Introducere

“Cea mai importanta preocupare pentru orice a societate: supravietuirea prin convietuire.”
111Pornind de la noţiunile de bază ale termenilor cheie: economie = ansamblul
activităţilor umane desfăşurate în sfera de producţie, distribuţiei şi consumului bunurilor
materiale şi a serviciilor; şi societate = 1. totalitatea oamenilor care trăiesc laolaltă, fiind legaţi
între ei prin anumite raporturi eonomice; * ansamblul unitar, sistem organizat de ralatii între
oameni istoriceşte determinate, bazate pe relaţii economice; date de DEX, observăm că aceste 2
domenii se află într-o legătură bilaterală, se completează şi se substituie reciproc, astfel încît, pe
parcursul timpului istoric, ele şi-au stabilit legităţile şi punctele de concordanţă, principiile şi
aspectele comune creînd conceptul ştiinţei economice. Odată ce acest termen îmbină si termenul
de ştiinţă = “ansamblu sistematic de cunoştinţe despre natură, societate şi gîndire; ansamblu de
cunoaştere dintr-un domeniu anumit al cunoaşterii”(3), putem deduce faptul că realizarea
acesteia este rezultatul implicării directe şi manifestării depline a interesului uman în delimitarea
domeniului economic ca ştiinţa - “şablon” ce va învăţa omul să creeze condiţiile unei societăţi
prospere în care fiecare va putea să conştientizeze dorinţele, să delimiteze cerinţele şi să
transforme resursele în venit.
Economia e de aceeaşi vîrstă cu societatea umană. Omul la o anumită etapă de
dezvoltare, a confecţionat primele unelte de muncă pentru a-şi putea dobăndi hrana. Dar omul
are nevoie nu numai de hrană şi drept rezultat apar noi ocupaţii, îndeletniciri. Astefel, oamenii
sînt implicaţi în procesul economic din cele mai străvechi timpuri, deoarece supravieţuirea
omului ca fiinţă biologică se află în raport cu producerea şi repartiţia bunurilor necesare pentru
viaţă. De altfel, stiiinţa economică a tuturor ţărilor şi popoarelor, care se manifestă prin unitatea
culturii economice general umane, caută să explice noile fenomene şi procese, elaborînd
prognoze de viitor.
Economia alături de alte domenii reprezintă o componentă importantă şi dinamică a
civilizatiei umane. Ea s-a dezvoltat de la nivelul gospodăriei casnice pănă la scara economiei
globale, în care omul reprezintă figura cheie – iniţiator al activităţii economice, oraganizator şi
manager, producător şi consumator al bunurilor economice, subiect al repartiţiei şi schimbului,
contribuabil, acţionar. Din aceste considerente, de.a lungul timpului, economia s-a consolidat ca
o ştiinţă individuală, o ştiinţă cu şcoli de gîndire proprii, cu reprezentanţi consacraţi, cu principii,
metode, abordări academice şi şi teorii proprii.
Activităţile economice contemporane în continuă schimbare şi diversificare formează
obiectul de studiu al sistemului deja constituit al ştiinţelor economice. În cadrul acestui sistem un
loc aparte ocupă ECONOMIA.

1
 1. Motivaţia activităţii economice – premisa apariţiei Ştiinţei economice.
Pe parcursul existenţei sale, omul a tins să-şi satisfacă anumite necesităţi vitale, în sens
contrar, activitatea economică nu ar avea sens. De altfel, şi Biblia ne vorbeşte direct despre
aceasta idée : “În sudoarea frunţii tale, vei mînca pîinea ta.”
În procesul de producere a bunurilor materiale, omul permanent se perfecţionează ca
subiect social. În acest sens, viaţa economică include:
Viaţa economică
1. Totatitatea de factori şi 2. Totalitatea de: 3. Totalitatea de resurse
condiţii pentru producţie: o Necesităţi; umane:
o Unelte de muncă; o Interese; o Oamenii apţi de
o Materiale o Motive de activitate; muncă
(obiocte); o Forme de organizare a Purtători ai
o Munca sau energia economiei; motivaţiei activităţii
fizică şi o Tipuri de comportament economice (forţe
intelectuală a economic ce reflectă activitatea motrice).
omului. economică.
Deci, “activitatea economică” umană, care reprezintă domeniul fundamental şi complex
al activităţii umane care cuprinde ansamblul faptelor, actelor şi reacţiilor oamenilor, concretizate
în comportamente şi decizii privitoare la atragerea şi folosirea resurselor economice rare, în
vederea producerii, distribuţiei, schimbului, consumului de bunuri, în funcţie de nevoile şi
interesele lor, este în fond, obiectul de studiu al ştiinţei economice. (1).
Ştiinţa economică se defineşte relativ diferit, datorită particularităţilor fenomenului
economic, respectiv, ca o „cunoaştere veridică a realităţiilor economice, verificabilă pe cale
experimentală, prin simulare şi scenariu”. Ştiinţa economică – ca şi oricare altă ştiinţă -este
întotdeauna imperfectă pentru că este drumul general alcunoaşterii, de la fenomenul practic la
esenţă, de la o esenţă mai puţin profundă la o esenţă mai profundă, un drum de la simplu la
complex, o cunoaştere mai aprofundată care se apropie asimptotic deinfinit, de adevăr.(6)
Apariţia ştiinţei economice are loc odată cu acumularea cunoştinţelor economice prin
citeva etape: etapa preistorică, antică, începutul erei noastre şi a doua jumătate a sec. XV –
inceputul sec. XVII. Drept forme relevante de acumulare au fost: experienţa, deprinderea în
domeniul de producţie, apariţia proprietăţii private, oiconomia, hrematistica care analizează
relaţiile de schimb ce apar între casele de sclavi(=arta de aface bani)şi, desigur, mişcarea
practicienilor – mercantelismul(spaniol/ bulionist, francez /polbertist, britanic/ commercial) -
doctrină economică bazată pe ideea că puterea unei naţiuni poate fi mărită dacă exporturile sunt
superioare importurilor, iar forma de bogăţie e aurul înmagazinat şi imobilizat în interiorul
statului.
Cei care au definitivat procesul apariţiei ştiinţei economice sunt fondatorii curentelor respective:
liberalismul economic cu Adams Smith şi David Recardo; curentul marxist, neoclasic,

2
dirigismului economic şi curentul neoliberal. Astfel, teoria mîinii invizibile iniţiată de Adam
Smith, bazată pe libertatea cererii şi a ofertei, a preţului şi a comerţuilui; căt şi „teoria de muncă
a valorii mărfii”- voaloarea reprezintă cantitatea de muncă masurată în timp utilizată la
producerea unei unităţi marfare; stau la baza mecanismului de autoreglare a pieţii. De asemenea,
Karl Marx elaborează o teorie care prezice evoluţia socioeconomică viitoare şi invită muncitorii
să participe activ accelerînd transformarea sistemului.
Plecînd de la teoria ricardiană a valorii-munca, deduce că salariul primit de muncitori este
exact costul de producţie. Plusvaloarea este diferenţa dintre valoarea mărfurilor produse şi
valoarea forţei de muncă ce s-a utilizat. Relaţiile de producţie în sistemul capitalist şi
superstructura juridică ce emană din ele determină ca plusvaloarea să fie insuşită de burghezie,
proprietarii mijloacelor de producţie. Forţele sistemului împing clasa dominantă spre o continua
acumulare de capital ce duce la diminuarea ratei beneficiilor în locul concentrării capitalului în
foarte puţine mîini. Mecanizarea progresivă crează o permanentă armată industraială de rezervă
ce menţine salariile la limita sărăciei. Contradicţia dintre concentrarea de capital în puţine mîini
şi organizarea de masive structuri disciplinate de muncitori de către industrie va provoca în mod
necesar explozia revoluţiei sociale şi "exproprierea expropriatorilor". (7)
2. Legităţile şi esenţa activităţii economice. Contradicţia de bază a economiei.
În economie, producătorii umblă după preţuri mari, iar cumpărătorii umblă după preţuri
mici. Din acest motiv, au fost gîndite „legi ale comportamentului producătorului şi
consumatorului” şi este binevenită conturarea unui compromis în societate, care ar reprezenta
echilibrul dintre interesele diferitelor grupuri şi pături sociale şi reflecatea lui în politica social-
economică a statului. Principiile economiei politice sînt aplicabile atît nevoilor şi activităţilor
unui om sau afaceri, cît şi nevoilor şi activităţilor unui popor, diferă doar nuanţele şi modalităţile
de abordare de la nivel microeconomic (actele, comportamentele participanţilor individuali la
activitatea economică) la macroeconomie. Astfel, putem delimita o relaţie cauzală de
determinare a principiilor de bază a economiei:
1. Nevoile _________________________________ interes economic
„Resimiţirea deficitului”, aşteptarea omului de a însuşi unele bunuri, se distinge prin
satisfacere, dar se renaşte în timp manifestîndu-se conştientizat sub forma diverselor interse,
armonizarea cărora în cadrul unor sociogrupuri, ţări se poate asigura printr-un cadru democratic
de funcţionare a societăţii.
2. Nevoile nelimitate______1______Legea rarităţii___2___Alegerea____3____Frontiera
posibilităţilor de producţie.
Relaţia 2.1 reprezintă contradicţia de bază a economiei: nelimitarea cerinţelor umane şi limitarea
calitativă şi cantitativă a resurselor economice. Astfel, pentru o persoană fizică resursele

3
reprezintă venitul de care dispune, iar nevoile vizează bunurile pe care ar dori să le consume.
Raritatea dezvoltă alegerea prin care se acordă preferinţă unei anumite operaţiuni rezolvînd
tensiunea dintre nevoi şi resurse – problema generală a economiei. Aceasta se realizează prin
calculul economic de raţionalitate, utilitate şi optimalitate.
Graficul posibilităţilor de producţie:
Prin acest proces sunt puse în evidenţă diferitele combinaţii
posibile de producţie într-un orizont scurt de timp a două
bunuri economice care pot fi obţinute prin utilizarea
deplină şi eficientă a unui anumit volum de resurse
economice disponibile. (1)

Datorită aprofundării cunoştinţelor în ştiinţa economică, fiecărui stat i se oferă

pposibilitatea de a-şi organiza activitţile economice, formîndu-şi astfel economia naţională. Prin
urmare se stabilesc relaţiile de: producţie, repartiţie, schimb, consum. Prin schimbul de mărfuri
este posibilă asigurarea ţărilor sărace cu mărfuri necesare. Respectiv, ia naştere economia
mondială ce funcţionează ca un sitem complex, bazat pe diviziunea internaţională a muncii –
organizînd prin acest proces, specificarea statelor după activitatea lor economică efectivă.

3. Rolul negativ
Dezvoltarea şi aplicarea intensivă a ştiinţei economice face vizibil decalajul între statele puternic
dezvoltate şi cele slab dezvoltate. De asemenea, goana după titlul „Cel mai dezvoltat stat al
lumii” sau „Monopolul lumii” devine secol cu secol cît mai josnică, drept exemplu pot servi
războaiele şi conflictele internaţionale ce au la bază atît motive politice cît şi de interes
economic. În zilele noastre, un exemplu potrivit poate servi conflictul America – Irak, a cărui
una din sursele principale de declanşare este raritatea resurselor petroliere.

De asemenea, activităţile secolului XX, au adus un impact negativ asupra sistemelor

naturale. Producţia mondială a devenit o sursă masivă de distrugerea mediului ambiant, iar
volumul extragerii resurselor naturale negenerabile – a atins cote astronomice. De altfel, se atestă
un şir de alte probleme globale ale economiei mondiale: criza alimentară, inflaţia, cheltuieli
enorme militare, asimilraea oceanului planetar şi a cosmosului pentru progresul şi bunăstarea
popoarelor.

Concluzie

4
1. Citatul “ Dacă cineva nu a obţinut un cîştig rezonabil, înseamnă că a greşit undeva.” de
Xiannian, ne dezvaluie rolul ştiinţei economice pentru fiecare om în parte, ca componentă a
societăţii: de a dirija acţiuni; de a prezenta modele operaţionale care pot fi aplicate în scopul
eficienţei, optimalităţii şi raţionamentului; de a reflecta gîndirea umană prin caracteristicele şi
aspectele fundamentale ale curentelor economice de bază care constituie apariţia ştiinţei
economice, cît şi de a reprezinta relaţiile economice care apar între agenţii economici în procesul
realizării activităţii economice.

2. Aşa cum inginerii construiesc diferite modele pentru a studia caracteristicile unei maşini,
economiştii construiesc diferite modele ale economiei pentru a descrie modul de funcţionare al
acesteia. Aceste comparaţii, traduse economic, se regăsesc în elaborarea şi aplicarea teoriilor,
practicilor şi politicilor economice. A gîndi ca un economist înseamnă a pătrunde cu mintea
fenomenele şi procesele economice şi a le înţelege, a depista esenţa acestora, a stabili legăturile
trainice , a formula principii, noţiuni proprii realităţii economice.

3. Aspectele de natură economică au modelat şi influienţat gîndirea umană şi istoria mai

mult decît toate curentele filosoficesau acţiunile armate. Datorită abordărilor conştiente şi
pozitive ale economiei s-au dezvoltat popoare atît economic, cît şi cultural şi, în acelaşi timp, din
cauza unor influienţe negative le abordărilor economice au fost distruse vieţi omeneşti sau
civilizaţii înfloritoare.
Solidaritatea umană şi ajutorul necondiţionat al comunităţilor sărace nu prea îşi mai
găsesc locul, modul şi timpul. În anumite zone de putere economică reflectarea calităţilor umane
este văzută ca fiind perdantă pentru că de multe ori scopul nu mai este asigurarea bunăstării
comunităţii umane, ci profitul cu orice preţ.

Deci, oricare ar fi unghiul de abordare a economiei, observăm că ştiinţa economică

permite întotdeauna cunoaşterea complexă a mecanismelor şi a problemelor constante, prin
intermediul conceptelor sale. Astfel, ea generează o panoramă constructivă a societăţii şi ocupă
rolul de dirijor şi adjutant în reglarea condiţiilor de bunăstare individuală şi a societăţii în
întregime.

Bibliografie

5
 1. Dicţionar economic
2. “Teorie Economică”, Nellz Filip, Olga Sorocean, Chişinau, 2009
3. Dex, editura Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1998
4. „Economie”, Valeriu Umanet, Ala Moraru, Tipografia din Cimişlia
5. „ Introducere în economie”, Cristian Niculescu, ed. Niculescu, 2007, Bucureşti
6. http://www.scritube.com/economie/TIINA-ECONOMIC-CONINUT-
EVOLUIE241910718.php
7. http://www.scritube.com/economie/ECONOMIA-SI-STIINTA-
ECONOMICA1659714.php