Sunteți pe pagina 1din 5

Metoda Brainstorming

Este metoda cea mai frecvent evocataă , chiar dacaă ea nu este îîncaă ataî t de mult folositaă
îîn tţara noastraă . A fost conceputaă de Alexander Osborne de la Universitatea Buffalo, la
îînceputul anilor ’50.
Principiile care stau la baza acesteia sunt:
 nu existaă restrictţii privind emiterea ideilor; orice idee este luataă îîn evidentţaă,
consideraî ndu-se caă nu poate fi gaă sitaă calitatea, decaî t dacaă se cautaă mai îîntaî i
cantitatea de idei (principiu “cantitatea nasţ te calitate”);
 complementaritatea (de vaî rstaă , specialisţ ti, temperamente) conferaă colectivului o
eficientţaă deosebitaă îîn elaborarea ideilor;
 grupul poate fi considerat ca un rezervor de idei; el actţioneazaă ca un stimulent
pentru fiecare dintre participantţi. O idee, chiar deplasataă , este retţinutaă , faă raă a fi
criticataă , îîntrucaî t ea poate sugera celorlaltţi membri ai grupului, idei valoroase.
Critica ideilor este cu desaă vaî rsţ ire interzisaă ;
 se poate obtţine un numaă r dublu de idei bune (îîn acelasţ i interval de timp) dacaă se
amaî naă emiterea unei judecaă tţi asupra unei probleme paî naă dupaă îîntocmirea unei liste
care include toate solutţiile posibile elaborate (principiul “amaî narea judecaă tţii”).
Soluţia finală poate fi rezultatul a trei modalităţi de obţinere a ideilor şi soluţiilor
intermediare:
- calea progresiv-liniară (din ratţionament îîn ratţionament o idee genereazaă o alta);
- catalitică (prin analogie sţ i opunerea permanentaă a ideilor sţ i analiza lor individualaă ,
faă raă evaluare, se acceptaă toate ideile, chiar sţ i cele neobisţ nuite, absurde);
- mixtă – este o combinatţie a caă ii progresiv-liniare cu cea cataliticaă .

Varianta simplificataă cuprinde urmaă toarele etape:


- pregaă tirea reuniunii;
- desfaă sţ urarea reuniunii;
- evaluarea ideilor.
a) Pregătirea reuniunii cuprinde activitaă tţile de programare a acesteia, stabilirea sţ i
organizarea corespunzaă toare a locului de desfaă sţ urare, asigurarea materialului de
îînregistrare exactaă sţ i completaă a discutţiilor, selectţia sţ i constituirea grupului, prezentarea de
caă tre lider (animator) a problemei de rezolvat (chiar cu caî teva zile îînainte de convocarea
reuniunii, pentru a oferi posibilitatea de reflectare asupra problemei supuse dezbaterii).
b) Desfăşurarea reuniunii este etapa la care participaă liderul, 1-2 secretari (care asiguraă
materialul de îînregistrare sau noteazaă sţ i numeroteazaă ideile), 5 membri cu o bogataă
experientţaă îîn brainstorming sţ i 4-5 invitatţi, specialisţ ti îîn problema pusaă îîn discutţie. Este
indicat ca cei 6-13 membri ai grupului saă fie asţ ezatţi astfel îîncaî t saă se vadaă (la o masaă
rotundaă sau ovalaă ). Toate ideile emise sunt notate sau îînregistrate, faă raă nici un fel de
retţinere sau cenzurare.
Aceastaă etapaă poate dura, îîn functţie de complexitatea problemei, îîntre 20 minute sţ i 3 ore.
c) Evaluarea ideilor este etapa ce poate avea loc la 2-3 zile de la data desfaă sţ uraă rii reuniunii.
Se recomandaă ca la aceastaă etapaă saă participe un alt grup de expertţi, mai redus ca numaă r, cu
o gaî ndire puternic convergentaă , care vor selectţiona sţ i clasifica ideile pe categorii: idei
realizabile sţ i cu aplicabilitate imediataă , idei realizabile îîntr-un timp mai îîndelungat sţ i idei
neaplicabile. Solutţiile astfel clasificate sunt apoi analizate sţ i evaluate.
ÎÎn aplicarea metodei brainstorming, pentru a rezolva probleme prin analiza valorii
trebuie asigurate o serie de condiţii:
- grupul trebuie să aibă o structură eterogenă, compusă din specialişti (economişti,
ingineri, chimişti etc.);
- asigurarea unui climat creativ;
- reuniunea trebuie condusă de un lider dinamic şi competent.
Metoda brainstorming este o metodaă simplaă sţ i universal integrabilaă îîn structura
celorlalte metode.
O variantaă a brainstormingului o constituie “Tehnica carnetului colectiv”, care oferaă
mai mult timp pentru documentare sţ i reflectţie asupra problemei îîn dezbatere. Fiecare
membru al grupului noteazaă , pe un carnet, timp de o lunaă , ideile sale referitoare la
rezolvarea unei probleme, face un rezumat al ideilor principale sţ i apoi predaă carnetul
conducaă torului grupului de creativitate. Acesta, la raî ndul lui, efectueazaă o sintezaă a ideilor
principale, pe care, îîmpreunaă cu carnetele participantţilor, le supune dezbaterii îîn grup. ÎÎn
urma discutţiilor se prefigureazaă sţ i se selecteazaă cele mai bune idei privitoare la rezolvarea
problemei.

