MECANICA RUPERII ŞI

DEFORMĂRII PLASTICE
Prof. Dr. Matem. Habil. Ing.

Eduard-Marius CRĂCIUN

1|Curs 2
 TIPURI DE RUPERE
Introducere
La nivel macroscopic există următoarele tipuri de rupere:

 ductil
 fragil
 mixt (elastic/fragil)

În cazul unei observații microscopice se poate remarca faptul că o rupere fragilă prezintă un
aspect strălucitor al grăunților iar o rupere ductilă prezintă un aspect mat cu textură fibroasă.
Caracteristicile macroscopice ale ruperilor fragile și ductile:
- ruperea fragilă are o deformație de rupere redusă cu o energie de rupere redusă;
- ruperea ductilă are o deformație de rupere semnificativă și o energie de rupere semnificativă.
Tensiunea și deformația: Tensiunea și deformația reală (naturală)
-tensiunea ⁄ ; -tensiunea ⁄ ( )
-deformația ⁄ ; -deformația ̅ ∫ ( )
A0 – suprafață transversală inițială;
A – suprafață transversală actuală;
L0 – lungimea calibrată inițială.
L – lungime actuală a șablonului;
Rezistența reală : ⁄ ; ;
Gâtuirea la rupere : ( ) ;
Note: σ – ε reprezintă caracteristica tensiune – deformație mecanică sau convențională ̃ ̃
este caracteristica naturală tensiune – deformație. După inițierea gâtuirii la Pmax, deformarea
plastică devine instabilă în secțiunea gâtuită. Suprafața de sub curba σ – ε este proporțională cu
energia de deformare înmagazinată pe perioada încărcării. La rupere se măsoară tenacitatea.

Tipuri de bază ale mecanismelor de cedare statice

[*** Metals Handbook, Vol. 11, 12, American Society of metals, ASm International, Metals Park, Ohio. Anderson,
Fracture Mechanics. Fundamentals and applications, CRC Press, 1995]

Tipuri de rupere- microstructurale

Ruperea ductilă (DF) – apare la componentele structurale metalice ca rezultat al
suprasolicitării; DF este precedată de deformarea plastică substanțială ; la oțeluri și aliaje de Al
DF este inițiată la incluziuni/interfața matricei metalice în timp ce golurile cresc până la
coalescență prin ruperea ligamentelor inter-goluri.
Ruperea intergranulară fragilă (BIF)- traseul ruperii urmărește limitele grăunților (GB).
Principalele cauze sunt: absența sistemelor de deformare suficientă (planuri cristalografice de
alunecare) pentru a se acomoda la deformarea grăunților ; precipitare ușoară a particulelor din

2|Curs 2
faza a doua la GB ce împiedică coeziunea; segregarea elementelor sau componentelor fragile
specifice spre limitele grăunților; procesele de coroziune la limitele de grăunte.
Ruperea fragilă, trans-granulară prin clivaj (BTF) – clivajul dintre planurile atomice
perpendiculare la tensiunea la întindere aplicată reprezintă mecanismul dominant. BTF este
tipică metalelor cu rețea cubică centrată (bbc) și cu rețea hexagonală compactă (hcp). Metalele
cu rețea cu fețe centrate (fcc) sunt inume la BTF.
Note : La DF procesul de deformare a ligamentelor inter-goluri urmărește modelul macroscopic
general întâlnit la epruvetele pentru încercarea la tracțiune. Există o temperatură de tranziție
bine definită de la BTF la DF la aliajele predominant bbc.

Tipuri de bază ale mecanismelor de rupere dependente de timp –

factura elastică –
[***Metals Handbook, Vol. 11, 12, American Society of metals, ASM International, Metals Park, Ohio
D.D. Cioclov, Strengh and Reliability under Variable Loadin. Facla, 1975, Timisoara, România]

Mecanismul ruperii ductile

La oțeluri și aliaje Al, DF este inițiată la incluziuni/matrice metalice prin decoeziune la
punctele cele mai slabe. Faza următoare este generarea și creșterea golurilor la creșterea sarcinii.
Ligamentele inter-goluri sunt durificate prin deformare plastică stabilă. Pe măsură ce crește
sarcina, ligamentele dintre goluri incep o deformare plastică instabilă (gâtuirea) ce duce la rupere
prin coalescența golurilor. La analiza freactografică (SEM) aspectul ”gropiță=adâncitură” este
tipic. Gropițele sunt echiaxiale dacă este predominant câmpul de tensiune la întindere. La câmp
de tensiune combinat între ”la întindere” și ”la forfecare” gropițele apar alungite în direcția
tensiunii de forfecare. DF este de regulă transgranulară. Funcție interrelaționară dintre limitele
grăunților și rezistența coezivă a incluziunii/matricei, ruperea ductilă transgranulară poate fi
amestecată cu ruperea intergranulară fragilă.
Note : DF prin îndoirea la încărcare induce modele fractografice similare ca și sub solicitarea
la întindere. Creșterea fisurilor într-un aliaj metalic prin sfâșiere ductilă la vârful fisurii
urmărește un mecanism similar al generării de goluri și coalescență de-a lungul căilor de
extindere a fisurii.

