Sunteți pe pagina 1din 3

Paraziţi C. 13 07.06.

2012

Besnoitioza (globidioza, anazarca bovinelor)


O protozooză ce afectează în general bovinele, determinată prin dezvoltarea în celulele
Sist Reticulo-Endotelial a protozoarului Besnoitia besnoiti. Este un protozoar dixen ce are ca
GD pisica iar GI bovinele în tubul digestiv al GD se realizează gametogonie, mai ales în
ileon, în timp ce la taurine se realizează schizogonia cu formarea de tachizoiţi în celulele
endoteliale şi a chiştilor cu bradizoiţi în citoplasme fibroblastelor din derm, ap resp, dar şi în
conjunctiva oculară.
Boala descrisă în ţări ca Franţa, Portugalia, Israel, şi unele ţări din Africa nefiind
identificată în ţara noastră.
GD nu prezintă manifestări clinice, acestea sunt înregistrate la bovine, la care se
constată un sindrom de anazarcă urmat de depilare şi ulterior o fază seboreeică cu formarea
unei dermatite cronice, pielea fiind fisurată cu scurgeri sangvinolente, şi formarea de
numeroşi chişti.
Diagnosticul se face pe baza epidemiologiei, semnelor clinice, confirmare prin
examen microscopic al secreţiilor din tegument sau chisturilor, observând tachizoiţi sau
bradizoiţi.
Tratament bazat pe sulfamidoterapie i.v şi tratament simptomatic, importantă fiind
profilaxia prin ruperea ciclului biologic prin limitarea contactului între pisică şi bovine

Pneumocistoză
Este o pneumonie interstiţială cu caracter zoonotic produsă prin localizarea
intraalveolară, dar mai ales la nivelul septelor interalveolare a protozoarului Pneumocystis
carinii. Este in protozoar ubiquitar, cel mai frecvent fiind întâlnit la rozătoare, mai ales la cele
ipselodonte, dar şi la rumegătoare, carnivore, mai ales la om. La om se realizează evoluţia cea
mai gravă a bolii în cazurile de imunodeficit, boala fiind semnalată la majoritatea cazurilor cu
HIV (chimioprevenţie obligatorie).
În literatură au fost descrise cazuri grave la cabaline, mai ales la mânjii din rasa Arabă,
afectaţi de sindromul de imunodeficienţă combinată severă. Mai ales la mânjii pănă la 2 luni
cu sindrom respirator grav şi moarte.
Etiologie: P. carinii este un protozoar uninucleat, cu un aspect amoeboidal, realizând în
septul alveolar forme chistice, ovoide, de 4-6 microni cu 2-8 celule fiice în interior.
Diagnosticul: se pune dificil, de baza rămânând observarea formelor chistice la
animalele moarte sau sacrificate, în prezent fiind utilizate şi metode de monodiagnostic sau
utilizarea aspiratului şi biologiei moleculare.
Tratament: complex folosind antiprotozoice, antibacteriene, antibiotice şi chiar
antimicotice utilizate o lungă durată. Ex. Clotrimoxazol (trimetoprim + sulfametoxazol) 15-20
mg/kg/zi timp de 3 săpt. Pentamidine (Lomidin) 4 mg/kg/zi minimum 2 săpt.
Profilaxie: să aibă în vedere condiţii optime de întreţinere, mai ales la iepuri în
momentul înţărcării şi la vulpi, în canise. Atenţie la manipularea animalelor.

