Sunteți pe pagina 1din 16

UNIVERSITATEA TRANSILVANIA BRAȘOV

FACULTATEA DE DREPT
PROGRAMUL DE STUDII DREPT

DISCIPLINA:
Infracțiuni de corupție, de serviciu, economice și
răspunderea pentru culpa medicală
TEMA:
DIVULGAREA INFORMAȚIILOR SECRETE DE STAT

Student:
Dănciucă Izabela-Maria

Masterat Științe penale aprofundate


Anul I

Brașov
2019
CUPRINS

INTRODUCERE ..................................................................................... 3
Capitolul I ............................................................................................... 4
Clasificarea informațiilor ......................................................................... 4
1.1. Accesul avocatului la informațiile clasificate .............................. 11
Capitolul II............................................................................................. 12
Divulgarea informațiilor secrete de stat ................................................. 12
CONCLUZII .......................................................................................... 15
Bibliografie ............................................................................................ 16

2
INTRODUCERE

Secretul de stat, ca noțiune tehnico-juridică, este întâlnită în materia


infracțiunilor contra securității naționale. Secretul de stat a fost definit ca fiind:
„totalitatea relațiilor sociale ce se nasc și se dezvoltă în jurul informațiilor
secrete de stat, a căror apărare impune stricta lor protecție, reprezintă
obiectul juridic specific în cazul acestor infracțiuni, fie ca parte componentă a
ansamblului de relații ce privesc securitatea națională, fie a celor ce privesc
bunul mers al activității și interesele legitime ale autorităților publice,
instituțiilor publice ori persoanelor juridice ce administrează sau explotează
bunuri proprietate publică”.
Potrivit art. 178 alin. (1) C.pen., prin informații secrete de stat
înțelegem informațiile clasificate astfel, potirivt legii. Cofrom art. 15. Lit. d) din
Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, informațiile
secrete de stat sunt acele informații care privesc securitatea națională, prin a
căror divulgare se pot prejudicia siguranța națională și apărarea țării.1
Secretul de stat se clasifică pe trei niveluri de secretizare, anume:
a) Informațiile de nivel strict secret de importanță deosebită – cele a căror
divulgare neautorizată este de natură să producă daune de o gravitate
excepțională securității naționale.
b) Informațiile de nivel strict secret – cele a căror divulgare neautorizată
este de natură să producă daune grave securității naționale.
c) Informațiile de nivel secret – cele a căror divulgare neautorizată este de
natură să producă daune securității naționale.2
Diferența între nivelurile de secretizare se realizaează în funcție de
importanța pe care informațiile o au pentru securitatea națională și de
gravitatea daunelor posibil a se produce ca urmare a unei divulgări
neautorizate. Conform art. 24 din legea nr. 182/2002 privind protecția
informațiilor clasificate, încadrarea informațiilor secrete de stat se stabilește
prin hotărâre de Guvern.

1
Legea nr. 182/2002 privind protecția informațiilor clasificate, accesat în baza de date www.orniss.ro.
2
Hotărârea nr. 585 din 13 iunie 2002 pentru aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate
în România, accesat în baza de date www.orniss.ro.
3
Capitolul I
Clasificarea informațiilor