3|Curs 2
 Tipuri de bază ale mecanicii ruperii dependente de timp
[***Metals Handbook, Vol. 11, 12, American Society of metals, ASM International, Metals Park, Ohio
D.D. Cioclov, Strengh and Reliability under Variable Loadin. Facla, 1975, Timisoara, România]

Mecanismele cedării legate de solicitarea ciclică

Degradarea la oboseală produsă de vibrații mecanice policiclice (HCVF)
La un nivel ridicat de vibrații mecanice (proiectare slabă a componentei mecanice,
curgere turbulentă puternică, vibrațiile pompelor, etc.) tensiunile alternante induse sunt peste
limita de anduranță (oboseală) a componentelor. Caracteristic, pentru acest mecanism de rupere,
se consumă în faza de inițiere aproape întreaga durată de viață la oboseală a componentelor.
Odata ce se inițiază fisura, ruperea survine în scurt timp.
Degradarea la oboseală oligociclică (LCF)
Acest mecanism de rupere este legat de deformarea plastică indusă repetat și la epuizarea
capacității de deformare plastică ciclică a materialelor. LCF poate fi indusă în vasele de presiune
la locurile sever deformate, precum și concentrarea deformației geometrice la presurizare
repetată. În aceste condiții durata de viață ciclică poate fi scăzută, la câteva sute de cicluri sau
chiar mai puțin.

Tipuri de bază ale mecanismelor de cedare dependente de timp –

oboseala –
[***Metals Handbook, Vol. 11, 12, American Society of metals, ASM International, Metals Park, Ohio
D.D. Cioclov, Strengh and Reliability under Variable Loadin. Facla, 1975, Timisoara, România]

Mecanismele de bază ale inițierii ruperii (fisurii) la oboseală la aliajele

metalice
Mecanismele privind dislocațiile conduc inițial la generarea intruziunii și extruziunii prin
alunecare. Intruziunile sunt primele locuri ale formării nucleelor fisurilor de oboseală.
Etape morfologice ale creșterii fisurilor la oboseală (FCG)
Etapa I – microfisuri multiple și inițierea FCG în crevasele intruziunii și propagarea în planele
de alunecare ințiale ( 45 °).
Etapa a II-a – schimbarea căii fisurii (┴ la σ aplicat).

4|Curs 2
 Tipuri de bază ale mecanismelor de cedare dependente de timp
[Metals Handbook, Vol. 11, 12, 1991, American Society of Metals, ASM International, Metals Park,
Ohio]

Mecanisme de cedare legate de tensiuni (deformații) induse de variația ciclică

a temperaturii.
Ruperea determinată de oboseala termică (TF)
Solicitările alternante determinate de ciclu termic al unei componente au ca rezultat
generarea deformațiilor plastice locale. Pe măsură ce avansează ciclul termic se epuizează
capacitatea de deformarea plastică și se generează fisuri multiple. La componentele sub formă de
conducte ale centralelor electrice s-au observat două tipuri de ciclu termic : ciclu termic
tranzitoriu și ciclu prin stratificare termică.
Condițiile termice tranzitorii semnificative apar atunci când componentele conductelor
sunt supuse unor schimbări de temperature bruște și repetate (șocuri termice) mai mari de 50-100
°C. Șocurile reci induc tensiuni de tracțiune de vârf, care sunt cele mai nocive.
În anumite segmente ale conductei diferențele mari de temperatură radială sunt
determinate de coexistența fluidelor reci și calde din conductă. Această stare, denumită
stratificare termică, tinde să deformeze conducta. Apariția ciclică a acestei stări poate duce la
tensiuni de încovoiere globale alternante, urmate de apariția și propagarea rapidă a fisurilor până
la cedare.
Note : oboseala termică nu trebuie confundată cu oboseala mecanică la temperaturi ridicate. În
primul caz ciclurile de sarcină și tensiune ce domină procesul de rupere la oboseală au o origine
termică indusă de constrângere în dilitarea/contracția termică în câmpuile cu temperatură cu
variație ciclică, în timp ce în al doilea caz acestea au o origine mecanică indusă de ciclul de
sarcini la o temperatură staționară.

