Sunteți pe pagina 1din 5

Alexis de Tocqueville – Vechiul regim si Revolutia

1. Care este metoda pe care o foloseste Tocqueville? Ce comparatii ii face ca scala


geografica si istorica

Metoda folosita de Alexis de Tocqueville este cea comparativa, pentru a intelege atat ceea ce s-a
petrecut in timpul Revolutiei franceze, cat si ceea ce nu s-a petrecut.

Pentru a intelege cat mai bine Revolutia si urmarile ei, el a inceput sa studieze Franta vechiului
regim. A citit cartile celebre ale secolului XVIII dar si pe cele mai putin cunoscute , considerand ca
astfel are acces la informatii mai apropiate de realitate. Deasemenea a studiat arhivele
administratiilor locale, procesele verbale ale diferitelor adunari, tot felul de documente care relatau
fapte, intamplari ,situatii care se petreceau in acele timpuri.

El compara sistemul social francez cu cel anglo-saxon si german. A studiat institutiile


sociale,politice si administrative medievale din Franta, Germania si Anglia. A constatat ca aceste tari
aveau legi asemanatoare, organizarea politica si administrativa erau asemanatoare. Fiecare tara
studiata il ajuta sa inteleaga pe celelate doua. Dealtfel intreaga Europa medievala avea o organizare
administrativa si politica asemanatoare.

Pe masura ce inainteaza in cercetare, descopera in Franta dinainte de Revolutie multe dintre


trasaturile care exista si in zilele noastre. Cu cat se apropie de 1789 cu atat se distinge mai clar
spiritul care a deterrminat formarea Revolutiei.

Dupa el Revolutia a avut 2 faze distincte:

1. Prima in care francezii au vrut sa distruga tot ce tine de trecut


2. A doua in care par sa se intoarca in trecu si sa ia tot ce lasasera acolo. Astfel exista legi si
obiceiuri care dispar in 1789 si care reapar cativa ani mai tarziu (*** cum se spune “ megem
inainte, ca inainte era mai bine***)

Revolutia franceza a fost in mod esential o revolutie sociala si politica. Initial s-a crezut ca fost
o revolutie religioasa, ca scopul ei a fost distrugerea puterii religioase si a puterii politice. Una din
primele actiuni ale revolutiei a fost impotriva Bisericii , ca forma de organizare .Crestinismul a fost
urat cu inversunare nu atat ca doctrina religioasa cat ca si institutie politico-religioasa.
Revolutia franceza nu a avut drept tel schimbarea unei guvernari cu alta ci abolirea vechii forme
de societate, a daramat toate puterile politice aflate in functie, a schimbat obiceiuri si traditii.
2. Egalitate si inegalitate sociala. Regim aristocratic si democratie. Regimuri care imbina
cele doua dimensiuni. Libertate. In ce directie se schimba societatile?

