâlni alţi oameni care au parcurs
acest drum şi sunt dispuşi să împărtăşească. Practic ascultăm o singură voce.
Cea a reuşitei! Toate discuţiile care fac referire la scopul nostru, le purtăm
simţind bucuria împlinirii, în acest fel ţinem aproape de scopul nostru, îl
hrănim, îl transformăm în dorinţă arzătoare.

Există o forţă magnetică, pe care o au oamenii care îşi doresc foarte mult un
lucru şi care îi ajută să îşi depăşescă fricile. Atunci când dorinţa este mai mare
decât frica, frica nu mai are putere.

Tu ce faci ca să fii aproape de scopul tău? Cum îi dai putere? Cum îţi hrăneşti
acea dorinţă?

Oricare ar fi scopul, acestă întrebare ne poate ajuta să lucrăm la acest al doilea

pas: “Dacă acest vis ar fi posibil, cum ar arăta viaţa ta, după ce acest vis, ar fi
realizat?”. Te gândeşti, şi poate chiar scrii răspunsurile. Acestă întrebare ne va
ajuta să ne folosim imaginaţia, ca să construim acea imagine a viitorului nostru
ideal. Imagine pe care ne angajăm să o păstrăm vie, în mintea şi sufletul
nostru. Imagine care ne va da energia entuziasmului din viitor, din visul nostru
realizat şi sub imboldul acestei energii, vom acţiona ACUM, în prezent pentru a
face următorul nostru pas, cel care este posibil ACUM. Visul e acolo, şi pare
“imposibil”, dar există acest pas care este posibil. S-ar putea să ne fie frică să-l
facem, însă tocmai de aceea am construit acea imagine a visului deja realizat,
ca să ne luăm energie de acolo şi nu din fricile noastre provenite din gândurile
limitative de acum.

Aceşti primi doi paşi sunt de natură internă, aşa cum am mai spus. Primul este
mental, al doilea este emoţional. Este un proces intern. E o muncă pe care
trebuie să o facem în interiorul nostru.

Această muncă însă, făcută stăruitor şi dedicat, face ca pasul al treilea –

perseverenţa – care aparent este cel mai dificil, să funcţioneze cu uşurinţă în
direcţia împlinirii ţelului nostru. Majoritatea oamenilor se plâng, că nu reuşesc
să menţină perseverenţa la un nivel ridicat, fără să îşi dea seama că
perseverenţa este un efect extern, vizibil al unor cauze interne, invizibile. Este
un semnal al faptului că trebuie insistat aupra primilor doi paşi: clarificarea
obiectivului şi intensitatea dorinţei.

Să spunem că ai vrea să lucrezi cu tine la un program nutriţional sau de

remodelare corporală şi întâmpini dificultăţi în ceea ce priveşte perseverenţa.
Pentru a corecta acest aspect, la prima vedere, pare că soluţia ar fi să apelezi la
serviciile unui nutriţionist sau antrenor personal.

În cazul în care am lucra împreună în domeniul sănătăţii corpului tău fizic,

ţinând cont de legătura cauzală dintre stările noastre interioare şi manifestările
exterioare, mai întâi aş vrea să insistăm asupra claritatăţii obiectivului şi la a
intensifica dorinţa de a-l atinge.

Dacă nu reuşeşti să te ţii de un plan pe care ţi l-ai făcut pentru a-ţi gestiona mai
bine timpul, de exemplu, în loc să-ţi mai dau o “super-agendă” sau mai ştiu eu
ce aplicaţie pe mobil, mai întâi mă voi uita dacă îţi este clar ce anume creezi.
Pentru că întrebarea nu este dacă creezi sau nu, tot timpul creem ceva,
întrebarea este ce creem, către ce ne îndreptăm. Prin ceea ce creem ne
îndreptăm cu adevărat spre visul nostru? Cât de tare ne dorim împlinirea lui?
Dacă nu eşti destul de perseverant, de obicei, se cere reevaluarea primilor doi
paşi şi să aducem ajustări acolo. Vom începe prin a evalua în ce măsură ştii care
este scopul scopului, ce construieşti tu când lucrezi la visul tău. Ai nevoie să
alimentezi energetic motivaţia, ai nevoie să găseşti motivaţia intrinsecă. Ştii ce
oferi atunci când faci acele lucruri ce ar trebui să te ducă la împlinirea visului
tău? Dacă simţi greutate când faci aceste lucruri, atunci şi la asta trebuie să
lucrăm pentru că, evident sunt unele convingeri limitative prezente.