Clasificarea informațiilor reprezintă operațiunea de ordin


administrativ prin care acestea sun încadrate într-o anumită clasă și un
anumit nivel de secretizare.
Clasificarea se realizează în scopul protejării informației împotriva
acțiunilor de spionaj, compromitere sau acces neautorizat, alterării sau
modificării conținutului acestora, precum și împotriva distrugerilor
neautorizate. Sistemul de protecție prin clasificare susbzistă atât timp cât
dezvăluirea sau diseminarea neautorizată a informației poate prejudicia
siguranța națională, apărarea țării, ordinea publică sau interesele persoanelor
juridice de drept public sau privat.
Informația dobândește caracter secret de stat sau de serviciu în
funcție de importanța pe care, chiar prin conținutul său, o are pentru
securitatea națională ori pentru persoana juridică care este titularul ei și de
gravitatea daunelor ce s-ar putea produce ca urmare a unei divulgări
neautorizate. Conform art. 15 din Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 privind
aprobarea Standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în
România, marcarea reprezintă acea operațiune tehnică ce are drept scop să
atenționeze persoanele care gestionează sau accesează informații clasificate
că sunt în posesia unor informații în legătură cu care trebuie aplicate măsuri
specifice de acces și protecție.
Trecerea la un nivel de secretizare are în vedere, de regulă,
diminuarea nivelului de secretizare a informațiilor secrete de stat, în urma
analizei conținutului și riscurilor la adresa securității naționale.
În cazul informațiilor „strict secret de importanță deosebită”, pot
rezulta următoarele situații:
- menținerea nivelului de clasificare;
- trecerea la nivelul „strict secret”;
- trecerea la nivelul „secret”.
La modificarea nivelului de secretizare atribuit inițial unei informații,
emitentul este obligat să întreprindă următoarele demersuri:
- modificarea listei cuprinzând categoriile de informații clasificate
gestionate;
- reconfigurarea listelor funcțiilor și persoanelor care vor avea acces
la acestea;
- notificarea tututor utilizatorilor cu privire la noul nivel de clasificare;
4
- actualizarea propriilor evidențe și încunoștințarea, în scris, a
structurilor/funcționarilor de securitate ai tuturor unităților gestionate, care vor
face mențiunile necesare în registrele de evidență. (art. 22 alin. 1 din H.G.
585/2002).3
În categoria informaţiilor secrete de stat sunt cuprinse informaţiile
care reprezintă sau care se referă la:
a) sistemul de apărare a ţării şi elementele de bază ale acestuia,
operaţiile militare, tehnologiile de fabricaţie, caracteristicile armamentului şi
tehnicii de luptă utilizate exclusiv în cadrul elementelor sistemului naţional de
apărare;
b) planurile, precum şi dispozitivele militare, efectivele şi misiunile
forţelor angajate;
c) cifrul de stat şi alte elemente criptologice stabilite de autorităţile
publice competente, precum şi activităţile în legătură cu realizarea şi folosirea
acestora;
d) organizarea sistemelor de protecţie şi apărare a obiectivelor,
sectoarelor şi la reţelele de calculatoare speciale şi militare, inclusiv la
mecanismele de securitate a acestora;
e) datele, schemele şi programele referitoare la sistemele de
comunicaţii şi la reţelele de calculatoare speciale şi militare, inclusiv la
mecanismele de securitate a acestora;
f) activitatea de informaţii desfăşurată de autorităţile publice stabilite
prin lege pentru apărarea ţării şi siguranţa naţională;
g) mijloacele, metodele, tehnica şi echipamentul de lucru, precum şi
sursele de informaţii specifice, folosite de autorităţile publice care desfăşoară
activitate de informaţii;
h) hărţile, planurile topografice, termogramele şi înregistrările
aeriene efectuate la scări de zbor mai mari de 1:20.000, pe care sunt
reprezentate elementele de conţinut sau obiective clasificate secrete de stat;
i) studiile, prospecţiunile geologice şi determinările gravimetrice cu
densitate mai mare de un punct pe kilometru pătrat, prin care se evaluează
rezervele naţionale de metale şi minereuri rare, preţioase, disperse şi
radioactive, precum şi datele şi informaţiile referitoare la rezervele materiale,
care sunt în competenţa Administraţiei Naţionale a Rezervelor de Stat;

3
Aspecte privind încadrarea în noi clase și niveluri de secretizare a informațiilor secrete de stat și de serviciu stabilite
conform H.C.M. 19/1972 privind unele măsuri în legătură cu apărarea secretului de stat, accesat în baza de date
www.sri.ro.
5
j) sistemele şi planurile de alimentare cu energie electrică, energie
termică, apă şi alţi agenţi necesari funcţionării obiectivelor clasificate secrete
de stat;
k) activităţile ştiinţifice, tehnologice sau economice şi investiţiile care
au legătură cu siguranţa naţională ori cu apărarea naţională sau prezintă
importanţă deosebită pentru interesele economice şi tehnico-ştiinţifice ale
României;
l) cercetările ştiinţifice în domeniul tehnologiilor nucleare, în afara
celor fundamentale, precum şi programele pentru protecţia şi securitatea
materialelor şi a instalaţiilor nucleare;
m) emiterea, imprimarea bancnotelor şi baterea monedelor metalice,
machetele emisiunilor monetare ale Băncii Naţionale a României şi
elementele de siguranţă ale însemnelor monetare pentru depistarea falsurilor,
nedestinate publicităţii, precum şi imprimarea şi tipărirea hârtiilor de valoare
de natura titlurilor de stat, a bonurilor de tezaur şi a obligaţiunilor de stat;
n) relaţiile şi activităţile externe ale statului român, care, potrivit legii,
nu sunt destinate publicităţii, precum şi informaţiile altor state sau organizaţii
internaţionale, faţă de care, prin tratate ori înţelegeri internaţionale, statul
român şi-a asumat obligaţia de protecţie (art. 17 din Legea nr. 182/2002).
Art. 20 din Legea nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia
informaţiilor clasificate arată că orice persoană fizică sau juridică română
poate face contestaţie la autorităţile care au clasificat informaţia respectivă,
împotriva clasificării informaţiilor, duratei pentru care acestea au fost
clasificate, precum şi împotriva modului în care s-a atribuit un nivel sau altul
de secretizare. Contestaţia va fi soluţionată în condiţiile legii contenciosului
administrativ.4
Prin acţiunea adresată instanţei de contencios administrativ,
reclamantul D.I. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Administraţiei şi
Internelor la desecretizarea şi comunicarea Ordinelor M.A.I. nr. II/01956 din
31 iulie 1993 nr. II/02199 din 1 octombrie 1993 şi nr. II/02050 din 21 iulie
1998, ca urmare a faptului că prin adresa din 21 iulie 2009 Direcţia Generală
de Resurse Umane din cadrul M.A.I. a comunicat acestuia că în lipsa unei
motivaţii fundamentate, care să determine iniţierea demersurilor necesare,
declasificarea este inoportună.