Tocquevile studiaza inegalitatile sociale. Astfel in sec XVIII In Germania, iobagia nu era
abolita, taranul era legat de pamant , era obligat sa ceara voie stapanului pentru orice, era
proprietatea nobililor. In Franta in schimb iobagia nu mai exista din sec XIII, taranul ,vindea,
cumpara, se muta dintr-un loc in altul. Nu numai ca nu era iobag ci a devenit chiar proprietar de
pamant.In Anglia erau foarte putini tarani proprietari de pamant.
El remarca faptul ca in Franta o impartire a proprietatii funciare a avut loc cu cel putin 20 de ani
inaintea revolutiei.
Revolutia a vandut toate terenurile clerului si o mare parte din cele ale nobililor, iar taranii au fost
scosi de sub conducerea nobililor. Astfel in sec XVIII conducerea parohiilor si a cantoanelor era
asigurata de un grup de administratori alesi de catre senior si de catre oamenii din parohie.
Seniorul nu mai coorodona rezolvarea problemelor locale si nici nu mai avea dreptul sa aplice
legile statului ,sa colecteze taxele ca si inainte de Revolutie. El devine doar “primul dintre
locuitori”.
Odata cu proprietatea asupra pamantului apar pentru tarani si obligatiile: taxe, dijme, rente
nobiliare.
Regimul aristocratic
Prima faza a Revolutiei a fost dominata de ideile lui Montesquieu care susținea că monarhia
constituțională liberală era cel mai bun sistem de guvernământ pentru un popor care își dorea
libertatea, argumentând că prin împărțirea suveranității între mai multe centre de putere, acestea
se puteau controla reciproc pentru a preveni tendințele despotice. Proiectul lui Montesquieu
acorda o bună parte a puterii în stat aristocrației . Când a început Revoluția, Ludovic al XVI-lea a
înțeles-o însă ca fiind o încercare a unora dintre cei mai privilegiați supuși ai săi de a face ceea ce
făcuseră nobilii englezi în 1688, adică să înlocuiască un monarh absolut cu unul constituțional.
Contele de Mirabeau, principalul orator revoluționar în prima parte a Revoluției, a promovat ideile
lui Montesquieu, cerând o monarhie constituțională, adica impartirea puterii intre rege si
Legislativ.
Regimul democratic
Regele nu era deloc dispus să-și împartă suveranitatea cu legislativul, asa ca aparut a doua etapa
a Revolutiei- Prima Republica -cea in care Rousseau definea libertatea ca posibilitatea de a te
conduce singur, trăind sub o lege pe care tu însuți ai adoptat-o. Credința în suveranitatea națiunii
a prins rădăcini în conștiința națională a francezilor.
Regimul care imbina cele doua dimensiuni
A treia etapa a revolutiei cea Imperiala, Napoleon a introdus un element cvasi-democratic:
plebiscitul, ca modalitate de legitimare a despotismului. O dată ce poporul a fost adus în arena
politică a Franței, el nu a mai putut fi dat la o parte. Trebuia doar să fie convins să se lase condus
de cineva, iar Napoleon a dat dovadă de geniu politic în acest sens. Napoleon și-a datorat o bună
parte din succes ,adoptării politicilor despotismului luminat al lui Voltaire, îmbrăcându-le însă în
limbajul republican inspirat de Rousseau , a luat fondul uneia și formele celeilalte.

Dintre toate ideile si sentimentele care au pregatit revolutia, ideea si gustul pentru libertatile
publice propriu-zise au aparut ultimele, dar au fost si primele care au disparut
3. Care este relatia dintre monarhie, aristocratie, burghezie si popor?

Societatea franceză este descrisă ca o societate marcată de multiple segmentări

Tendintele centralizatoare ale regilor au fost intotdeauna moderate de catre nobilime, care apara
multele libertati si privilegii locale. (Franta nu era un regat uniform in care legile adoptate la centru se
aplicau tuturor in acelasi mod. Diversele provincii si subunitati administrative isi aveau propriile legi si
sistme juridice si administrative, care veneau din trecut)

Statul tinde sa centralizeze din ce in ce mai mult puterea politica, diminuand autonomia si rolul de
administrator si judecator al nobilimii locale sau adunarilor provinciale, transferand acest functii
"intendentilor" (un soi de prefecti) numiti de rege (prin intermediul carora se pune in practica intraga
activitate administrativa a statului.)

Astfel- rolul si solidaritatea nobilimii se diminueaza

- bresele devin din ce in ce mai putin influente

- democratia oraseneasca este distrusa si functiile de conducere in orase (care inainte erau obtinute
prin alegeri) sunt vandute de catre rege celui care ofera mai mult

- comunitatile rurale sunt dezbinate printr-un sistem absurd de culegere a impozitelor care transforma
succesiv pe fiecare membru al comunitatii in "colector de taxe" adica in cel care trebuie sa decida cat
se i se ceara fiecaruia din vecinii lui pentru a se aduna la sfarsit suma pe care statul o cere din
comunitatea respectiva.

Clasa dominanta in societate (aristocratia) abdica de la rolul sau traditional de "mediere" intre
interesele locale si regalitate. Mai mult inca, desi clasa dominanta si privilegiata prin excelenta,
aristocratia franceza, in loc sa promoveze apararea propriei pozitii, tinde sa simpatizeze cu cei mai
mari criticii ai sai.

Lipsei de empatie a aristocratiei fa ă de ărănime i se răspunde de catre taranime cu ura.

Lipsa de empatie fa ă de nevoiaşi se manifestă nu doar la nobili, ci şi la burghezia care în loc să se


coalizeze cu cei de jos împotriva inegalită ii căuta să beneficieze la rândul ei de cat mai multe drepturi
si privilegii.
4. Ce rol joaca timpul si modul cum este el perceput de indivizi in schimbarile istorice
/sociale?

