Sub str�lucirile de vreasc

Ce zorii le-au aprins �n spa�ii,

�n bucuriile ce nasc,
Mul�imi de oameni din Damasc
�i-ntimpinau voio�i solda�ii.

Av�nd �n frunte precum �ti�i

Pe cel mai mare c�pitan,
L�s�ndu-i pe israeli�i
�n urma luptei umili�i
Viteazul comandat Naaman.

C�ci s-au �ntors de la r�zboi,

Din Israel venea pleiada,
Acel prelung �i lat convoi,
L�s�nd doar lacrimi �napoi
�i-acum se duc s�-mpart� prada.

Iar c�nd s-au dat la �mp�r�it

La haine, la argin�i, la miei,
Naaman deodat� s-a oprit
�n fa�a unui chip smerit
A unei fete din evrei.

"N-ai vrea s� vii la mine-acas'?"

El �ntreb� feti�a slab�;
"Da, vreau! - r�spunse-umilul glas-
C�ci doar at�t mi-a mai r�mas
Ca s� slujesc de-acum ca roab�."

�nc�lecat� sus pe �ea

P�rea un crin cu lungi petale!
C�ci s-a desprins de tot ce-avea
�i-acum �i-a mai r�mas doar ea,
Cu amintirea ��rii sale.

"De-acum s� scuturi �i s� pui,

C�ci uite-n fa�a ta-i st�p�na!
�i nu mai ai la cin' s� spui,
C�ci mil� la str�in� nu-i,
Deci roab� lucr�, pune m�na!

�i-n caracterul ei curat,

Israelita cea cuminte
A fost exemplu minunat
�n tot ce-a spus �i ce-a lucrat,
L�s�nd �n urm� fapte sfinte,

C�ci Dumnezeul sf�nt �i drept

I-a d�ruit credin�� vie
�n inima ce-avea �n piept,
�i-n caracterul �n�elept
I-a pus cereasc� m�rturie.

Cu ochii a�inti�i �n z�ri,

Curat� ca un porumbel,
Adus� din �ndep�rt�ri,
Ea le-a vorbit de vindec�ri
Ce le-a v�zut �n Israel.
Naaman era victorios
�n lupte, �n r�zboi viteaz,
Dar de la toate ce folos?
C�ci a c�zut �i el lepros,
Lovit de-acel grozav necaz.

Pe trupul lui imaculat,

O plag� de nesuferit
S-a a�ternut, s-a a�ezat,
C�ci lepra-i de nevindecat,
La oameni leac nu a g�sit.

"Dar dac-ar fi domnul meu

�n Israel, �n �ara mea,
Atuncea singur Dumnezeu
L-ar vindeca prin robul S�u
De boala lui, de lepra grea!"

"S-ar vindeca? ia stai, ce-ai spus?

Feti�o oare nu glume�ti?
S-ar vindeca?... c�ci leacuri nu-s!"
"Dar Dumnezeul Cel de sus
El are doctorii cere�ti!"

�i-ndat� sfintele sc�ntei

Tot sufletul i-a luminat,
C�ci ea s-a dus la so�ul ei
S�-i spun�: "Numai dac� vrei,
De-acuma po�i fi vindecat!

Naaman, ascult�-m�, m-ascu�i? -

E cauza care te fr�m�nt�,
C�ci �ntre doctorii cei mul�i,
Mai este Unul s�-L consul�i,
�i-L po�i g�si �n �ara sf�nt�.

C�ci roaba care ne-a slujit

�n cura�ia-i f�r� pat�,
Mi-a ar�tat, mi-a povestit,
C� po�i s� fii t�m�duit
De-aceast� lepr� necurat�!"

"Atunci m� duc la �mp�rat

S�-mi deie �mputernicire!
S� cear� el neap�rat
S� fiu acolo vindecat!
De-aceast� grea nenorocire....

�i cu c�milele de fr�u
�i slujitorii dup� el,
Naaman prin holdele de gr�u
S-a dus s� treac� peste r�u
�n �ara sf�nt�, Israel.

Dar �mp�ratu-acelei ��ri

Ve�mintele �i-a sf�iat,
C�nd auzi de vindec�ri
Crez�nd c-acestea-s provoc�ri,
Grozav de tot s-a tulburat...

Dar Elisei cu suflet plin

I-a zis: "N-ai fric�, domnul meu!
Trimite-aici pe-acel str�in
Ca s� cunoasc� pe deplin
C�-n �ara aceasta-I Dumnezeu!"

