Universitatea Politehnica Timişoara

Facultatea de Construcţii
Departamentul de Căi de Comunicație Terestre, Fundații și Cadastru

REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA
FUNDAȚIILOR

- CURS 1 -

INTRODUCERE

Prof.dr.ing Adrian CIUTINA

 REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR
CAPITOLUL I – INTRODUCERE
§ 1.1 Introducere
 În alcătuirea construcțiilor se pot distinge
două părți structurale:
 Partea supraterană, compusă din nivelele
supraterane și acoperiș, denumită
suprastructură
 Partea situată sub nivelul terenului, compusă
din subsol, fundații, canale tehnico-sanitare,
denumită infrastructură
 Fundațiile reprezintă partea inferioară a
construcțiilor și au scopul de a transmite
încărcările la terenul de fundare.
Obs: Între construcție și solul de fundare există o interacțiune continuă. Această interacțiune
trebuie luată în calcul de către ingineri.
O fundație trebuie concepută, proiectată și construită astfel încât să asigure stabilitatea globală
a structurii precum și condițiile de serviciu.
Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR
 § 1.1 Introducere

 Terenul de fundare reprezintă zona de

suprafață a terenului afectată de încărcările
transmise de clădire.

 Proiectarea terenului de fundare include

limitarea forțelor transmise terenului pentru
asigurarea stabilității, rezistenței și condițiilor de
serviciu ale clădirii.

Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR

 § 1.2 Clasificarea fundațiilor

 În funcție de adâncimea de fundare, fundațiile pot fi:

Fundații de
suprafață

Fundații de
adâncime

Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR

 § 1.2 Clasificarea fundațiilor

 În funcție de modul de predare a încărcărilor, fundațiile pot fi:

 Fundații rigide, lucrând numai la

compresiune. Pot fi realizate din
beton simplu sau din zidărie.

 Fundații elastice, care lucrează la

încovoiere și compresiune. Sunt
realizate din beton armat.

Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR

 § 1.2 Clasificarea fundațiilor

 Iîn funcție de modul de transmitere al încărcărilor, fundațiile pot fi:

 Fundații directe, pentru care transmiterea încărcărilor este asigurată de
contactul direct între baza fundației și teren: fundații izolate, continue,
rețele de fundații, radiere, fundații cheson.
 Fundații indirecte la care transmiterea încărcărilor se face prin vârful
fundației și prin suprafața laterală (piloți, coloane, barete)
 Alte clasificări ale fundațiilor:
 În funcție de natura solicitării predominante: compresiune, smulgere,
încovoiere;
 După natura materialelor din care sunt realizate: pământ stabilizat,
beton simplu sau armat, fundații metalice;
 După modul de calcul: de greutate, încastrate;
 După aspectul constructiv: fundații monobloc, fracționate, cu traverse,
speciale;
 După modul de execuție: direct în amplasament, prefabricate
Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR
 CAPITOLUL II – BAZELE PROIECTĂRII
§ 2.1 Bazele proiectării - Introducere

 The design of the foundations and foundation soils is done in

accordance with the EN 1997 – Proiectarea Geotehnică.
 Cazurile de proiectare sunt definite în EN 1990 – Bazele proiectării.
 Acțiunile specifice sunt date în EN 1991 – Acțiuni în construcții.

 Structura și terenul de fundare sunt în interacțiune continuă.

În conformitate cu EN 1997 – Orice interacțiune dintre structură și
terenul de fundare trebuie luată în calcul pentru determinarea
încărcărilor de proiectare

Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR

 § 2.1 Bazele proiectării - Introducere

 În proiectarea geotehnică se consideră următoarele tipuri de acțiuni:

 greutățile pământurilor, rocilor si apei;  ridicarea si contracția produse de
 eforturile din teren; vegetație, climă sau variații de
 presiunea pământului si presiunile apei umiditate;
subterane;  mișcări datorate curgerii sau alunecării
 presiunea apei libere, inclusiv presiunile sau tasării masivelor de pământ;
valurilor;  mișcări datorate degradării, dispersiei,
 presiunea apei din pori; auto-compactării si dizolvării;
 forțe hidrodinamice;  mișcări datorate accelerațiilor produse
 încărcări permanente si încărcări transmise de de cutremure, explozii, vibrații si
construcții; încărcări dinamice;
 suprasarcini;  efectele produse de temperatură,
inclusiv acțiunea înghețului;
 forțe de amarare;
 încărcarea din gheață;
 descărcarea sau excavarea terenului;
 eforturi de precomprimare în ancoraje
 încărcările din trafic;
sau șpraițuri;
 mișcări cauzate de exploatări miniere sau de
 frecarea negativă;
alte activități legate de cavități subterane sau
de săparea tunelurilor;
Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR
 § 2.2 Proiectarea pe baza stărilor limită