Brainstorming-ul sau „evaluarea amaî nataă ” ori „furtuna de creiere” este o metodaă
interactivaă de dezvotare de idei noi ce rezultaă din discuţiile purtate îîntre mai mulţi
participanţi, îîn cadrul caă reia fiecare vine cu o mulţime de sugestii. Rezultatul acestor
discuţii se soldeazaă cu alegerea celei mai bune soluţii de rezolvare a situaţiei dezbaă tute.
• Ca metodaă de discuţie şi de creaţie îîn grup, brainstorming-ul (brain =creier, storming =
furtunos) a fost sistematizat îîn 1948 de caă tre profesorul de la Universitateadin Buffalo
(SUA), Alexander Osborn. Rezultatele experimentelor au fost publicate de Osborn îîn 1961
îîn lucrarea Applied imagination.
• Metoda „asaltului de idei” sau „cascada ideilor” are drept scop emiterea unui numaă r caî t
mai mare de soluţii, de idei, privind modul de rezolvare a unei probleme, îîn speranţa caă ,
prin combinarea lor se va obţine soluţia optimaă . Calea de obţinere a acestor idei este aceea
a stimulaă rii creativitaă ţii îîn cadrul grupului, îîntr-o atmosferaă lipsitaă de criticaă , neinhibatoare,
rezultat al amaî naă rii momentului evaluaă rii. Altfel spus, participanţii sunt eliberaţi de orice
constaî ngeri, comunicaă faă raă teama caă vor spune ceva greşit sau nepotrivit, care va fi apreciat
ca atare de caă tre ceilalţi participanţi. Înteresul metodei este acela de a da fraî u liber
imaginaţiei, a ideilor neobişnuite şi originale, a paă rerilor neconvenţionale, provocaî nd o
reacţie îîn lanţ, constructivaă , de creare a „ideilor pe idei.” ÎÎn acest sens, o idee sau sugestie,
aparent faă raă legaă turaă cu problema îîn discuţie, poate oferi premise apariţiei altor idei din
partea celorlalţi participanţi.
• Branistorming-ul se desfaă şoaraă îîn cadrul unei reuniuni formate dinr-un grup nu foarte
mare (maxim 30 de persoane), de preferinţaă eterogen din punct de vedere al pregaă tirii şi al
ocupaţiilor, sub coordonarea unui moderator, care îîndeplineşte rolul ataî t de animator caî t şi
de mediator. Durata optimaă este de 20–45 de minute.
• Specific acestei metode este şi faptul caă ea cuprinde douaă momente: unul de producere a
ideilor şi apoi momentul evaluaă rii acestora (faza aprecierilor critice).
• Regulile de desfăşurare ale brainstorming-ului sunt urmaă toarele:
� Cunoaşterea problemei pusaă îîn discuţie şi a necesitaă ţii soluţionaă rii ei, pe baza expunerii
clare şi concise din partea moderatorului discuţiei;
� Selecţionarea cu atenţie a participanţilor pe baza principiului eterogenitaă ţii îîn ceea ce
priveşte vaî rsta, pregaă tirea, faă raă saă existe antipatii;
� Asigurarea unui loc corespunzaă tor (faă raă zgomot), spaţios, luminos, menit saă creeze o
atmosferaă stimulativaă , propice descaă tuşaă rii ideilor;
� Admiterea şi chiar îîncurajarea fomulaă rii de idei oricaî t de neobişnuite, îîndraă zneţe, laă saî nd
fraî u liber imaginaţiei participanţilor, spontaneitaă ţii şi creativitaă ţii;
� ÎÎn prima fazaă , accentul este pus pe cantitate, pe formularea de caî t mai multe variante de
raă spuns şi caî t mai diverse;
� Neadmiterea nici unui fel de evaluaă ri, aprecieri, critici, judecaă ţi din partea participanţilor
sau a coordonatorului, asupra ideilor enunţate, oricaî t de neaşteptate ar fi ele, pentru a nu
inhiba spontaneitatea şi a evita un blocaj intelectual;
� Construcţia de „idei pe idei”, îîn sensul caă , un raă spuns poate provoca asociaţii şi combinaţii
pentru emiterea unui nou demers cognitiv-inovativ;
� Programarea sesiunii de brainstorming îîn perioada caî nd participanţii sunt odihniţi şi
dispuşi saă lucreze;
� ÎÎnregistrarea discretaă , exactaă şi completaă a discuţiilor de caă tre o persoanaă desemnataă
special saă îîndeplineascaă acest rol (sau pe bandaă ), faă raă a staî njeni participanţii sau derularea
discuţiei;
� Evaluarea este suspendataă şi se va realiza mai taî rziu de caă tre coordonator, cu sau faă raă
ajutorul participanţilor;
� Valorificarea ideilor ce provin dupaă perioada de „incubaţie” îîntr-o nouaă sesiune, a doua zi
participanţii puntaî ndu-se reîîntaî lni;

