Sunteți pe pagina 1din 14

Universitatea „Andrei Şaguna” Constanţa

Facultatea Psihosociologie
Master „PSIHOLOGIE CLINICĂ –
EVALUARE ŞI INTERVENŢIE TERAPEUTICĂ”
- An I -

REFERAT
PSIHOTERAPIA DE CUPLU ȘI FAMLIE

PSIHOTERAPIA DE FAMLIE STRUCTURALISTA


STUDIU DE CAZ

CUPRINS
1. Terapia structuralistă – concepte teroretice.............................................2

2. Concepte terapeutice................................................................................2

3. Tehnici terapeutice specifice școlii structuraliste.....................................4

4. Concepte atractive.....................................................................................5

5. Zone de disconfort.....................................................................................6

6. Studiu de caz..............................................................................................7

7. Tehnici structuraliste utilizate ăn abordarea

cazului..................................11

I. TERAPIA STRUCTURALISTĂ

2
Reprezentantul şi iniţiatorul terapiei structurale este Salvador Minuchin
Caracteristică: accent pus pe problemele de structură ale familiei
Obiective: - corectarea structurilor ierarhice disfuncţionale
- identificarea subsistemelor familiei
Implică: schimbări în structura familiei prin schimbarea modului de
relaţionare dintre aceştia și modificarea sitemului de reguli, dar și asumarea
rolurilor
Se realizează prin: focalizarea asupra prezentului
prescripţii directe, indirecte şi paradoxale
Terapeutul structural încheie terapia atunci când structura familiei este
modificată astfel încât familia să-şi poată rezolva singură problema.

II. CONCEPTE TERAPEUTICE

Graniţe – sistem psihologic individual interiorizat afectiv și creat prin


convingerile persoanei despre lumea înconjurătoare și sine, guvernat de reguli
interiorizate din copilărie, ghidate de educație și nivelul de stimă de sine care
reglează schimburile persoanei sau ale sistemului cu lumea. La extreme sunt
granițele rigide și cele difuze, ambele dând naștere unor relații interioare si de
interacțiune cu lume disfuncționale. Granițele ideale sunt clare și ele trebuie
redefinite și reconstruite în cadrul psihoterapiei.
Într-o schimbare de grad superior, granițele sistemele și interacțiunile
dintre ele se reglează ca urmare a reconstrucției sinelui interior al persoanelor.
Coaliţia – alianţa disimulată dintre doi membri ai familiei, împotriva
celui de-al treilea. Crează un mediu plin de blamare și autoînvinovățire, de răni

3
sufletești, lipsind baza emoțională necesară dezvoltării umane, securitatea
emoțională. Coalițiile trebuie făcute vizibile imediat în psihoterapia familiei, la
fel ș consecinșele neafste pe care le au în realitatea familială – sistemică. Așadar
de desființarea coalițiilor depind o mare parte din bunul mers a terapiei.
Familia fuzională – un pattern de organizare a familiei (și extinse) în
care fiecare membru este atât de strâns blocat, încât autonomia îi este
imposibilă. Graniţele dintre membri sunt difuze, iar mambrii sunt dependenți de
acest tip de relație. (opusul familiei neimplicate).
Familia neimplicată – este un pattern al organizării familiei în care
fiecare membru este atât de separat încât fiecare pare a ignora efectele propriilor
acţiuni asupra celorlalţi. Graniţele sunt rigide, iar mambrii sunt independenți,
indiferenți.
Diagrama familiei - este diagrama structurii organizaţionale a familiei,
graniţe şi pattern-uri ale interacţiunilor. Utilă în formularea ipotezei despre
funcţionarea familiei, dar și pentru a avea o imagine cât mai amplă asupra
pattern-urilor transgeneraționale. Are efect terapeutic prin însăși prezentarea ei
clientului car poate vedea astfel o hartă conretă a jocurilor din famlia sa.
Ierarhie –graniţa care diferenţiază subsistemele. În sistemul familial
ierarhia este guvernată de subsistemul părinților, iar copii formează subsistemul
copiilor. Orice migrație a unei persoane aparținând unui subsistem într-un alt
subsistem, provoacă dezechilibre și disfuncționalitate în cadrul sistemului
familial. De exemplu, comportamentul părinților și lipsa fermității poate duce la
migrarea copilului în subsistemul părinților, cu migrația unuia dntre părinți în
cel al copiilor. Dar la fel se întâmplă și în familiile monoparentale, unde
tendința este de a forma împreună cu copilul un singur subsitem, mai exact al
adulților.
Copilul parentalizat – copilul care are responsabilităţile, puterea şi
autoritatea care aparţin de regulă părinţilor. Se întâlnește în familiile
monoparentale, iar în cele cu ambii părinți se petrece fenomenul de migrație a
membrilor în subsistemele inferioare.

4
Subsisteme – unităţile din cadrul unei familii, bazate pe caracteristici cum
ar fi sexul, vârsta sau interesele. Într-o familie organizată și funcțională,
subsistemul părinților îl guverenează prin seturi de reguli pe cel al copiilor.
Aceasta nu înseamnă că subsistemul părinților este cu atât mai stabil și mai
eficient cu cât are granițe mai rigide. Regula de păstrare a eficienței granițelor
atunci când ele sunt permeabile, se păstrează.
Triangularea – un proces în care doi membri ai unei familii îi cer celui
de-al treilea membru al familiei (copilul, de obicei) să fie de partea lui împotriva
celuilalt.

III. TEHNICI TERAPEUTICE SPECIFICE

Acomodarea – modalitate de a realiza alianţa terapeutică, pentru reuşita


modificărilor dorite în familie, (alăturare, susţinere, imitare).
Stabilirea graniţelor – strategie prin care se consolidează graniţele
corespunzătoare şi se modifică cele difuze prin modificarea pattern-urilor
tranzacţionale.
Enacting - Punerea în scenă – încurajarea în timpul ședinţelor de
terapie a manifestării pattern-urilor tranzacţionale disfuncţionale.
Intensitate – reglarea selectivă de către terapeut a gradului de impact al
mesajului terapeutic (prin creşterea componentei afective, creşterea duratei
tranzacţiei ).
Restructurare – intervenţie terapeutică care confruntă şi provoacă familia
şi facilitează schimbările structurale.
Dezechilibrare – intervenţia terapeutică asupra unui membru al familiei,
a cărui schimbare interferă apoi cu homeostazia sistemului familial.

5
IV. CONCEPTE ATRACTIVE
(un punct de vedere personal)

- Accentul se pune pe investigarea unor concepte clare, ușor vizibile și


diagnosticabile
- abordarea membrilor este directă și susținută de teoriile privind
modalitățile disfuncționale de relaționare
- membrii familiei sunt receptivi în fața formelor concrete de abordare
- rezultatele sunt vizibile repede și resimțite de toți membrii care își
ajustează comportamentele
- Tehnicile de intervenție sunt centrate pe schimbarea interacțiunii
membrilor care simt schimbarea rapid și au satisfacții imediate. Este
nevoie însă să se lucreze cu un cuplu inteligent care are doar
interacținuile structurate într-un mod disfuncțional, fără probleme prea
mari la nivel individual transgenerațional.
- accent pus pe ierarhie şi graniţele familiale, se descoperă prin genogramă
și din relatările indivizilor
- explicarea regulilor de guvernare a sistemelor familiale cu rol educativ,
informațional și modelator;
- prezentarea problemei serveşte la înțelegerea modului de funcţionare a
familiei;
- teoriile despre funcţionarea familiei iau în considerare ciclul vieţii în
familie şi conceptul de sisteme generale (homeostazie, feedback pozitiv)
- utilizează evaluarea rezultatelor terapeutice în vederea planificării
intervenţiilor viitoare
- tehnici comune de intervenţie care includ reformularea, paradoxul
terapeutic, reorientarea partenerilor, dezechilibrarea, enacting-ul;
- accent pe proces si comportament prezent, cu rezultate vizibile;

6
- utilizarea contractelor terapeutice, a sarcinilor comportamentale pentru
schimbarea interacţiunilor familiale între ședințe;
- terapeutul are rol directiv;
- terapie de scurtă durată, 10 şi 20 şedinţe.
- simptomul are rol funcţional important în familie și oferă material de
lucru pentru reconstrucția stimei de sine a fiecărui partener, independent
de celălalt, responsabilizându-se ședință cu ședință; intervenţia ce vizează
structura familiei și modificarea structurilor comportamentale nu poate
neglija identificarea simptomului și beneficiilor pe care acesta le aduce.

I. ZONE DE DISCONFORT

- Terapia structuralistă utilizează mai mult confruntarea, se concentrează


pe comportamentul din timpul şedinţelor, scop normativ. Pentru mine nu
sunt întotdeauna confortabile folosite independent, ci combinate cu
terapie ce vizează un nivel mai înalt de schimbare interioară a persoanei.
- tranzacţie rigidă, răspunsul familiei la schimbare poate fi un feedback
negativ, ca urmare încearcă menţinerea structurii familiale în etapa
anterioară;
- unul dintre membri poate prelua rolul de educator și îndrumător,
dominându-l pe partenerul de cuplu prin dirijarea permanentă a sarcinilor
între ședințe (”terapeutul a zis să facem așa și tu nu faci”)

I. STUDIU DE CAZ

VI.I Informații generale:

- P.I.: Ștefan, 15 ani, elev

7
- Familia nucleară: George, tatăl, inginer, lucrează în ture de câte două
săptămâni cu deplasare permanentă la locul de muncă pe perioada
serviciului, Marieta, lucrează în ture, Lucian, 19 ani, student.

- Familia extinsă: părinții Laurei nu mai trăiesc, mama decedeză pe


perioada ședințelor de terapie, tatăl decedat, părinții lui George locuiesc
în altă localitate, nu sunt prezenți.

- Stadiul de dezvoltare al familiei: cuplul se află în etapa cu copil intrat în


adolescență

- Coaliții: între mamă și fiul cel mare

- Subsistemele familiale: tatăl migrat în subsitemul copiilor

- Granițe: George – granițe difuze, Marieta – granițe rigide, copiii granițe


difuze, sub-sistemul parental granițe rigide, sub-sistemul copiilor granițe
rigide

- Climatul afectiv: bun dar cu acuze reciproce, lipsa ascultării active,


încărcătură mare de frustrare datorită nesatisfacerii nevoilor relaționale
fundamentale

VI.II OBIECTIVE

- Obiectivul clientului: responsabilizarea lui Ștefan


- Obiectivul terapeutic: restabilirea ierarhiei familiale (refacerea structurii
familiale) cu efecte asupra formării identității de gen a băiatului

8
VI.III CONCEPTUALIZAREA CAZULUI:

- Pacientul identificat este fiul cel mic, Ștefan, 15 ani, elev în clasa a IX-a.

- (În urmă cu cu 5 ani, Marieta s-a prezentat în terapie acuzând probleme


cu Lucian care avea pe atunci 14 ani și urma să susțină examenul de
capacitate. La momentul respectiv ea considera că Lucian nu este
suficient de determinat și de concentrat pe obiectivul principal, examenul
de capacitate. S-a dovedit că Lucian avea un program extrem de bine
sistematizat, aproape fără pauze și fără timp liber, fiind foarte implicat în
procesul de pregătire pentru examen. S-au analizat relațiile de familie, s-a
urmărit detensionarea comunicării și s-a reglat percepția mamei asupra
atitudinii fiului prin terapie strategică: explicarea și întreruperea
mecanismelor de fb pozitiv, conștientizarea etapei de dezvoltare a
copilului cu caracteristicile ei etc.)

- În prezent, Marieta solicită ședințe de psihoterapie pentru fiul cel mic


despre care afirmă că este total dezinteresat de școală și de orice
presupune dezvoltarea personală.

- Ștefan nu a depus suficiente eforturi în ceea ce privește pregătirea pentru


examenul de capacitate, astfel încât nu a intrat la liceul pe care și-l dorea,
ci la unul mai slab.

- Nu s-a putut adapta deloc noului colectiv astfel încât pune presiune pe
părinți să îi obțină transferul la un alt liceu.

- Părinții afirmă că au depus toate eforturile necesare dar că acest lucru nu


este posibil în timpul anului și trebuie să aștepte începrea noului an
școlar.

- Ștefan nu crede afirmațiile părinților deoarece are ”informații” că


transferurile se pot face și în cursul anului școlar, ”dacă știi să te
descurci”.
9
- Mama refuză să rezolve problema deoarece consideră că ceea ce i se
întâmplă acum trebuie să fie o lecție pentru copil și că nu există garanția
că la celălalt liceu totul va fi bine.

- Ștefan se simte nerespectat, neînțeles, neascultat; consideră că orice ar


spune, mama are mereu argumentele ei; crede că ei vorbesc mult dar
despre lucururi diferite;

- Acest proces a pus o mare presiune pe familie care se află oarecum într-o
criză de dezvoltare, fiecare membru având păreri proprii despre ceea ce se
întâmplă și despre cum ar trebui să se rezolve totul.

- Cadrul familial al Laurei:

o Mai are un frate

o Tatăl alcoolic; decedat; obișnuia să bea zilnic

o Mama, decedata, alcoolică și diagnosticată în ultimii ani de viață


cu depresie

o Fratele alcoolic, în viață, agresivitate fizică față de mamă

o Marieta a trăit singură în Constanța după plecarea părinților, de la


vârsta de 15 ani, cu ceva ajutor din partea părinților, dar pe cont
propriu; a făcut alegeri sănătoase, s-a responsbilizat extrem, are
senzația că ceilalți membri ai familiei nu sunt suficient de
responsabili

- Cadrul famlilial al lui George:

o Puține informații, familie fără probleme, mai degrabă ”răsfățat”


după afirmațiile soției

- Tatăl – George – este pasiv: începe să își spună lent punctul de vedere,
dar mai mult se plânge de efroturile lui de a-i transmite lui Ștefan valori
sănătoase și de nerecunoștința acestuia;

10
- Mama preia frazele soțului și le termină ea într-un ritm mai alert; acest
proces generează nemulțumire din partea băiatului

- Copilului nu îi sunt satisfăcute nevoia de validare, afirmare, semnificație


în relație, nevoia de confirmare a experiențelor personale, nevoia de a
avea un impact asupra altei persoane.

- Aceste nevoi pot fi satisfăcute odată ce structura famliei va fi refăcută


astfel încât părinții din cercul lor înalt să fie cu adevărat niște mentori și
creatori, nu doar factori reglatori și coercitivi.

- Familia trebuie să fie un mediu de creștere pentru fiecare membru în


parte.

- din punct de vedere structuralist:

o granițe

o coaliții

o ierarhii

o tatăl pasiv, neimplicat

o diagrama familiei

o ierarhii

o copilul parentalizat

o subsisteme

o triangulații

11
I. TEHNICI STRUCTURALISTE UTILIZATE ÎN ABORDAREA
TERAPEUTICĂ

Acomodarea – s-a realizat alianța terapeutică destul de ușor, folosindu-se


relația deja existentă din terpaiile anterioare.
Stabilirea graniţelor (tatăl migrat în subsistemul copiilor, primește
instrucțiuni și critici de la soție, aceasta îl consideră ”un copil mare”, ea
trebuie să se ocupe de tot, el este comod, nu poate duce la bun sfîrșit sarcini
simple de famlie – piața, facturi, etc – nu impune nimic copiilor, doar se
distrează cu ei, mamei rămânându-i sarcinile ”murdare”, de corectare
ajustare, reglare, pedeapsă) –se consolidează graniţele difuze şi se
permeablizează cele rigide prin modificarea pattern-urilor tranzacţionale:
o pentru fiecare membru al famliei se determină și se explică
modalitatea în care acesta opune rezistență schimbărilor propuse
sau impuse din afară
o gradul de asertivitate în situațiile de refuz atunci când nu rezonează
cu propunerile de schimbare
o stablizarea stimei de sine în situațiile în care unele propuneri sunt
rezonabile dar nu sunt acceptate în prezent datorită temerilor ca
stima de sine să nu fie afectată
o identificarea mecanismelor de apărare pentru situațiile în care
comunicarea deschisă a fost pedepsită
Enacting - Punerea în scenă (membrii famliei discută în contrdictoriu,
copilul plânge, părinții nu ascultă activ, tatăl se scuză, se justifică și își
expune comportamentele ”bune”, mama îi întrerupe pe toți, și vorbește foarte
mult, dar ineficient)– s-a încurajat în timpul ședinţelor de terapie manifestarea
pattern-urilor tranzacţionale disfuncţionale ce s-au făcut vizibie în interacțiunea
directă dintre membri.
Coaliții – coaliție existentă între fiul cel mare și mamă; analizându-se
modalitatea de comunicare se constată că fiul cel mare suprapune critici și
12
judecăți peste cele ale mamei concomitent cu ea. Se fac vizibile aceste
comportamente și se împuternicește mama cu nlăturarea lor. Aceasta va
contribui și la restabilirea structurii famliale.
Triangulații – atunci când mama îl ceartă pe fiul cel mic, fratele mai
mare o susține; du multe ori participă la discuții critice asupra
comportamentului fratelui atunci când el nu e de față dar poate auzi.
Restructurare (rolul tatălui trebuie să fie mai puternic în această
perioadă în care se produce stablirea identității de gen a fiului, acesta
consideră că mama îi ”închide gura” și tatălui, și-ar dori ca tatăl să aibă o
voce mai puternică, de aceea o pedepsește pe mamă pentru incisivitate)–
intervenţia terapeutică a avut ca obiectiv confruntarea familiei pe două
coordonate: (1) responsablizarea copilului și redarea conștiinței de creator al
propriei sale vieți și (2) conștientizarea de către părinți a rolurilor parentale
pentru asumarea lor cu maturitate; și a ierarhiilor de familie; s-a urmărit
scăderea în intensitate a comportamentului mamei care este
supraresponsabilizată și preluarea de sarcini de către tată care este absent.
Dezechilibrare (Marieta și-a trăit adolescența singură, a început să se
responsablizeze exact la vârsta la care famliia s-a dezechilibrat atunci când
fiecare din fiii lor a atins-o, conștientizează temerile pe care le-a avut la
momentul respectiv și felul în care și-a văzut viitorul: se afla la o răscruce a
două drumuri, unul pe care ar fi ajuns ”pe drumuri”, celălalt pe care ar fi
realizat ceva în viață; acum proiectează trăirile ei din perioada respectivă și
catastrofizează atitudinea relaxată a copilului) – s-a intervenit în ședințe
individuale asupra Laurei pentru a identifica sursa nevoii ei de a se
supraresponsabiliza și avantajele ce decurg pentru ea din asta; s-au identificat
temerile care apar în situația schimbării comportamentului, demontarea lor și
normalizarea expectanțelor. Schimbarea ei va interfera cu homeostazia
sistemului.

Cazul este în lucru.


13
Până la acest moment s-a obținut începerea restructurării familiei pe
următoarele planuri:
- tatăl este mai activ, preia din sarcinile mamei
- mama este mai puțin directivă dar nu se simte mai degrevată de sarcini
- s-au îmbunătățit granițele subsistemului parental, între soți restabilindu-se
în mare parte alianța
- tatăl are o voce mai puternică și își asumă și aspecte de rol parental
coercitiv

BIBLIOGRAFIE

1. Nichols, Michael P., The essentials of family therapy, College


of William and Mary—Sixth edition.

14