Sunteți pe pagina 1din 10

UNIVERSITATEA DE STIINTE AGRICOLE SI MEDICINA VETERINARA A BANATULUI

Anul IV Agricultura
LAVANDA

Familia: Labiatae, alături de rozmarin, mentă, oregano.


Denumire ştiinţifică: Lavendula angustifolia (Levănţică)
Denumire populara: Aspic, Levand, Levănţica de grădina, Levănţica de pădure, Livant,
Livănţica, Livan, Spichinel, Spichinat
Origine: Bazinul Mediteranian, Insula Canarilor, Africa de Nord, Asia de sud-est

Lavandula vine de la latinescul lavare= a spala care se referă la utilizarea levănţicăi în


uleiurile de baie. Cele mai multe limbi europene şi non-europene denumesc levănţica după sursa
latină: ,,Lavendel” în germană, ,,lavanda” în spaniolă, ,,lavandina” în letonă, ,,levanţică” în
română, ,,lavendin” în slovenă, ,,levandula” în slovacă, ,,laventeli” în finlandeză, ,,lavandula” în
bulgară, ,,levanta” în greacă, ,,lavanta cicegi” în turcă şi
,,lavender” în ebraică.
Lavanda este o planta de origine mediteraneana.
Raspandirea acestei plante in intreaga Europa s-a facut cu
sute de ani in urma, cand a patruns, prin Marea Britanie,
pana in zonele indepartate ale Rusiei orientale. La noi se
cultiva, dar ierneaza liber.
Lavanda a fost utilizată iniţial de către fenicieni,
egipteni şi arabi ca parfum şi pentru mumificări, apoi a fost
folosită de către romani pentru aromatizarea apei de baie,
care au dus-o în Anglia pe măsură ce s-au extins spre nord
pentru a cuceri. A fost una din plantele aduse de către
colonişti în America odată cu alte specii de plante pentru a
se simţi în această nouă lume ca acasă.
Este folosită în buchetele de nuntă se consideră că aduce noroc mirilor. Francezii o folosesc
nu numai în parfumerie şi în medicină (uleiul volatil), dar şi în scopuri culinare. Fiind un
membru al familiei plantelor mentolate, florile uscate pot fi folosite sub formă de potpourri
pentru a masca mirosurile neplăcute.
In tradiţia populară: uleiul este întrebuinţat în industria parfumurilor şi săpunurilor de toaletă.
Tulpinile florifere se puneau între haine contra moliilor şi a le conferi un miros frumos. Se mai
întrebuinţa ca stimulent, antispasmodic, tonic şi la combaterea bolilor aparatului respirator.
Plămădeala cu un pumn de flori într-un litru de rachiu de drojdie tare, ţinută două săptămâni şi
apoi strecurată, se punea în comprese, ca să aline durerile din căzături şi vânătăile, să vindece
rănile şi arsurile, precum şi contra căderii părului.
Câteva picături de ulei de levănţica se puneau în vasele în care se adăpau animalele, pentru
pofta de mâncare.
I. Descriere:
Este un subarbust, cu radacina lignificata, groasa pana la 2-3 cm. Profunzimea si bogatia
sistemului radicular confera lavandei rezistenta la seceta.
Tulpina esta ramificata puternic de la baza, formeaza o tufa aproape globuloasa,
semisferica, inalta de 30-70 cm sau mai inalta. Tulpina batrana este bruna, cu scoarta exfoliate,
iar tulpinile tinere sunt patrunghiulare, pubescente.
Ramificatiile care poarta inflorescentele sunt lungi
de 25-35 cm si prezinta frunze numai in partea
inferioara.
Frunzele sunt opuse, linear-lanceolate,
acute, cele inferioare cenusii, de 1-2 cm lungime si
1,5-2 mm latime, pe ambele fete paroase, cele
superioare cenusii-verzi, de 2-3,5 cm lungime si 3-6
mm latime, mai putin paroase.
Florile au bractee ovate, brune,
membranoase, caliciul cilindric, paros si glandulos,
cu peri glandulari unicelulari sau 8-12 celulari, au
4-6 mm lungime si diametrul de 3-4 mm; de culoare
violet cenusiu cu 10-15 nervuri paralele, cu 5 dinti
mici dintre care doi mai dezvoltati. Corola bilabiata,
de 5-8 mm lungime, de culoare albastra-violeta,
pubescenta si glanduloasa, cu tubul aproape drept.
Labiul superior este bilobat, cel inferior trilobat cu
lobii obtuzi. Nuanta florilor difera de la albastru-
violaceu pana la albastru-deschis. Mirosul este
placut, aromat, iar gustul usor amarui. Florile proaspete contin 0,5-1% ulei volatil iar cele uscate
1-3%. Infloreste in luna iulie.
Fructele sunt 4 nucule, situate la baza calciului persistent, alungit ovate, de 2 mm
lungime si de 1 mm grosime, cu suprafata bruna sau cenusie, neteda si lucioase.
Levantica este folosita in medicina si in industria parfumurilor. Are actiune calmante
asupra sistemului nervos central, antiseptica, coleretica, colagoga, cicatrizanta, diuretica,
carminativa. Se foloseste in tratarea migrenelor,cefaleelor, a afectiunilor cardiace cu substrat
nervos, prin reglarea starii de excitatie a unor receptor interni, in tulburari digestive, balonari
abdominale.
Florile de levantica uscata, amestecate cu sulfina, alunga moliile si parfumeaza placut
hainele si rufaria.
Pericole: O udare excesiva poate duce la putrezirea radacinilor.