• Pentru a iniţia o sesiune de brainstorming , Camelia Zlate şi Mielu Zlate (1982, pp. 136–
140) propun urmaă toarele etape şi faze:
• 1. Etapa de pregaă tire care cuprinde:
a) faza de investigare şi de selecţie a membrilor grupului creativ;
b) faza de antrenament creativ;
c) faza de pregaă tire a şedinţelor de lucru;
• 2. Etapa productivaă , de emitere de alternative crea-tive, care cuprinde:
a) faza de stabilire a temei de lucru, a problemelor de dezbaă tut;
b) faza de soluţionare a subproblemelor formulate;
c) faza de culegere a ideilor suplimentare, necesare continuaă rii demersului
creativ;
• 3. Etapa selecţiei ideilor emise, care favorizeazaă gaî n-direa criticaă :
a) faza analizei listei de idei emise paî naă îîn acel moment;
b) faza evaluaă rii critice şi a optaă rii pentru soluţia finalaă .

• Avantajele utilizaă rii metodei brainstorming sunt multiple. Dintre acestea enumeraă m:
− obţinerea rapidaă şi uşoaraă a ideilor noi şi a soluţiilor rezolvitoare;
− costurile reduse necesare folosirii metodei;
− aplicabilitatea largaă , aproape îîn toate domeniile;
− stimuleazaă participarea activaă şi creazaă posibilitatea contagiunii ideilor;
− dezvoltaă creativitatea, spontaneitatea, îîncrederea îîn sine prin procesul evaluaă rii amaî nate;
− dezvoltaă abilitatea de a lucra îîn echipaă ;

• Limitele brainstorming-ului:
o nu suplineşte cercetarea de durataă , clasicaă ;
o depinde de calitaă ţile moderatorului de a anima şi dirija discuţia pe faă gaşul dorit;
o oferaă doar soluţii posibile nu şi realizarea efectivaă ;
o uneori poate fi prea obositor sau solicitant pentru unii participanţi;

• Posibile teme pentru brainstorming:


� Educaţia permanentaă – promotorul dezvoltaă rii culturale, economice şi sociale;
� Educaţia adulţilor – îîntre posibilitaă ţi şi necesitate , îîntre cerere şi ofertaă ;
� Saă raă cia – problemaă permanentaă a omenirii? Modalitaă ţi de depaă şire;
� Omul şi Universul – soluţii pentru viitor îîn vederea optimizaă rii relaţiilor lumii cu natura;
� Paă maî ntul – o planetaă vie, dar muritoare; caă i de realizare a educaţiei ecologice;
� Elevul – coparticipant le propria formare; caă i de stimu-lare a interesului pentru şcoalaă ,
îînvaă ţaă turaă , educaţie;