Tocqueville apreciază că deşi Revolu ia franceză a fost un eveniment neaşteptat, care a luat
lumea prin surprindere, el nu a fost decât rezultatul unor schimbari, actiuni si mentalitati care s-au
produs incepand cu multe generatii inainte.
Astfel se evidentiaza doua aspecte:
1. Revolu ia franceză a fost produsul neanticipat al ac iunii umane premergătoare producerii
evenimentului, afirma ie ce confirmă o idee a lui Marx: ,, ei nu ştiu, dar o fac”, adică faptul
că oamenii produc fără inten ie împrejurările care le vor marca via a.
2. Revolu ia franceză nu a fost anticipată de nimeni, fie el om politic, fie el gânditor, iar acest
lucru constituie o temă de medita ie cu privire la capacitatea ştiin elor sociale de a realiza
predic ii.

Incapacitatea de a anticipa o răsturnare de o asemenea anvergură are mai multe explica ii.
- absen a unui precedent, care să fi pus pe agenda mentală o asemenea posibilitate.
- absen a informa iilor relevante. Nepermi ând exprimarea liberă a nemul umirilor, guvernarea ajunge
să opereze cu informa ii care nu întotdeauna reale.
-Absen a libertă ii nu permite oamenilor să-şi dezvolte func ia de anticipare şi să-şi imagineze că
lucrurile s-ar putea îmbunătă i imediat.
- Absen a libertă ii nu permite grupului de la putere să identifice pericolele care ar putea să apară

Consecintele revolutiei, din perspectiva lui Tocqueville dezvaluie nu atat o ruptura majora cu trecutul,
cat mai ales continuitatea .

Tocqueville considera ca tendinta centralizatoare care era deja foarte puternica sub Vechiul Regim
este re-afirmata si intarita in Franta post-revolutionara.

Statul este marele castigator ar revolutiei franceze (alaturi de burghezie, care devine noua clasa
dominanta, inlocuind aristocratia).
5. Paradoxul Tocqueville: care este relatia dintre nemultumirea resimtita subiectiv si motivele
de nemultumire?

Tocqueville este de parere ca originile revolutiei deriva din incercarile statului de a centraliza puterea
politica.

Mecanismul de guvernare este generator de ură între clasele şi grupurile sociale şi tocmai ura dintre
aceste clase sociale face necesara o guvernare de tip despotic

Sistemul de taxe şi impozite este profund inechitabil şi este resim it ca discriminatoriu de către
ărănime, ura ce se manifestă la nivelul acestei clase fa ă de aristocra ie ascunzând nevoia de
egalitate. ăranul, devenit proprietar funciar, se confruntă cu o creştere constantă a obliga iilor,

Lipsei de empatie a nobilimii fa ă de ărănime i se răspunde de catre taranime cu ura.

Lipsa de empatie fa ă de nevoiaşi se manifestă nu doar la nobili, ci şi la burghezia care în loc să se


coalizeze cu cei de jos împotriva inegalită ii căuta să beneficieze la rândul ei de cat mai multe drepturi
si privilegii.

La acest lucru se mai adaugă un fapt: puterea centrală îi constrânge pe ărani să prospere cu orice
chip şi pentru acest lucru construieşte o întreagă maşinărie disciplinară care îi obligă pe aceştia să
cultive anumite culturi agricole, să se instruiască, să se organizeze.

Exista deci trei motive importante de nemultumire :

- diferen ele remarcabile de calitate a vie ii între elită şi cel de la bază,

-puternica inechitate în raporturile fa ă de cerin ele statului şi

- lipsa de empatie dintre grupuri

Există apoi, o altă formă de frustrare, născută de procesul de modernizare prin centralizare şi care a
dus la creşterea unui număr din ce în ce mai mare de oameni dependen i de stat :rentieri, negustori,
antreprenori, to i doritori de confort şi de creştere a bunăstării şi care to i vor amplifica nemul umirea
socială.

Există apoi un profund sentiment de frustrare provocat de anularea libertă ilor locale conducerea
municipală degenerase, rezultand o falsă democra ie, oamenii având posibilitatea să-şi exprime
opiniile, dar nu să-şi impună şi voin a.

În sfârşit, există o frustrare a oamenilor de litere şi de idei, care îşi doresc mai multă libertate.
Revolu ia vine în întâmpinarea unui sistem de drepturi construit pe nevoia de egalitate, de autonomie
şi de libertate.

S-ar putea să vă placă și