4
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de contencios administrativ şi fiscal, Dosar nr. 4264/109/2009, Decizia nr.
5.942 din 8 decembrie 2011. Vezi şi Curtea Constituţională, Decizia nr. 1.175 din 11 decembrie 2007 referitoare la
excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 12, art. 13, art. 21 şi art. 22 din Legea nr. 544/2001 privind liberul
acces la informaţiile de interes public, ale art. 2, art. 15, art. 17, art. 20, art. 24, art. 32 şi art. 33 din Legea nr. 182/2002
privind protecţia informaţiilor clasificate, precum şi ale art. 36 din Hotărârea Guvernului nr. 123/2002 , publicată în
Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 24 ianuarie 2008
6
În analiza sa, curtea de apel a constatat că solicitarea reclamantului,
în contradictoriu cu IGPR, IPJ Argeş şi M.A.I., priveşte infirmaţii din dosarul
său personal, fiind în legătură cu activitatea sa profesională sub aspectul
încadrării, salarizării, modificării raportului de serviciu, precum şi privitoare la
cercetarea şi sancţionarea în legătură cu profesia.
Ţinând seama de apărările pârâţilor axate în principal pe incidenţa
art. 20 alin. (1) din Standardele naţionale de protecţie a informaţiilor
clasificate în România, aprobate prin H.G. nr. 585/2002, în raport de care nu
este posibilă desecretizarea documentelor menţionate în acţiunea
reclamantului, instanţa fondului a subliniat că aspectele la care se referă
informaţiile cerute de reclamant sunt legate de viaţa privată a acestuia, aşa
încât este îndreptăţit reclamantul să le cunoască în considerarea art. 8 din
Convenţia europeană a drepturilor omului care consacră “dreptul la
respectarea vieţii private şi de familie”.
Aprecierile instanţei de fond sunt corecte, fiind evident că în
contextul prezentat dezvăluirea informaţiilor în discuţie nu este de natură a
prejudicia siguranţa naturală, apărarea ţării, ordinea publică sau interesele
persoanelor fizice sau juridice de drept public sau privat în sensul art. 17 din
Standardele aprobate prin H.G. nr. 585/2002.
Pentru cele trei ordine al căror emitent este M.A.I., văzându-se
apărările acestui pârât care a arătat că actele administrative se referă şi la
alte persoane, s-a apreciat că faţă de natura informaţiilor se poate dispune
comunicarea lor către reclamant prin găsirea unei soluţii fie prin acoperirea,
fie prin înlăturarea acelei părţi din documente care conţine informaţii despre
alte persoane.
Aşadar, faţă de cele precizate, nu va fi primită critica recurentului
M.A.I. care susţine că reclamantul este nemulţumit de faptul că a primit un
răspuns negativ la solicitarea sa deoarece obiectul acţiunii în contencios se
circumscrie art. 8 alin. (1) cu referire la art. 2 lit. i) din Legea nr. 554/2004
(refuz nejustificat de a soluţiona o cerere), în condiţiile în care autoritatea
pârâtă şi-a exprimat explicit, cu exces de putere, voinţa de a nu rezolva
cererea reclamantului atunci când a considerat inoportună desecretizarea
ordinelor în discuţie.
Valoarea și importanța informațiilor secrete de stat și secrete de
serviciu sunt asigurate prin păstrarea cu strictețe a confidențialității lor,
utilizarea acestui tip de date fiind posibilă numai de către persoanele care, în
condițiile legii, au dobândit dreptul de a le accesa. Accesul la informațiile
clasificate este guvernat de principiul necesității de a cunoaște, potirivt căruia
dreptul de a intra în posesia unor date secrete se acordă, inidividual, numai
7
persoanelor care trebuie să lucreze cu astfel de informații pentru
îndepliniarea atribuțiilor de serviciu.
Pentru dobândirea dreptului de acces la informații clasificate secret
de stat, se depune o cerere de către conducătorul instituției publice sau, după
caz, al societății comerciale din care face parte solicitantul la Oficiul
Registrului Național al Informațiilor Secret de Stat (O.R.N.I.S.S.), care
declanșează procedura administrativă a verificărilor de securitate, acestea
fiind efectuate de către anumite instituții publice, denumite generic Autortăți
Desemnate de Securitate.
Procedura de verificare are drept scop identificarea riscurilor de
securitate, iar principalele criterii de evaluare vizează trăsăturile de caracter,
conduita profesională sau socială, mediul de viață al solicitantului și soțului
sau concubiunului acestuia.
Pe parcursul verificărilor de securitate se pot constata situații care
împiedică accesul solicitantului la informații secret de stat.
Conform art.159-160 din H.G. 585/2002 cazurile de imputabilitate și
incompatibilitate sunt:
 Dacă a comis sau a intenționat să comită, a fost complice, a complotat
sau a instigat la comiterea de acte de spionaj, terorism, trădare ori alte
infracțiuni contra siguranței statului;
 Dacă a încercat, a susținut, a participat, a cooperat sau a sprijinit
acțiuni de spionaj, terorism ori persoane suspectate de a se încadra în
această categorie sau de a fi membre ale unor organizații ori puteri
străine inamice ordinii de drept în țara noastră;
 Dacă este sau a fost membru al unei organizații care a încercat,
încearcă sau susține răstrunarea oridnii constituționale prin mijloace
violente, subversive sau alte forme ilegale;
 Dacă este sau a fost susținător al vreunei organizații prevăzute mai sus,
este sau a fost în relații apropiate cu membrii unor astfel de organizații
într-o formă de natură să ridice suspiciuni temeinice cu privire la
încrederea și loilalitatea persoanei;
 Dacă în mod deliberat a ascuns, a interpretat eronat sau a falsificat
informații cu relevanță în planul siguranței naționale ori a mințit în
completarea formularelor tip sau în cursul intervilului de securitate;
 Dacă are antecedente penale sau a fost sancționat contravențional
pentru fapte care indică tendințe infracționale;
 Dacă are dificultăți financiare serioase sau există o discordanță
semnificativă între nivelul său de trai și veniturile declarate;