Metoda Reuniunea Phillips 6/6


Poate fi considerataă drept o variantaă a brainstorming-ului, îîn care numaă rul
participantţilor este fixat la 6, iar durata discutţiilor este limitataă la 6 minute.
Este o variantaă propusaă de J. Donald Phillips de la Universitatea din Michigan. Bineîîntţeles,
caă cele douaă restrictţii au un aspect formal, îîn sensul caă rezultatele sunt aceleasţ i dacaă
reuniunea ar dura mai putţin sau cu ceva mai mult (15-20 minute). Fatţaă de brainstorming
aceastaă metodaă este mai intensivaă , asaltul creierului fiind mai accentuat, datoritaă duratei
foarte scurte a discutţiilor.
De asemenea, problema poate fi rezolvataă , nu numai cu 6 participantţi, ci cu echipe
formate din 6 participantţi (maxim 5 echipe a caî te 6 participantţi, deci, 30 de participantţi).
Etapele metodei sunt:
- informarea asupra problemei;
- discutarea problemei în cadrul echipei;
- dezbaterea în plen;
- evaluarea generală a soluţiilor.

Î – Liderul reuniunii informează echipele asupra problemei ce asţ teaptaă solutţii de rezolvare.

ÎÎ – Discutarea problemei se face îîn cadrul fiecaă rei echipe, care se retrage sţ i discutaă separat
timp de 6 minute (pentru problemele mai complexe durata se poate prelungi la mai mult).
ÎÎn acest timp, fiecare participant emite idei, solutţii care se retţin de caă tre liderii
reprezentantţi ai echipelor.

ÎÎÎ – Dezbaterea în plen este etapa îîn cadrul caă reia fiecare lider de echipaă îîsţi prezintaă
opiniile, solutţiile, punctele de vedere ale echipei respective. Pentru prezentarea sţ i
sustţinerea acestora îîn plen se recomandaă ca liderii grupurilor de discutţie saă foloseascaă
materiale ajutaă toare: plansţ e (cu grafice, tabele, calcule, scheme bloc, diagrame etc.) precum
sţ i caă rtţi sţ i reviste de specialitate, pregaă tite de membrii grupului respectiv.
Solutţiile unei echipe ajung acum saă se confrunte cu solutţiile celorlalte echipe, ceea ce
permite o analizaă criticaă ce conduce la ierarhizarea solutţiilor.

ÎV – Evaluarea generală a soluţiilor permite retţinerea acelora care vor fi supuse unei analize
de detaliu efectuataă de un grup restraî ns de expertţi îîn domeniu.
Aceasta tehnica este asemaă naă toare brainstormingului. Poate fi intitulataă
brainstorming pe grupe mici. Este o metodaă axataă mai ales pe producere de idei rezolutive
pentru o problemaă dataă , ea presupunaî nd elaborarea unui mare volum de solutţii. Numele îîi
provine de la ce consacrat-o, iar atributul 6-6 se leagaă de modul de organizare a activitaă tţii
elevilor (de pildaă , De Peretti şi colaboratorii saă i. 2001. o denumesc şi mai clar metoda
Philips 6-6 pm, adicaă p - participantţi, m- minute). Ca elemente specifice, se pot mentţiona :
grupul caă ruia i se adreseazaă se îîmparte îîn subgrupuri de caî te 6 , fiecare subgrup fiind
reprezentat îîn dezbaterea finalaă de un lider. Modul de structurare şi aplicare a metode
permite utilizarea ei şi cu grupuri mari , de paî naă la 50 de membri.
Marele avantaj implicat îîn aceastaă metodaă , pe laî ngaă dinamizarea de principiu a
participantţilor, constaă îîn posibilitatea de colectare a unui volum apreciabil de opinii îîntr-un
timp scurt. Dacaă ne referim îîn mod special la utilizarea ei îîn clasaă , remarcaă m şi avantaje
concrete. De pildaă , faptul caă elevii participaă la dezbatere - sprijinire reciprocaă - sţ i îîsţi
construiesc îîmpreunaă linii de argumentare determinaă dobaî ndirea de caă tre ei - chiar şi cei
mai timizi sau cu un ritm mai lent al îînvaă tţaării - a îîncrederii îîn propriile posibilitaă tţi de
îîntţelegere sau de elaborare a unei opinii, caî sţ tigarea respectului colegilor fatţaă de capacitaă tţile
manifestate îîn construirea unui raă spuns comun etc. Sintetic, avantajele acestei metode se
construiesc pe faptul caă „asiguraă abordarea mai multor aspecte ale unei probleme îîntr-un
timp limitat, faciliteazaă comunicarea şi exprimarea, confruntarea şi luarea deciziilor.”