Piroplasmoze (hemosporidioze)
Protozoozele determinate de organismele apicomplexe din Cls. Piroplasmia, Ord
Haemosporidia, care se dezvoltă în elementele figurate ale sângelui şi în sist limfoid, fiind
transmise de unele artropode hematofage, căpuşele ixodide, care reprezintă GD. Arealul lor de
răspândire este legat de cel al căpuşelor (TBD).
Babesiozele
Sunt protozooze întălnite la diferite specii de mamifere, inclusiv onul, cu evoluţie
sezonieră, determinate de protozoare dixene, paraziţi endoglobulari din Fam. Babesiide,
transmise de căpuşele ixodide.
Evoluţia lor, inclusiv tabloul morfoclinic sunt corelate cu intensifitatea infestaţiei cu
căpuşe ixodide, cu patogenitatea babesiilor şi rezistenţa organismului animal.
Etiologie: fam Babesiide, în prezent 2 genuri: Genul Babesia şi Nutalia. Sunt paraziţi
endoglobulari, prezenţi câte 2 în celulă (hematie) – babesia sau 4 la nutalia. Cele mai multe au
formă piriformă sau semilunară, altele sunt ovalare, rotunde, şi cele inelare care reprezintă
formele trofozoite. Unele sunt mai mari decât raza hematiei 3,5-4,5 microni, şi altele mai mici
decât raza acestora 1,5-2,5. cele mari dispuse în unghi ascuţit, cele mici în unghi obtuz.
Princ specii sunt:
-bovine: B. bigemina, B. major – mari; mici: B. bovis, B. divergens, B. ovati
-ovine: B. motasi – mare, B. ovis - mică
-caprine: B capreoli – mică
-cabaline: B cabali – mare, Nutalia equi - mică
-suine: B trautmani – mare, B peroncitoi – mică
-câine: B canis, B vogeli, B rossi – mari; B gypsoni
-om: B gypsoni, B bovis, B hodaini
Ciclul biologic al babesiilor este dixen, ci cele 2 gazde, GI şi GD. Căpuşele ixodide
inoculează sporozoiţii în momentul hrănirii (element infestant). Aceştia ajunşi în sânge trec
din plasmă prin pinocitoză în interiorul hematiilor şi se dezvoltă rezultând în prima fază forma
inelară, trofozoidală, care apoi se multiplică prin diviziune bipartiţie (babesia), cvadripartiţie
la nutalia. Hematiile se spar iar babesiile intră în alte celule, repetând multiplicarea
achizogonică cu distrugerea multor elemente figurate. Unii autori au arătat că prima
dezvoltare schizogonică ar avea loc în celule endoteliale vasculare şi în limfocite, fapt descris
mai ales la N. equi şi la B. hodaini.
După dezvoltări schizogonice multiple se formează elem diferenţiate
pregametogonice, care îşi vor continua dezvoltarea numai după ingerarea lor de către căpuşe.
În corpul acestora dau naştere gameţilor, din unirea cărora se formează zigotul sau
oochinetul. Acesta este mobil şi pătrunde în celulele salivare şi gastrice ale căpuşei, se divide,
dă naştere sporochineţilor, şi ulteriori sporozoiţilor, care se găsesc atât în glandele salivare,
dar mai ales pătrund şi în ap reproducător al căpuşei (relaţii de contiguitate între ap dig şi
reprod al căpuşei) şi sporozoiţii ajung astfel în ovocitele (ouăle) căpuşei, în acest mod ei vor fi
şi în larvele căpuşelor.
În felul acesta se realizează transmiterea transovariană a sporozoiţilor, care e transmit
şi în următoarele stadii ale căpuşelor (larvă, nimfă, adult). Se pot transmite până la 10
generaţii.
Epidemiologie: surse de infestare sunt reprezentate de animalele bolnave, cele cu
forme clinice, dar mai ales cele cu forme latente, însă menţinerea focarului într-o anumită
zonă este asigurată de căpuşele ixodide.
Infestarea se realizează transcutanat, în momentul hrănirii căpuşelor, posibil şi
transmiterea transplacentară (la juninci). Receptivitatea este specifică, la fiecare gazdă există
specii de babesii. Receptivitate mare o au anim nou introduse în focare şi rasele perfecţionate.
Dinamica şi evoluţia bolii sunt legate de prezenţa populaţiilor de căpuşe care asigură
caracterul multienal şi focaliatea bolii.
Patogeneza: este compexă, mecanismele patogenetice fiind dependente de virulenţa
speciilor de babesia şi de reactivitatea gazdei. După pătrunderea şi multiplicarea babesiilor în
hematii se distrug un nr mare de asemenea celule cu eliberearea de toxine, paraziţi morţi şi
celule distruse, fapt care duce la o anemie, în unele cazuri f severă (sub 2 mil).

