URGENȚE ÎN ONCOLOGIE

Tumorile maligne sunt afecțiuni cu evoluție cronică. Evoluția tumorilor

solide sau ale afecțiunilor hematologice maligne poate să fie mai mult sau
mai puțin lungă, în cursul evoluțieie bolii pot să apare complicații cu evoluție
acută, necesitând intervenție imediată. Chimioterapia și radioterapia însăși
comporte riscul unor efecte secundare al cărei corectare este urgentă. Rar
afecțiunile maligne pot debuta cu situații urgente și ulterior ajungem la
diagnosticul de malignitate.

I.Urgențe cardivasculare
1. Sindromul de venal cavă superioară denumită și obstrucția de vena
cavă superioară
Sindromul de venal cavă superioară este considerată în unele situații urgență
oncologică întrucăt duce la insuficiențrespiratorie acută necesitînd intervenție
terapeutică imediată De cele mai multe însă simptomatologia legată de acest
sindrom se instalează treptat și în acest mod există timp pentru efectuarea
diagnosticului. Evoluția bolbavului depinde în mare măsură de cauza
obstrucției respective de diagnosticul de bază și mai puțin de tratamentul
inițiat. În cazul în care instalarea SVCS este rapidă șI este asociată de
compresiune traheală custridor urgența oncologică devine reală.
Cazele sindromului de vena cavă superioară sunt următoarele:
Afecțuni maligne primitive
-Cancerul bronhopulmonar (mai frecvent cancerul bronhopulmonar cu celule
mici)
-Limfoame
-Tumori germinale mediastinale
Afecțiuni maligne secundare-metastaze mediastinale (neoplasme mamare și
pulmonare)
Cauze neoncologice (infecții, tromboze, fibroze)
Simptomatologie este caracteristică:dispnee, cefalee,edem în pelerină ( edem
care interesează capul, gâtul și chiar porțiunea superioară a toracelui. La
examenul locale apare circulație colaterală la nivelul toracelui și la nivelul
gîtului.Presiunea la nivelul jugularelor este crescută.ganglioni cervicali
maăriți pot fi vizibili la nivelul regiunii cervicale (de la acest nivel se poate
recolta biopsie).
Diagnosticul are ca scop confirmarea prezenței sindromului de obstrucție al
venei cave superioare dar și diagnosticul cauzei subiacente.daignosticul
cuprinde în afara recunoașterii semnelor de mai sus și radiograpie toracică CT
toracic. Confirmarea malignității se face prin bronhoscopie și prelevare de
țesut, prin microbiopsie ghitat CT din leziunea pulmonară, mediastinoscopie
în caz de tumoră mediastinală cu prelevare de țeut. Tratamentt. În caz de
insuficință respiratorie acută cu obstrucție traheală (stridor prezent) inserția
unui stent traheal duce la ameliorare rapidă a simptomatologiei, mai rapid față
de radioterapie sau chimioterapie. administrarea cortizonului reduce edemul.
Se poate administra dexametazon 12-16 mg /zi. Tratamentul definitiv al
sindromului de vena cavă superioară depinde de tumora care este responsbilă
pentru apariția simptomatologiei. Tumorile sensibile la
chimioterapie(limfoame, tumorile pulmonare cu celule mici, tumorile
germinale mediastinale se vor trata cu chimioterapie cu sau fara radioterapie
asociată.pacienții care prezinta indice de performanță 3 si 4 ți au prognostic
rezervat vor tratate paliativ.În aceste situații radioterapia paliativă este
frecvent folosită în doza de 20 Gy administrată în 5 fracții zilnice de câte 4
Gy.
2. Urgențe venoase trombotice-embolismul pulmonary șI trombozele
venoase profunde