II. Cultivare:
Se poate cultiva atat in gradina cat si in ghivece. Se inmulteste prin producere de rasad
din seminte, prin butasi sau prin despartirea tufelor batrane. Butasi se taie la sfarsitul lui august
sau inceputul lui septembrie din ramurile care nu au avut flori si se aseaza intr-un compost din
nisip si turda. Vasul in care se afla acesta se acopera cu o folie de plastic transparent la o
temperatura de circa
Are nevoie de udari regulate , sa fie asezata in bataia razelor de soare, dar pazita de vant.
In perioada anterioara infloririi se adauga un ingrasamant in apa de udat. Mutarea plantei se face
toamna intr-un compost fertilizat si alcalinizat. Iarna se reduce umiditatea.
III. Reproducere:
Se inmulteste prin butasi la sfarsitul lui august sau inceputul lui septembrie. Acestia se
taie din ramurile care nu au avut flori si se aseaza intr-un compost din nisip si turda. Vasul in care
se afla acesta se acopera cu o folie de plastic transparent la o temperatura de circa 16 °C. Unele
specii se inmultesc si prin seminte, primavara.

IV. Specii si soiuri:


Lavandula angustifolia (levantica clasica), Lavandula latifolia, Lavandula stoechas (are
un miros mai camforat si petale mai inchise la culoare), Lavandula pedunculata.
Originară din ţinuturile mediteraneene, Africa de Nord, Asia de Sud-Vest şi insulele
Canare, lavanda creştea spontan pe terenuri aride, calcaroase, pietroase şi puternic însorite,
urcând până la altitudini de 700-800 metri, uneori până la 1.800 metri pe coastele sudice ale
Alpilor inferiori.
Din vechi informaţii rezultă că primele culturi de lavan dă au fost realizate în Arabia, de
unde au fost aduse plante în Europa de
către negustorii greci, cu 6.000 ani î. H.
Denumirea ştiinţifică de
Lavandula a derivat de la cuvântul latin
„lavo-lavare“ - a spăla, a curăţa, florile
fiind utilizate de către romani la
parfumarea băilor şi la vindecarea
rănilor căpătate în timpul războaielor.
Majoritatea limbilor europene şi non-
europene denumesc această plantă după
sursa latină: lavandă, lavandină,
lavandula, levanta, laventeli, levănţică,
Lavendel etc.
În Europa medievală culturile s-au
extins în câmp, sere şi apartamente, mai
mult în sudul Franţei, Spania şi Italia, unde a fost creată o formă hibridă, numită Lavandula
intermedia, obţinută prin încrucişarea dintre Lavandula angustifolia şi Lavandula latifolia.
Pe la începutul anilor 1600 a fost introdusă în Anglia, unde a devenit foarte populară, mai
ales în timpul domniei reginei Elisabeta I şi a Casei Stuart, fiind floarea preferată a reginei