2
Consecutiv distrugerii hematiilor apar ac antieritrocitari, iar ulterior apar complexele
imune circulante. Consecutiv formării acestor complexe apar procesele inflamatorii locale şi
chiar fenomene necrobiotice.
Au loc de asemenea perturbări ale metabolismului unor componente majore:
-metabolismul lipidelor, ducând la scăderea lipidelor plasmatice şi creşterea
celor intraeritrocitare,
-metabol proteic – duce la creşterea azotului rezidual din eritrocite care va
influenţa şi va accenuta hemoliza
Apar edeme perivasculare în encefal ce vor determina anoxie şi manifestări nervoase,
disfuncţii hepatice, renale, exprimate prin icter, hemoglobinurie şi albuminurie. Procese
degenerative, necrobiotice, perturbări ale circulaţiei capilare care vor duce la avorturi. Tulb
renale, accentuare tulb nervoase şi alte manif îfd localizarea procesului.
Imunitatea este în principal de tip celular, dar intervin şi procese de tip umoral. În
general este acceptat că nu se produce o imunitate perfectă, dar animalele trecute prin boală
fac o formă mult mai uşoară, cronică la o nouă infestare.
Tablou clinic: evoluează supraacut, acut sau cronic la rumegătoare şi acut, subacut şi
cronic la cabaline şi câine. Perioada de incub 7-10 zile, mai rar 14 zile. Evoluţiile clinice
prezintă unele aspecte comune, formele acute de boală fiind caracterizate prin tetrada clinică:
febră, anemie, icter, hemoglobinurie, la care se adaugă unele aspecte particulare de specie:
-la bov tulb dig, anorexie, atonia prestomacelor, încetarea rumegării,
constipaţie alternând cu diaree, cord opritor, puls accelerat, hipo- şi agalaxie, moartea
survenind prin hipotermie în 4-6 zile.
-la ovine – anemie gravă, încetarea rumegării, frisoane, hipo- şi agalaxie,
mortalitaea 4-7 zile, poate depăşi 30%, chiar 50%.
-la rumeg se observă şi forme supraacute cu sindroame septicemice grave,
febră mare, decubit, anemie, mortalitate chiar în 24 h.
-la cabaline şi câine – adinamie, tulb nervoase, formele cronice prezintă
anemie, slăbire, scăderea apetitului, eventual paliditatea mucoaselor, hemoglobinurie
pasageră, mortalitate mai scăzută 4-5% în 4 săpt.
Diagnostic: semne clinice, epidemiologie, confirmare prin ex microsopic de frotiuri de
sânge periferic colorate MGG, în hematiile roşi-cărămizii apar babesiile-culoare azurie cu
nucleu violet. Există şi diagn serologic.
La ex necropsic – splenomegalie cu consistenţă crescută, cauciucată, fără
ramolismentul pulpei splenice – specific, cadavru icteric, peteşii, sufuziuni, epi şi
endocardice, hepatomegalie, perihepatită, degenerescenţă hepatică, vezică urinară destinsă cu
hemoglobinurie, edem pulm, congestii, hemoragii gastrointestinale, peteşii pe mucoase şi
seroase.
Se face examen frotiu imediat după sacrificare, după 7-8 ore se fac frotiuri din venele
copitei.
Prognostic grav
Tratament: medicaţie specifică şi simptomatică şi regim alimentar dietetic.
Derivaţi diamidinici: Berenil 7% 3,5 mg/kg, s.c sau i.m repetat în 24 h, Phenamidin
1,5% 12-15 mg/kg s,c, Pentamidin 4% 3 mg/kg i.m.
Derivaţi de diamidine carbanilide: Imidocarb (Imizol) sol 12% 1-3 mg/kg i.m profund
Deriv chinoleinici: Acaprin 5% anim mari, 1,2-2 ml/100g, 0,5%, 0,2 ml/kg s.c la
amim mici
Profilaxie: controlul anim în perioada de risc şi utilizarea chimioprevenţiei, carantina
anim nou introduse, distrugerea căpuşelor, amenajarea păşunilor, imunoprofilaxia – în prezent
există vaccin la câine

S-ar putea să vă placă și