Pacienții cu diagnostic de cancer pot să dezvolte tromboze din următoarele

motive
-tumorile exprimă proteine procoagulante-factori tisulari care activeaza
coagularea
-limfoamele maligne cu formațiuni tumorale mari duc la obstrucția
sistemului venos
-tratamentul la pacieții diagnosticaț cu cancer poate să ducă la tromboze:
-riscul de tromboză crește de trei ori în caz de intervenție chirigicala la acești
pacienți
-chimioterapia poate să crească riscul la tromboze.
-tratamentul adjuvant în caz de neoplasm mamar crwește de 6x
riscul trombotic
-inhibitorii de angiogeneză au risc trombotic-ex:sunitinib
bevacizumab
Pacienții cu embolie pulmonară pot avea următoarele semne și simptome:
dispnee, tuse, durere toracică, hemoptizie (una treime) și sincopă (10-20%),
tahipnee(70-90%) tahicardie(40%). Radiografia prezinta în 50-7-% din cazuri
infiltrat pulmonar nespecific.
În caz de tromboză venoasă profundă se poate folosi modelul predictiv al lui
Wells:
Diagnosic de cancer +1
Paralizia recentă a memebrului inferior +1
Pacient la pat peste 3 zile într-un interval de 4 săptămîni dela intervenția
chirurgicală +1
Durere/sensibilitate locală
Edem al gambei măsurat la 10 cm sub tuberozitatea tibială (diferențe peste
10cm) +1
Dilatarea venelor superficiale +1
Alte cauze ale trombozei venoase -2

Scor <0probabilitate redusă,scor 1-2 probabilitate moderată, scor>3

probalimitate crescută

Testele D-dimer sunt efectuate, împreună cu alte teste de laborator şi de

imagistică, pentru a ajuta la diagnosticarea şi monitorizarea factorilor care
cauzează hipercoagularea sângelui si trombembolie.

Standard pentru diagnosticul definitiv de embolie pulmonară este angioCT al

toracelui.
Ecografia Doppler este test diagnostic definitiv pentru pacienți cu tromboza
venoasa profundă
3. Revărsate pericardice și tamponada cardică. Prezența lichidului în
cavitatea pericardică este relativ frecvență în cazul evoluțieie tumorilor
maligne. Vorbim de taponadă cardiacă când lichidul este prezent în cantitate
mare și duce la modificări hemodinamice. Se găsește hipotensiune arterială,
asurzirea zgomotelor cardiace și cresterea presiunii în jugulara. Drenajul
lichidului pericardic este indicat în caz de taponată, în cazul în care se dorește
efectuarea prevenirii acestuia sau când analiza citologică a lichidului
pericargic poate aduce informații utile.
4. Masele tumorale la nivelul cordului sunt cauzate în cele mia multe cazuri
de pestaze carsiace și mai rar de tumorile primitive alecordului.
Simptomatologia este vaziată în ducție de partea inimii afectată și de volumul
tumoral. Apare însuficiență cardiacă (dreapta sau stg), aritmii și embolie
pulmonară.
În cele mai grave situații apare edemul pulmonar (invadarea alveolelor de
către plasma sanguină care a traversat peretele capilalelor. Un edem pulmonar
este legat de o creştere a presiunilor în circulaţia pulmonară
Tratamentul este urgență maximă și cuprinde:
-pacientul se așează în poziție șezândă
-se pune o linie venoasă și monitorizare cardiacă
-se administrează oxigen
-sulfat de morfină pentrue reducerea edemului
-40-120 mg furosemid IV
-se administreaza nitrați IV
