Ilie Cristina-Iuliana, Drept privat comparat, DA1

Jurisprudența în sistemul common law

Jurisprudenţa desemnează totalitatea soluţiilor şi hotărârilor judecătoreşti pronunţate de

către instanţe, prin care s-au interpretat și aplicat normele juridice la diferite situaţii concrete. Din
punct de vedere etimologic, cuvântul “jurisprudenţă” provine din cuvintele latine “juris”,
însemnând „drept” şi “dictio”, semnificând „pronunţare”, iar la origine, „jurisprudentia”
desemna arta şi ştiinţa juridică.
Practica judiciară este emanaţia autorităţii judiciare, fiind anterioară legii ca izvor de
drept. Dreptul anglo-saxon este, prin definiție, unul jurisprudențial, care și-a păstrat de-a lungul
timpului semnificaţia de a fi „ştiinţa dreptului, filosofia dreptului sau chiar teoria generală a
dreptului”.
Dreptul englez plasează judecătorul în postura creatorului de drept, legea scrisă
constituind excepţia, forţa juridică supremă fiind concentrată în ceea ce se numește practica
judiciară. În dreptul englez s-au cristalizat, în timp, două corpuri distincte de jurisprudențe, cu
valoare normativă: common-law-ul propriu-zis și equity law.
Regula precedentului nu trebuie înţeleasă în sensul în care soluţiile unor instanţe, fie ele
superioare, sunt aplicate cu automatism. Astfel, un rol esențial în controlarea aplicării automate a
precedentului l-au avut principiile de equity. Aceste reguli au rezultat din jurisdicția
Cancelarului, în secolele al XV-lea și al XVI-lea, ca răspunsuri ale celor care solicitau
restabilirea echității încălcate. Normele de equity au fost concepute pentru a revizui dreptul
comun, prin completarea și atenuarea rigidității și injusteții dreptului comun, echitatea referindu-
se la principiile justiției, ale bunei-credințe și ale moralității. Fără a fi reuşit să se constituie într-
un corp de norme, cu forţă juridică comparabilă common-law-ului, equity a avut o contribuţie
incontestabilă în dezvoltarea dreptului englez.
Dreptul anglo-saxon este așadar caracterizat prin faptul că reglementarea juridică este
construită pe hotărâri judecătorești, principiile logice care se desprind și care constituie
chintesența acestora servind de model la examinarea situațiilor asemănătoare. Sistemul de drept
nu este exprimat prin norme formulate abstract, încoporate într-o structură rigidă și închisă, ci
poartă caracterul unui sistem deschis al metodelor de soluționare a spețelor juridice.