Maria-Henrietta, soţia regelui Charles I. Din Anglia a fost răspândită pe toate continentele, mai
întâi în America de Nord şi apoi în Brazilia, Angentina, China, Japonia, India şi Bulgaria.
Producţia mondială de ulei eteric a ajuns la 300-500 de tone anual din care 85-90% se produce în
Franţa.
În România, primele tufe de lavandă au fost aduse în jurul Capitalei de către grădinarii
bulgari, după care s-au extins în culturile din sudul şi vestul ţării, astfel că, în anul 1990, existau
peste 3.000 de hectare cultivate. În ultimii 15 ani, defrişările necugetate au redus drastic
suprafeţele cultivate cu lavandă, rămânând aprox. 420 de hectare, majoritatea în judeţele din
sudul ţării.
Fiind o plantă perenă, poate supravieţui pe acelaşi teren timp de peste 15-20 de ani, având
o bună rezistenţă la temperaturi scăzute şi la secetă şi puţin pretenţioasă la tipul de sol. Iarna
suportă bine gerurile dacă este acoperită cu zăpadă sau cu strat de paie, frunze uscate sau pământ
nisipos, care îi asigură rezistenţa la temperaturi de -300C. Primăvara porneşte mai greu în
vegetaţie, abia după ce s-a atins temperatura de 10-140C. Vegetează bine în zone aride, bine
însorite, pe terenuri de coastă şi pe soluri bogate în calciu. Nu suportă excesul de umiditate sau
terenurile inundate.
Înmulţirea se face prin butaşi în luna septembrie, folosind un compost din turbă şi nisip.
Recoltarea florilor se face manual, la începutul înfloririi şi la înflorirea intensă (lunile iunie-
august), între orele 9-14 când există conţinut maxim de substanţe active.
După transportul imediat în coşuri căptuşite, se foloseşte fie la extragerea uleiului eteric
prin distilare, fie se usucă într-o încăpere umbrită şi bine aerisită, în strat subţire. Artificial, se
usucă la temperaturi sub 400C. Producţia de inflorescenţe proaspete este de 3.000 - 4.000 kg la
hectar.
Uleiul eteric are un miros specific deosebit de plăcut, fiind constituit dintr-un amestec de
peste 40 de componente care nu au putut fi reproduse pe cale chimică. Culturile de lavandă la
altitudini mai mari produc o cantitate mai redusă de ulei, dar cu o calitate superioară, datorată
conţinutului ridicat în acetat de linalil.

V. Utilizarii:
1. Utilizări culinare
Pentru a usca florile, ele trebuiesc culese exact înainte să se deschidă. Frunzele pot fi
recoltate oricând. Levănţica este folosită la parfumarea oţeturilor şi uleiurilor şi la prepararea
amestecurilor de ierburi aromate. Frunzele aromate şi amărui sunt folosite şi la asezonarea
diferitelor mâncăruri europene.