 Proiectarea pe baza stărilor limită. Stări limită: Stările care odată

depășite nu mai asigură satisfacerea criteriilor de proiectare. Acestea
reprezintă idealizarea unor evenimente sau fenomene nedorite. EN
1990 prevede în proiectare următoarele stări limită:
 Stări limită ultime (ULS)
 Stări limită de serviciu (SLS)
 Stările limită ultime: stările asociate
cu cedarea structurală sau cu alte
forme similare de cedare
 Stări limită de serviciu: stări care
corespund unor condiții sub care
cerințele de serviciu (săgeți, vibrații,
tasări) pentru o structură sau element
structural nu mai sunt îndeplinite.

Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR

 § 2.2 Proiectarea pe baza stărilor limită

 Stări Limită Ultime în Proiectarea Geotehnică:

 EQU: pierderea echilibrului structurii sau terenului considerat ca un corp rigid, în
care rezistențele materialelor structurii si ale terenului nu aduc o contribuție importantă
la asigurarea rezistenței
 STR: cedarea internă sau deformația excesivă a structurii sau elementelor de
structură, cum sunt de exemplu tălpile de fundații, piloții sau pereții de subsol, în care
rezistența materialelor contribuie semnificativ la asigurarea rezistenței
 GEO: cedarea sau deformația excesivă a terenului, în care rezistența pământurilor
sau a rocilor contribuie în mod semnificativ la asigurarea rezistenței
 UPL: pierderea echilibrului structurii sau a terenului provocată de subpresiunea apei
(presiunea arhimedică) sau de alte acțiuni verticale.
 HYD: cedarea hidraulică a terenului, eroziunea internă si eroziunea regresivă, sub
efectul gradienților hidraulici.

Adrian Ciutina, REMEDIEREA

Adrian Ciutina,
ȘI CONSOLIDAREA
Foundations FUNDAȚIILOR
 § 2.2 Proiectarea pe baza stărilor limită

 La considerarea unei stări limită ultime de cedare sau deformație excesivă a

unei secțiuni sau element de fundare (STR și/sau GEO), se va face următoarea
verificare
Ed≤ Rd
unde:
 Ed este valoarea de calcul a efectului acțiunilor (eforturi interne, momente,
etc.);
 Rd este valoarea de calcul a rezistenței

Adrian Ciutina, REMEDIEREA

Adrian Ciutina,
ȘI CONSOLIDAREA
Foundations FUNDAȚIILOR
 § 2.2 Proiectarea pe baza stărilor limită

 Starea limită de serviciu în proiectarea geotehnică :

 Pentru încărcările specifice SLS se va realiza verificarea :
Ed ≤ Cd
unde:
 Cd este valoarea limită de proiectare a criteriului relevant de serviciu.
 Ed este valoarea de calcul a efectelor acțiunilor specifice criteriului de
serviciu, determinat pe baza combinațiilor relevante

 În general, condițiile de serviciu pentru calculul geotehnic se rezumă la

verificarea condițiilor de tasare - asociate cu deformabilitatea terenurilor sub
acțiunile fundațiilor.

Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR

 CAPITOLUL III – CALCULUL TERENULUI DE FUNDARE
§ 3.1 Fazele deformării și cedării terenului de fundare

 Capacitatea portantă a fundației și a terenului de fundare reprezintă

încărcarea maximă ce poate fi transmisă fundației pentru evitarea:
▪ cedării și tasării excesive a terenului de fundare
▪ pierderii stabilității fundației și a terenului de fundare.
 Încărcările transmise terenului de fundare prin intermediul fundațiilor
generează o stare de tensiune care se suprapune peste cea existentă
din greutatea proprie, provocând deformarea acestuia.

 Considerând fundația generică BxL (figura din

dreapta) încărcată cu forța axială N, atunci
presiunea pe terenul de fundare la nivelul tălpii,
numită presiune de contact sau presiune
efectivă pe teren este dată de:

Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR

 § 3.1 Fazele deformării și cedării terenului de fundare

 Sub acțiunea forței N, terenul de fundare se va

deforma cu tasarea (s).
 Sporind treptat valoarea încărcării N aplicată asupra
fundației se va putea trasa diagrama de variație a tasării
s în funcție de presiunea efectivă pe teren pef .