De multe ori este vorba despre încrederea în sine. Dar înainte de a-ţi
recomanda, ultimele tehnice descoperite în psihologie ca să-ţi modifici
convingerile sau comportamentele voi vrea să înţeleg şi să simt cât de tare îţi
doreşti. Pentru că un lucru e clar: când dorinţa este mai mare decât frica, frica
nu mai are putere. Vei acţiona din energia dorinţei, nu a fricii.

Dacă facem corect acestă muncă internă, al treile pas – perseverenţa – vine de
la Sine. Mult mai uşor, mult mai natural ca efect extern al unei munci interne.
Ne putem da seama când scopul este clar şi dorinţa arzătoare, pentru că ce se
va întâmpla, este că nu ne putem opri din a acţiona în armonie cu visul nostru.

Nu înseamnă că nu vom mai simţi frica pe tot acest parcurs. Însă raportată la
împlinirea visului nostru, frica este parte integrantă din acestă împlinire.
Singurul ei temei fiind acela de a ne servi drept indicator, pentru a corecta
direcţia către care ne îndreptăm. Altfel spus, când simţim frică, acesta este un
semnal că NU ne îndreptăm către împlinirea visului nostru. Prin urmare se
impune corectarea direcţiei. Am stabilit astfel, rolul pozitiv al fricii, ceea ce
reprezintă un adevărat miracol.

E posibil, la început să nu meargă foarte bine treaba, dar ăsta este şi motivul
pentru care avem de lucru. Repetăm, reluăm până obţinem rezultatul dorit.
Atunci când lucrăm cu oamenii pentru a deveni mai perseverenţi, după ce ne-
am asigurat că scopul este clar şi dorinţa arzătoare, cel dintâi aspect pe care îl
vizăm este să-I ajutăm să se concentreze pe “azi”, şi doar pe următorul pas pe
care îl pot face “acum”. Facem azi următorul pas. Atât!

Majoritatea oamenilor renunţă, pentru că încearcă să cuprindă totul dintr-o

data. Asta îi epuizează mental şi emotional. Se simt copleşiţi şi neputincioşi. Şi
renunţă! Justificând că e “imposibil”. Uită că tot ce avem de făcut “azi” este să
facem doar următorul pas, în direcţia potrivită cu împlinirea scopului nostru.
Cel pe care îl vezi în faţa ta şi care este posibil. ATÂT!

Ştiu că visul pare “imposibil”. Dar este un pas, în direcţia lui, care este posibil.
Procedând astfel, conştientizarea noastră se va extinde tot mai mult, vom
devein tot mai con ştienţi de puterea noastră şi de oportunităţile care ni se
oferă. Astfel, la un moment dat, imosibilul se va transforma în posibil.

Întrebarea care ne va ajuta să facem acest al treilea pas, cel al perseverenţei,

este aceasta: “Ce pot face azi pentru a face imposibilul, posibil?”. Care este un
singur lucru pe care ştiu că îl pot face, ştiu că ar tebui să-l fac, şi ştiu că dacă îl
fac sunt mai aproape de visul meu?.

Gândeşte-te la asta, notează ideea care îţi vine, şi FĂ PASUL. Atât!

Mulţumesc pentru că ai parcurs acest material despre cum să-ţi împlineşti visul
în mod miraculos chiar şi atunci când asta pare imposibil!

În sprijinul celor afirmate mai sus am creat o listă cu 10 aspecte de care să ţii
cont, beneficiind de o transformare care să-ţi rămână toată viaţa.

În cazul în care simţi că ai nevoie de ele, sunt aici să ţi le ofer cu mare bucurie!

Tot ce ai de făcut este să-mi trimiţi un mesaj privat (comentezi)/ laşi adresa de
e-mail „Vreau mai multe informaţii” iar eu îţi voi trimite acest raport pe care l-
am creat.