5.Cardiomiopatia dilatativă apare mai frecvent ca urmare a chimioterapiei
sau a radioterapiei, rar în prezența unor metastaze cardiace.Tratamnetul este
în fucție de severitatea simptomelor (edemul pulmonar)
6. Erodarea unor artere mari date de procese tumorale pot duce la
hemoragii fulminante și la decesul pacientului prin exsanghinare.Ruptura de
artera carotidă în caz de tumori avansate și recidivate din sfera ORL.
Tratamentul poate fi activ (resuscitare, oxigenoterapie,umplererea patului
vascular prin perfuzii venoase și transfer la chiurrgul cardiovascular sau ORL
sau paliativ (în cele mai multe cazuri) . În toate situațiile panica trebuie
evitată.Seva pregăti material suficient pentru a tampona sângele de preferat de
culoare neagră. Se administrează diazepam 5-10 mg și si sulfat de morfină.
II .Urgențe respiratorii.
1. Pleureziile –acumularea de fluid în pațiul pleural între foița plaurală
viscerală și parietală.Pleurezia poată să apare în aporape toate tumorile
maligne . Cel mai frecvent se evidentiează în cazul tumorilor mamare și
pulmonare.În pleureziile masive pacienții pot prezenta dipnee, durere , tuse ,
hemoptizie.Traheea frecvent este impinsă contralateral. Acest lucru se vede pe
radiografie sau CT torace.Se indică toracocenteza asociată sau nu cu
chimioterapie, inserția drenajului pleural, pleurectomie la pacineții cu indice
de performanță bună
2. Ostrucția căilor aeriene -poată să apare de la baza limbii până la nivelul
bronșiolelor terminale. Cauzele pot fi mase tumorale din interiolul laringe,
trahee și bronșii mici. Simptomele sunt: dispnee, tuse , expectorație, febra,
schimbarea vocii,, hemptizie, iar semnele: stidor, tahipnee, cianoză, sindrom
de vena cavă superioră. Se măsoară saturația sângelui. și se face radiografie
detorace, CT torace, bronhoscopie. Se administreaza oxogen , salbutamol
pentru reducerea bronhospasmului, evacuarea secrețiilor, bronhosopie cu
intentie de a înlătura obstrucția intrabroșică, traheostomie (în caz de tumoră
laringeană), introducerea unui stent intrabronșic.În cazuri de obstrucția
subacută a căiloraeriene radioterapia se poate efectua prin radioterapie externș
sau brahiterapie
3. Hemoptizia-poată să apare frecvent la bolnavii cu neoplasm
bronhopulmonar) sau metastaze pulmonare 50% din pacienții cu neoplasm
bronhopulmonar pot experimenta hemoptizie în cursul evoluției bolii.
Hemoptizia poate fi mică sau moderată <100ml în 24 ore și masivă care
obstruează căile aeriene și periclitează viața. Măsurarea sângelui pierdut este
dificilă. Acesta poate fi înghițit sau amestecut cu sputa. Hemoptiziile masive
sunt adesea precedate de hemoptizie în cantitate mică. Tratamentul diferă în
fucție de gravitatea cazului. În caz de hemoptizie masivă înlăturarea secrețiilor
din căile aeriene este de primă urgență. Uneori intubarea pacientului și
ventilația mecanică poate să fie necesară. Se administrează oxigen, se pune o
branulă sau cateter central, se administrează adrenalină 0,5-1mg (5-10 ml din
solutia 1:10000), Vit K IV 5-10 mg. Se poate efectua bronhoscopie în scop
diagnostic și tratament. Se poate introduce un balon prin bronhoscopie care se
umflă și prin acesta blocheaza hemoragia.

