MODELUL CONSTRUCTIVIST

CRITERII DE ANALIZĂ

Concepte cheie - acomodare, asimilare, acţiune mintală şi obiectuală, alternative,

aplicabilitate, cooperare, conflict socio-cognitiv, construire de cunoştinţe,
creativitate, diversitate, eşafodaj, explorare, individualizare, interacţiune,
învăţare mediată, multiculturalism, nondirectivism, personalizare, progres,
situaţie de învăţare.

Cum este explicată - învăţarea este rezultatul unei construcţii mintale şi un act de autorealizare
învățarea a potenţialului persoanei. Învăţarea depinde de calitatea experienţelor
anterioare ale elevului, de trăsăturile persoanelor care pot media
experienţele, de contextul în care se produce experienţa de învăţare şi de
trăsăturile culturale ale acestui context.

Rolul profesorului - profesorul planifică şi organizează activităţile instructiv-educative,

coordonează, îndrumă elevii, stimulează dialogul între elevi, motivează,
consiliază, mediază, încurajează autonomia elevului, evaluează activităţile;

- propune elevilor problema de rezolvat, furnizează elevilor materialele care

să furnizeze reprezentările conţinutului şi îndrumă elevii spre interacţiuni
sociale;

- este esențial să creeze relaţii pozitive în interacţiunea dintre elevi, să

favorizeze relaţiile constructive în grup pentru a da posibilitatea tuturor de a
trăi sentimentul propriei identităţi.

Rolul elevului - elevul este constructor de cunoaştere, elaborează concepte, edifică

structuri mintale, acordă semnificaţii fenomenelor, proceselor şi ideilor;

- activităţile de învăţare preferate sunt: conversaţia euristică, investigaţia,

rezolvările de probleme, activităţi pe microgrupuri, învăţarea prin
cooperare;

- învăţarea este facilitată de interacţiunea socială: cooperare, conflict

cognitiv, negociere în interiorul grupului, competiţie între grupuri. (Potolea,
2004, p.28);

1
 - elevul utilizează reprezentările conţinutului în interacţiunile sociale
programate pentru rezolvarea problemei;

- elevul trebuie încurajat să-şi asume un rol activ, reflexiv, constructiv dar şi
critic în interacţiunea cu profesorul şi în dialogul cu ceilalţi elevi.

Evaluarea - comportamentul este analizat din perspectiva construcţiei mintale a

învăţării, a capacităţilor implicate în rezolvarea de probleme;

- succesul învăţării, dobândirea noilor achiziţii depind de calitatea

experienţei şi a structurilor cognitive de care dispune elevul.

Caracteristici ale - modelul constructivist pune accent pe cel care învaţă, cunoaşterea apărând
mediul de învățare din valorificarea experienţelor anterioare care nu provin neapărat din
mediu, ci pot fi şi mediate.

Implicații pedagogice - învățarea prin cooperare ca principiu organizator al instruirii;

asupra predării și
- predarea centrată pe elev, utilizarea de strategii active şi interactive;
învățării
- perspectiva multiculturalităţii în instruire;

- contextualizarea învăţării;

- evaluare centrată pe competenţe, pe capacitatea de rezolvare de probleme

diverse;

- personalizarea, individualizarea învăţării.

Principalii J. Piaget - Teoria psihogenezei cunoştinţelor şi operaţiilor intelectuale;

reprezentanți
J. Bruner - Teoria genetic- cognitivă şi structurală;

L.S.Vâgotski - Constructivismul social - Zona proximei dezvoltări.

Avantaje/beneficii - planificarea sistematică şi atentă nu mai este necesară;

- interacţiunile sociale şi dezbaterile generează automat învăţarea;

- predarea este mai simplă şi mai comodă. (apud Potolea, 2004, p.28)

- se pretează pentru tratarea interdisciplinară a unor teme;

- modelul este relevant pentru formarea capacităţilor superioare de gândire;

2
 - pune accentul pe:

 capacitatea de investigaţie;

 capacitatea de conceptualizare;

 capacitatea de rezolvare a problemelor;

 capacitatea de gândire critică;

 capacitatea de argumentare;

 capacitatea de evaluare/autoevaluare;

 capacitatea decizională etc.

- formează şi dezvoltă atitudini şi comportamente sociale.

Limite/dezavantaje - modelul este consumator de timp şi energie;

- angajează mai mult efort şi solicită mai multă imaginaţie din partea
cadrului didactic.

3
Bibliografie

Panţuru, S., (2002), Elemente de teoria şi metodologia instruirii, Editura

Universităţii Transilvania”, Braşov.

Panţuru, S.,(2005), Modelul constructivist al instruirii – o nouă paradigmă practică

a educaţiei, în Buletinul Universităţii Petrol-Gaze din Ploieşti.

Potolea, D., (2004), Note de curs la Teoria şi metodologia instruirii, Universitatea din
Bucureşti.