ACADEMIA FORTELOR TERESTRE “NICOLAE BALCESCU”

SIBIU

REFERAT LA DREPT SI LEGISLATIE

PROTECTIA MEDIULUI IN DREPTUL INTERNATIONAL

UMANITAR

INTOCMIT DE:
1§.Dreptul international umanitar si protectia mediului in timp de conflict armat

Problematica protectiei mediului in timp de conflict armat a generat numerosase dezbateri si

a facut obiectul unei importante lucarri aparute in ultimii ani .In opinia specialistilor , interesul
deosebit pe care-l suscita acest domeniu este motivat de multiple ratiuni.Avem in vedere , in
primul rand , ampla si ambitioasa miscare in favoarea ameliorarii protectiei mediului,
desfasurata pe plan global, regional si national , ale carei obiective , prin generaliatatea lor , nu
pot fi reduse doar la perioada de pace , de normalitate , ele vizand si starea de razboi.

Intr-adevar , dupa ce omenirea a constientizat gravitatea conflictului dintre activitatile umane

si imperativele mediului si a reactionat atat in plan normativ , cat si al actiunii practice , opinia
publica a fost zguduita de posibilele consecinte pe care ar putea sa le aiba unul dintre cele mai
funeste fenomene sociale – razboiul.Aceste temeri isi au originea in experientele tragice ale
conflictelor militare din Indochina si Orientul Mijlociu.A fost momentul in care pericolele
extreme , ca efect al actiunilor militare, au capatat o dimensiune concreta , reala.”Bilantul
ecologic” al acestor conflicte ,niciodata definitiv din perspectiva particularitatii si duratei
proceselor naturale , pune in evidenta necesitatea imperativa de a reconsidera masurile de
protectie amediului In timp de conflict armat.

S-a dovedit ca protectia sau conservarea mediului nu este o problema de pur Interes
national al statelor, fapt ce a determinat realizarea unei adevarate reglementari internationale a
problemelor de referinta , consacrata si dezvoltata rapid ca ramura distincta- dreptul
international al mediului .

Aspectele specifice ale protectiei mediului au fost abordate si in cadrul dreptului

international al drepturilor omului. Se considera , cu deplin temei , ca dezvoltarea si afirmarea
individului – ca scopuri fundamentale ale acestui domeniu al dreptului – nu pot fi realizate daca
mediul natural face obiectul unor atingeri serioase. Dreptul la un mediu natural sanatos este
apreciat , din ce in ce mai mult , ca un element fundamental al dreptulrilor omului ori in timp de
conflict armat , in contextul restrangerii considerabile a ariei de efectivitate a aplicarii
drepturilor omului , protectia mediului inbeneficiul fiinei umane se poate infaptui cu precadere
in cadrul dreptului international umanitar.

Raportand consecintele ecologice grave ale razboaielor susmentionate , conflictele cu

caracter local si , implicit , cu arie rrelativ redusa de impact , la cardul normativ existent si
aplicabil in timp de pace, punem in evidenta , un mod obiectiv , necesitatea imperativa, de a
reconsidera masurile de protectia mediului in timp de conflict armat pe temeiul principiilor si
normelor dreptu;ui international umanitar . Totodata, este important sa subliniem si
urmatoarea idee: in timp de conflict armat atingerile aduse mediului sunt inevitabile.A
pretinde ca este posibila prevenirea sau eliminarea lor este o mostra de lipsa de realism .

Ca atare , scopul regulilor de drept international umanitar relative la protectia mediului nu

consta in a exclude total atingerile ce pot fi aduse acestuia ci , mai degraba, limitarea lor la un
nivel judecat tolerabil . Exista temerea, din nefericire ca aparitia unor mijloace de razboi cu
efecte devastatoare pe campul de lupta ar putea determina producerea unor daune
inacceptabile mediului , cea ce ar face , pe cale de consecinta , iluzorie protectia recunoscuta
ansamplului populatiei civile de catre normele de drept international umanitar . Intr- o
asemenea ipoteza de perturbare grava a mediului natural , punerea in aplicare a dispozitiilor
care protejeaza victimele conflictelor armate (raniti , bolnavi , prizonieri de razboi si civili ) ar
putea intalni intr-adevar , obstacole insurmontabile .

