Sunteți pe pagina 1din 3

Cum se spală ariciorii ?

Înfloresc în jur copacii,


Ceru-i luminos.
Aricioaica-n umbra florii Pentru pace, pentru pace
Îşi grijeşte ariciorii, Mulţumim frumos !
Îi tot spală de cu zori
Pe botic şi ochişori.
La şcoala iepuraşilor
Doar pe spate, doar pe spate
Să-i grijească nu mai poate. Iepuraşilor li-i dată
Ariciorii, aşadar, O problemă complicată.
Stau cu spatele murdar. Şi în bănci perechi – perechi,
Scriu pe frunze de curechi
Şi-s spălaţi abia când plouă, Tot cu morcovi subţirei:
La o lună sau chiar două. Un fel de creion la ei.
Bucuraţi-vă, măi pici, Unul de atât gândit,
Că nu sunteţi pui de-arici. Stă în bancă neclintit
Cu creionul dus la gură,
Cântecul puișorului de melc
Necăjit fără măsură,
S-a stins soarele cel bun, Şi tot cată în plafon
Eu mă culc, poveşti îmi spun. Şi tot roade din creion
Dar nici una nu-i frumoasă
Pisicul la şcoală
Greu e singurel în casă!
Ieşi la tablă, măi pisic,
Povesteşte despre spic:
Frumoasă-i limba noastră
Când se coace şi cum e,
Pe ramul verde tace Cine-1 strânge şi cu ce?
O pasăre măiastră, Miau-miau-miau!
Cu drag şi cu mirare
Pisicuţul s-a jucat,
Ascultă limba noastră
Mai nimic n-a învăţat,
De-ar spune şi cuvinte Tot ce ştie, măi băieţi,
Când cântă la fereastră, E că spicu-i cu mustăți!
Ea le-ar lua, ştiu bine, Miau-miau-miau!
Din limba sfântă-a noastră.
Am un plai ca din poveste
Mulţumim pentru pace
Am o casă printre ramuri
Mama pâine albă coace, Am un sat întreg de neamuri,
Noi zburdăm voios, Am un codru, o câmpie
Pentru pace, pentru pace Am un grai ce-mi place mie.
Mulţumim frumos.
Am un plai ca din poveste,
Tata fluiere ne face, Altul mai frumos nu este.
Noi cântăm duios. El mi-i drag până la stele
Pentru pace, pentru pace Şi pân dincolo de ele.
Mulţumim frumos.
Grăuraşul A ieşit un ghiocel,
Nimeni nu ştie de el,
Grăuraşul a mâncat Stă în pâclă tremurând:
Un grăunte îngheţat. „Singurel sunt pe pământ”.
Şi tot strigă ziua toată:
„Am mâncat o îngheţată”. Pâcla în amurg s-a dus,
Şi ies stelele de sus,
Tu iarbă, tot ai mamă? Bucurând pe ghiocel…
Tu, iarbă, tot ai mamă? „Las-că nu sunt singurel.”
De ai – de bună seamă: Băieţaşul din ochii mamei
Atunci când înverzeşti,
De ea îţi aminteşti. Băieţaşul din ochii mamei
Ai, în ochii mamei mele
Tu, floare, tot ai mamă? E un băieţaş pitic!
De ai – de bună seamă: Tare seamănă cu mine,
Atunci când înfloreşti, Numai că e foarte mic!
De ea îţi aminteşti.
Fără dânsul, ştiu eu bine,
Tu, steauă, tot ai mamă? N-aş putea trăi defel.
De ai – de bună seamă: Dacă nu-i o zi acasă,
Atunci când te iveşti, Îmi e tare dor de el.
De ea îţi aminteşti.
E târziu şi băieţaşul
Graiul meu La culcare e poftit.
Drag îmi este graiul Cu pleoapa ei şi geana
Ca un cer cu stele, Strâns măicuţa 1-a-nvelit.
Vorbe mângâioase: Nu mai e de-acum lumină-n
Neamuri ale mele. Casa lui cât o alună…
Graiul meu, graiul meu, Şi-o s-adorm şi eu acuşa…
Ca un cer cu stele, – Noapte bună! Noapte bună!
Graiul meu, graiul meu, Mingea
Neamuri ale mele!
Am o minge colorată,
Ia vezi tu ce sunet, Mingea sare ziua toată!
Ce mireasmă are! Ce cuminte minge am
Parcă-nfloare teiul, Ea nu sparge nici un geam.
Parcă trec izvoare!

Graiul meu, graiul meu, BUNĂ DIMINEAŢA


Ce mireasmă are! Peste codrul meu străbun
Graiul meu, graiul meu, Iese soarele cel bun,
Parcă trec izvoare! Iese rumen peste mare,
Peste munţi şi ochii mumei,
Ghiocelul, a treia variantă Ca o pâine mare-mare
Pentru toţi copiii lumii.
Mama A ochilor lumină,
Văzduhul gurii mele!
Foicică dulce poamă
Toată lumea are mamă, Măicuţo, tu: vecie,
Melcul, iedul, ursulică, Nemuritoare carte
Puiul cel de rândunică. De dor şi omenie
Şi cântec fără moarte!
Fuge noaptea şi dispare
La tot puiul bine-i pare Vânt hulpav pom cuprinde
Că din nou e dimineaţă Şi frunză o destramă.
Şi-şi vede mama la faţă. Mi-e dor de-a tale braţe,
Mi-e dor de tine, mamă.
Albinuţa
Tot cască leul iernii
– Albinuţă mititea, Cu vifore în coamă.
Semeni cu măicuţa mea, Mi-e dor de vorba-ţi caldă,
Semeni cu măicuţa mea! Mi-e dor de tine, mamă.
– Drept, copile, tot aşa,
Aleargă şi maica ta, O stea mi-atinge faţa
Aleargă şi maica ta! Ori poate-a ta năframă.
Sunt alb, bătrân aproape,
– Albinuţă, cum lucrezi? Mi-e dor de tine, mamă.
Colo-n stup nimic nu vezi,
Colo-n stup nimic nu vezi! Făptura mamei
– Fagurul şi cu mierea Uşoară, maică, uşoară,
Luminează casa mea!
C-ai putea să mergi călcând
Luminează casa mea! Pe seminţele ce zboară
Mi-e dor de tine, mamă Între ceruri şi pământ!

Sub stele trece apa În priviri c-un fel de teamă,


Cu lacrima de-o samă, Fericită totuşi eşti –
Mi-e dor de-a ta privire, Iarba ştie cum te cheamă,
Mi-e dor de tine, mamă. Steaua ştie ce gândeşti.

Măicuţa mea: grădină


Cu flori, cu nuci şi mere,