2. Utilizări în terapeutica medicală


În terapeutica medicală, lavanda are multe utilizări, atât uleiul volatil cât şi florile uscate,
prelucrate sub formă de infuzii, tincturi, uleiuri, inhalaţii, băi generale şi de picioare etc. Acestea
sunt indicate în diferite afecţiuni maladive în funcţie de proprietăţile vindicative specifice:
sedative, antispastice, tonic-nervoase, întăritoare ale nervilor, uşor hipnotice, antiseptice,
antibacteriene, hipotensive, carminative, coleretice, diuretice, sudorifice, antifebrile, afrodisiace,
antiinflamatoare, analgezice, cicatrizante, dezinfectante, vermifuge şi puternic aromatizante.
Deşi planta a fost folosită din vremuri imemoriale, au fost descoperite proprietăţile
terapeutice ale uleiului eteric de către chimistul francez Rene-Maurice Gattefosse, care s-a
vindecat de o arsură gravă la mână, rana rămânând fără cicatrice.
Tratamente fitoterapeutice pentru afecţiunile sistemului nervos. Cele mai frecvente
utilizări ale lavandei sunt orientate spre tratamente în stări de iritabilitate nervoasă, spasme,
epilepsie, migrene, vertij, ameţeli, surmenaj, neurastenie, isterie, dureri de cap, stres psihic,
depresie psihică, anxietate şi stări de melancolie. Tratamentul cu lavandă este considerat cel mai
eficient remediu în combaterea insomniei cronicizate şi a paraliziei limbii.
Se foloseşte sub formă de tinctură preparată din 100 g flori în 500 ml alcool 600 şi
macerată timp de 1-2 săptămâni, cu rol în tratarea stărilor de tristeţe, angoase şi insomnii;
tinctura se diluează (1 linguriţă la 100 ml apă fiartă şi răcită) şi se iau 4-6 linguri pe zi sau se
aplică sub formă de comprese la tâmple contra migrenelor, mai ales la persoane cu tonus scăzut,
sensibile, deprimate sau stresate.
În tratamentul agitaţiei nervoase şi în stările de insomnie se recomandă o infuzie (1-2
linguriţe flori uscate la 250 ml apă clocotită; se infuzează 5-10 minute) din care se beau zilnic 2-
3 ceaiuri îndulcite cu miere.
În cazul tulburărilor cronice de somn este binevenită o baie înainte de culcare în care se
toarnă o infuzie concentrată de lavandă (2 linguriţe la 250 ml apă) sau câteva picături de ulei
eteric, asigurând un somn plăcut şi revigorant. Tot în insomnie cronică este indicată introducerea
unui săculeţ din pânză plin cu flori de lavandă sub pernă la culcare asigurând un somn liniştit şi
odihnitor.
În amestec cu flori de sunătoare se realizează un bun somnifer, care asigură un somn lin
şi cu vise frumoase, iar în amestec cu talpa-gâştei crează un sentiment durabil de confort afectiv,
contribuind la instalarea unor trăiri binefăcătoare de tandreţe, altruism şi optimism ponderat. Un
amestec mai complex (lavandă, tei, sulfină şi captalan) este recomandat persoanelor cu nervi
slabi, aflaţi în convalescenţă, la cei cu insomnii
chinuitoare şi cu stare de proastă dispoziţie după trezire.
În fiecare zi se beau câte 2 căni de ceai cald, preparat sub
formă de infuzie, într-o cură de 3-4 săptămâni.
În urma unei tensiuni emoţionale este posibil să
apară o încordare musculară, însoţită de durerea şi
rigiditatea gâtului şi a umerilor. Se recomandă o baie
caldă, în care se adaugă infuzie concentrată de lavandă cu
efecte relaxante.
3. Utilizarii în afecţiunile căilor respiratorii
Lavanda are rol stimulator, tonic şi antispasmodic
în combaterea bolilor pulmonare şi a căilor respiratorii,
inferioare şi superioare: astm bronşic, pneumonie,
congestie pulmonară, gripă, tuse (seacă, spastică şi
convulsivă), guturai, laringită, stări febrile eruptive,
hidropizie incipientă şi antiseptic asupra secreţiilor
pulmonare.
Se foloseşte infuzia de lavandă (1-2 flori uscate la 250 ml apă clocotită) din care se
consumă câte 3-4 ceşti pe zi, îndulcite cu miere de albine.
Tinctura de lavandă aplicată sub formă de comprese, cu masaj uşor pe piept, precum şi