Pe curba obținută se pot distinge trei

sectoare diferite corespunzătoare
unor faze caracteristice ale procesului
de deformare a terenului de fundare
sub acțiunea încărcării date de
fundație.
Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR
 § 3.1 Fazele deformării și cedării terenului de fundare

 faza liniară: corespunde segmentului 0-1. Relația

de dependență dintre deformație (tasare) și presiune
este liniară (cvasi-liniară)
 Pe această porțiune diagrama poate fi asimilată
cu o dreaptă.
 Considerând două volume elementare de pământ
situate pe verticalele care delimitează talpa fundației,
acestea își reduc înălțimea prin micșorarea
porozității sub presiunea transmisă de fundație.
 Tasările măsurate pentru pef<p1 se datorează
preponderent îndesării pământului → faza de
îndesare.
 Comportarea terenului de fundare în această fază
de deformare este dependentă de caracteristicile de
deformabilitate ale acestuia.
Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR
 § 3.1 Fazele deformării și cedării terenului de fundare

 Prin creșterea presiunii de încărcare (segmentul

1-2), relația dintre deformație și presiune este
neliniară. În acest stadiu de încărcare, deformația
terenului de fundare se produce în parte prin
îndesare și în parte prin alunecare: alături de
variații de volum apar și variații de formă importante.
 Prin creșterea presiunii efective la valoarea p2 ,
sporește și valoarea tensiunilor tangențiale. Se
ajunge astfel la depășirea rezistenței la forfecare:
▪la început în puncte izolate
▪ulterior pe zone ale terenului de fundare (zone plastice)
 Această fază reprezintă faza alunecărilor sau
faza dezvoltării zonelor plastice
 Presiunea corespunzătoare acestei faze este
denumită presiune de plasticizare ppl sau presiune
admisibilă pentru terenul de fundare.
Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR
 § 3.1 Fazele deformării și cedării terenului de fundare

 Presiunea de plasticizare pentru terenul de

fundare ppl reprezintă presiunea pentru care la care
extinderea zonelor plastice în teren este limitată.
 Mărimea cantitativă depinde de condițiile care se
pun pentru limitarea extinderii zonelor plastice în
interiorul terenului de fundare.

Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR

 § 3.1 Fazele deformării și cedării terenului de fundare

 Dacă presiunea efectivă pef este mai mare decât

p2, creșterea deformațiilor este mult accentuată,
datorită extinderii zonelor plastice și formării unor
zone de alunecare.
 La o anumită valoare a presiunii efective pe teren
pef=p3=pcr , terenul de fundare ajunge la starea limită
de capacitate portantă.
 În acest stadiu se produce ruperea și refularea
pământului de sub fundație de-a lungul suprafețelor
de alunecare formate.
 Această fază este denumită fază de rupere
(cedare).
 În cazul fundațiilor directe p3 reprezintă
presiunea critică pcr a terenului de fundare
Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR
 § 3.2 Cedarea terenurilor de fundare

Modul în care, la creșterea progresivă a presiunii efective pe teren,

evoluează deformarea terenului de fundare și cedarea acestuia
depinde în mod substanțial de:
▪ Natura terenului de fundare
▪ Natura acțiunii
▪ Viteza de aplicare a încărcării
Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR
§ 3.2 Cedarea terenurilor de fundare

Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR

 § BIBLIOGRAFIE

.
1. Marin M., Mirea M. – Sisteme de Fundare a Construcțiilor, Editura Orizonturi Universitare, 2011
2. Tologea S. – Probleme privind patologia și terapeutica construcțiilor, Editura Tehnică, București
3. Popa A., Calculul structurilor de rezistență pe mediu elastic, Editura LIT, Cluj-Napoca, 1993.
4. Păunescu M, Pop V., Silion T., Geotehnică și Fundații, Editura Didactică și Pedagogică, 1982
5. Păunescu M, Marin M., Soluții moderne pentru fundărle directe, Editura Facla, 1986
6. Arsenie G., Soluții de consolidare a construcțiilor avariate de cutremur, Editura Tehnică
București, 1997.
7. Beleş A., Mihăilescu C., Mihăilescu Ş. - Calculul construcţiilor amplasate pe terenuri
deformabile (Interacţiunea structură-fundaţieteren), Ed. Academiei RSR, Bucureşti, 1977
8. EN 1997 - Geotechnical design.
9. EN 1990 – Basis of design.
10. EN 1991 – Actions on structures

Adrian Ciutina, REMEDIEREA ȘI CONSOLIDAREA FUNDAȚIILOR