Tipuri de bază ale mecanismelor de cedare dependente de timp

– SCC –
[***Metals Handbook, Vol. 11, 12, American Society of metals, ASM International, Metals Park, Ohio
D.D. Cioclov, Strengh and Reliability under Variable Loadin. Facla, 1975, Timisoara, România]

Mecanismele cedării legate de solicitările în mediu agresiv

Fisurarea la corozivă sub tensiune (SCC)
Fisurarea determinată de prezența simultană a tensiunii la întindere și a mediului coroziv.
Variabilele dominante în ruperea SCC sunt : temperatura, compoziția și PH-ul soluției,
compoziția și structura metalului, conținutul de impurități și tensiunea aplicată. S-au observat
atât fisuri intergranulare cât și transgranulare. Prezența tensiunii dincolo de un anumit prag este
ingredientul necesar. Tensiunile pot apărea din diferite surse, cum ar fi directe, reziduale sau
termice.

5|Curs 2
Atacul coroziv (CAR)
Atacul uniform al coroziunii determinat de fluidele de deservire, induse microbiologic,
coroziunea în crevasă și pitingul.
Degradarea determinată de eroziune (ED)
În sens larg, eroziunea electrochimică cu cavitație (variația locală și rapidă a presiunii în
zone cu curgere turbulentă constrânsă) și eroziunea prin curgerea accelerate.
Oboseala corozivă (CF)
Coroziunea locală combinată cu tensiunile alternante la întindere interacționează în mod
sinergic pentru a accelera inițierea fisurării și pentru a spori viteza de propagarea a fisurii la
oboseală. Atacul coroziv la suprafața metalică și ciupiturile rezultate, și alte discontinuități
acționează ca locuri de inițiere a fisurii la oboseală.
Note: Concentratorii locali de tensiune sporesc în mod semnificativ SCC și tendința CF.
Tensiunile la întindere înalte determină deformația plastică locală (crește ”pozitivitatea”
metalului) și ruperea peliculei protectoare de oxid, accelerând astfel coroziunea locală.
Fisurare la coroziune sub tensiune (SCC) – inițierea și propagarea fisurării sub efectul sinergic
al tensiunii aplicate și acțiunea unui mediu coroziv.
Morfologie : la nivel microstructural SCC poate fi transgranulară sau intragranulară.
Macroscopic : striații la suprafața ruptă.

Mecanisme de bază ale SCC la aliajele metalice (solicitare statică)

Aliajele metalice dintr-un mediu active chimic dezvoltă de regulă la suprafață pelicule
protectoare (în special oxizi). Peliculele protectoare sunt fragile și se fisurează la solicitările
aplicate. Pelicula protectoare este mai puțin electropozitivă decât metalul. SCC este inițiată la
fisurile din pelicula protectoare, unde apare concentrarea tensiunii locale și metalul este deformat
plastic. Materialul deformat plastic la vârful fisurii este mai electropozitiv iar atacurile corozive
cresc promovând propagarea.
Note : Prezența tensiunii, aplicată sau reziduală, este necesară și premisa necesară pentru SCC.
SCC apare la o gamă largă de materiale : aliaje metalice, ceramică, termoplastice. SCC nu
apare când materialul tensionat nu răspunde la mediu activ.

Ciupiturile de coroziune și nucleerea degradării la oboseală

[Surresh S., Cambridge University Press, UK, 1998, Brooks, C et sl., Predictiv modeling for corrosion
management models and fundamentals, APES Inc. Saint-Louis]

Atacul preferențial al mediului de lucru asupra suprafeței materialului poate determina

formarea unor locuri unde apar fisurile de oboseală, ciupituri, în zone cu:
- limite de grăunte neomogene ca și compoziția (de ex. zone fără precipitare secundară în
aliaje de Al îmbătrânite prin durificare) ;
- benzile de alunecare sau intruziunile generate la suprafață ;
- stratul de oxid protector de la suprafața parțial spart ;
6|Curs 2
 - suprafețe deformate local (zonă electropozitivă sporită)
- în aliaje multifazice una dintre faze are tendință mai mare de corodare.
Ciupiturile (cu o adâncime de până la câteva zeci de micro-m) acționează ca micro-crestături,
deci tensiuni locale ridicate.
Nivelul pH-ului al mediului coroziv din interiorul ciupiturii poate fi mai acid decât în rest, de
aici apărând și FCG accelerat. De regulă, fisurile de oboseală inițiate prin creșterea ciupiturilor
sub un regim de fisură scurtă până la coalescența într-o fisură lungă dominantă ce duce la cedare.

