Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
1
Doar o mică parte din petrolul erupt a putut fi captat. Se apreciază că un eventual
succes nu poate fi obținut decât după alte săptămâni de încercări ale echipelor BP de
intervenție.
Dat fiind amploarea poluării șineputința echipelor echipelor "BP" de a obține
progrese în stopare erupției țițeiului marin, însuși președintele american, Obama, a
contactat conducerea concernului britanic ,solicitând prezentare de soluții clare în
rezolvarea cazului.
După aproape trei luni de neputință, după mici intermediare, dar prea
neîndestulătoare succese, în sfârșit pe 15/16 iulie 2010, British Petroleum anunță
astuparea găurii marine eruptive a Deepwater Horizon-ului. A fost reușită fixarea pe
gura erupătoare de țiței, a unei pâlnii captante prevăzută cu ventile închizabile, astfel că
după cum a relatat „BP”, pentru moment, scurgerea de petrol în apele Golfului Mexican
a fost stopată.
Totuși, rămâne de văzut dacă "dopul" astupător va rezista presiunii mari
existente în zăcământul de petrol submarin, care ar putea crea alte fisuri de-a lungul
"tubului" de foraj lung de aprox. 4km, sau găuri eruptive la (pe lângă) cepul gurii de
foraj defecte.
Între timp, apar în mass-mediile europene date privind împrejurările în care,
pe Deepwater Horizon în noaptea de 20 aprilie a avut loc catastrofica explozie. Astfel la
24 iulie a apărut știrea¹ (provenită de la un tehnician), că sistemul de alarmă de
necesitate ar fi fost intenționat seara dezactivat (cel puțin parțial), astfel că apariția
maselor de gaze inflamabile de metan, ce a precedat explozia, a rămas nesemnalată.
Motivul dezactivării alarmei ar fi fost, împiedicarea trezirii "nejustificate" a
echipei platformei în timpul nopții, printr-o greșită (nereal pericol) alarmă.
2
Fig.6.3 Platforma Deepwater Horizon în flăcări
Raportul Comisiei Naţionale pentru anchetarea deversării petroliere de la
platforma BP Deepwater Horizon „pune la zid” BP şi pe cei doi contractori britanici
care operau platforma, Transocean şi Hulliburton, pentru greşelile care au condus la o
explozie care a ucis pe loc 11 muncitori şi la cel mai grav astfel de dezastru din istoria
Statelot Unite.
Concluziile anchetei contrazic totodată poziţia adoptată de întreaga industrie
petrolieră care susţine ca explozia reprezintă un incident izolat, cauzat de decizii
neobişnuit de riscante ale companiilor implicate direct.
Comisia consideră că, pe langă subestimarea riscurilor şi proasta comunicare
între angajaţi, eşecuri care sunt atribuite celor trei companii, o parte din răspundere o
poartă autorităţile federale, care nu au reuşit sa supravegheze şi să controleze adecvat
industria explorărilor offshore la mare adâncime.
„Explozia nu a fost o consecinţa unor decizii aberante, luate de o companie, o
industrie sau un oficial guvernamental acţionând pe cont propriu, care sa nu poată fi
anticipate şi repetate. Mai degrabă, cauzele fundamentale sunt sistematice şi, în lipsa
unei reforme semnificative atât în ceea ce priveşte practicile industriei, cât şi politicile
guvernamentale, s-ar putea repeta”, se arată într-un extras de raport.