inhalaţii cu aburi de infuzie dau rezultate bune în bolile acute ale plămânilor, cum ar fi
pneumonia, pleurezia, congestia pulmonară, angina şi gripa.
Florile uscate şi mărunţite de lavandă intră în compoziţia ţigărilor antiastmatice.
Comprese cu ulei de lavandă pentru reglarea funcţiei ficatului. În decursul multor generaţii,
lavanda a dovedit eficienţă remarcabilă în tratarea unor boli digestive pe fond nervos, cu
afecţiuni de ficat, icter, hepatită cronică, dischinezie biliară (hipotonă şi atonă), stimularea
secreţiei bilei datorită conţinutului în taninuri, indigestii şi indispoziţii stomacale, colici
abdominale, greţuri, diaree, balonări şi lipsa poftei de mâncare.
Se foloseşte infuzia (2-3 căni pe zi), maceratul din vin roşu (20-30 g flori la 1 litru vin din
care se beau câte 2 păhărele) şi uleiul de lavandă (2-3 picături la copii şi 5-10 picături la adulţi,
luate pe zahăr de 2-3 ori pe zi, într-o cură de 5-6 zile pe lună).
Compresele şi masajele cu ulei de lavandă, diluat cu alcool, se pun pe zona ficatului
pentru a regla funcţionarea normală a acestuia şi a vezicii biliare.
Uleiul volatil are calitatea de a normaliza funcţiile cardiace, moderând excitabilitatea
unor receptori interni. Datorită acţiunii sedative, reduce hipertensiunea arterială, reglează
palpitaţiile şi îndepărtează reacţiile cardiace pe substrat nervos (nevroze cardiace).
Infuzia concentrată (10%) are efecte diuretice şi antiseptice şi intervine în colică renală,
infecţii renale, uremie, cistite şi leucoree. Uleiul eteric (3 picături în 10 ml ulei vegetal) se
foloseşte la masarea abdomenului inferior şi în zona lombară (de 2 ori pe zi) pentru tratarea
durerilor menstruale.
4. Utilizări externe:
- spălături locale, badijonări sau comprese îmbibate cu infuzie concentrată (1 lingură flori la 200
ml apă clocotită) au efecte în vindecarea unor răni, plăgi, ulceraţii, infecţii, acnee, cuperoză şi la
spălarea veziculelor produse de varicelă care dau senzaţia de mâncărime, greu de suportat;
- tamponări cu vată, dimineaţa şi seara, cu tinctură de lavandă în glicerină, recomandată pentru
tratarea tenurilor uscate şi sensibile;
- masaj cu ulei de lavandă (25 picături introduse în 50 ml ulei de floarea -soarelui), are rolul de a
vindeca rănile sângerânde, ulcere tonice, eczeme uscate, lovituri cu vânătăi, contuzii după
căzături, înţepături de insecte (ţânţari, albine, viespi, păduchi, pureci) şi a muşcăturilor de şerpi şi
animale sălbatice, regenerarea pielii, alinarea durerilor şi prurit tegumentar. Contra înţepăturilor
de insecte (ţânţari, albine, viespi, păduchi, pureci) şi a muşcăturilor de şerpi şi animale sălbatice,
are efecte antiinflamatoare şi cicatrizante. Masajul pe
abdomen are efecte bune în colici stomacali, indigestii,
vome, balonări şi diaree;
- comprese cu tinctură de lavandă (100 g flori macerate în
500 ml alcool 40%), au acţiune favorabilă în contuzii,
luxaţii, umflături, vânătăi, lovituri la tendoane, reumatism,
gută şi nevralgii;
- frecţii cu oţet aromatic obţinut din flori de lavandă, petale
de trandafir, mentă, salvie, cimbrişor şi ienupăr care se
macerează timp de 7 zile într-un litru de oţet din vin pentru
a trata răceala, gripa şi stările febrile;
- băi generale aromatizate, preparate cu o infuzie din 50 g
flori la 1 litru apă clocotită; după infuzare 10 minute se
toarnă în apa din cada de baie având acţiuni calmante,
reconfortante şi revigorante în nevroze astenice sau după
oboseală fizică şi intelectuală, dureri musculare şi articulare şi stări gripale. De asemenea,
acţionează în combaterea debilităţii la copii şi în fortificarea corpului la persoane slăbite după
operaţii chirurgicale sau după boli grave.
Băile cu levănţică, bune pentru cicatrizarea rănilor. Datorită efectelor calmante,
antiseptice şi cicatrizante, băile au acţiuni deosebite în vindecarea rănilor, arsuri uşoare, cistite,