4. Limfangita carcinomatoasă (infiltrarea căilor limfatice prin celule

tumorale) Simptomatologia este următorea: dispnee, tuse uscată, febră, durere
toracică, uneori hemoptizia. Tratamentul este simptomatic se tratează dispneea
și tusea. Se pot încerca corticosteroizi. Se poate încerca chimioterapie sau
hormonoterapie în fucție de boala de bază.

Urgențe metabolice în oncologie

La pacienții diagnosticați cu cancer în cursul evoluției bolii pot să apare o

serie de situații grave legate de modificări metabolice. Dintre aceste
modificări ale electroților 2 sindroame sunt mai impotante:
-1. hipercalcemia și
-2. sindromul de liză tumorala
1. Hipercalcemia poate să apare în caz de cancere mamare, pulmonare,renale ,
în cazul tumorilor din sfera ORL mieloame și limfoame. În tre factorii
etioloogici cei mai impostanți ai hiercalcemieie se numără metastazele osoase
orteolitice (cu distrucție osoasă), scăderea excreției de calciu ca rezultat al
afectăii renale, dar și creșterea producțiede cître celule tumorale al unei
substanțe numite calcitriol (apare mai fecvent în limfoame).
Severitatea simptomelor hipercalcemieie depinde de valoarea absolută al
calcemieie și de rata creșterii acesteia). Simptomele hipercalcemiei sunt
următoarele: greață și vărsături, anorexie, constipație și deshidratare, poliurie
și polidipsie, astenie musculară, confuzie și comă.
Pacienții cu hipercalcemie severă necesită tratament urgent
Tratamentconstă din:
-hidratare inițială cu 4-6 litri lichid în primele 24 de ore.
-diuretice de ansă-pentru reducerea nivelului de calciu, dar acesta nu se
întroduce în tratament decât după umplerea patului vascular prin perfuzie
-substanțe hipocalcemiante specifice de exemplu-bisfosfonati
-calcitonina-reduce rapid nivelul de calciu in 24 de ore-dar efectul este
de multe ori de scurtă durată
-steroizi –se administrează în caz de mielom sau limfom
-tratamentul bolii oncologice- chimioterapie este important să fie
asociat
2. Sindromul de liză tumorală este o urgență oncologică medicală. În
aceste situații în circulația sistemică ajung substante rezultate din liza
(descompunerea) masivă a celulelor tumorale. Se realizează modificări
metabolice ca hiperuricemie, hipekalemie,hipoclacemie, hiperfosfatemie.
Sindromul de liză tomorală apare mai frecvent in tumorile cu indice
proliferativ crescut-tumorile bromhopulmonare cu celule mici și în caz de
mielom multiplu, limfoame și leucemii. Factorii de risc pentru apariția
sindromului de liză tumorală sunt: tumorile limfoproliferative, acele
neopplazii care evoluează cu volum tumoral mare,lactic dehidrogenază riidică,
insuficineța renală, nivel crescut de acis uric dehidratare.Diagnostic prin
determinare de uree, creatinină, acid uric, calcemie, phosphoremie,
deteminare de electroliti. În situații grave aceasta monitorizare se repetă la
fiecare 6 ore. Hipokaliemia și hipercalcemia poate să ducă la la aritmii și chiar
la deces.
Tratament. Recunoașterea pacienților cu risc pentru sindromul de liză
tumorală și inițierea unui tratament profilactic pentru a preveni apariția
sindromului de liză tumorală este esențială.
Dacă este posibil pacienților trebuie administratcu 48 de ore înainte de
începerea tratamentului
-alopurinol –care reduce producția de acid
-hidratare corespunzătoare
-alkalinizarea urinii prin bicarbonat de sodiu pentru a menține pH peste 7
-se vor evita medicamente care interferează cu reabsorpția tubulară (aspirină,
substantă de contrast, tiazide)
-administrarea de calciu gluconat
-dializă în caz de insuficiență renală acută
-hiperfosfatemia necesită chelare de phosfat

