ELECTROLIZA

LEGILE LUI FARADAY

ELECTROLIZA
Conductibilitate electronica si conductibilitate electrolitica.
Existenta ionilor in solutie de electrolit explica cauza diferentei intre
conductibilitatea electronica (metalica) si conductibilitatea electrolitica (ionica).
In metal, trecerea curentului electric inseamna un flux de electroni spre polul
pozitiv al sursei de curent. In cristalele de metal exista benzi de energie ocupate
partial de electroni “liberi”. Cand se aplica metalului o tensiune electrica, acesti
electroni sunt promovati in nivele ceva mai inalte, neocupate; ei se pot misca
apoi liberi de la un atom la altul formand un flux de electroni. Fiecare din
asemenea electron indepartat de la un capat al metalului este inlocuit cu un
electron care intra la celalalt capat. Ceilalti elctroni din atom raman alaturi de
nucleele atomilor si nu participa la migrare in camp electric. Prin urmare, trecerea
curentului electric prin conductoarele metalice nu este insotita, practic, de o
deplasare de masa. Ea poate continua la infinit fara sa se produca o modificare
observabila de masa.
Daca se foloseste o celula electrolitica formata din doi electrozi cufundati intr-o
solutie de electrolit si legati de o sursa de forta electromotoare, se inchide de
asemenea un circuit electric. La aplicarea unei tensiuni electrice, intre electrozi
se formeaza un camp electric; miscarea, pana atunci dezordonata, se transforma
in miscare dirijata. Aceasta miscare orientata se numeste migrare.
Ionii pozitivi migreaza in directia electrodului negativ(catodul) si ionii negativi in
directia electrodului pozitiv(anodul). Ionii incarcati pozitiv fiind atrasii de catod se
numesc anioni. Prin urmare, trecerea curentului electric printr-un electrolit este
insotita de deplasarea de materie. Aceasta deplasare de materie este insotita de
variatii de concentrati si deci prin separare de substanta la punctele de intrere si
de iesire a curentului electric in, respectiv din, solutia electrolitului. Procesul este
o electroliza.
Forta electromotoare aplica, pe langa dirijarea in solutie a ionilor spre electrozii
respectivi, produce o miscare a electronilor de la anod la catod, prin circuitul
exterior al celulei.
Pentru continuitatea intre circuitul ionic (din solutie) si cel electronic (care inchide
circuitul celulei de electroliza) trebuie indeplinita conditia: cantitatea de
electricitate transportata de electroni sa fie egala cu cea transportata de ionii din
solutie, adica numarul de electoni cedati anodului sa fie egal cu numarul de
electoni acceptati de catod. Se intelege, deci, ca trecerea curentului electric
printr-o solutie este posibila atat timp cai exista ioni liberi in solutie.
Deci, pe cand la metale, singurele particule mobile sunt electronii (negativi), in
solutiile de electroliti sint prezenti atat ioni negativi (anioni) cat si ioni pozitivi
(cationi). Miscarea unei sarcini pozitive intr-un sens are acelasi rol la conducerea
unui curent electric ca si miscarea unei sarcini negative in sens opus. Dar, pe

1
cand in metal, purtatori de sarcina au un singur semn, in solutiile de electroliti ei
au semne opuse.
Legile lui Faraday. La trecerea curentului electric printr-un electrolit, adica in
timpul electrolizei, au loc cele doua procese distincte:
 transportul curentului electric de catre ioni;
 reactile chimice care se produc la electrozi;
Pe baza experimentala, M. Faraday (1832-1833) a observat ca exista o relatie
intre cantitatea de electricitate care trece printr-un electrolit si cantitatea de
substanta transformata prin electroliza. Aceste observatii l-au condus la
enuntarea legilor electrolizei sau legilor lui Faraday.
Dupa prima lege: cantitatea de substanta transformata la electrod este
proportionala cu cantitatea care trece prin electrolit.
Deci: m= kIt= kQ
unde m reprezinta cantitatea de substanta transformata la electroliza, in g ; I-
intensitatea curentului, in A; t- timpul de electroliza, in s; k- o constanta de
proportionalitate; Q- cantitatea de curent care trece prin electrolit.
Pentru verificarea experimentala a acestei legi, se trece un curent electric prin
mai multe celule electrolitice care sunt legate in serie si care contin acelasi
electrolit. Se poate constata ca in fiecare celula electrolitica cantitateade electrolit
descompus este aceeasi prentru aceeasi durata de electroliza. Daca se
dubleaza durata de electroliza (sau intensitatea de curent) cantitatea de electrolit
descompusa este dublata.
Dupa a doua lege: cantitatile de substanta diferite, transformate la electrozi de
aceiasi cantitate de electricitate, sant proportionale cu echivalentii lor chimici.
La determinarea cantitati de curent necesara pentru 1 echivalent-gram se tine
seama de descarcarea unui ion monovalent necesita un electron, a carui sarcina
este:
4,8020.10-10 u.e.s.C.G.S.=1,602.1019 As (amperi-secunda)=1C (columb), si ca 1
echivalent-gram reprezinta N (numarul lui Avogadro) ioni monovalenti. Deci
sarcina totala a acestor ioni este:
eN =(1,602.10-19 As)(6,023.10-23 val-1)=96494 As . val-1=96494 C. val-1
26,8 Ah.val-1
Aceasta cantitate de electricitate se numeste un faraday si are simbol F. Deci un
faraday reprezinta cantitatea de electricitate necesara pentru a transforma la
electroliza un echivalent-gram dintr-o substanta.
De exemplu, pentru ca la electroliza acidului clorhidric sa se puna in libertate 1
atom-gram de hidrogen este necesar 1F, pentru 2 atomi-gram de hidrogen sant
necesari 2F, pentru 3 atomi-gram sant necesari 3F etc. Tot asa, pentru ca la
electroliza unei soluti de clorura de curpu(II) sa se puna in libertate 1 atom-gram
de cupru sant necesari 2F, pentru 2 atomi-gram de cupru sant necesari 4F etc.
Importanta electrolizei. Prin electroliza se obtin maimulte produse chimice
importante: hidroxidul de sodiu rezulta prin electroliza unei soluti apoase de
clorura de sodiu odata cu clorul si hidrogenul; tot pe cale electronica se prepara
hipocloritii de potasiu si de sodiu (KClO 3, NaClO3), permanganatul de potasiu
(KmnO4); prin descompunerea electrolitica a apei se obtin cantitati mari de
oxigen si hidrogen etc.

