PLOILE ACIDE

Ploaia acidă (sau precipitațiile acide) sunt precipitațiile care au un pH mai mic decât 5,6,
având deci un caracter acidpronunțat.

Termenul de ploaie acidă a fost folosit pentru prima dată de chimistul britanic Robert Agnus
Smith, în 1872, într-un tratat de 600 pagini în care examina corelația dintre cerul îmbâcsit de
deasupra Manchesterului, în Anglia, și aciditatea ploilor din regiune. Măsurată pe o scară
chimică de la 0 la 15 pH (de la cea mai acidă la cea mai alcalină), ploaia acidă este definită ca
o precipitație cu pH sub 5,6. În majoritatea zonelor industrializate ale Europei, precipitațiile
sub formă de ploaie acidă au ajuns la un pH între 4,5 și 5,5. În unele regiuni ale Italiei, au fost
înregistrate cote și mai scăzute, până la 2,6, cu aciditate mai mare decât a oțetului comestibil
(utilizabil în industria alimentară), al cărui pH admisibil este 2,9. Apa curată nepoluată este
slab acidă, cu un pH puțin mai mic decât 7, dar nu mai mică decât 5,6.

Cum apar ploile acide?

O ploaie obișnuită este un fenomen meteorologic absolut natural: vaporii de apă din
atmosfera terestră se condensează formând nori, apa trecând din stare de vapori în stare
lichidă, prin apariția picăturilor de apă. Când picăturile de apă ating o anumită greutate,
gravitația le trage spre pământ, sub forma ploilor.

Orice tip de precipitații lichide, chiar și cele din mijlocul teritoriilor sălbatice aflate la mare
depărtare de zonele industriale sau orașe, prezintă o ușoară aciditate a apei rezultate.
Dar când aciditatea depășește limita obișnuită, cu precădere din cauza poluării atmosferice
produse de om, atunci avem cu adevărat de-a face cu ploile acide responsabile de atâtea
forme de agresiune asupra mediului ambiant.

Aciditatea crescută a ploilor este cauzată în principal de emisiile de dioxid de carbon, oxizi de
sulf și oxizi de azot; moleculele acestor substanțe reacționează cu moleculele de apă,
producând acizi periculoși. Oxizii de sulf, dioxidul de carbon și oxizii de azot sunt poluanți
rezultați, în bună măsură, din gazele de eșapament ale vehiculelor și folosirea solvenților
industriali; cu toate acestea, sursele principale ale acestor poluanți sunt procesele industriale
ce implică arderea combustibililor fosili, de pildă producerea de electricitate prin intermediul

1
arderii cărbunilor.
E drept, oxizii de azot pot apărea în cantități consistente în atmosferă și în urma unor
fenomene naturale, precum fulgerele, iar oxizii de sulf apar în concentrații mari și în urma
erupțiilor vulcanice. Dar acestea sunt fenomene izolate, pe când poluarea datorată
proceselor industriale este o problemă cronică.

Precipitațiile acide pot apărea și în cazul ninsorilor sau lapoviței, dar frecvența cea mai mare
s-a înregistrat în cazul precipitațiilor lichide, sub formă de ploaie.
Prima mărturie istorică asupra ploilor acide datează din secolul al XVII-lea și aparține lui John
Evelyn, un cronicar britanic care a scris despre efectul eroziv al ploilor asupra calcarului și
marmurii clădirilor și statuilor. În anul 1852, în plină Revoluție Industrială, când efectul
distructiv al acestor fenomene era și mai intens, Robert Angus Smith, un chimist scoțian, a
studiat în premieră legătura dintre poluarea atmosferică și ploile acide care cădeau în orașul
Manchester.

Precipitațiile acide apar de obicei în situațiile în care cantități mari de dioxid de sulf (SO2) Sau
de monoxid de azot (NO) sunt emise în atmosferă. Acestea reacționează cu oxigenul din
atmosferă formând trioxid de sulf (SO3) respectiv dioxid de azot (NO2). Trioxidul de sulf (SO3)
și dioxidul de azot reacționează cu apa din nori formând acid sulfuric (H2SO4) și acid

2
azotic (HNO3). Soluția formată din restul de apă împreună cu acizii sulfuric și azotic este
ploaia acidă.

În ziua de 30 martie 2011 în mai multe zone din nordul și sud-estul Bulgariei au căzut ploi
acide. Cel mai ridicat nivel de aciditate (pH 4,5) a fost atins în zonele orașelor Plevna, Dobrici,
Montana, Șumen din nordul Bulgariei și la Sliven și Burgas din sud-estul țării. Ploaia din zona
orașelor Vidin (nord-vest, la granița cu România), Loveci (nord) și Karnobat (sud-est) a avut
nivelul de pH 4,9. Cel mai probabil, acestea au fost cauzate de poluarea provocată
de bombardarea Libiei. Norii care au adus ploaia acidă s-au format în zona Mării
Mediterane și a Italiei, de unde decolează avioanele care bombardează Libia. Ploi acide au
căzut în cantitate mare în Bulgaria și în anul 1999, când NATO a bombardat Iugoslavia.