Hipertensiunea intracraniana(HIC)

In cele mai multe cazuri tumorile cerebrale debuteaza cu

semne si simptome de hipertensiune intracraniană. Multe dintre
metastazele cerebrale pot avea același simptomatologie Semnele
si simptomele de HIC: cefaleea cu sau fara varsaturi matinale
trebuie sa trezeasca întotdeauna suspiciunea unei tumori cerebrale.
Alte semne si simptome secundare HIC includ diplopia, ataxia,
hemipareaza, tulburarile de vorbire, redoarea de ceafa, letargia si
coma.
 Terapia in cazul HIC presupune administrarea de
dexametazona. Se poate asocia manitol 20%. Pentru cazurile
refractare se recomanda intubatia si hiperventilatia pentru a scadea
pCO2 la 20-25 mm Hg, ceea ce are ca rezultat reducerea fluxului
sanguin cerebral si consecutiv reducerea presiunii intracraniene.
Urmează RMN craniu pentru diagnosic tumora cerebrală primară
sau metastaze și tratamnet oncologic în funcție de rezultat.

Exista si alte dezechilibrări metabolice importante si ele : astfel

hipoglicemia. Cauzele hipoglicemiei poate sa fie multiple. Dintre tumorile se
enumeră insulinoame, sarcoame, linfoame, mezotelioame. Este foarte
important recunoașterea simtomatologiceă: tahicardie, palpitatie,tremurături
fine, anxietate si transpirație, uneori chiar confuzie, convulsie si comă. Se
determină glicemia, este necesar imediat corectarea deficitelor dacă pacientul
este inconștient. Se aministrează pe cale orală glucoză in apă caldută 50g, la
pacienții inconstienți se administreaza glucoză intravenos.
Hiponatremia poate să apară frecvent , simtomatologia depinde de
severitatea acestuia. Apa se mută prin osmoză si apare edem cerebral.
Simtoamele sunt următoare: greată si vărsături, astenie, dureri de cap,
convulsie, confuzie si comă. Tratamentul este urgent, se va corecta acest
dezechilibru pe baza cunoașterii natremiei.
Hipocaliemia poate să fie cauzată de scaăerea aportului, de obicei sunt
secundare tumorilor sub chimio sau radioterapie. Aportul redus rar duce la
acest dezechilibru în condiții normale. O altă cauză este intrarea în celule, care
poate să aibă cauze netumorale: alcaloza metabolică , tiriotoxicoza și în
asociere hiponatremia. O altă cauză este pierderea pe cale gastro-enterologică
frecvent la bolnavii diagnosticații cu cancer; vărsături, diaree sau pierderi
urinare prin diuretice si unele tumori care produc actopic ACTH de exemplu:
tumori cu celule mici. Semnele pot fi următoarele: astenie, confuzie, ileus,
poliurie, policlipsie, palpitații. Tratamentul constă în corectarea acestui
dezechilibru, în cauzele ușoare corectarea poate să fie prin alimentație, se
indică alimente bogate in potasiu, banane portocale sau prin tablete. Dacă nu,
se administrează soluție de clorură de potasiu.
Urgențe neurologice:
Aici se enumară compresia extradurală a măduvei spinării, creșterea presiunii
intracraniene si metastazele letomeningiale.
Compresia extradurală a măduvei spinării apare in 5-10% din pacienții
diagnosticați cu cancer. Această modificare poate să ducă la paraplegie și
disfuncție sfinterială. Dacă în momentul diagnosticului pacienții pote să
meargă atunci tratamentul este cu succes.
Cauzele poate să fie urmatoarele: metastază col vertebral sau la corpuri
vertebrale, fracturi patologice cu deplasare posterioară , mase tumorale
paraspinale- cel mai frecvent cancer mamar, pulmonar,de prostată este
afectată de această afecțiune.
Compresia extradurală a măduvei spinării poate să fie reversibilă sau
ireversibilă, compresia se localizează 60% la nivelul vertebrelor toracale, 30%
vertebrelor lombare, 10% la nivelul vertebrelor cervicale. Simptomatologia -
de obicei primul simptom este durerea focalizată pe linia mediană , este
progresivă radiculară mai accentuată în timpul nopți. Durerea este exacerbată
cand pacientul este culcat și este mai usoară dacă pacientul stă în picioare.
Acest semn este invers pentru că în caz de durere degenerativă durerea este
mai redusă dacă pacientul stă culcat. Semnele neurologice motorii preced
semnele senzoriale, de la astenie pâna la paralizie. Printre modificări se
numară parestazia, inconteniența urinară și sfinterială apar mai târziu la 50%
din cazuri de compresie, variază de la incontinența urinară până la retenție și
de la constipație până la incontinență.
Opiuidele pot exacerba constipația, efectuarea RMN-ului este standard pentru
diagnostic, se va examina întreaga coloană- acest lucru este important pentru a
exclude nivele multiple ale compresiei și a determina locația compresiei, este
important pentru planificarea RTE. CT asociat cu mielografie se face acolo
unde nu există RMN. Scopul tratamentului este păstrarea sau inbunatațirea
funcției neurologice, controlul dureri si evitarea complicațiilor. Se
administreaza hidrocortizon, profilaxia antitrombotică, laxative orale, pentru
evitarea constipației. Tratamentul electic este radioterapia, important aplicarea
ei cât mai repede posibil. Doza de iradiere variază de la 8Gy /1fr. pâna la
40Gy/20fr. Chirurgia asociată cu radioterapie postoperatorie este mai bună
decât radioterapie exclusivă și este indicat dacă indicele de performanță a
pacientului este foarte bun. La tumori chimio și radio sensibile se preferă
radioterapia fața de chirurgie.
Metastazele leptomeningiene sau meningită carcinomatoasă se
caracterizează prin afectarea spațiului supradurian din celulele tumorale. De
obicei apare la pacienții care au avut metastaze cerebrale tratate anterior, mai
frecvent cancer mamar, melanom, cancer bronhopulmonar, leucemie. Sunt
multifocale, prognosticul lor este foarte rezervat. Diagnosticul se face prin
RMN asociat cu substanța de contrast și analiza lichidului cefalo-rahidian.
Tratamentul depinde de performanța pacientului. Radioterapia paliativă la
pacienții cu prognostic rezervat, se administrează12Gy/2fr. la pacienții cu
indice de performantă bun se poate administra RTE 20Gy/5fr sau 30Gy/10fr.
Chimioterapia intrapecală poate sa fie discutată cu metotrexat, pe cale venoasă
este mai puțin indicat pentru ca sunt puține substanțe care trec bariera
hematoencefalică. Se poate încerca metotrexat în doze mici.

Urgențele la nivelul sistemului osos: durerile osoase și fracturile patologice.

