Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERISTATEA DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE POLITICE

SPR III

Tradiţiile cultural-folclorice ale rromilor

STUDENT: MOCĂNAȘU TEOFANA

TORONILA ALEXANDRA COSMINA

1
Vizibil şi din evoluţia comunităţilor de rromi pe parcursul istoriei, există o serie de elemente
care permit diferenţierea lor de restul populaţiei. Principala diferenţă observabilă între
minoritatea rromă şi etnia majoritară a fost nomadismul celei mai mari părţi a etniei rrome.
Modul de locuire al rromilor a fost influenţat mult timp de memoria şi tradiţia nomadismului,
inclusiv în cazul unei mari părţi a rromilor sedenterizaţi. Corturile şi tradiţionalele căruţe cu
coviltir s-au transformat frecvent în case mici, lipsite de confort şi situate la marginea
localităţilor.

Mai mulţi factori au concurat la constituirea şi adâncirea permanentă a decalajului între


condiţiile de locuit ale rromilor şi cele ale altor grupuri etnice. Alături de importanţa redusă
acordată casei prin tradiţie, datorită accentului pus pe mişcare, ca şi cum în orice moment ar
trebui să fii gata să pleci spre o nouă destinaţie, trebuie menţionate marginalizarea, dispreţul şi
discriminările la care au fost supuşi rromii în decursul ultimelor secole. Lipsa accesului la
resursele comunităţii majoritare, dat fiind permanentul statut de “nou-venit” şi dificultatea sau
imposibilitatea de a deveni proprietar de pământ contribuie de asemenea la menţinerea unui
statut marginal şi a unui nivel de trai extrem de scăzut pentru numeroase comunităţi de rromi.1

Lipsa unei limbi scrise a influenţat negativ conservarea culturii tradiţionale şi dezvoltarea
unei culturi literare proprii.

Religia proprie şi tradiţiile folclorice şi culte relativ sărace în multe dintre componentele lor,
a făcut ca rromii să nu dispună de un masiv corp cultural capabil să evalueze în epoca modernă şi
care să ofere fiecărui membru al comunităţii sentimentul de identitate etnică.

Religia nu constituie un reper de unitate pentru rromii din România. În cele mai multe cazuri
rromii au adoptat religia populaţiei alături de care au trăit.

Categoriile de rromi şi-au luat denumirile încă din perioada feudală. Pe lângă rromii “de
casă” şi cei “de ogor”, cea mai importantă categorie o reprezentau rromii meşteşugari nomazi.
Datorită acestei categorii se poate afirma că, începând din secolele XIV-XV, rromii au avut un
rol extrem de important în economia ţărilor române. Este vorba despre cete de rromi care
circulau pe un anumit teritoriu oprindu-se din loc în loc şi oferindu-şi serviciile comunităţilor
rurale sau curţilor boiereşti. Cei mai mulţi dintre aceştia erau robi ai statului şi plăteau un impozit
anual. Meseriile practicate de ei sunt extrem de variate şi au suferit uneori modificari în decursul

1 Minorităţile din Europa de Sud- Est; Rromii din România, Centrul de documentare şi informare despre minorităţile din Europa
de Sud- Est (CEDIMR-SE)

2
timpului din raţiuni economice. În general însă, cetele de rromi şi-au menţinut mult timp
îndeletnicirea specifică, chiar până aproape de zilele noastre. Meşteşugul se transmitea din
generaţie în generaţie în cadrul comunităţii şi definea apartenenţa acestei comunităţi la un anumit
neam. Astăzi, încă îşi păstrează denumirile vechi: fierari, căldărari, ursari, aurari, etc. O parte
importantă a rromilor meşteşugari s-au instalat în sate sau chiar în oraşe unde au continuat să-şi
practice meseria, constituind categoria vătraşilor. Datorită abilităţilor lor deosebite, unii
meşteşugari rromi de pe moşiile boieresti au fost utilizaţi în perioada modernă la conducerea,
întreţinerea sau repararea utilajelor agricole, ei dobândind astfel meserii actuale.

Cea mai mare parte a rromilor nu a avut însă condiţiile necesare pentru a reuşi să se adapteze
la schimbările radicale şi rapide ce au afectat economia românească a ultimului secol. Ei au
devenit astfel, dintr-un element important al vieţii economice, o categorie marginală aflată
deseori într-o situaţie materială deosebit de gravă.

Tradiţiile rromilor sunt dificil de caracterizat, în primul rând pentru că grupurile diferă mult
între ele, atât din perspectivă socio-economică, cât şi ca ocupaţii de bază, nivel de trai,
organizare a comunităţii, grad de păstrare a elementelor culturale distinctive şi a gradului de
asimilare a elementelor culturale ale altor comunităţi. Pe de altă parte, tocmai aceasta asimilare a
elementelor altor comunităţi, ca şi procesul de modernizare a societăţii a dus la pierderea a
numeroase tradiţii. Fenomenul este accentuat şi de faptul că nu există suficiente elemente de
cultură scrisă ce ar fi putut păstra informaţii semnificative, precum şi de lipsa unui interes
consistent din partea populaţiei majoritare pentru aceste aspecte culturale specifice rromilor.

Se poate adăuga de asemenea faptul că şi în situaţiile în care anumite comunităţi de rromi şi-
au menţinut tradiţiile specifice, datorită caracterului în general închis al acestor comunităţi,
cunoaşterea acestor tradiţii este dificilă. La aceste dificultăţi se adaugă dificultatea de a separa
elementele specifice culturii rromilor de cele ale populaţiei majoritare. Aceasta deoarece rromii
au fost în numeroase cazuri purtători şi păstrători remarcabili ai tradiţiilor populare româneşti la
a căror dezvoltare au contribuit în mod incontestabil. Este suficient să amintim în acest sens
contribuţia lăutarilor rromi la perpetuarea şi dezvoltarea folclorului muzical românesc,
exemplificările putând continua însă şi în privinţa altor tipuri de producţii folclorice ce au marcat
viaţa satului românesc tradiţional.

3
Bibliografie

1. Minorităţile din Europa de Sud- Est; Rromii din România, Centrul de documentare şi
informare despre minorităţile din Europa de Sud- Est (CEDIMR-SE)
2. Urse, Laureana, Clase sociale şi stiluri de viaţă în România, Institutul de Cercetare a
Calităţii Vieţii
3. http://www.romanes.ro/istoria-romilor.aspx