Cazul structurilor aviatice îmbinate cu nituri din alije de aluminiu

Efectele sinergetice ale coroziunii și oboselii constau din:
- subțierea elementelor component prin coroziune. În arii limitate acumularea produselor
de coroziune (efectul de lăgăruire).
- generarea și creșterea ciupiturilor determinată de vitezele de coroziune.
- la o solicitare ciclică destul de înaltă, inițierea fisurii de oboseală la vârful ciupiturilor de
coroziune și creșterea ulterioară sub formă de fisuri scurte ( inițiere a fisurilor în mai
multe locuri) până la coalescență.
- acumularea produselor de coroziune între straturile de Al induce tensiunile de încovoiere
suplimentare ce accelerează FCG.

Tipuri de bază ale mecanismelor de cedare dependente de timp

– fluajul –
[Metals Handbook, Vol. 11, 12, 1991, American Society of Metals, ASM International, Metals Park,
Ohio]

Mecanisme de cedare legate de temperatura ridicată – fluajul –

Degradarea indusă de fluaj (CD)
Este un caz tipic pentru operarea la temperaturi ridicate, Macroscopic, mecanismul de
ruperea a materialelor este caracterizat de cumularea deformării plastice permanente continue în
trei faze, în timp :
- I - stabilă, nestaționară (primară) ;
- a II-a – stabilă , staționară (secundară);
- a III-a – instabilă, nestaționară. Se dezvoltă microfisuri ce cresc rapid până la rupere.
Rezistența de lungă durată σR scade în timp. Tendința variației pe coordonatele Log-Log este
liniară. La expunerea de lungă durată apar modificări microstructurale ireversibile cu o scădere a
rezistenței.

Combinarea fluaj – oboseală și/sau degradarea prin coroziune

Este o combinație între oboseală mecanică și mecanismele ruperii prin fluaj.
Durata de viață până la rupere tR poate varia de la 102 la mai mult de 105 ore.

7|Curs 2
Aspecte microstructurale ale fluajului
Mecanismele microscopice primare sunt legate de:
- difuzia dislocațiilor activate de temperatură spre suprafețe foarte dezordonate din rețeaua
cristalină metalică. În mod preferențial, aceste suprafețe sunt localizate la limitele de grăunte.
Tensiunea aplicată sporește difuzia dislocațiilor.
- nucleerea microfisurilor la puncte triple (a) la limitele de grăunte prin mișcarea de
dislocații spre aceste puncte sub componenta tensiunii tangențiale decise. Alunecarea concurentă
la limitele de grăunte (b) sporește concentrarea tensiunii la limitele de grăunte.
- migrația și agregarea preferențială a vacanțelor în goluri (formarea cavităților de fluaj) în
regiunile cu o concentrare de tensiune înaltă și cu locuri geometric dezordonate precum limitele
de grăunte. Cavitățiile de fluaj pot fi observate prin analiza fractografică (micrografie la
microscopul electronic cu baleaj).
Nucleerea fisurilor este multiplă. Macroscopic, fisurile de la fluaj nucleează la suprafață.
Difuzia elementelor de aliere sau impuritățile de oxizi la limitele de grăunte pot reduce rezistența
limitelor de grăunte și sporește degradarea la fluaj. La tensiune aplicată de lungă durată, se pot
produce coalescența microfisurilor în macrofisuri multiple care în timp cresc până la rupere.
Morfologia ruperii este, de regulă, intercristalină.
Note: Inițierea microfisurilor marchează perioada de ”incubare” la degradarea de fluaj
fluajului. Fluajul se manifestă la temperaturi ce depășesc 0.5∙Tm, care este punctul de topire (în
grade Kelvin).

Tipuri de bază ale mecanismelor de cedare dependente de timp –

Fragilizarea datorită hidrogenului (HE)
[Metals Handbook, Vol. 11, 12, 1991, American Society of Metals, ASM International, Metals Park,
Ohio]

Hidrogenul fragilizează anumite metale și aliaje importante. Oțelurile feritice devin foarte
fragile atunci când UTS >1200 Mpa. În general, metalele și aliajele cu rețea cristalină centrată
(de ex. α-Fe) au tendințe spre HE. Microstructurile austenitice sunt practic imune la HE.
Anumite părți per milion (ppm) - de ex. 10 ppm – din H dizolvat în oțeluri (poziție interstițială)
poate duce la pierderea ductilității și la fisurare.