O asemenea ipoteza nu trebuie sa conduca la o viziune sceptica , pesimista.Dimpotriva chiar

si numai din acest motiv , respectarea si aplicarea normelor dreptului umanitar, privitoare la
protectia mediului , capata o importanta fundamentala.

2§. EFECTELE ANTIECOLOGICE ALE OPERATIILOR MILITARE

Odata cu perfectionarea si cresterea puterii de foc a armelor, atingerile aduse mediului au

fost tot mai grave , dar nu peste limita capacitatii de regenerare a ecosistemelor .In multe din
zonele de intensitate maxima a actiunilor militare din timpul primului si cel de-al doilea razboi
mondial sunt vizibile si astazi urmele lasate de munitiile explozive.De asemenea , proiectilele si
indeosebi minele neexplodate mai provoaca si acum un numar ingrijorator de victime.

Totusi ,efectele antiecologice ale razboiului au devenit cu adevarat o problema de gravitate

deosebita in momentul in cares-a actionat in mod direct asupra mediului care-l avantaja pe
adversar. Acest punct de rascruce l-a reprezentat , in opinia majoritatii autorilor , razboiul din
Vietnam.

Din studiile specialistilor americani , rezulta ca fortele expeditionare ale Pentagonului , aflate
in imposibilitatea de a reactiona eficace la startegia de razboi a adversarului ,au recurs
laprocedee noi de actiune vizand privarea inamicului de sanctuarele sale . Astfel s-a ajuns la
utilizarea a numeroaselor mijloace si metode nocive mediuli .Indiferent de scopul vizat –
blocarea fluxurilor logistice, anihilarea bazelor operationale din jungla, asigurarea
securitatiipropriilor forte pe timpul executarii manevrelor , -impactul acestor mijloace si metode
a fost semnificativ.Conform unor estimari ,pentru inlaturarea invelisului protector de vegetatie
au fost pulverizate ierbicide pe o suprafata echivaland cu a zecea parte din teritoriului
Vietnamului. Aceasta “strategie de devastare ” a fost completata de utilizarea mijloacelor
incendiare.Dupa unele estimari , au fost intrebuintate peste 100000 de tone de napalm , care au
cauzat distrugerea a zeci de mii de kilometri patrati de jungla,plantatii , orezarii , precum si a
multor localitati rurale.

Aceste efecte ecologice directe s-au suprapus pe ravagiile cauzate de bombardamentele

intensive cu munitii explozive,care au transformat zone intregi in peisaje selenare.Daunele
produse de efectele combinate ale agentilor chimici , mijloacelor incendiare , munitiilor
explozive si mijloacelor mecanice (vestitele tractoare blindate ROME PLOW,folosite la nivelarea
a 325000 ha de teren accindentat ) au fost imense:pierderea unei prodectii de300000 tone de
orez, scaderea drastica a productieiii de cauciuc , distrugerea extensiva a habitatului animalelor ,
afectarea a 54% din patrimoniul forestier,perturbarea grava a echilibrului ecologic al unor
regiuni, a caror refacere va necesita mai multe decenii etc.Exemplul dat mai sus este unul din
zecile de exemple care exista si care au avut un impact major asupra mediului inconjurator in
cadrul actiunilor militare.