leucoree şi alte infecţii genitale. În locul infuziei din flori se poate folosi o emulsie concentrată
cu ulei volatil de lavandă.
Băile de picioare cu tinctură de lavandă se fac pe durata de 30 minute, pentru stările de
stres, insomnii şi nevroze.
- Irigaţii vaginale în caz de leucoree cu infuzie concentrată (30 g flori la 1 litru apă clocotită şi
infuzare 20 minute);
- Loţionări după ras cu tinctură concentrată (lavandă ambrată);
- Apă de toaletă preparată din 100 flori uscate la 1 litru alcool 60%; dacă se adaugă o lingură de
oţet alb poate fi folosită contra acneei;
- Clătirea părului după spălatul capului folosind un extract din 100 g flori uscate în 500 ml alcool
30%; după o macerare timp de 2 săptămâni se foloseşte la persoane cu alopecie, oprind căderea
părului;
- Florile proaspete sau uscate puse sub pălărie combat migrenele şi insolaţiile.
- Sucul din frunze proaspete aplicat pe înţepăturile de insecte sau pe muşcăturile de viperă;
5. Aplicaţiile lavandei în alte domenii
În industria parfumurilor este utilizat uleiul eteric de lavandă pentru a obţine compoziţii
de tip fougere, cologne şi lavandă englezească. De asemenea, intră în formulele unor produse
cosmetice cum ar fi apa de colonie (cu concentraţii de 2 - 5 - 10%), unguente, loţiuni şi
deodorante. Pentru odorizare intră în compoziţia săpunurilor de toaletă, a detergenţilor şi în unele
preparate medicamentoase care necesită mascarea mirosurilor neplăcute.
În alimentaţie, uleiul este folosit la aromatizarea unor băuturi alcoolice (lichioruri) şi
nealcoolice, a unor dulciuri, gemuri, jeleuri şi îngheţate, a oţeturilor şi uleiurilor vegetale, cu
condiţia să nu se depăşescă doza maximă de 0,002%.
În zona Provence, din sudul Franţei, este renumit un amestec de condimente în care
lavanda intră alături de tarhon, cimbru, măghiran, rozmarin şi fenicul, fiind utilizat la prepararea
unor mâncăruri din peşte (ton, somon), carne de porc, miel, vită şi pui sau legume (vinete,
tomate, dovleac).
Efectul insecticid al florilor proaspete sau uscate de lavandă, mai ales după amestecare
cu flori de sulfină în săculeţe de tifon, este valorificat la combaterea moliilor din dulapuri şi la
parfumarea plăcută a hainelor şi a lenjeriei.
Ungerea cu ulei de lavandă a lemnului de la paturile din locuinţe permite uciderea
ploşniţelor, a puricilor şi a altor insecte dăunătoare.
Aromatizarea şi dezinfectarea încăperilor se face cu ajutorul unor candele aromatizante în
care se încălzeşte uleiul eteric sau prin arderea florilor uscate pe jăratic, plită sau reşou.
Stimulează pofta de mâncare a animalelor.
În medicina veterinară, uleiul se foloseşte în frecţiile articulaţiilor dureroase ale
animalelor şi în stimularea poftei de mâncare, punând câteva picături de ulei în apa de adăpare.
Fixarea terenurilor în pantă, cu pericol de alunecare, se poate realiza cu unele culturi de
lavandă, plantate paralel pe curbele de nivel, întrucât sistemul radicular este foarte profund şi
menţine un volum imens de pământ.
Îndepărtarea rozătoarelor (şoareci şi şobolani) din jurul gospodăriilor ţărăneşti, a
grajdurilor şi a complexelor zootehnice este posibilă prin plantarea a 3-4 rânduri dense de
lavandă.
În grădinile gospodăreşti de la sate şi oraşe precum şi în parcuri, o alee de lavandă aduce
un crâmpei de rai, cu parfum delicat şi aspect decorativ atrăgător şi relaxant, amintind de o filă
de basm.
Pentru toate aceste calităţi se recomandă plantarea tufelor de lavandă în grupuri compacte
sau în platbande, amplasate în lungul aleilor pentru a realiza decoruri frumoase în tot cursul
anului, chiar când plantele nu sunt în floare. Acest decor cu lavandă se pretează la numeroase
combinaţii având în preajmă trandafiri cu flori galbene sau portocalii sau alte plante cu flori albe
sau roze.
În balcoane, tufele de lavandă crescute ghivece asigură o decorare permanentă atât prin
flori, cât şi prin frunzişul argintiu.