�i comandantul cel vestit

Cu-a lui c�mile a plecat,
Spre casa omului smerit,
Dar Elisei nu l-a primit
A�a cum el s-a a�teptat.

C�ci el se a�tepta oricum,

S�-i fac� c�teva m�t�ni,
S�-i iese �nainte-n drum,
Cu untdelemn, sau cu parfum,
S�-i puie m�inile pe r�ni,...

"Dar nu a�a! ci �n Iordan,

De �apte ori s� intri-n vad!
�i vei fi vindecat, Naaman!
C�ci Dumnezeu te are-n plan
S�-i fii o floare �n r�sad!"

Dar ofi�erul s-a-ndoit,

Acest �ndemn l-a �ntristat,
"Cum?! pentru-aceasta am venit?
S� fiu aici batjocorit!
N-avem noi ape de sc�ldat?!

Veni�i s� mergem �napoi!"

Atunci �i zise robul s�u:
"St�p�ne, pentru ce te-ndoi?
Nu-i mare lucru, nu-i r�zboi,
S� facem prob� nu e greu!"

�i robul l-a �nduplecat

S� intre �n acel Iordan,
Iar dup� ce s-a afundat
De �apte ori, s-a vindecat
De lepra lui acel Naaman.

�ntregul corp i s-a-noit,

P�rea c� e din nou n�scut,
Cum s-a-nt�mplat, nici n-a sim�it,
C�ci Domnul l-a t�m�duit
Pe omul care a crezut.

�i-atunci a zis: "Acuma �tiu

C�-n �ara-aceasta-i Dumnezeu!
Care e drept, �i sf�nt, �i viu,
�i se arat� �n pustiu
Cu str�lucire bra�ul s�u!"

S� fii de Domnul vindecat

De boala ce te-a chinuit,
Aceasta este minunat,
De-aceea omul a strigat,
�i Domnului i-a mul�umit.

Naaman cu lacrime fierbin�i

S-a dus la robul Domnului,
S�-i duc� aur �i argin�i,
C�ci Dumnezeul celor sfin�i
L-a vindecat de lepra lui.

"Nu pot primi ce mi-ai adus!

C�ci El te-a vindecat! nu eu,
De-aceea-ntoarce-te supus,
�i cu privirile �n sus
S�-i mul�ume�ti Lui Dumnezeu!"

"Am s� m�-ntorc a�a cum sunt!

Dar las�-m� pentru altar
S� duc din �ara ta p�m�nt,
Ca s� primeasc� Domnul sf�nt
Al poc�in�ei mele dar."

�i omul s-a �ntors smerit

Din nou de unde a plecat,
Dar n-a uitat c�t a tr�it,
El Domnului i-a mul�umit
C�ci Dumnezeu l-a vindecat.

Au fost destui lepro�i ca el

�i totu�i nu s-au vindecat,
�i-n Siria, �i-n Israel,
Hristos l-a prezentat model
Pe-acel Naaman adev�rat.

Tu care vrei s-ajungi �n rai,

Sau vindecare s� prime�ti,
S� �tii, dac� �n suflet n-ai
Credin�� c�t un bob din pai,
Nu po�i s�-nvingi, s� biruie�ti.

De-aceea nu te �ndoi!
Fii credincios, c�ci Dumnezeu
Spre rana ta c�nd va privi,
Pe loc te va t�m�dui,
Oric�t ar fi necazul t�u.

Oric�t ar fi de ap�sat
De boli, de cancer, sau lepros,
Po�i fi de Domnul vindecat
C�ci El e ve�nic, neschimbat,
�i m�ntuie�te prin Hristos.

De-aceea omule s�rman

Ce stai �i-ascul�i acest cuv�nt,
Arunc�-te ca �i Naaman
�n poc�in��, prin Iordan,
�i f� cu Domnul leg�m�nt.

Apoi te roag� s� prime�ti

Pe Duhul Sf�nt, cu sfin�i fiori,
Ca �i Naaman s� st�ruie�ti,
C�ci el �n apele fire�ti
S-a aruncat de �apte ori.

C�ci Dumnezeu, Cerescul Tat�,

Ne vrea copii adev�ra�i,
Ca roaba cea nevinovat�,
Ca s� cunoasc� lumea toat�,
C�ci noi suntem r�scump�ra�i.