3§. PRINCIPII SI NORME CARE REGLEMENTEAZA PROTECTIA MEDIULUI IN

DREPTUL INTERNATIONAL UMANITAR

Primul dintre acestea impune statelor obligatia de a nu cauza daune mediului situat in afara
teritoriului aflat sub autoritatea lor. Acest principiu a izvorit din dreptul cutumiar , fiind
consacrat ca atare in tratate internationale (CONVENTIA NATIUNILOR UNITE asupra dreptului
marii ,articolul 194 ,al. 2 ori preambulul CONVENTIEI europene asupra poluarii atmosferice
transfrontaliere la mare distanta din 13 noiembrie 1979 ), in documente internationale
neconventionale ,de referinta in acest sens fiind principiul 21 din DECLARATIA de la Stockholm
din 16 iunie 1972 precum si in decizii judiciare si arbitrare .

Cel de-al doilea principiu stabileste o obligatie de a respecta mediul in general. Ca si

precedentul ,acesta este enuntat in tratate cat si in texte conventionale ,cu caracter bilateral ,
regional sau universal.El merge mult mai departe decat primul intrucat din insasi formularea
textului ,rezulta ca , principial , campul sau de aplicare este mult mai larg. Aceasta interpretare
este sustinuta de principiul 5 din Charta mondiala a Naturii din 28 octombrie 1982 , potrivit
caruia “Natura va fi prezervata de degardari cauzate de catre razboi sau de alte acte de
ostilitate” , precum si de principiul 20 care stipuleaza ca “Activitatile militare prejudiciabile
naturii vor fi evitate ”.Cu toate acestea , nu se poate afirma in mod categoric ca exista o ob;igatie
generala a statelor de a respecta mediul , ci numai o recunoastere internationala a acestei
necesitati.

In lumina principiilor sus-mentionate , o importanta deosebita a revenit actului de adoptare a

Protocoalelor aditionale la Conventiile de la Geneva din 1949 , infaptuit in 1977 . Adoptarea
acestor instrumente ,asa cum este bine cunoscut , s-a inscris in preocuparea de a imbunatati
protectia civililor , combatantilor si prizonierilor de razboi, ca o continuare a Conventiilor de la
Geneva.Totodat , ele au dat expresie necesitaii de a accentua aceasta protectie, prin exprimarea
in norme de drept a vointei de a interzice folosirea unor metode si mijloace de razboi ,adica
reafirmand si dezvoltand regulile dreptului de la Haga.

Astfel prin intermediul a doua dispozitii din Protocolul aditional 1 –art. 35 ,al. 3 si art. 55 –
protectia mediului a fost intergrata organic in dreptul international umanitar.Art. 35 par. 3
stipuleaza interdictia “de a utiliza metode sau mijloace de razboi care sunt concepute pentru a
cauza ,sau de la care ne putem astepta ca vor cauza daune intinse,durabile si grave mediului
natural ”.

Un alt instrument juridic care reglementeaza protectia protectia directa a mediului natural
este Conventia asupra interdictieide a utiliza tehnici de modificare a mediului in scopuri
militare sau orice alte scopuri ostile (cunoscuta sub denumirea de Conventia ENMOD) .Desi
adoptata inaintea Protocolului aditional 1 , in cadrul Natiunilor Unite a intrat in vigoarela 5
octombrie 1978.Astfel , protectia pe care o constituie ambele instumente de dreptinternational
se articuleaza in jurul a trei elementesau, dupa unii autori , a trei dimensiuni:”daune
intinse,durabile si/sau grave”.Totusi tratatele au fiecare un obiect distinct.Protocolul 1:interzice
recurgerea la razboi ecologic ,Conventia ENMOD vizeaza atingerile provocate mediului de
razboiul denumit geofizic.

Spre deosebire de protectia directa , rezultata din dispozitii care se refera in mod expres la
mediul natural , protectia indirecta decurge ca o consecinta posibila din dispozitii care nu au o
legatura specificacu problematica mediului.Aceasta a dobandit o importanta deosebita mai ales
in perioasa anterioara adoptarii Protocolului 1 cand mediul nu aparea ca un concept distinct In
dreptul umanitar .De altfel notiunea de mediu a fost consacrata dupa adoptarea celor mai
importante texte de drept umanitar.