VI. Descrierea condimentului


Levănţica are un miros parfumat, foarte puternic. Frunzele au gust amărui, mai puternic decât al
florilor.
VII. Modele de gradini care include Lavanda
Combinatii reusite. Lavanda merge bine cu trandafirii si cu plantele vivace, dar si cu
gramineele. Dupa inspiratia dvs, puteti creea tonuri proprii, clasice sau moderme, ambiante dulci
sau tonice.
GRADINA SIC. Lavanda merge foarte bine in straturi sau plantata la umbra trandafirilor.
GRADINA MODERNA. Amestecati lavanda cu gramineele. Frunzele contrasteaza cu
sobrietatea eleganta a tufelor sferice.
GRADINA TONICA. Din cauza culorii sale, lavanda se potriveste cu flori galbene.
Varietatile violete merg de minune cu florile portocalii, cum ar fi trandafirul de India sau varietati
ale heleniumului.
GRADINA TANDRA. Asociati alb si roz cu lavanda albastra, optand pentru trandafiri de
tip vechi, cu flori sub forma de buchet. Un ansamblu frumos este obtinut prin amestecul cu
Phormium, ale carui flori panacee galben sau roz vor parea mai stralucitoare in compania
tonurilor de gri ale lavandei.
O planta mai putin exigenta.
PE BALCON. O tufa de lavanda intr-o glastra cu un aer provincial sau florentin face
minuni! Exista astazi numeroase varietati si dau rezultate excelente in jardiniera. Alegeti un vas
de 30 de cm, al carui volum sa fie de 1,5 -2 ori mai mare decat radacina. Un sol din materii
fibroase si o treime de nisip de rau place celor mai multor specii. Pentru Lavandula stoechas
adaugati o treime de sol negru. In toate cazurile, nu le puneti in vase care nu au scurgera buna!
DECOR de 4 anotimpuri! Primele lavande infloresc din mai - daca stiti decalajul infloririi
diferitelor specii, puteti beneficia de un covor de flori pana la sfarsitul verii. Lavanda va inflori o
luna intreaga si va avea un efect decorativ pentru un timp lung. Frunzele sale argintii pastreaza
un aspect frumos pana la inflorirea urmatoare. Chiar in plina iarna, forma lavandei si culoarea sa
atrag privirile.
Lavandei ii place intr-un teren lejer si uscat, fertil, mai ales calcaros. Pamantul sarac, sec,
chiar arid ii placea la fel. Plantati lavanda primavara, cand nu mai este ger. Lasati loc liber intre
plante cam 40-50 cm. Plantele asezate in continuare trebuie rarite, scotand radacinile (cele prea
lungi din vase risca sa o sufoce). Daca o plantati toamna, e nevoie de un climat bland. Puneti
deasupra terenului sol organic (2 pumni la un sir). In cazul unui sol mai greu, aruncati niste nisip.
Intretineti inaltimea florii!
Cresterea nu este foarte rapida, ca sa aveti o tufa generoasa, asteptati 3 ani. Pentru un sol
cu o calitate normala este inutil sa fertilizezi lavanda. Udati doar daca solul este cu adevarat
uscat.
Bibliografie

1. Ion Munteanu - Trusa cu plante medicinal Editura. Ceres, Bucuresti 2005

2. Buchgraber - Cultura plantelor valoroase rare, Editura M.A.S.T. – 2009

3. http://naturalbeauty.ecosapiens.ro/2009/09/08/saculet-cu-lavanda