8
 Consumă în mod excesiv băuturi alcoolice ori este dependent de
alcool, droguri sau de alte substanțe interzise prin lege care produc
dependență;
 A încălcat reglementările privind protecția informațiilor clasificate.
Împrejurarea că s-a dobăndit drept de acces la informații secret de
stat (unitatea în cadrul căreia solicitantul își desfășoară activitatea va elibera
acestuia o autorizație de acces la informații sceret de stat sau, după caz, un
certificat de securitate, pentru nivelul la care au fost cerute) nu înseamnă că
subiectul poate cunoaște orice fel de informții din aceasta categorie.
Potrivit art. 33 din H.G. nr. 585/2002, accesul la informații clasificate
este permis cu respecatrea principiului necesității de a cunoaște numai
persoanelor care dețin certificat de securitate sau autorizație de acces,
valabile pentru nivelul de secretizare al informațiilor necesare îndeplinirii
atribuțiilor de serviciu.
În cazuri execpționale determinate de situații de criză, calamități sau
evenimente imprevizibile, conducătorul unității poate acorda acces temporar
la informații clasificate anumitor persoane care nu dețin certificat de
securitate sau autorizație de acces, cu condiția asigurării unui sistem
corespunzător de evidență.
În România pot dobândi drept de acces la informații secrete de stat
și de serviciu inclusiv cetățenii străini, cei români care au și cetățenia altui
stat, precum și apatrizii. Conform art. 30 din legea 182/2002 aceste persoane
pot dobăndi dreptul de acces în condițiile stabilite prin tratatele internaționale
la care România este parte sau prin hotărâre de Guvern.
Protecția informațiilor clasificate desmnează un anasmblu de reguli
ce trebuie aplicate și respectate spre a preveni divulgarea neautorizată a
acestui tip de informații.
De-a lungul timpului faptele de divulgare neautorizată a informațiilor
secrete de stat sunt incriminate în principiu ca infracțiuni contra securității
naționale.
Infracțiunea de trădare prin transmiterea de informații secrete de
stat este incriminată prin art. 395 C.pen.
Obiectul juridic special este reprezentat de protejarea acelor relații sociale
privitoare la securitatea națională, înțeleasă ca ansamblul atributelor de
suvernitate, unitate și independență a statului român, a căror ocrotire depinde
de păstrarea cu strictețe a secretului de stat și prevenirea scurgerii de
informții clasificate către puteri sau organizații străine. Infracțiunea are obiect
material în ipoteza în care informațiile secrete de stat sunt materializare într-
un suport fizic concret, precum înscrisuri, desene, fotografii, filme înregistrate
9
pe casete video, CD ori DVD. Nu are relevanță dacă suportul inofrmației este
original, o cpoie sau o reproducere. Dacă informațiile sunt transmise de către
făptuitor nemijlocit, prin viu grai, obiectul material lipsește. Subiectul activ
nemijlocit poate fi numai un cetățean român. Participația penală este posibilă
sub toate formele sale (coautorat, instigare, complicitate). În cazul
coautoratului, este obligatoriu ca toți cei ce efecutează acte de executare
nemijlocită să aibă calitatea de cetățeni români; cei ce nu au această calitate
vor comite infracțiunea distinctă de spoinaj.
Potrivit doctrinei, condițiile impuse autorului faptei pentru a fi subiect
activ al infracțiunii ar fi cerute și celorlalți participanți. Într-o altă opinie
doctrinară, tinând cont de natrua actelor efecuate de către participant. Dacă
în cazul coautoratului, toți coautorii trebuie să fie cetățeni români, instigatorul
și complicele pot fi și cetățeni străini sau apatrizi, căci ei nu efectuează acte
de execuatre, ci acte de determinare, de înlesnire sau ajutor.
Subiectul pasiv al infracțiunii este statul român, ca titular al atributelor de
suveranitate, independență, unitate și indivizibilitate care compun securitatea
națională. În secundar, poate să apară ca subiect pasiv și autoritatea sau
instituția publică ori societatea naționlă deținătoare a informațiilor ce au fost
transmise de făptuitor puterii sau organizației străine sau agenților acestora.
Elementul material este dat de acțiunea de a transmite asemenea informații,
de a le procura sau de a le deține în scopul transmiterii către o putere străină
sau organizație străină ori către agenții acestora. A transmite înseamnă a
face să treacă de la o persoană la alta, a comunica, a trimite, a remite, a
preda, a înmâna unei persoane informații secrete de stat. Procurarea de
documente sau date ce constituie secrete de stat desemnează acțiunea de a
le achiziționa, culege sau obține pe orice căi. Deținerea de date sau de
documnete secrete de stat presupune faptul de a le avea în posesie, în
păstrare, de a le stăpâni. Deținerea, ca și procurarea, trebuie să
îndeplinească același condiții esențiale, respectiv să privească date sau
documente secrete de stat și să fie efectuată în scopul transmiterii lor către o
putere sau o organizație străină ori către agenți ai acestora. Infracțiunea este
una formală, urmarea imediată fiind starea de pericol pentru securitatea
națională.

