2.03.

2016

Opereta
Opereta este o compoziție muzical-dramatică de proporții mari, similară operei,
și derivată din aceasta, scrisă pe textul unui libret dramatic cu conținut agreabil,
cel mai adesea umoristic, cu situații artificiale și adesea neverosimile, în care
cupletele cântate de soliști și cor alternează cu dialoguri vorbite și cu dansul,
totul însoțit de muzică interpretată de o orchestră.

Denumirea vine din italiană operetta, diminutivul de la opera, adică operă mică.
Genul acesta s-a născut în Franța și Austria pe la mijlocul secolului al XIX-lea.
Subiectele erau pe gustul burgheziei franceze și austriece fin de siècle, care aveau
o predilecție pentru povestiri sentimentale.

Din punct de vedere istoric, opereta este o versiune "populară", mai puțin
"serioasă", a operei. "Mai puțin serioasă" însemnând că tema este comică și nu
tragică, dar - din punct de vedere muzical - partitura râmâne tot complexă. În
general, interpreții de operetă trebuie să urmeze aceleași cursuri ca și cântăreții
de operă, întrucât pentru a putea juca într-o operetă, artistul dramatic trebuie să
fie în primul rând un interpret de operă. Opereta a fost considerată adesea ca un
gen "minor" pentru că, spre deosebire de operă, nu avea o miză politică. [1]

Johann Strauss (germană Johann Strauß) (n. 25 octombrie 1825 în St.Ulrich, azi
parte a Vienei – d. 3 iunie 1899, Viena) a fost un compozitor austriac, fiul lui
Johann Strauß (tatăl).
Își face ucenicia muzicală sub atenta supraveghere a tatălui său.
Dintre cele peste 140 de valsuri, create de el, unele și-au câștigat celebritatea:
"Dunărea albastră", "Viață de artist", "Sânge vienez", "Vals imperial", "Povești din
pădurea vieneză", "Vin, femei și cântec",„Vocile primăverii”.

La îndemnul prietenilor și al compozitorului francez Jacques Offenbach, care vine

la Viena în anul 1864, să-l cunoască personal, acesta abordează genul operetei. În
anul 1871 are loc premiera primei operete "Indigo und die 40 Räuber", urmată, în
1873, de "Carnavalul de la Roma". Perioada de aur a operetei vieneze este
inaugurată de "Liliacul". Valsul este motivul de bază în țesătura muzicală a
operetelor sale. Reprezentant de frunte al operetei clasice vieneze, el se află și
astăzi în conștiința publicului iubitor al acestui gen.

16.03.2016
Opereta (continuare)

Jacques Offenbach (nume la naștere: Jacob Eberst, n. 20 iunie 1819, Köln - d. 5

octombrie 1880, Paris) a fost un compozitor și violoncelist evreu originar din
Germania, naturalizat francez. El este considerat întemeietorul operetei moderne
ca gen de sine stătător al teatrului muzical. A avut o influență mare asupra
compozitorilor de operete care i-au urmat, în special Johann Strauss, Jr. și Arthur
Sullivan. Cele mai bune operete ale sale au fost puse în scenă în secolul al XX-lea
și continuă să facă parte din repertoriul operei din prezent, una dintre acestea
fiind Povestirile lui Hoffmann.

Printre operetele din această perioadă se numără Frumoasa Elena (1864), Viața
pariziană (1866), Marea Ducesă de Gerolstein (1867) și Pericolla (1868). Umorul
riscant (deseori despre intrigi sexuale) și aluziile subtile aduse societății
burgheze, împreună cu aplecarea lui Offenbach asupra melodiei, i-au făcut
operetele cunoscute la nivel internațional, cu versiuni traduse fiind interpretate
la Viena, Londra și în alte mari orașe ale Europei.

Paul Abraham (sau Pál Ábrahám, n. 2 noiembrie 1892, Apatin, Austro-Ungaria

- d. 6 mai 1960, Hamburg) a fost un compozitor maghiar de operetă.
Cele mai reprezentative lucrări ale sale sunt operetele Bal la Savoy, Floarea din
Hawaii și Victoria și-al ei husar.

Paul Abraham și-a făcut studiile la Academia de Muzică din Budapesta. După
examenul de absolvire, din 1916, a încercat să se impună în calitate de
compozitor. Compozițiile sale au fost prezentate la principalele festivaluri de
muzică din Europa, el câștigânduș-i o serioasă reputație și ca dirijor de cor, cu
muzică liturgică maghiară.
Întâmplător, în 1927 a primit postul de dirijor la Teatrul de Operetă din
Budapesta.
O dată cu apariția filmului cu sonor, a început să producă filme muzicale în
limbile germană și maghiară. Primul său film, realizat în 1929, se numea Melodie
des Herzens (Melodia inimii) și avea ca primă interpretă pe Dita Parlo.
În 1930 a urmat succesul operetei Viktoria und ihr Husar (Victoria și-al ei husar),
în 1931 Die Blume von Hawaii (Floarea din Hawaii) iar în 1932 opereta Ball im
Savoy (Bal la Savoy), care a fost tradusă în engleză și prezentată în 1936 și în
Marea Britanie.
Toate aceste operete populare ale lui Paul Abraham au fost apoi ecranizate,
având-o în rolul principal pe Marta Eggerth, care a repurtat ulterior succese și la
Hollywood.
Cel mai mare triumf personal al lui Abraham în industria filmului germen a fost
Die Privatsekretärin (Secretara privată), din 1931, în rolul principal apărând
Renate Müller.
 23.03.2016

Emmerich Kálmán (Imre Kálmán [ˈimrɛ ˈkaːlmaːn]), născut Imre Koppstein,

(n. 24 octombrie 1882, Siófok, Ungaria - d. 30 octombrie 1953, Paris) a fost un
compozitor evreu, originar din Ungaria.
A studiat muzica și în special pianul la Academia de muzică Franz Liszt. Din
cauza unui reumatismul la mâini, s-a reorientat spre compunerea de operete în
stil vienez, cărora le-a dat un caracter maghiar prin utilizarea ceardașului.
Persecutat de naziști, a plecat în Statele Unite, unde a devenit cetățean american.
După război a revenit în Europa, stabilindu-se la Paris.
Lucrări muzicale
• Tatárjárás, Budapesta 1908,
• Ein Herbstmanöver, Viena, 1909 (versiunea germană a operetei
Tatárjárás),
• The Gay Hussars, New York, 1909 (prima audiție americană),
• Autumn Manoeuvres, Londra, 1912 (prima audiție britanică),
• Silvia (Die Csárdásfürstin, Prințesa Ceardașului), Viena, 1915 (personaj
principal: Silvia Varescu),
• Contesa Marița, Viena, 1924 (personaje principale: Contesa Marița,
Principele Populescu),
• Vioreaua din Montmartre, Viena, 1930.

Franz Lehár (n. 30 aprilie 1870, Komárom - d. 24 octombrie 1948, Bad Ischl,
Austria) a fost un compozitor austriac de origine maghiară.
Prima sa compoziție a făcut-o la vârsta de 11 ani. A urmat studiile muzicale la
Conservatorul din Praga, sub îndrumarea lui Antonin Dvořák.
În anul 1902 a devenit dirijorul teatrului de operetă din Viena și și-a început
activitatea de creație. În căutarea unui drum propriu, Lehár a compus vestitul
vals "Aur și argint" care i-a adus primul succes.
În anul 1902 a intrat în posesia primului său libret de operetă "Fetițele vieneze"
scris de Emil Norini. Tot atunci a făcut cunoștință cu celebrul regizor și libretist
Victor Léon colaborând cu el la realizarea și montarea mai multor operete.
Prima operetă de mare succes a fost "Văduva veselă" compusă în anul 1905,
urmată de peste 30 de operete dintre care amintim:
• "Bărbatul cu trei neveste" (1908),
• "Contele de Luxemburg" (1909),
• "Dragoste de țigan" (1910),
• "Eva"(1911),
• "In sfârșit singuri" (1914),
• "Mazurca albastră" (1920),
• "Fraschita" (1922),
• "Primăvară" (1922),
• "Clo-Clo" (1923),
• "Paganini" (1925),
• "Țareviciul" (1927),
• "Frederica" (1928),
• "Țara surâsului" (1929) etc.
Reformator al operetei, Lehár devine întemeietorul noului curent, înviorând
acest gen care decăzuse la finele secolului XIX.
 30.03.2016

George Gershwin

George Gershwin, cu numele real Jacob Gershowitz, (n. 26 septembrie 1898, New
York - d. 11 iulie 1937, Los Angeles) a fost unul din cei mai populari compozitori
americani din prima jumătate a secolului al XX-lea. Reușind să reunească
elementele de jazz simfonic cu muzica ușoară, Gershwin a compus atât pentru
teatrele muzicale de pe Broadway cât și pentru sălile de concert clasic. S-a
bucurat de mult succes prin compunerea unor melodii (songs), interpretate de
cei mai cunoscuți instrumentiști și cântăreți americani ca Louis Armstrong, Ella
Fitzgerald, Frank Sinatra, Herbie Hanock și mulți alții.

Jacob Gershowitz s-a născut într-o familie de evrei ruși imigrați în Statele Unite.
În 1910, părinții cumpără un pian pentru fratele său mai mare, Israel. Însă
curând, Jacob pune stăpânire pe pian, cântând "după ureche" și dovedind un
talent muzical deosebit. Începe să ia lecții de la diverși muzicieni, până când fu
prezentat cunoscutului pedagog, Charles Hambitzer, care îl învață tehnica de
execuție convențională, îi face cunoscuți maeștrii muzicii europene și-l
încurajazează să frecventeze concertele de muzică clasică. Ia în același timp lecții
de compoziție cu compozitorul Rubin Goldmark. În 1916, prima sa compoziție,
"Rialto Ripples", înregistrează un oarecare succes comercial. Doi ani mai târziu,
cunoaște primul succes răsunător cu cântecul "Swanee", scris pentru musical-ul
The Capitol Revue și interpretat de Al Jolson. Primește un contract din partea
editorilor muzicali "Harms Publishers", specializați în Musicals, pentru 35 USD pe
săptămână. Adoptă pseudonimul George Gershwin, la fel ca și fratele său Israel,
care devine Ira Gershwin. În 1920, directorul de orchestră Paul Whiteman îi
comandă o bucată instrumentală pentru formația sa. Rezultatul a fost celebra
"Rhapsody in blue", o compoziție pentru pian și orchestră, care este executată în
primă audiție la 12 februarie 1924 în Aeolian Hall din New York cu un succes
enorm.

Între timp, George Gershwin începe o fructuoasă colaborare cu fratele său Ira,
care scrie textele pentru melodiile compuse. Prima lor lucrare comună este
comedia muzicală "Lady Be Good" (1924). Partitura cuprindea, printre altele,
două cântece, care devin rapid cunoscute și interpretate în lumea întreagă:
"Fascinanting Rhythm" și ""The Man I Love". Urmează spectacolele muzicale
"Oh,Kay", "Treasure Girl", "Funny Face" și "Strike Up The Band" (cu celebra
melodie "I've Got A Crush On You").
În 1928, frații Gershwin fac o călătorie la Paris, care constituie pentru George
sursa de inspirație pentru fantezia orchestrală "An American in Paris". Marea
recesiune economică din 1929 se resimte și în lumea spectacolelor. Frații
Gershwin continuă totuși să lucreze, montând pe Broadway spectacolele de
musicals, "Girl Crazy" (1930) ce conține faimoasele melodii "I Got Rhythm" și
"Embraceable You", și "Of Thee I Sing", prima comedie muzicală căreia în 1931 i
se decerne "Premiul Pulitzer".
În anul 1933, George și Ira încep să lucreze la un proiect îndrăzneț: punerea în
scenă sub forma unei opere muzicale populare (opera folk) a povestirei "Porgy
and Bess" de Dubose Heyward, inspirată din viața populației afro-americane.
Pentru partitură compun arii devenite mai târziu songs de mare popularitate:
"Summertime", "I Got Plenty of Nothing", "It Ain't Necessarily So". Opera este
reprezentată în premieră la 30 septembrie 1935 în Boston, fiind salutată de
public la sfârșit cu 15 minute de aplauze.
Începând cu anul 1936, George Gershwin se dedică în special muzicii de filme și
se mută la Hollywood. Obține un contract pentru compunerea coloanei sonore la
filmul "The Magnificent Adventure" cu Ginger Rogers și Fred Astaire. În timp ce
lucra la partitura pentru filmul "The Goldwyn Follies", George Gershwin, care
suferea de câtva timp de dureri de cap, face o criză de pierderea cunoștinței. Se
descoperă o tumoră a creierului, este operat dar nu-și mai revine. Moare la 11
iulie 1937, la patruzeci de ani neîmpliniți. A fost înmormântat în cimitirul
Westchester Hills din Hastings-on-Hudson (New York).
Dintre compozițiile sale în domeniul clasic sunt de menționat și un Concert
pentru pian și orchestră (1925) și Trei preludii pentru pian (1936).