Sunteți pe pagina 1din 2

Cum ajutăm un copil să își gestioneze emoțiile

negative
Nu ne dorim ca cei mici să simtă suferință, furie sau frustrare. Dar cum
emoțiile negative nu pot fi evitate, iată cum îi putem învăța să le gestioneze
corect.
Puterea exemplului
Înainte de toate, este important pentru părinți sau pentru persoanele semnificative din viața unui copil, să
conștientizeze faptul că puterea modelului primează înaintea cuvintelor.

În acest sens, copilul învață prin mimetism, copiind reacția celor dragi atunci când ei au de-a face cu
propriile lor emoții.

De aceea, un pas important este să conștientizăm ce fel de model le oferim și să urmărim să le


dăm unul cât mai sănătos.

Denumirea emoțiilor
Atunci când copilul este trist, dezamăgit, abătut, furios etc primul lucru pe care îl facem, este să-i
oferim atenția noastră și să-i denumim starea pe care el o are, verificând cu el dacă ceea ce am
remarcat este ceea ce simte într-adevăr.

Observ că te-ai retras și că ești tăcut. Așa ne manifestăm atunci când suntem supărați sau triști. Tu așa
te simți?' Vorbind în acest fel (sau similar), îi arătăm că este important pentru noi ceea ce simte, iar acest
lucru îl va face și pe el să considere că este bine să fie în contact cu emoțiile sale.

În plus, aceasta este cea mai bună oportunitate ca cel mic să învețe alfabetul emoțional (cu condiția să-l
cunoaștem și noi).

Validarea emoțiilor
Indiferent ceea ce simte copilul, este bine ca noi să identificăm și apoi să validăm.

Deoarece, orice simte el, reprezintă reacția sa la mediul înconjurător și ascunde o nevoie neîmplinită.
Normalizându-i stările, cel mic va învăța că emoțiile sale sunt firești și va căuta apoi să identifice cu
ajutorul nostru ce nevoie emoțională nu-i este suficient satisfăcută.

Poate are nevoie de protecție, de ghidare, de încurajări, de limite sănătoase sau doar de a fi
ascultat. Acestea le vom descoperi împreună, printr-un dialog empatic și printr-o conexiune
autentică.
Siguranța interioară
Odată ce satisfacem nevoile ascunse de emoțiile neplăcute, copiii capătă un sentiment de siguranță. Mai
întâi, această siguranță se manifestă în raport cu disponibilitatea noastră de a le oferi suport atunci când
au dificultăți emoționale.

Ei vor simți că nu sunt singuri în ceea ce trăiesc, iar acest lucru în sine le va da un sentiment de
încredere. Ulterior, încrederea lor se va manifesta față de propria capacitate de autoreglare emoțională.

Obținând aceste lucruri inițial de la noi, la momentul când nu ne au prin preajmă, copiii vor ști să-
și ofere singuri ceea ce au primit, iar asta îi va ajuta să-și gestioneze singuri momentele de frică,
furie sau deznădejde. Mai târziu, ei se vor transforma în persoane mature emoțional care vor putea
purta un dialog interior sănătos.

De Ștefania Voia, psihoterapeut