Hidrogenul atomic (H+) difuzează prin rețeaua cristalină. Creșterea temperaturii

activează difuzia. La oțeluri, sub 150 °C difuzibilitatea scade puternic și hidrogenul atomic se
condensează în formă moleculară H2. Suprafețele cu rețele cristaline puternic perturbate sunt
preferate pentru condensare (de ex. Limitele ferite-perlite). Condensarea hidrogenului apare o
dată cu creșterea volumului (3%), suficient să producă local presiuni ridicate (de ordinul 1000
bar); apare decoeziunea; la oțelurile feritice decoeziunile mari produc blistering (formarea
bulelor). Contaminarea din mediu cu hidrogen apare de regulă prin disociere (catalitică) la
suprafața metalului.

8|Curs 2
Note: surse de H: sudarea, procesele chimice, tehnologia apei grele, etc. Tratamentele termice
sau pre-/post-încălzirea la sudare, înainte să apară decoeziunea, poate ușura HE.

Tipuri de bază ale mecanismelor de cedare dependente de timp –

Iradierea cu neutroni (NI)
[Metals Handbook, Vol. 11, 12, 1991, American Society of Metals, ASM International, Metals Park,
Ohio]
Iradierea cu neutroni induce un număr mare de defecte la nivelul rețelei cristaline
metalice (vacanțe, deplasări interstițiale, goluri prin coalescența vacanțelor). Principalul efect al
iradierii cu neutroni este durificarea prin deformație a materialului, care crește tendința spre
rupere fragilă. Durificarea prin deformarese datorează în principal inhibării mișcării dislocațiilor
datorită obstacolelor la defectele induse de NI.
Fragilitatea prin NI este manifestată de: mișcarea spre temperaturi înalte ale curbelor
tenacitate – temperatură; scăderea globală a tenacității Kc; creșterea limitei de curgere (limita
elasticității) Re; creșterea fisurilor la oboseală nu este prea mult influențată de NI.
Note: tratamentele la temperaturi care restaurează configurațiile dislocațiilor uțurează parțial
NI. Golurile din etapele avansate ale NI sunt ireversibile.

Tipuri de bază ale mecanismelor de cedare dependente de timp

[Metals Handbook, Vol. 11, 12, 1991, American Society of Metals, ASM International, Metals Park,
Ohio]

Defecte de proiectare, fabriacție, din acțiuni naturale induse și de origine necunoscută (altele)

Acestă categorie de defecte sunt asociate cu proiectarea, selectarea materialelor,

fabricarea, sudarea și procedeele de tratament termic, mentenanța și repararea, erorile de
personal, evenimente naturale, cum ar fi vântul și înghețul, și evenimente de cedare a căror cauză
nu este cunoscută sau identificată.

Interacțiunea dintre mecanismele degradării materialelor și strategia ISI

Atunci când se consideră mecanismele de degradare ale materialelor subliniate în

contextul strategiei ISI, este evident ca programele de inspecție sunt ineficiente pentru reducerea
probabilității de cedare dacă cedarea nu este asociată cu un mecanism de degradare identificabil.
Pentru a rezolva o ISI logică trebuie să recunoaștem care sunt mecanismele de degradare
prezente sau posibile și să concepem programe de inspecție pe baza tehnicilor NDT compatibile
cu baza de inspecție unde este plauzibilă degradarea considerată.

Note: în prezent se recunoaște că evenimentele de cedare individuale în elemente structurale

poate implica combinații ale condițiilor de solicitare și mecanismele de degradare și, în anumite
cazuri, mai mecanisme de degradare concurente, multiple.

9|Curs 2
 FACTORII CARE INFLUENŢEAZĂ MODURILE DE RUPERE

Factor Tendinţă Rupere Rupere Temperatura

ductilă fragilă de tranziţie
ductil – fragil

Rezistenţa la rupere, Rm
↑ ↓ ↓ ↑
Limita de curgere, Rp0,2
↑ ↓ ↓ ↑
Raportul Rm/Rp0,2
↑ ↓ ↓ ↑
Starea triaxială de tensiune
↑ ↓ ↓ ↑
Mărimea medie a grăuntelui
↑ ↓ ↓ ↑
Puritatea materialului
↑ ↑ ↓ ↓
Mărimea impurităţilor
↑ ↓ ↑ ↑
Temperatura
↑ * ↑ ↓ ─
Mediul coroziv Prezenţa
↓ ↑ ↑
Concentraţia hidrogenului
↑ ↓ ↑ ↔
Iradierea cu neutroni
↑ ↓ ↑ ↑
Expunere la temperaturi ridicate
si mediu coroziv ↑ ↓ ↑ ↑
* Cu excepţia oţelurilor carbon în domeniul 120 – 3800 C

[* D. Cioclov – Seminarul “Progrese în integrarea controlului nedistructiv”, Timişoara 2004]

10 | C u r s 2