Rolul patogen al ciupercilor

Odata patrunse in organismul unei gazde, ciupercile isi manifesta actiunea vatamatoare in
diverse moduri.
Astfel, de exemplu, o ciuperca din genul Aspergillus patrunsa in caile respiratorii, va
acoperii mucoasele bronhiilor cu o retea fina – miceliul. Se va bloca astfel, functional,
suprafata destinata schimburilor gazoase, iar prin dezvoltarea sa exagerata, va putea
chiar obstruieze bronhiolele.
La aceasta actiune mecanica se adauga actiunea toxica, reprezentata de
iritatia si inflamatia tesuturilor, produse de toxinele pe care le elibereaza ciuperca in
timpul cresterii si o actiune necrotica, reprezentata de distrugerea tesuturilor prin
actiunea fermentilor pe care parazitul ii pune in libertate la locul de dezvoltare.
In raport cu localizarea in corpul omenesc, bolile pe care le produc ciupercile – micozele –
pot fi impartite in alte doua mari categorii: micoze superficiale si micoze profunde.

Micozele superficiale
- afecteaza cu precadere straturile superficiale ale pielii si fanerelor si reprezinta un grup
de boli cu larga raspandire, ocupand primul loc in micologie. Faptul ca ele se localizeaza
aproape in exclusivitate la nivelul pielii sau al fanerelor (perii si unghii) a facut sa li se
atribuie si denumirea de dermatomicoze.

Micozele profunde
- sunt acelea care afecteaza tesutul celular subcutanat, muschii, oasele si chiar viscerele,
dar care din punct de vedere al raspandirii sunt cu mult mai putin frecvent intalnite in
raport cu primele. Tot in grupa micozelor profunde intra si candidozele.

Candidoza vaginala
Aceasta ciuperca face parte din flora locala normala a mucoasei vulvo-vaginale (saprofita) si este
“tinuta in frau” prin intermediul restului florei, alcatuind impreuna un pH mai acid la acest nivel.
Acest pH are rolul de a ne proteja impotriva infectiilor care ar putea izbucni la acest nivel. In
conditiile in care acest pH este afectat si dezechilibrul florei vaginale este perturbat, ciupercile cu
potential patogen se
pot inmulti mai mult decat este necesar si produc o agresiune (infectie).
- secretia vaginala se modifica schimbandu-si consistenta, culoarea sau miros.
- devine clar ca acest dusman nevazut "Candida Aalbicans" a reusit sa depaseasca barierele de
aparare ale organismului si incepe sa creeze probleme.

 Scurgerile albe, dense, branzoase, cu un miros puternic care sunt mai abundente
decat de obicei sunt semn al unei posibile infectii cu Candida Albicans;
 Urinarile frecvente precum si infectiile tractului urinar pot fi de asemenea simptome
ale infectii cu Candida Albicans. De asemenea;
 Mancarimile in zona vaginala si anala precum si usturimile sunt un alt semn de
ingrijorare;
 Inrosirea si inflamarea labiilor mici reprezinta un alt semnal de alarma.

Factori favorizanti: antibioticele- distrug bacteriile ‘’bune’’, contactul sexual cu o persoana

care prezinta boala, stress-ul, variatii hormonale (sarcina, menopauza), spalaturi vaginale
dese ( scad PH-ul).
 Tricofitia (zoonoze)
Boala raspandita la bovine dar si la caine si pisica, sobolan, soareci, si bineinteles la om. Este
produsa de ciuperci din genul Trichophyton si la oameni imbraca doua forme: tricofitia uscata
a pielii capului si tricofitia “cronica” a adultului.
Prima forma
-se concretizeaza prin placi tricofitice de dimensiunea unei monede, numeroase, de forma
aproximaiv circulara, acoperite cu scuame de matreata. Daca nu este tratata, poate sa evolueze
in “tricofitia cronica a adultului”. Localizarea este pe fetele laterale si dorsale ale membrelor
inferioare, gambe, palme , antebrat, fese si chiar pe fata, sub forma unor pete rosii. Mai apare
si o afectiune a unghiilor de la maini sau picioare. Boala este vindecabila in urma unui
diagnostic exact si tratament serios sustinut

Tinea pedis si tinea manum

Tinea pedis este o infectie fungica a picioarelor, frecvent intalnita la sportive.
Tinea manus este adesea unilateral si asociata cu tinea pedis.
Factori predispozanti: anotimpul polios, transpiratia excesiva si incaltamintea
impermeabila.
Aspect clinice
Exista trei forme clinice principale de tinea pedis. Cea mai frecventa este
intertrigo interdigital.
Acest tip se manifesta prin maceratie si descuamatie in spatiile interdigitale
plantare. Ulceratia poate fi prezenta in cazurile severe de boala cu infectie
bacteriana si candidoza secundara.
Al doile tip se prezinta prin descuamatie cronica, tegumente uscate, cu inflamatie
redusa sau absenta pe suprafetele palmara si plantar. Aceasta se extinde adesea pe
partea medial si lateral a piciorului, dar nu si pe suprafata dorsal.
Cand se localizeaza la nivelul picioarelor in aceasta distributie, este adesea
prezenta drept distributie tip moccasin. Pot fi observate leziuni cu aspect policiclic
sau inelar.
Se poate asocial onicomicoza, majoritatea unghiilor prezentand onicoliza (
separarea unghiei de patul unghial) si depuneri subunghiale considerabile.
Adesea, daca este interesata o mana, vor fi interesate si ambele picioare. Este
neclar de ce cealalta mana este neafectata in aceasta forma de infectie fungica
localizata pe ,, doua picioare si o mana’’.
A treia forma clinica se prezinta ca o eruptie veziculara, pruriginoasa, acuta si
dureroasa, localizata palmar si plantar. Eritemul este o caracteristica importanta.
Unghiile degetelor picioarelor si spatialor interdigitale nu sunt de obicei interesate.
Diagnostic
- Se bazeaza pe examenul clinic si identificarea fungilor pe preparatul de hidroxid
de potasiu sau pe cultura de fungi.
Interesarea spatiilor interdigitale si unghiile distrofice de la picioare sustin
diagnosticul de infectie fungica. Localizarea intertrigo si unghiile distrofice pot fi
intalnite si in psoriazis.
Tratament : antifungice topice sau per os. Mainile si picioarele trebuie mentinute
cat mai mult timp uscate.
Dermatomicozele

Micozele : sunt fungi foarte raspanditi in natura si doar o mica parte dintre ei alcatuiesc flora
normal a organismului uman. Majoritatea sunt saprofiti.
Micozele apar mai frecvent la indivizii imunodeprimati.
Fungii se impart in 3 grupe: dermatofiti , mucegaiuri, levuri.
Infectiile produse = dermatofitii.
1. Dermatofitia piciorului = tinea pedis

- sunt caracterizate prin multiple descuamări pruriginoase între degete, în special la nivelului celui
de-al treilea şi al patrulea spaţiu interdigital; adesea descuamările se pot întide şi pe faţa plantara
a degetelor.
2. Dermatofiţii ale mâinii =tinea manum
–afecţiuni în care palma şi degetele sunt acoperite de scuame, pruritul este nesemnificativ;
atingerea poate fi bilaterală.
3. Onicomicozele – dermatofiţii unghiale
-sunt mai frecvente la nivelul degetelor de la picior, unghiile fiind îngroşate, casate şi decolorate.
4. Dermatofiţiile inghino-crurale -intertrigo inghino-crural
-se caracterizează prin multiple scuame localizate in părţii superioare ale coapsei şi în jurul
perineului; în general infecţia este bilaterală şi pruriginoasă.