2
In metalurgie se aplica electroliza pentru extragerea unor metale din compusi, de
exemplu Na, Al, sau la rafinarea Cu,
Zn, Pb etc.

Electroliza soluţiei de KI

Într-un tub de sticlă în formă de U se introduc doi electrozi de cărbune conectaţi

la o sursă de curent continuu (ca în figura alăturată). Se pipetează în vasul de
electroliză în formă de U soluţie de iodură de potasiu 0,5 M până la 2/3 din
volumul acestuia. Se inchide întrerupătorul şi se observă transformările care au
loc la cei doi electrozi. Întrerupe circuitul electric după 10 minute de funcţionare.
În ramura anodică se introduce 1 cm3 soluţie amidon proaspăt preparat.
Culoarea albastră care apare indică prezenţa iodului. În ramura catodică a
vasului de electroliză se adaugă câteva picături de fenolftaleină. Culoarea roşie
indică prezenţa unui mediu bazic.
Interpretarea rezultatelor
Soluţia conţine ioni K+ şi I- proveniţi prin ionizarea KI, şi ioni H+ (în apă există ioni
H3O+) şi HO- rezultaţi prin ionizarea apei.
La trecerea curentului electric, ionii sunt orientaţi către cei doi electrozi. La
electrodul negativ (catod) se produce reducerea ionilor H 3O+, deoarece au
potenţial de reducere mai mare decât a ionilor K + (-2,92V), în timp ce la
electrodul pozitiv (anod) are loc oxidarea (0,52V), deoarece oxidarea apei se
realizează la o tensiune mult mai mare (1,23V).

FISA DE LUCRU
Electroliza solutiei de NaCl
În unele cazuri, în procesul de electroliză intervin şi ionii apei; pe lângă reacţiile
de descărcare a ionilor la electrozi (reacţii primare) au loc şi alte reacţii la care

3
participă ionii solventului (reacţii secundare). Să urmărim experimentul
electrolizei soluţiei de NaCI (la care participă şi ionii apei). Experiment având la
dispoziţie:
 un tub îndoit în formă de U;
 electrozi de cărbune;
 un dop străbătut de un tub efilat;
 o sursă de alimentare la curent;
 fire conductoare.
 Ecuatiile proceselor care au loc la electroliza soluţiei de NaCI:

FISA DE LUCRU

Electroliza (schema generală)

Ecuaţia reacţiei globale este:

FISA DE LUCRU
Electroliza soluţiei de CuSO4

4
Într-un tub de sticlă în formă de U se introduce o soluţie de sulfat de cupru 0,5 M.
În fiecare braţ al tubului se fixează câte un electrod de cărbune conectat la o
sursă de curent electric. Se inchide circuitul cu ajutorul întrerupătorului şi se
observă fenomenele care se petrec la electrozi. După un timp se observă
depunerea unui strat de cupru la catod şi degajarea unui gaz la anod.
Interpretarea rezultatelor
Soluţia din vasul de electroliză conţine ionii Cu 2+ şi SO42- proveniţi din ionizarea
CuSO4 şi ioni H+ şi HO- rezultaţi din ionizarea apei. La trecerea curentului electric
are loc migrarea ionilor şi descărcarea lor la electrozi. La catod, ionii Cu 2+ (-0,34
V) se reduc, deoarece au potenţialul de reducere mai mic decât al ionilor H3O+ (
0 V), iar la anod se oxidează molecula de apă cu potenţial de oxidare mai mic
decât al ionilor SO42-
( +2,00 V).
Ecuatiile reacţiilor de la electrozi sunt:

Ecuatia reacţiei totale care are loc la electroliza unei soluţii de sulfat de
cupru este:

Ecuatiile reacţiilor care au loc la electrozi sunt:

Ecuatia reacţiei totale care se desfăşoară la electroliza unei soluţii de KI

este: