1. Însemnătatea plantelor de cameră și medicinale
din punct de vedere curativ, instructiv, decorativ și
influența lor indirectă asupra economiei naționale.
Plantele au o importanţă deosebită în viaţa oamenilor
deoarece ele asigură aportul de vitamine şi substanţe
nutritive de care aceştia au nevoie, iar prin procesul de
fotosinteză îşi îndeplinesc rolul de plămân verde al
planetei. Plantele ne oferă vitamine, grăsimi, micro şi
macroelemente, ceară, amidon, proteine, celuloză etc.
Plantele au fost şi sunt folosite în diverse domenii:
medicină (coada şoricelului, mentă, rozmarin, usturoi,
anghinare, rostopasca etc.), alimentaţie (legume, fructe,
cereale, plante furajere), în industria chimică, cosmetică,
farmaceutică etc. În industria alimentară, unele plante
medicinale şi aromatice sunt folosite pentru colorarea,
aromatizarea şi obţinerea unor gusturi plăcute la
alimente. În calitate de parteneri al habitatului nostru,
plantele mai posedă pe lângă valenţele lor de ordin
biologic şi pe cele de ordin estetic, întrucât
înfrumuseţează nu numai mediul de locuit, ci însuşi
modul de convieţuire, respectiv de exprimare. Plantele
sunt entităţi vegetale fascinante, au un miros atrăgător,
încântă ochiul, armonizează gustul şi aduc satisfacţii de
ordin estetic. Oamenii sunt mai fericiţi atunci când
trăiesc înconjuraţi de natură şi verdeaţă, iar florile au
devenit martorii cei mai fideli a celor mai importante
evenimente din viaţa lor.
Plantele, pe lângă faptul că ne înfrumuseţează
casa, sunt o adevărată oază de sănătatea pentru
organismul nostru.
2. Istoricul plantelor medicinale.
Din cele mai vechi timpuri, omul a folosit pentru existentas
a resursele naturale, provenite din lumea vegetala si animal
a. Peparcursul a numeroase generatii care s-
au succedat, el a reusit saidentifice pe langa plantele comes
tibile si pe cele care aveauefecte benefice pentru sanatatea
sa, pentru vindecarea ranilor sitamaduirea bolilor, precum s
i pe cele toxice, folosite in otravireasagetilor cu care vanau
animalele pentru hrana. Se apreciaza caintreaga evolutie a
dezvoltarii umane este legata de arta vindecariibolilor, de f
olosire a plantelor in tratarea diferitelor afectiuni.
Vechile civilizatii umane si-
au adus fiecare contributia lorla cunoasterea si utilizarea un
ui numar tot mai mare de plantemedicinale. Din Orientul a
ntic, de la asirobabilonieni si egipteni, de la greci si romani
, de la popoare care au traitinaintea erei noastre, au ramas u
rme arheologice si scrieri care atesta vechimea folosirii pla
ntelor in scopulvindecarii bolilor. Se apreciaza ca plantele f
olosite ca medicament de popoarele antice au ajuns la cca.
12.000 despecii. Utilizarea unui numar insemnat de plante i
n vindecarea celor mai felurite afectiuni inca de la inceputu
rilecivilizatiilor umane a devenit treptat o indeletnicire care
a contribuit din plin la dezvoltarea farmaciei si a
medicinii.
India. Referiri la plantele medicinalese fac i
n celebrele “Vede” (Cartile Sfinte), elaborate intre 4500-
1600 i.Ch. In scrierile ulterioare se detaliazaremediile basti
nasilor care constituie baza medicinii antice indiene.
China. Intemeietorul medicinii traditionale chineze
sti este considerat imparatul Sen Nong (2784 i.e.n.). El a tri
mis misiuni pretutindeni pentru a colecta monstre de plante
si minerale,carora le verifica el insusi calitatile terapeutice.
Astfel s-
a alcatuit primul tratat de farmacologie chinezesc, in career
au scrise 365 de droguri, majoritatea de origine vegetala.
Chinezii foloseauanestezia cu pla
nte (inhalari de maselarita, frunze de canepa si alte medica
mente), pentru calmarea temporara adurerilor sau inainte d
e operatii.
Asirienii si babilonienii (fig. 1.1.) au intocmit cu c
ca 5000 de ani inaintea erei noastre un dictionar deplante m
edicinale si au infiintat in orasul Ninive o gradina de plante
aromatice simedicinale.
Dinvestigiile aflate in British Museum din Londra, reiese f
aptul ca asirienii cultivau macul inca din anul 2700 i.e.n
Egiptul antic. Literatura medicala este inclusa in cinci pa
pirusuri cuprinzatoare si doua de mai micainsemnatate. Un
ul din cele mai cuprinzatoare documente medicale din antic
hitate (cunoscutul Papyrus Ebers)cuprinde peste 200 de pl
ante medicinale. Descoperirea Papyrusului de la Ebers (doc
ument care dateaza din anul1550 i.Ch.). In Egiptul antic, re
leva faptul ca inca cu 1550 de ani i.e.n. erau cunoscute pest
e 200 de specii deplante folosite in tamaduirea bolilor. Pap

3. Plantele medicinale din flora spontană și rolul lor
în natură.
Plantele sunt neîntrecute izvoare de produse utile:
alimente, fibre textile, medicamente, lemn, parfumuri,
coloranţi, furaje, unele ştiute de mii de ani, altele încă
aşteptând să fie descoperite.
Din plante se obţin, în fabrici, medicamente de
valoare, iar tratamentele cu ceaiuri sunt foarte
răspândite. Organizaţia Mondială a Sănătăţii a anunţat
recent că 75 - 80% din populaţia lumii se tratează cu
remedii naturale.
Plantele nu vindecă orice afecţiune, dar pot fi de mare
ajutor în tratarea raţională a unor boli comune şi nu prea
periculoase. Chiar medicul le poate asocia la unele
tratamente, iar prin proprietăţile lor vitaminizante şi
biostimulatoare, devin utile în stări de convalescenţă şi
sarcină, în perioada de creştere, ca şi la bătrâneţe.
Experienţa medicală din lumea întreagă arată că
medicamentele naturale sunt mai uşor de procurat şi
adesea mai bine suportate de organismul uman, în raport
cu medicamentele obţinute prin sinteză chimică. Cele
mai rezonabile prognoze medicale apreciază că
medicamentele naturale vor câştiga tot mai mult teren,
fără a se pune problema renunţării la cele de sinteză, ale
căror servicii sunt incontestabile. Privite din alt punct de
vedere, cunoaşterea plantelor medicinale şi recoltarea
lor mai trebuie apreciate şi ca activităţi în mijlocul
naturii, ca ocazii de a face instructive şi utile ieşirile în
căutarea aerului curat, liniştii şi frumuseţii.
Cine nu urmăreşte să-şi câştige existenţa din
veniturile pe care le poate obţine culegând sau cultivând
plantele medicinale, îşi poate recolta pentru uz propriu
unele "flori bune de leac", apreciind totodată
binefacerile de nepreţuit ale mişcării în aer liber, pe care
o neglijează o parte din ce în ce mai mare a populaţiei şi
spre care, mai ales, copiii ţi tinerii trebuie îndrumaţi
permanent. Plantele medicinale (prin cunoaşterea,
recoltarea, uscarea lor) pot constitui momente
importante de acumulare în ştiinţă şi tehnică sau, chiar,
yrusurile Egiptului antic consemneaza numeroase retete cu
plantemedicinale (coriandrul, ricinul)
Grecia antica. Cel mai mare medic al antichitatii, H
ipocrat din Kos (460-
375 i.e.n.), considerat “parintelemedicinii”, a descris 236 pl
ante medicinale. El a pus bazele medicinii rationale, a susti
nut rolul naturii invindecarea bolilor, medicului revenindu-
i sarcina de a ajuta natura.
Aristotel (384-
322 i.e.n.), marele ganditor al antichitatii, a carui opera repr
ezinta ramurile multor ramuriale stiintei, Theophrast (372-
278 i.e.n.), discipol al lui Aristotel, naturalist si filozof, nu
mit “parintele botanicii” adescris peste 500 specii si grupur
i de specii, Dioscorides (i.e.n.), autorul unei vaste botanici
medicale si alti autoriantici , si-
au adus contributii insemnate in aceasta ramura a stiintei.
4. Organele plantelor medicinale care se folosesc în
scopuri terapeutice și epocile de colectare a lor.
În scopuri terapeutice se folosesc următoarele organe
ale plantelor: frunze, muguri, toată planta aeriană, scoarța,
floare, fructele, semințele, rădăcini și rizomi.
Frunzele (folia) se colectează cînd au atins
dezvoltarea definitivă. Această perioadă este destul de
lungă și variază în dependență de specia de plantă. La
majoritatea plantelor se recomandă ca frunzele să fie
colectate în timpul înfloririi. Însă la unele specii frunzele
conțin cantitatea maximă de principii active pînă la
începutul și anume atunci trebuie să fie colectate. De ex:
frunzele de podbal se colectează după înflorire și coacerea
semințelor, deoarece e mai devreme ele nu sînt dezvoltate.
O mare importanță are cunoașterea și respectarea orelor
mai potrivite pentru colectarea frunzelor, din cauză că
există o corelație strînsă din cantitatea de principii active și
orele de colectare.
Mugurii (Gemmae) se recoltează primăvara devreme
înainte de a se desface. Suprafața lor căpătă un luciu
specific, devin lipicioși. În această perioadă ei conțin cel
mai mare procent de substanțe rășinoase. Se recomandă să
fie culeși manual de pe ramurile laterale ale arborilor
maturi (pin, plop, mesteacăn). Nu se admite colectarea
mugurilor de pe pomii tineri, precum și a mugurilor
terminali, deoarece aceasta frînează creșterea și dezvoltarea
normală a plantelor.
Partea aeriană (herba) la majoritatea plantelor
medicinale se colectează în timpul înfloririi. Unele specii
(traista-ciobanului, talpa gîștei) se recomandă să fie
colectate în momentul cînd au cele mai multe flori deschise
și cît mai puține fructe. Plantele cu tulpină tîrîtoare sau
accedentă se retează cu atenție pentru a evita nimerirea
impurităților mecanice (sol, nisip, petricele). La speciile cu
tulpinele înalte se colectează numai vîrfurile cu
inflorescențe și ramurile laterale până la 30 cm lungime.
Partea aeriană numai în timp uscat și însorit.
Scoarța (cortex) se colectează primăvara și la
începutul verii de pe ramurile tinere (salcie, stejar, casta),
în alegerea drumului spre o calificare interesantă şi
frumoasă. Recoltarea plantelor medicinale, ca orice
muncă, pentru ca să aibă urmările dorite, se cere să fie
bine făcută. De aceea sunt necesare cunoaşterea
plantelor, a locurilor în care cresc, a timpului şi felului
în care să se facă recoltarea, a condiţiilor de uscare,
păstrare, mânuire.
Iată mai jos o descriere a plantelor existente în flora
spontană:
Denumire ştiinţifică: VACCINIUM MYRTILLUS L.
(pop.Afin); Familia: Ericaceae
Răspândire: frecventă în etajul fagului-etajul
subalpin, rarişti şi tăieturi de pădure, tufărişuri, pajişti.
Descrierea speciei si recunoastere: Subarbust-arbust,
de 15-50 cm înălţime; tulpini ramificate, ramuri
muchiate; frunzele rotund-ovate până la eliptice, cu
margini serate, căzătoare; flori verzui cu nuanţe roz
palid, solitare; înflorirea: mai-iunie; fructul bacă
albastru închis.
Principiile active: Frunzele conţin derivaţi
triterpenici şi glicozizi ai acidului galic (neomirtilină),
glicozizi fenolici (arbutină), glucozizi dihidroxipiranici
(asperulozid), glucozizi iridoizi (monotropeină),
glicozizi benzochinonici (arbutină), alcaloizi (mirtină şi
epimirtină) şi acid rezinic. Afinele mai conţin: glucozide
(0,30 %), taninuri catechinice (5 – 10 %), acid malic
(0,85 %), acid citric (0,52 ), triterpene (acid ursolic),
glucozizi iridoizi (monotropeină), glicozizi fenolici
(arbutină), alcooli triterpenici (beta-amirenol).
Importanta farmaceutica: Extractele din fructe au
proprietăţi: astringente, antioxidante, antiinflamatorii,
antidiuretice, antiseptice, hipoglicemice
vasoprotectoare. Antocianii din fructe stimulează
regenerarea rodopsinei, contribuind la mai buna vedere
nocturnă, iar substanţele flavonoide au o acţiune
puternic antioxidantă. Extractele din frunze au efect
diuretic, tonic şi antiseptic.
Mod de utilizare: Extractele se utilizează ca
tratament intern în caz de diaree, colite, boli vasculare,
precum şi ca tratament extern în caz de glaucom şi
cataracte, afte, exeme, hemoroizi. Pentru tratamente se
utilizează extractele din plante uscate, decoct sau
macerat la rece. Extractele provoacă strângerea
ţesuturilor, moderează secreţiile, uşurează cicatrizarea,
modifică mediul făcând imposibilă înmulţirea
microbilor, împiedică sau previn infecţiile microbiene,
împiedică putrefacţia. Acţiune bună în tratarea
stomatitelor, aftelor, eczemelor, ulceraţii cronice
sângerânde, uretrite, tulburările circulatorii periferice,
afecţiunile dermatologice, reumatism, diabet, guta.
Industrie - fructele servesc ca materie primă pentru
industria alimentară (suc, gem, dulceaţă, afinată) şi
industria farmaceutică;
5. Principiile active și unele metode de obținere a lor
din organele colectate.
Principiile active se obțin din plante prin prepararea
infuziei, decoctului, macerației, digestiei și cataplasmei,
care se bazează pe extragerea acestor substanțe cu
ajutorul unor dizolvanți ca apa, alcoolul, oțetul sau
întrucăt scoarța arborilor bătrini conține un procent redus
de principii active. Ea trebuie să fie netedă, lucioasă, să
aibă însușirile specifice ale speciei de plantă. În aceste
perioade datorită circulației intense ale sucului, scoarța se
desprinde foarte ușor. În acest scop se fac cu ajutorul unui
cuțit cu două tăieturi inelare la distanța de 20 cm iar între
ele cîteva tăieturi longitudionale și scoarța se jupoaie. Nu
se admite ca bucățile de scoarță colectate să fie așezate una
peste alta, deoarece poate mucegăi suprafața lor internă.
Florile se colectează șa începutul sau în timpul
înfloririi depline. Nerespectarea termenului stabilit aduce la
pierderea culorii naturale a materiei prime (albăstrelele,
nemțișorii, pojarnița) sau se pierde calitatea produsului util
(petalele cu mac, inflorescențele de podbal). La majoritatea
La majoritatea plantelor medicinale momentul optim de
colectare este legat de perioada de înflorire.
Fructe și semințe (Fructus et semina) se formează
la plante timp destul de îndelungat, ceea ce permite
culegătorilor să stabilească momentul optim pentru
colectarea lor. Aceasta depinde de scopul și menirea lor:
pentru folosirea în stare proaspătă sau uscată, pentru
înmulțirea plantelor sau pentru prelucrarea lor industrială.
Fructele pot fi recoltate toată ziua, însă în timp răcoros și
uscat. În zilele călduroase sunt preferate orele de dimineață
și seara, însă fără rouă. Recoltarea se face cu mîna,
înlăturindu-se pedunculii, fructele strivite, răscoapte și
atacate. Fructele cărnoase se strîng în momentul coacerii
depline, iar cele ce se păstrează pe plantă timp îndelungat
se pot colecta și mai tîrziu, fiindcă în ele se micșorează
procentul de apă din țesuturi ceea ce ușurează uscarea lor.
Rădăcinele și rizomii. La sfîrșitul perioadei de
vegetație partea aeriană a plantei se usucă. În acest moment
şi trebuie început săpatul organelor subterane ale plantelor
medicinale. Săpatul lor în liniile de toamnă are două
avantaje: se obține un produs calitativ cu cel mai ridicat
procent de precipitații active, iar semințele scuturate vor
asigura reproducerea generației noi. Rădăcinile plantelor
anuale se sapă la începutul înfloririi, iar a celor bienale la
sfîrșitul primului an de vegetație, pe timp uscat fără
înghețuri. Pentru a evita pierderea principiilor active,
rădăcinile și rizomii se scutură îndată de sol și se spală.
Dacă organele subterane ale plantelor toxice (mutulică,
nufăr alb, brebenelul, limba cîinelui) vor fi spălate în
căldări, apa trebuie vărsată în locuri inaccesibile pentru
copii și animale domestice. Apa spălată se înlătură părțile
atacate și prea bătrîne ale rădăcinilor și rămășiților
frunzelor.
6. Fitoterapia, unele afecțiuni care se tratează prin
întrebuințarea produselor plantelor medicinale.
Prin definitie, fitoterapia, reprezinta o ramura a terapiei
care se ocupa cu mijloacele de prevenire si vindecare a
bolilor, prin intermediul plantelor. Are o vechime de mii de
ani si o eficienta deja dovedita. Ea foloseste plantele sub
uleiul.
Infuzia sau ceaiul este cea mai simplă formă de
extragere a principiilor active. Într-un vas nichelat sau
emailat se pune o lingură de plantă mărunțită(uscată) și
adaugă un pahar de apă clocotită. Vasul se acoperă și se
lasă un anumit timp (de la 15 min pînă la o oră, apoi
conținutul se strecoară și se îndulcește după gust.
Decoctul sau fiertura se obține, luîndu-se o lingură de
plantă mărunțită la un pahar de apă rece, apoi amestecul
se fierbe: florile și frunzele 10-15 min, scoarța și
rădăcinile 30-40 min. Decoctul se strecoară în stare
fierbinte și se adaugă apă pînă la volumul inițial.
Măcerația se obține prin ținerea îndelungată (6-8 ore)
a organelor de plante într-un dizolvant la temperatura
camerei. Sefolosește în aceeași zi.
Digestia se obține la fel ca și măcerația, ținînd planta
mărunțită în dizolvant la o temperatură de 40-60 0C. Se
păstrează la rece în vase mici închise bine.
Cataplasma se obține din plantă mărunțită foarte
bine, care se amestecă cu puțină apă pînă se formează o
pastă, apoi se intinde pe o bucată de pînză și se aplică pe
suprafața afectată.
forma de extracte totale, spre deosebire de medicina
alopata care recomanda doar substante extrase din plante.
Printre avantajele ei se numara accesibilitatea (plantele
sunt usor de procurat si ieftine), actiunea blanda si lipsa
efectelor adverse (cand se respecta dozele adecvate),
tratarea bolnavului ca intreg (plantele au efecte fizice si
psiho-emotionale si echilibreaza organismul la toate
nivelele).
Plantele medicinale se pot folosi in paralel cu
medicamentele alopate (cu cateva mici exceptii, la care
trebuie sa se tina seama de antagonismul dintre unele
medicamente - de exemplu anticoagulantele - si unele
plante).
Fitoterapia moderna studiaza compozitia chimica a
plantelor in laboratoarele farmaceutice si argumenteaza
stiintific utilizarile traditionale ale unor plante.
Tratamentul cu plante medicinale da rezultate foarte
bune in afectiunile usoare, functionale sau in stadiile
incipiente ale bolilor. In bolile cronice, in care a aparut deja
afectarea organica, fitoterapia are un rol adjuvant si poate
contribui la o partiala reversibilitate a simptomelor sau
leziunilor.
Aceste afirmatii se aplica la modul general, deoarece se
constata in practica medicala ca important este pacientul si
nu boala (diagnosticul), caci adeseori dorinta bolnavului de
a se vindeca poate face adevarate minuni, in pofida
statisticilor nefavorabile ale bolii de care acesta sufera.

In general, raspund bine la tratamentul fitoterapeutic

urmatoarele boli:
 -alergiile, astmul bronsic, reumatismul (unele forme),
bolile de piele;
 -bolile psihosomatice, nevrozele, insomnia, tulburarile de
memorie la varstnici;
 -infectiile cronice microbiene, parazitozele, unele afectiuni
virale;
 -starile de stres si epuizare, carentele in anumite vitamine si
minerale;
 -intoxicatiile cronice, hipercolesterolemia;
 -ulcerul gastro-duodenal, dischinezia biliara, enterocolita,
colonul iritabil.
Atentie! Efectele plantelor se instaleaza in timp si
necesita o administrare prelungita - de la 2-3 saptamani la
cateva luni, in functie de gravitatea si vechimea bolii,
reactivitatea organismului si perseverenta bolnavului in a
urma tratamentul. In cazul bolilor foarte grave, tratamentul
poate dura si 2-3 ani, urmand o schema terapeutica indicata
de medic.
Contraindicatiile fitoterapiei
Nu vom apela la fitoterapie in situatiile urgentelor medicale
(cu foarte mici exceptii) sau chirurgicale si nici in cazul
bolilor infectioase grave (ex. septicemii, meningite etc.).

7. Condițiile de creștere și dezvoltare a plantelor de 8. Înmulțirea plantelor de cameră.

cameră. Marea majoritate a plantelor de apartament se inmultesc pe
Din cauza numărului foarte mare de specii crescute în cale asexuată (vegetativă) - prin butășire, divizarea
apartament, este dificil să se întocmească o listă (despărțirea) tufei, drajoni, stoloni, muguri adventivi,
generală pentru îngrijirea acestora. Plantele verzi au marcotaj, altoire.
Dizivarea (despărțirea) tufelor
nevoi puțin diferite față de plantele cu flori. Unele
plante preferă zonele însorite de pe balcon sau terasă în
timp ce, altele au nevoie să fie mutate în interiorul
apartamentului în sezonul rece. De fapt, factorii
determinanți pentru dezvoltarea plantei sunt:
1. Accesul la lumină
2. Accesul la apă
3. Accesul la nutrienți
4. Microclimat adecvat
5. Substrat adecvat
Lumina este un factor esențial pentru dezvoltarea
plantei. Cu ajutorul razelor de soare, toate plantele care
conțin pigment verde (clorofilă) pot face fotosinteză. În
timpul acestui proces, transformă energia luminoasă în
energie chimică obținănd substanțe nutritive.
În interiorul apartamentului, de obicei, accesul la lumină
este limitat și, din acest motiv, majoritatea plantelor de
interior sunt poziționate pe pervaz sau, în apropierea
unei ferestre. Sunt însă, și plante care preferă locurile
umbroase.
Udarea plantelor este, de asemenea un factor important
pentru creșterea și cultivarea acestora. Primăvara și
vara, majoritatea plantelor au nevoie să fie udate cel
puțin o dată pe săptămână, în timp ce, iarna, cantitatea
de apă poate fi limitată, multe plante, aflându-se în
repaus de înflorire, în sezonul rece.
Evitați suprairigarea atunci când udați plantele de
interior în caz contrar, rădăcinile vor putrezi iar planta
va muri. De preferat, udați după ce testați umiditatea
solului cu degetul: în mod normal, pământul de la
suprafată este uscat însă, în interior umezala persistă.
Specii precum Epifitele se udă scufundând vasul în apă
câteva minute.
Rolul îngrășământului: creșterea rezistenței plantelor
verzi și a florilor împoriva bolilor prin fertilizare.
O alternativă la îndemână pentru fertilizare sunt și
bețișoarele cu îngrășământ. Acestea sunt, de asemenea,
disponibile pentru plantele verzi sau pentru cele cu flori
hrănind plantele cu substanțe nutritive importante timp
de până la trei luni fără risc de supra-dozare.
Fertilizatorii sunt compuși, de obicei, din nutrienți și
micronutrienți. Principalele elemente din componența
lor sunt Azotul, Fosforulu și Potasiul. Fiecare plantă are
nevoi specifice pentru o bună creștere și, din acest
motiv, este necesar să i se ofere un îngrășământ adaptat
cerințelor ei. Azotul este motorul de creștere pentru
plante fiind responsabil pentru dezvoltarea și coloritul
verde al frunzelor. Prin urmare, toate plantele verzi au
nevoie de Azot. Fosoforul reglează producția de flori și,
este recomandat plantelor cu flori pentru o infloreșcență
bogată, de durată. Potasiul întărește pereții celulari ai
plantei facându-le mai rezistente în fața condițiilor
neavorabile. Alte elemente importante sunt Fierul care
previne îngălbenirea frunzelor și Magneziul care
întărește rezistența plantei.
Este o metodă de inmulțire vegetativă a plantelor care
formează lăstari și constă in divizarea tufelor in mai multe
fragmente și separarea acestora, fiecare tufă avans tulpina
sau rozeta de frunze si radacini. Planta separata se pune in
amestec de pamant si, in sonditii corespunzatoare, incepe
sa creasca si sa se dezvolte armonios. Perioada ideala
pentru efectuarea despartirii tufelor este primavara, cand
plantele isi reiau cresterea, iar in cazul plantelor cu flori,
operatiunea se efectueaza la sfarsitul infloririi.
Exemple de plante care se inmultesc prin divizare sunt
plante grase suculente (aloe, eseveria, cactusii, etc.),
majoritatea bromeliaceelor, violeta africana, ferigile,
asparagus, difenbachia, sanseveria, anthurium,
clorophytum, etc.
Unele plante sunt usor de didivzat doar cu mana (violeta
africana), la altele radacinile sunt incalcite, provenind
dintr-o tulpina semilemnoasa sau dintr-un rizom care a
emis lastari pe toata lungimea. In acest caz, se utilizeaza un
cutit sau briceag, bine ascutit si se taie radacinile carnoase
intre portiunile ce se vor desparti. Frunzele ingalbenite sau
deteriorate, radacinile vatamate, rupte in timpul divizarii se
taie. Plantele astfel pregatite se introduc in ghivece in
amestec de pamant, se uda bine, pentru ca radacinile sa se
fixeze in pamant. Se evita stagnarea apei si nu se expun
plantele la lumina intensa.