Osul poate să fie afectat fie de tumoară primară fie prin metastază
osoasă. Tumorile osoase primare sunt: osteosarcoame, condrosarcoame,
fibrosarcoame, tumori Ewing dar și limfoamele. Ca frecvența tumori osoase
primare sunt mai puțin frecvente, metastaze osoase apar mai frecvent 99% ,
acestea poate să fie unice 10% din cazuri și multiple 90% din cazuri. Cel mai
frecvent sunt metastaze vertebrale, costale, pelvine, cutia craniană, femur și
humerus. Sunt date de tumori mamare , bronhopulmonare , prostatice si renale.
Tumori osteolitice sunt date de tumori renale, melanom ; tumori
osteocondensate, tumoară de prostată și de tumori carcinoide. Tumori
osteoblastice și osteolitice mixte - de tumori mamare , de toate localizările
spinocelulare, de tumori ale sistemului gastro-intestinal și de tumori
bronhopulmonare.
Semnele și simptomatologia sunt: durere, fracturi patologice,
hipercalcemie asociată sau nu cu compresia maduvei spinării. Se vor efectua
radiografii multiple, CT și/sau RMN. Dacă pacientul se prezintă pentru prima
dată la consultație biopsia este indicată chiar și atunci când la prima
prezentare există suspiciunea unei tumori primitive. Durerea are anumite
caracteristici: este focală, se agravează noaptea și este atenuată dacă ziua
pacienta se odihnește, există sensibilitate la palpare sau la percuție. O creștere
acută a durerii legată de mișcare poate să anunțe o fractură iminentă.
Tratamentul vizează analgetice, RTE care produce la 80-90% controlul durerii.
După RTE în schimb ameliorarea dureri poate să dureze- apare chiar la 2
saptamâni, în primele zile ale RTE durerea poate să fie exacerbată. Se poate
administra 8Gy/1fr, 20Gy/5fr, 30Gy/10fr, în situații grave poate să fie indicată
RTE pe jumătatea corpului. Tratamentul sistematic include bisfosfonați care
poat să inbunătățească durerea și reduce progresia durerii, reduce distrugerea
osoasă. Tratamentul hormonal în caz de cancer de sân și de prostată se
asociază la bisfosfonați, chimioterapia este indicată în cazul în care nu este
răspuns la RTE și bisfosfonați.
Stronțiu 89 este un radioizotop care se administrează în caz de
metastaze osteocondensate multiple la pacienții cu cancer de sân sau prostată.
Fractura patologică apare la 10% din cazurile de cancer, mai frecvent în
cazul metastazelor osteolitice. Cea mai frecventă localizare este femurul- la
cancer de sân mielom multiplu, cancer bronho-pulmonar. Se va controla
durerea, osului și controlul durerii. Intervenția chirurgicală este manevra cea
mai efectivă și care duce la scăderea intensitații durerii pe durată lungă.
Fixarea se face pe cale ortopedică cu tijă. Uneori RTE este o modalitate
uzuală pentru facturile pe os patologic. Dacă se asociază RTE postoperator,
aceasta imbunatătățește vindecarea osoasă și impiedică progresia tumorii local.
Se indică de obicei 20 Gy/5 fracții.

Urgențele gastro-intestinale:
-hemoragia gastro-intestinală,
-ascite maligne,
-perforația gastro-intestinală,
-pancreatita acută,
-colangita.
Hemoragia gastro-intestinală poate să fie primul semn al unui cancer
gastric, colo-rectal sau esofag sau poate să apară în cazul altor boli tratate cu
aspirină sau cu analgezice nonstereodice. Apare hemateneza, melena, sau
sângerare acută rectală. In afară de cauze maligne sunt cauze nemaligne ca
ulcerul gastro duodenal, gastropatii erozive, varice esofagiene, colite,
diverticol, hemoroizi, fisură anală.
In caz de hemateneză masivă se va culca pacientul, se administrează
oxigen, se face cateterizarea unei vene periferice sau centrale, se
monitorizează semnele vitale, se administrează etamsilat, adrenostazin, se
poate face intervenție chirurgicală.
In caz de ruptura a varicelor esofagiene resuscitarea si monitorizarea
pacienților corectarea coagulopatiei este sunt manevrele necesare. Pacientul se
transferă la UPU.
In caz de melenă, colonoscopia poate să fie indicată pentru evaluarea
nivelului sângerării. Este important transferul pacientului la terapia intensivă.
Ocluzia gastro-intestinală este o complicație frecventă la tumorile
abdominale și pelvine, poate sa apară în cursul evoluției bolii în stadii
avansate, dar poate să fie și primul semn al bolii. Cel mai frecvent apare la
tumorile ovariene și colo-rectale; ocluzia poate să intereseze intestinul subțire
sau intestinul gros; poate să fie organică sau funcțională. Cauzele pot fi
aderențe, hernii, carcinomatoză difuză, metastaze și alte afecțiuni nemaligne.
Simptoamele: constipația, greață, vărsaturî, colică abdominală, oprirea
tranzitului pentru materiale fecale și gaze, deshidratare, distensie
abdominală. Se face radiografie abdominală pe gol pentru a vedea nivelele de
hidroaerice, uneori CT și colonoscopie.Tratamentul vizează, cateter urinar, se
pune o branulă, se pune tub rectal. Se face consult chirurgical
Ascita malignă-10% din toate ascitele poate să fie maligne, indică boală
diseminată. Asocita apare în caz de cancerul ovarin, pancreas, gastric.
Simptomatologie: disconfort abdominal, anorexie, indigestie, greață, vărsături,
dispnee, distensie abdominală. Trebuie căutate în toate cazurile tumorile
subiacente. Paracenteza este singurul tratament care duce la ameliorarea
imediată a simptomatologiei. Diureticele duc și ele la ameliorarea
simptomelor dar efectul apare mailent. Chimioterapa sistematică poate sa fie
utilă dacă indicele de performanță a pacientului o permite.
Perforația gastro-intestinală la pacienți diagnosticați cu cancer apare
cel mai frecvent la nivelul tumorii, dar poate sa apară și în alte locuri de
exemplu proximal de tumora.Radioterapia pe pelvis și/sau abdomen poate să
ducă la entererită radică complicată cu perforație gastro-intestinală. In afară de
tumorile maligne gastro-intestinale perforația poate să fie dată de o serie de
afecțiuni nemaligne - ulcer peptic, colonoscopie, boala diverticulară. Clinic
apare durere abdominală acută, greață, vărsături, semne de iritație peritonială,
tahicardie și hipotensiune. Radiografia abdominală pe gol în ortostatism arăta
aer liber subdiafragmatic. Tratamentul este chirurgical.
Pancreatita acută poate să apară în diferite situații: consum alcool,
litiază biliară, infecții,după medicamente folosite în tratamentul cancerului -
metrotexat, bleomicina, cisplatinium, ciclofosfamida. Apare durere epigastrică
severă cu iradierea câtre coloană, vărsături, sensibilitate epigastrică, lipsa
zgomotelor intestinale, abdomen destins, echimoze la nivelul abdomenului
(flancuri sau periombilical).
Tratamentul are în trei direcții: tratament suportiv, identificarea cauzei
și tratamentul acesea. Cazurile grave se transportă la UPU necesitând
resuscitare, oxigen, sondă nazogastrică, antibiotice, analgetice, tratamentul
complicațiilor metabolice, Complicațiile pancreatitei sunt multiple:
insuficiență respiratorie, complicații cardiace, complicații renale, coagulare
intravasculară, septicemie, hemoragie digestivă.
 Colangita- este urgența chirurgicală, este o infecție ascendentă a
sistemului biliar, secundară obstructiei. Cauzele sunt: litiază biliară cu calcul
în căile biliare; cauzele maligne sunt cancer pancreatic, metastaze,
colangiocarcinomul. Pacienții sunt adesea febrili, prezintă icter, reacție
peritoneală și durere. Tratamentul este rehidratare pe cale endovenoasă,
antibiotice, analgezice, intervenție chirurgicală pentru decompresiune
( aplicare de stent sau drenaj percutan).

Urgențele la nivelul aparatului excretor

Insuficiența renală acută. Este o urgență medicală. Cauzele pot fi:

-prerenale, prin perfuzia redusă a rinichilor,
-renale-prin leziune la nivelul parenchimului renal
-postrenală- prin obstrucție
Pacienții diagnosticați cu cancer sunt la un risc crecut pentru
modificarea funcției renale unele citostatice sunt nefrotoxice (cisplatiniu)
Cauzele insuficienței prerenale pot fi următoarele: grețuri, varsături,
diarea, deshidratarea, hemoragiile, diuretice, șocul septic și șocul cardigen,
analgezice nonsteroidice.
Printre cauzele insuficienței post renale se enumeră: calcuri ureterali
sau uretrali, calculi vezicali, tumorile uroteliale, structurile uretrale, vezica
neurogenă, tumori pelvine, (colul uterin, ovar, prostată etc ).
Printre cauzele insuficienței renale se enumeră administrare de
cisplatin, ifosfamid, metotrexat, analgezice. Trebuie subliniată sindromul de
liza tumorală: astenie, confuzie, vărsaturi, edem periferic, edem pulmonar,
oligoanurie, sunt semnele cele mei frecvente la care se asociază hipotensiune,
tahicardie, mucoase uscate.
 Se determină ureea, creatinina, electroliții, calcemia, magnezemia,
potasiu, sodiu, se efectuează teste de coagulare, examen de urină, EKG,
investigații imagistice pentru a vedea cauzele obstrucției.
Trtamnent: Hiperkaliemia se trateaza prin prin administrare de calciu
gluconic, dacă există modificări la EKG pentru a scădea potasiul extracelular
se administreaza insulină actrapid 10 UI, se corectează acidoza prin
administrare de bicarbonat. Dializa trebuie să fie considerată când nivelul de
potasiu depăsește 7 mmol/l.
Uremia simptomatică include tremurături, confuzie, pericardită, comă.
Tratamentul corectează dezechilibrele metabolice. Dializa duce la ameliorarea
rapidă a simptomelor. Cauzele subiacente ale insuficienței renale trebuiesc
căutate și corectate pe măsura posibilităților.