Despre impact și pericole

Efectele ploilor acide sunt numeroase și, din nefericire, toate sunt negative - atât pentru
natură, cât și pentru oameni. Apele cu concentrații mari de acid, care cad din cer, au un
impact devastator asupra pădurilor, solului, cursurilor de apă și apelor stătătoare.

Numeroase specii de insecte și de nevertebrate acvatice, cu rol esențial în habitatele

respective, sunt ucise de aciditatea ploilor.
Ploile acide care cad pe sol determină eliberarea unor cantități mari de aluminiu din compușii
ce conțin acest metal, iar aluminiul astfel eliberat ajunge în ape. Aici, concentrațiile mari de
aluminiu (un metal cu efect toxic asupra multor speci de viețuitoare) cresc pe măsură ce
scade valoarea pH-ului (o unitate de măsură a acidității/alcalinității unei substanțe) și au
efecte distrugătoare asupra populațiilor de animale din apă.

Spre exemplu, în apele cu un pH mai mic de 5, puietul de pește nu poate ecloza, iar peștii
maturi mor încetul cu încetul. Ploile acide au eliminat insectele și peștii din numeroase râuri
și izvoare din Statele Unite.
Solurile pot fi afectate serios, deoarece chimia și biologia lor au mult de suferit. Unele
bacterii nu suportă schimbările drastice ale pH-ului și mor. Enzimele altor specii de bacterii
sunt denaturate și își modifică funcționarea. Ploile acide concentrează depunerile de
aluminiu și sărăcesc solul de nutrienți și minerale esențiale precum magneziul și calciul.

3
Alte ecosisteme foarte vulnerabile sunt pădurile de mare altitudine, deseori înconjurate de
nori și ceață acidă.

Ploile acide, în combinație cu alți factori negativi precum seceta prelungită sau invaziile unor
specii de insecte dăunătoare, provoacă distrugeri de anvergură pentru multe suprafețe
întinse de pădure. Efectul ploilor acide asupra copacilor poate fi observat cu ochiul liber
îndeosebi primăvara și vara, când numeroase frunze mor înainte de vreme, trecând de la
stadiul verde direct la cel uscat, fără a se mai îngălbeni.
Ploile acide sunt un pericol constant și la adresa clădirilor și monumentelor istorice ridicate
de om. În special statuile sau edificiile din marmură sau calcar, roci care conțin cantități mari
de carbonat de calciu, sunt afectate de aciditatea crescută a precipitațiilor.

Acizii din picăturile de ploaie reacționează în timp cu compușii de calciu din aceste roci, ceea
ce duce la apariția unui strat de gips. Efectele acestei reacții chimice se pot observa îndeosebi
în cimitire, unde crucile și plăcile de morminte sunt adesea făcute din marmură.
Nici metalele nu sunt cruțate: ploile acide distrug straturile protectoare de vopsea și
corodează metalul. În special fierul, oțelurile, cuprul și bronzul sunt vulnerabile la acțiunea
picăturile acide.
Oamenii nu par a fi afectați de contactul direct cu ploile acide. Acizii din picăturile de ploaie
sunt îndeajuns de diluați încât să nu afecteze epiderma umană. Cu toate acestea,
concentrația crescută a particulelor de dioxid de sulf si oxizi de azot din aerul de sub norii
care toarnă ploi acide poate duce la probleme cardiace și respiratorii, inclusiv astm și unele
forme de bronșită.

Pe o hartă a zonelor cele mai afectate de ploile acide pe plan global, se evidențiază estul
Statelor Unite, sud-estul Canadei, coasta de sud-est a Chinei și insula Taiwan, precum și o
mare parte a Europei de nord-est, care începe din Polonia și se extinde mult în nord spre
Peninsula Scandinavă.

In vederea combaterii acestui eveniment, in ultimii ani, multe guverne au introdus legi
pentru a diminua poluarea, factorul principal care aduce asupra mediului ploile acide. Au fost
convenite o serie de tratate internationale pe termen lung asupra transportului de poluanti
atmosferici.

4
Un exemplu il constituie protocolul de reducere a emisiilor de sulf, incheiat in cadrul
Conventiei privind Poluarea Transfrontaliera a Aerului pe o Raza Lunga de Actiune. Aceasta
prevede comercializarea emisiilor prin certificate de piata si a fost infiintata in Statele Unite
prin adoptarea protocolului Clean Air Act Amendments, in 1990. Obiectivul general al
Programului de Ploi Acide este de a aduce insemnate beneficii pentru mediu si sanatatea
publica, prin reducerea emisiilor de dioxid de sulf si oxizi de azot, principalele cauze ale
ploilor acide.

Agentia de Protectie a Mediului a Statelor Unite ( EPA sau USEPA ) este o agentie a guvernului
federal, platita sa reglementeze produsele chimice si sa protejeze sanatatea oamenilor prin
protectia mediului natural: aer, apa si pamant. Infiintarea EPA ( Environmental Protection
Agency ) a fost ideea Presedintelui Richard Nixon. Aceasta si-a inceput activitatea din data de
2 decembrie 1970.

Ploile acide sunt o problema majora ce poate fi rezolvata, insa reactia puternica,
determinarea si dorinta de a avea un mediu inconjurator sanatos trebuie sa vina din partea
cetatenilor.

Dioxidul de sulf si oxizii de azot reactioneaza cu apa, si alte substante chimice din aer, pentru
a forma acidul sulfuric, acidul azotat si alti poluanti. Acesti acizi poluanti ajung pana in
atmosfera, unde calatoresc sute de kilometri, si, in cele din urma, se intorc pe pamant sub
forma de ploaie, zapada sau ceata.

5
Urmari ale ploii acide pot fi observate mai ales in estul Americii de Nord, in Europa, in
Japonia, China si Sud-Estul Asiei. Ploaia acida indeparteaza substantele nutritive din pamant,
incetineste dezvoltarea copacilor si transforma lacurile intr-un mediu care nu poate intretine
viata. In orase, acizii poluantii corodeaza aproape tot ce intra in contact cu ei, accelerand
acest proces asupra structurilor cum ar fi blocuri si statui. Acizii in combinatie cu alte
substante chimice formeaza praful de fum urban care ataca plamanii, cauzand boli si
decedari premature.

Formarea ploii acide

Procesul care duce la formarea ploii acide incepe cu arderea combustibililor fosili. Arderea
este o reactie chimica in care oxigenul din aer se combina cu carbon, azot, sulf si alte
elemente chimice din substanta care este arsa. Noii compusi formati sunt gaze numite oxizi.
Cand sulful si azotul sunt prezenti in combustibil, din reactia lor cu oxigenul rezulta dioxid de
sulf si diferiti compusi de oxid de azot. Oxizii de azot ajung in atmosfera de la mai multe
surse, primul loc fiind detinut de motoarele vehiculelor.

Uneori acizii poluanti apar ca particule uscate si ca gase care pot atinge solul fara ajutorul
apei. Cand acesti acizi "uscati" sunt spalati de ploaie, combinandu-se cu aceasta, formeaza o
solutie cu actiune mult mai coroziva. Combinatia dintre ploaie acida si acizi uscati este
cunoscuta sub numele de depunere de acid.

Efecte ale ploii acide

Acizii din ploaia acida reactioneaza chimic cu orice obiect cu care intra in contact. Acizii sunt
substante chimice corozive ce reactioneaza prin punere in comun de atomi de hidrogen.
Aciditatea unei substante provine din abundenta de atomi de hidrogen liberi in momentul in
care substanta este dizolvata in apa. Aciditatea este masurata pe scara pH cu valori de la 0 la
14. Substantele acidice au numere pH de la 1 la 6 - cu cat este mai mic numarul cu atat
substanta este mai puternica si mai coroziva.

Asupra copacilor
Prin indepartarea substantelor nutritive din sol, ploaia acida incetineste cresterea plantelor,

6
dar mai ales a copacilor. De asemenea, ataca copacii intr-un mod mai aparte prin producerea
unor gauri in depozitele de amidon ale frunzelor, rezultand pete moarte, maronii. Daca se
formeaza mai multe astfel de pete, un copac isi pierde abilitatea de a produce hrana prin
fotosinteza.De asemenea, organismele pot infecta copacul prin frunzele ranite. Odata slabiti,
copacii sunt mai vulnerabili la alti posibili factori cum sunt infestarea cu insecte, temperaturi
scazute sau seceta.

Asupra suprafetelor de apa

Ploaia acida cade, de asemenea, si in rauri, lacuri si mlastini.Acolo unde este zapada iarna,
apele locale cresc dintr-o data mai acidice in momentul in care zapada se topeste
primavara.Marea majoritate a apelor naturale sunt aproape de neutrul chimic, nici acidice,
nici alkaline: pH-ul lor este undeva intre 6 si 8.In Muntii Adirondack din SUA, o patrime din
lacuri si iazuri sunt acidice, si multe dintre ele si-au pierdut deja pestii. Toate raurile majore
ale Norvegiei au fost scuturate de ploaia acida, reducand drastic populatia de somon si
pastrav.

Asupra structurilor construite de om

Ploaia acida si depozitia de acid "uscat" strica cladiri, statui, automobile si alte structuri
obtinute din piatra, metal sau orice alt material expus pentru o perioada indelungata de timp
la capriciile vremii. Paguba coroziva poate fi foarte scumpa, iar in orasele cu cladiri istorice,
tragica. Atat Parthenon-ul din Atena, Grecia, cat si Taj Mahal-ul din Agra, India se
deterioreaza datorita ploii acide.