Drajonarea
Este o metoda de multiplicare practicata la unele specii ca
agave, bromeliacee, palmieri. Drajonii sunt lastari prelevati
din muguri de pe radacina, bine dezvoltati si cu radacini,
care se desprind de planta-mama si se planteaza,
individual, in ghivece. Perioada optima de inmultire prin
drajoni este primavara, dar se poate efectua in tot cursul
anului.
Inmultirea prin stoloni
Se practica la unele plante flexibile, taratoare, care poarta
la extremitatile lor rozete de frunze ce dezvolta treptat
radacini.
Acestea se detaseaza usor de plantele-mama si se pun in
ghivece, intr-un amestec usor, din turba, mranita si nisip. In
cazul in care plantele nu au radacini, se pun la inradacinat
ca si butasii sau se lasa legate de planta-mama prin stoloni,
2-3 saptamani.
Inmultirea prin muguri adventivi
Unele specii floricole au capacitatea de a forma plantute
mici, din mugurii adventivi situati pe pendunculi florali (de
exemplu, Bryphyllum tubiflorum), pe marginea limbului
foliar (Bryophyllum daigremontianum) sau pe nervura
mediana (Bryophyllum viviparum). Mugurii se desprind de
planta-mama, se pun in amestec de pamant si in scurt timp
formeaza noi plantute.
Marcotajul
Este o metoda mai putin folositapentru inmultirea plantelor
de interior.
Se aplica la plantele ale caror tulpini, puse in contact cu
pamantul, au capacitatea de a emite radacini, se aplica la
plantele ai caror butasi inradacineaza mai greu si la cele
degarnisite de frunze la baza.
Marcotajul seamana cu butasirea, dar se deosebeste prin
faptul ca marcotarea ramane atasata de planta-mama.
Aceasta se separa de planta-mama numai dupa
 Clima din apartament este determinată printre altele, de
perioada anului, de umiditatea din aer și de temperatura
din interior. O temperatură moderată cuprinsă între 16-
25°C este ideală pentru dezvoltarea plantelor. Este
importan să umidificați aerul nu doar ăn sezonul cald ci
și în timpul iernii, majoritatea plantelor netolerând
impactul dintre aerul cald din interior cu cel rece din
exterior. În aceasta perioadă a anului udați plantele o
dată pe săptămână. Astfel veți preveni bolile și
dăunătorii.
Pământul este "casa" plantelor. Nu toate tipurile de
pământ se potrivesc anumitor categorii de plante. De
exemplu, plantele care trăiesc în mediu acid au nevoie
de pământ cu anumit PH în timp ce, unele ierburi
preferă puțin nisip în substrat.
9. Îngrijirea plantelor de cameră.
În funcție de sezon, plantele au nevoie de o îngrijire
specială, așadar dacă vrei să te bucuri de ele cât mai
multă vreme, acordă-le timpul necesar pentru a le spori
șansele de viață. Dacă nu sunt tratate corespunzător,
florile de cameră se pot ofili sau pot dobândi paraziți
dăunători.
Sfaturi pentru îngrijirea plantelor de
apartament primăvară
o Cât de des trebuie sa udăm plantele?
Fiecare plantă are nevoie de apă pentru a supraviețui,
inradacinare. Plantele pot fi inmultite prin doua tipuri de
marcotaj: marcotajul terestru si marcotajul aerian.
Marcotajul terestru se aplica plantelor verzi, cu tulpini
flexibile, taratoare (iedera, plectrantus, ficus repens,
filodendron, pothos, etc.) sau anthurium, prin musuroirea
bazei tuplinii.
Se alege o tulpina tanara, se pregateste ghiveciul cu
amestecul de pamant, se curbeaza, se fixeaza si se ingroapa
tulpina in pamant.
Pentru a usura inradacinarea, la plantele cu tulpini mai
groase se efectueaza incizii pe partea inferioara.
Extremitatea tulpinii care iese in exteriorul ghiveciului se
paliseaza vertical pe un tutore.
Se uda cu regularitate si se detaseaza marcota de planta-
mama, numai dupa aparitia noilor frunze si muguri.
Marcotajul aerian este practicat la plantele care au tulpini si
ramificatiirigide, lignificate, ca: ficus, dracena, croton,
aralia, leandru, care nu pot fi curbate.
Metoda este folosita mai mult pentru recuperarea sau
regenerarea unor plante degarnisite de frunze. Marcota se
efectueaza intre internodii, sub frunze, cu o lama sau cu un
briceag ascutit, crestand oblic tulpina si efectuand o incizie
circulara.
Incizia nu trebuie facuta prea adanc, iar scurgerile de latex
de la ficus, de exemplu, se opresc cu apa calduta.
Crestatura se mentine deschisa prin inserarea unei pene (de
exemplu, un bat de chibrit), pentru ca tesuturile sa nu se
sudeze. Se fixeaza un manson din plastic, umplut cu turba
umeda sau muschi de jur imprejurul tulpinii. Mansonul se
inchide deasupra si sub crastatura. Se uda cu regularitate
turba si dupa circa o luna sau o luna si jumatate, in manson
apar radacini. Tulpina marcotata este taiata sub radacini si
se pune in alt ghiveci.
Operatiunea se poate efectua cu succes din aprilie pana in
iulie.
Altoirea
Se practica la unele specii de cactusi (echinopsis, ericereus)
si consta in alipirea unei portiuni de tulpina pe o planta
iaradacinata (portaltoi).
Se taie orizontal, cu o lama de ras, tulpina portaltoiului, la
10-12 cm de la baza. Se recolteaza altoiul (excrescenta sau
partea terminala a tulpinii) si se pune pe portaltoi, avand
grija ca partile sa se suprapuna perfect. Se asigura alipirea
cu ajutorul unui elastic, trecut pe sub ghiveci si deasupra
altoiului. Fuziunea dintre altoi si portaltoi se produce in
cateva saptamani.
10. Protecția plantelor de cameră contra bolilor și
dăunătorilor.
Nu este nimic mai descurajant pentru un pasionat al florilor
decat sa vada un roi de muste albe dandu-i tarcoale unei
plante, sau o panza de paianjen pe frunzisul galben.
Primul pas pentru a te asigura de sanatatea plantelor, mai
ales a celor aduse din frig, este igiena: ia fiecare ghiveci si
verifica-l. Daca radacinile pot fi scoase din vas intacte,
incearca sa observi insecte nepoftite precum viermi, melci
limax sau furnici apoi, folosind o perie moale si apa
fierbinte curata exteriorul si fundul vasului, si indeparteaza
 însă cantitatea apei diferă foarte mult de la fiecare tip de oualor de insecte si mucegaiul.
plantă în parte. Sunt plante de apartament care trebuie
Folosind foarfece ascutite sau de tuns, indeparteaza orice
udate o dată pe săptămână, în timp ce alte tipuri de
frunze sau florile moarte, asigurandu-te ca suprafata solului
plante se udă de două ori pe săptămână. Important este
este curatata de frunze vechi, ramurele sau alte materii
să nu se usuce foarte tare pământul, sau dimpotrivă, să
organice care pot adaposti daunatori si oua.
nu putrezească.
Apoi, in chiuveta sau in cabina de dus, stropeste frunzisul
o Sfaturi de nutiție
in special pe partea inferi oara, pentru a inlatura
În timpul primăverii, se asigură fertilizarea plantelor cu
potentialele insecte. Ar trebui sa repeti aceasta operatiune
substanțe lichide speciale, diluate în apă, sau cu granule
lunar, amintindu-ti ca apa nu doar uda, ci si curata praful
speciale care se pun în pământ.
sau alti poluanti. Pentru a compensa acest lucru, poti oferi
Îngrijirea plantelor de apartament vara plantei un dus cald si bun.
În timpul verii, când temperaturile sunt foarte ridicate,
De fapt, imitarea Mamei Natura este cheia in a mentine
plantele pot avea de suferit. Este foarte important să fie
plantele de interior sanatoase. In timp ce afara natura ofera
evitat contactul direct cu razele soarelui, în special dacă
ploaie, vant, umiditate, lumina si insecte benefice pentru a
florile nu rezistă la temperaturi ridicate.
ajuta la tinerea
Vara, plantele de apartament stau cel mai bine la umbră,
daunatorilor sub control, tie iti revine aceasta sarcina in
într-un loc uscat și curat, amenajat special pentru ele.
interior.
Trebuie udate cel puțin o dată pe zi, mai ales în zilele
toride. Apa nu trebuie să fie foarte rece, pentru că poate Alta practica sigura este sa tii orice planta noua in carantina
avea efecte negative din cauza șocului termic. fata de cele mai vechi timp de doua saptamani.
Îngrijirea plantelor de apartament toamna Plasarea plantelor de interior intr-o locatie potrivita are
Odată cu venirea toamnei, plantele nu mai consumă o nevoie de o anumita cercetare in prealabil, fiecare dintre
cantitate foarte mare de apă, de aceea este recomandat acestea avand nevoi specifice de expunere. De exemplu,
să fie udate mai rar. Chiar dacă temperaturile sunt mai plantele care cer o lumina difuza pot suferi daca sunt
scăzute, sunt plante care reacționează foarte bine la asezate la o fereastra insorita, pe cand plantele iubitoare de
contactul direct cu razele soarelui, așadar nu trebuie soare pot pieri intr-un colt intunecat. Nu incerca sa pui o
neapărat mutate în casă. planta intr-un loc gresit. Vei vedea ca sanatatea plantei va
fi in declin, iar probabilitatea aparitiei problemelor cu
Este important de știut, că, spre sfârșitul toamnei nu este
daunatorii va creste in mod dramatic.
indicat să se schimbe pământul din ghiveci, acest
procedeu fiind indicat doar în timpul primăverii. Cu foarte putine exceptii, majoritatea problemelor provin
din hranirea si irigarea exagerata. In timpul lunilor de
Îngrijirea plantelor de apartament iarna
iarna, plantele nu trebuie aproape deloc fertilizate, iar
Iarna, odată cu scăderea temperaturilor, plantele din
udarea ar trebui redusa la minimum. In plus, cele care
locuință au nevoie de o îngrijire specială. Dacă sunt
rezista peste iarna prefera in mod obisnuit temperaturi mai
afectate de frig, vor reacționa la schimbarea de anotimp
reci. Plantele desirate care stau intr-un sol de ghiveci
prin pierderea frunzelor.
imbibat sunt primele candidate la infestarea cu daunatori.
Plantele de interior ar trebui așezate la geam, pentru a
Aerul uscat si static este de asemenea o problema, in
beneficia totuși de lumină sau într-un alt loc curat. Se
special pentru plantele cu frunzis luxuriant, iar daca
recomandă o atenție sporită la insecte, care se așează de
majoritatea sunt grupate intr-o singura camera, ai putea
obicei pe plantele din casă. Când frunzele sunt lipicioase
descoperi ca un ventilator de tavan poate ajuta la crearea
ori au pete, înseamnă ca au fost infestate cu paraziți.
unei “brize” pentru a tine daunatorii la distanta. De
Pentru a evita neplăcerile, verificați solul si frunzele o asemenea, ia in seama folosirea unei tavi umplute cu pietris
dată pe săptămână, nu udați plantele foarte mult și umed sau pietricele pentru a ridica umiditatea la un nivel
curățați planta de surplusul de lăstari sau flori uscate. semi-tropical sanatos. Este important sa clatesti si sa cureti
aceste tavi periodic si sa nu lasi niciodata o planta sa stea
Ghivechiul florilor se recomandă să fie schimbat când
intr-o farfurioara plina cu apa, deoarece poate duce la
temperaturile sunt optime pentru dezvoltarea
mirosuri neplacute si la mucegai purtat de aer.
armonioasă a plantei. Începutul primăverii sau finalul
lunii mai, marchează o perioadă bună pentru schimbare. In ciuda eforturilor tale de igienizare, ingrijire si hrana, poti
intalni si daunatori, insa acest lucru nu te face un gradinar
Cum se schimba pământul florilor? slab. Totusi, va trebui sa iei locul naturii si sa devii chiar tu
Plantele au nevoie de un mediu plăcut și subtanțe
un pradator, daca nu vrei sa ai cateva sute de insecte in
nutritive ca să crească rezistente și frumos dezvoltate. În
camera de zi.
cazul plantelor tinere, pământul se schimbă în fiecare
an, în timp ce plantele mature au nevoie de schimbarea Din fericire, majoritatea problemelor pot fi rezolvate fara
pământului o dată la doi ani. pesticide. Dusul sau clatirea ar trebui sa fie pe primul plan,
asta deoarece majoritatea daunatorilor urasc apa. Alte
Tipul de pământ diferă în funcție de felul fiecărei plante.
metode sunt scufundarea sau “baile de sapun,” -
Cum scapi de puricii de pe plante?
Apariția paraziților se remarcă ușor prin câteva
schimbări la nivelul plantelor. Frunzele se decolorează
și devin lipicioase. Puricii de plante se îndepărtează
pulverizând de două ori pe săptămână o soluție lichidă
specială, preparată în casă, sau cumpărată de la
farmacie.
11. Colectarea și uscarea plantelor medicinale din
flora spontană.
Recoltarea reprezintă prima etapă în prelucrarea primară
a produsului vegetal, prin care acesta este pregătit
pentru utilizarea în diferite ramuri ale industriei.
Recoltarea în condiții optime este determinantă pentru
obținerea materiei prime de calitate și, în aceeași
măsură, pentru un randament de prelucrare crescut.
Deși pare o operație simplă, recoltarea nu poate fi
efectuată decât de persoane cu cunoștințe minime de
botanică, fiziologie vegetală și farmacognozie.
Colectarea necorespunzătoare a organelor vegetative,
prematură sau tardivă, uscarea neglijentă ori
conservarea neadecvată pot duce la compromiterea
produsului.
Plantele medicinale și aromatice rezultă din culturi (a) și
din flora spontană (b).
Indiferent de sursă, recoltarea trebuie să îndeplinească,
în general, aceleași condiții, cu mențiunea că la speciile
recoltate din flora spontană trebuie evitată recoltarea
excesivă, în vederea prevenirii dispariției biodiversității.
Recoltarea reprezintă momentul hotărâtor în stabilirea
volumului producției și a calității acesteia.
De la plantele medicinale se recoltează unul sau mai
multe organe de la suprafața solului (frunze, flori,
inflorescențe, semințe sau planta întreagă în diferite faze
de vegetație) și organe subterane (rizomi, rădăcini,
tuberculi, bulbi), care constituie materia primă vegetală
ce conține principii active (uleiuri volatile, glicozizi,
alcaloizi etc.). Materia primă vegetală poartă denumirea
genului și a organului recoltat (de exemplu: Salviae
folium).
asemanatoare cu o baie in jacuzzi pentru plantele mai mici,
iar pentru cele mai mari, stropirea este cea mai eficienta
metoda, mai ales prin folosirea unor simple produse
menajere.
Scufundarea poate avea loc intr-o galeata sau intr-o
chiuveta astfel: amesteca cateva lingurite de lichid pentru
spalarea vaselor cu 3,5 l de apa calda, tine radacina plantei
in vas si scufunda frunzisul si tulpinile in solutie, apoi
roteste planta formand un vartej. Orice daunatori ar exista
inca, vor avea corpul acoperit de sapun fiindu-le astfel greu
sa traiasca si sa respire.
Aceeasi formula poate fi folosita intr-o sticla pentru plante
mai mari. In ambele cazuri, trebuie sa repeti operatiunea in
fiecare saptamana pana cand nu mai exista nici un semn de
infestare.
O varianta mult mai puternica a solutiei cu sapun se obtine
dintr-o lingurita de sapun amestecata cu 1 l de apa calda si
cateva linguri de alcool, care se combina cu acizii grasi ai
sapunului pentru a ajuta la penetrarea cuticulei insectei,
dezhidratand-o in cele din urma. Nu folosi insa niciodata
doar alcool, pentru ca poti rani frunzisul. La plantele mult
mai sensibile, utilizeaza un amestec foarte diluat si
testeaza-l pe cateva frunze inainte de a stropi intreaga
planta. Poti folosi acest amestec pe un prosop de hartie
pentru a le sterge.
12. Condițiile tehnice de calitate, ambalarea și
depozitarea.
Plantele medicinale si aromatice pot fi obtinute din flora
spontana sau prin cultivare, la recoltarea acestora fiind
necesara indeplinirea acelorasi conditii cu mentiunea ca la
speciile recoltate din flora spontana trebuie evitata
recoltarea excesiva, in vederea prevenirii disparitiei
acestora.
Recoltarea plantelor medicinale si aromatice, reprezinta
prima etapa in prelucrarea primara a produsului vegetal,
prin care acesta este pregatit pentru utilizarea in diferite
ramuri ale industriei. Recoltarea plantelor medicinale si
aromatice, facuta in conditii optime este determinanta
pentru obtinerea unei materii prime de calitate si in aceeasi
masura pentru un randament de prelucrare crescut..
Recoltarea organelor necorespunzatoare, premature sau
tardive, uscarea neglijenta sau conservarea neadecvata pot
duce la compromiterea produsului vegetal (herba).
Modalitati de recoltare - Mecanizat (mai putin frecvent in
flora spontana) cu combina, pluguri, dislocatoare, cositori
si tocatoare; - Manual: seceri, coase, cutite, cazmale,
piepteni speciali;
Conditii de recoltare Conditiile de recoltare se refera pe
de o parte, la caracteristicile meteorologice ale perioadei in
care se colecteaza plantele: vreme calda, fara precipitatii; la
unele specii sunt mentionate momente optime cum ar fi: pe
roua (petale de trandafir), si pe de alta parte la fenofaza
optima (momentul de vegetatie in care planta are cel mai
bun potential productiv si calitativ).
Conditiile de calitate - Caracterizarea biomorfologica si
botanica a speciilor privind: aspectul, culoarea, mirosul,
gustul, descrierea botanica macro si microscopica, puritatea
În general, recoltarea se face pe timp frumos, mai
pretențioase din acest punct de vedere fiind speciile de
la care se recoltează florile, frunzele și herba. În cazul
organelor subterane, recoltarea nu este atât de mult
influențată de mersul vremii.
Recoltarea reprezintă între 30 și 80% din totalul
lucrărilor efectuate la o cultură în cursul perioadei de
vegetație.
Condiționarea primară, uscarea, controlul preliminar,
ambalarea, precum și modul de păstrare influențează
puternic calitatea materiei prime vegetale.
Uscarea se poate face pe cale naturală, la soare sau la
umbră, sau pe cale artificială. În timpul uscării produsul
se întoarce pentru a evita decolorarea, încingerea și
deprecierea calității.
După uscare, produsul se sortează pe calități, se
ambalează, se etichetează și se păstrează până la livrare.
Florile și frunzele când sunt uscate foșnesc la atingere,
iar rădăcinile se rup cu zgomot la îndoire.
Ambalarea materiei prime vegetale se face diferențiat,
în funcție de specie și de organul folosit, utilizându-se
saci de pânză sau de polietilenă, lăzi, cutii de tablă etc.
De regulă, în saci de pânză se ambalează florile,
frunzele, fructele, semințele și rădăcinile. Produsele care
pot fi presate (rădăcini, rizomi, părți aeriene, frunze) se
tasează cu prese de balotat, apoi se ambalează în pânză
de sac.
Organele care conțin principii active mai puțin stabile
(ușor degradabile la soare și la lumină) se ambalează în
saci de hârtie. În cutii de tablă (în interior cu strat de
protecție) se ambalează frunzele de degețel pulverizate,
cornul secarei etc.
Etichetele (una vizibilă și una în ambalaj) conțin numele
și adresa furnizorului, numele produsului (în limbile
română și latină), numărul lotului, masa, termenul de
garanție, numele celui care a efectuat ambalarea și
norma internă care reglementează calitatea.
Păstrarea până la livrare se face în încăperi uscate și
aerisite, ferite de lumina soarelui și de mirosuri străine.
Produsele toxice se păstrează în încăperi separate,
indicându-se acest fapt prin marcaje și inscripții.
13. Specii de plante medicinale din flora spontană de
la care se folosesc frunzele și partea aeriană.
15. Specii de plante medicinale din flora spontană de
la care se folosesc toate organele plantei.
(corpuri straine si impuritati minerale). –
Caracterizarea chimica a plantelor medicinale si aromatice,
include determinarea cantitativa a compusilor chimici
raspunzatori pentru efectul terapeutic: glicozizi, alcaloizi,
uleiuri volatile, etc. - Determinarea nivelului de
contaminanti (pesticide si metale grele) din plante. In
functie de destinatia plantelor medicinale si aromatice,
acestea trebuie transportate in conditii optime fie la
procesator, fie pe piata, caz in care distributia trebuie
facuta imediat, pentru a evita degradarea produsului.
Dupa uscare, plantele si organele de planta trebuiepastrate i
n pungi de hartie duble, pergaminate, in cutii de lemnsau d
e carton, se eticheteaza si se depoziteaza in incaperi curate,
uscate si la adapost de alte mirosuri.
In general se recomanda ca plantele medicinale dup
arecoltare si uscare sa fie reinnoite dupa 1-
3 ani; se va da prioritateflorilor si frunzelor in special acelo
ra care contin uleiuri eterice,scoartelor, radacinilor, tulpinil
or dovedinduse a avea o durata deconservare mai indelunga
ta .
Este bine ca fiecare om sasi recolteze plantele medi
cinalede care are nevoie din zone curate, nepoluate sau sa s
i le procurede la unitati de desfacere autorizate si specializa
te. Firmele deprestigiu de peste hotare au adoptat o noua str
ategie tehnologicain ceea ce priveste valorificarea plantelor
medicinale si aromatice.Aceasta se bazeaza pe urmatoarele
:
§ Culturi proprii de plante in conditii ecologic
e, fara ingrasamintechimice si fara chimicale
de combatere a daunatorilor;
§ Ambalarea plantelor dupa uscare si control
microbiologic, invacuum care le prelungeste
cu cel putin 2 ani termenul devalabilitate;
In cazul plantelor care necesita prelucrari industriale, pentr
u aobtine produse standardizate, se renunta cat mai mult la
extractiade solventi polari si se aplica metoda liofizarii, suc
urilor celulareextrase din plante proaspete (uscate in vid, la
300400C) tocmai pentru a proteja structurile chimice alesub
stantelor active din plante .
14. Specii de plante medicinale din flora spontană de la
care se folosesc petalele florilor și fructele.
16. Specii de plante medicinale din flora spontană de la
care se folosesc tuberculii și partea aeriană, rizomii și
rădăcinile, bulilo-tuberculii.
17. Ocrotirea rezervațiilor naturale și valorificarea 18. Folosirea unor plante medicinale și metoda de
lor rațională, strict planificată, una dintre măsurile extragere a substanței active: Plante cu proprietăți
importante pentru evitarea epuizării sau dispariției sedative.
plantelor medicinale.
La valorificarea telor medicinale si aromatice din flora
spontana trebuie sa fie respectate o serie de prevederi in
scopul prevenirii distrugerii masive a unor specii si, in
general a, evitarii perturbarilor ce pot surveni in
echilibrul cenologic al biotopului.Se va evita colectarea
speciilor rare ,a exemplarelor razlete.In vederea
conservari florei medicinale, a ocrotirii covorului
vegetal, se impune urmatoarea conduita de
principiu:
-Introducerea in cultura a tuturor speciilor de interes
economic cu exceptia acelor care se recolteaza in
cantitati neinsemnate sau la care, invers, dispunem de
rezerve foarte mari.
Aplicarea severa a masurilor de ocrotire la speciile mai
putin raspandite, dar neitroduse inca in cultura.
Inlocuirea unor te medicinale rare cu altele, de valoare
terapeutica similara, la care nu exista pericol de
extirpare.
Efectuarea de cercetari la unele te ruderale, buruieni,
elemente adventive, in vederea introducerii lor in
terapeutica sau a extinderii folosirii lor ca materie
prima industriala.
Impreuna cu unele te medicinale mai frecvente se
recolteaza si specii inrudite, asemanatoare, care insa
sunt rare, de multe ori endemice.Asemenea situatii apar
mai ales in cadrul genurilor Aconitum,Hypericum,
Thymus s.a. si prezinta un pericol in plus in procesul de
saracire al genofondului natural.

18. Folosirea unor plante medicinale și metoda de
extragere a substanței active: Plante cu acțiune
curativă asupra aparatului respirator.
18. Folosirea unor plante medicinale și metoda de
extragere a substanței active: Plante cu acțiune contra
bolilor de rinichi și ale căilor urinare.
18. Folosirea unor plante medicinale și metoda de
extragere a substanței active: Plante cu proprietăți
astrigente și antiinflamatorii.
18. Folosirea unor plante medicinale și metoda de
extragere a substanței active: Plante cu acțiune
hemostatică.
18. Folosirea unor plante medicinale și metoda de
extragere a substanței active: Plante cu acțiune contra
bolilor de ficat și ale vezicii biliare.
18. Folosirea unor plante medicinale și metoda de
extragere a substanței active: Plante cu acțiune
stimulatoare asupra funcției aparatului digestiv.
18. Folosirea unor plante medicinale și metoda de
extragere a substanței active: Plante cu proprietăți
purgative.
18. Folosirea unor plante medicinale și metoda de
extragere a substanței active: Plante ce stimulează
metabolismul.