Urgențe hematologice sunt următoarele:

Coagularea intravasculară diseminată
Anemiile,
Policitemia
Trombocitopenia
Tromocitemia,
Sindromul de hiperviscozitate
Sindromul de coagulare intravasculară diseminată este un sindrom clinic:
în interiorul vaselor este activată cascada de coagulare, se face depunere de
fibrină și consumarea factorilor de coagulare. Cauzele sindromului de
coagulare intravascularaă diseminată sunt multiple: tumori solide, leucemiile,
insufința renală și pancreatita. Pacienții se prezintă cu tromboze periferice cu
sau fară embolie pulmonară, sângerări, hemoragie la nivelul mucoaselor,
hemoragie intracraniană. Nu este un test unic pentru a detecta sindromul de
coagulare intravasculară. Creșterea protrombinei, timpului de protrombină,
reducerera nivelului de fibrinogen, scădrea trombocitelor în circulația
periferică. Tratamentul: umplererea patului vascular prin administrare de
lichide pe cale perfuzabilă, oxigen, plasmă proaspătă, transfuzie de sânge, de
trombocite, crioprecipitat, tratament anticoagulant.
Anemia de obicei se instalează cronic în bolile oncologice, dar sângerările pot
duce la anemii severe. In funcție de cauză și de severitatea anemiei acestea
sunt tratate fie prin perfuzie intravenoasă fie prin factori de stimulare a
eritropoetinei (eritropoetina) Policitemia (creșterea hematocritului) poate să
apară în tumori maligne, semnele sunt deshidratare, diaree. Policitomia poate
fi prezentă în hemoragie intracraniană, infarct miocardic, embolie pulmonară,
astenie, confuzie. Tratamentul constă din venesecție (500ml de sânge) și
tratarea cauzei subiacente.
Trombocitopenia, scăderea numărului de trombocite poate să apare după
administrare de , carboplatin, metotrexat, radioterapia pelvină, septicemia,
mielodisplazia.
Clinic este caracteristic purpura și sângerările spontane, tratamentul este
corectarea deficitului trombocitar.
Trombocitozele inseamă creșterea numărului de trombocite. Cauza
subiacentă trebuie căutată și tratată.
Sindromul de hipervascozitate se caracterizează prin creșterea vâscozități
sângelui. Cauza cea mai frecventă este leucemia acută. Clinic: sângerari ale
mucoaselor, pierderea vederii, confuzie, tromboze arteriale, infart miocardic.
Se indică urgent plasmafereză, venesecție, leucofereza, se evită transfuzia de
sânge.
 Toxicitățile legate de administrarea chimioterapiei poate să varieze în
intensitate de la forme asimptomatice până la forme gravenesesitînd tratament
urgent și sunt sunt detailate la capitolul de chimioterapie.

Radioterapia dă toxicitate cutanată, la nivelul mucoaselor (mucozită),

pneumonită radică, toxicitate gastrointestinală, cistită radică. Mucozita orală
este secundar radioterapiei în unele situații este necesar efectuarea remontării
electrolitice prin perfuzie intravenoasă. Cardiotoxicitatea se referă la toate
modificările apărute în cursul și după radioterapie la nivelul cordului, sunt
considerate urgențe și trebuiesc tratate ca atare. Pneumonita radică apare în
cursul radioterapiei toracelui. Se administrează oxigen, corticoizi, antibiotice.
Cistita radică poate fi și hemoragică se tratează ca iroce cistită