10
1.1. Accesul avocatului la informațiile clasificate

Materia informațiilor clasificate în Codul de procedură penală este


stabilită prin dispozițiile art. 352. alin. 11-12. Acest text conține următoarele
aspecte: „în cazul în care informațiile clasificate sunt esențiale pentru
soluționarea cauzei, instanța solicită, de urgență, după caz, declasificarea
totală, declasificarea parțială sau trecerea într-un alt grad de clasificare ori
permiterea accesului la cele clasificate de către apărătorul inculpatului. Dacă
autoritatea emitentă nu permite apărătorului inculpatului accesul la
informațiile clasificate, acestea nu pot servi la pronunțarea unei soluții de
condamnare, de renunțare la aplicarea pedepsei sau de amânare a aplicării
pedepsei în cauză.”
Accesul avocaților la informațiile clasificate care pot să facă obiectul
unei proceduri judiciare penale este asigurat în baza unui protocol5, încheiat
în anul 2015, între Uniunea Națională a Barourilor din România și Oficiul
Registrului Național al Informațiilor Secrete de Stat privind eliberarea către
avocați, în vederea exercitării profesiei, a autorizațiilor de acces la informații
clasificate. Potrivit acestui protocol, autorizația de acces la informațiile strict
secrete sau strict secrete de importanță deosebită se solicită și poate fi
obținută prin intermediul U.N.B.R., dar avocatul urmează să fie supus în
continuare verificărilor legale ale O.R.N.I.S.S., care va comunica U.N.B.R. un
aviz pozitiv sau negativ.

5
Raportul de activiate al Congresului UNBR (între Congresul avocaților 2014 și Congresul avocaților 2015).
11
Capitolul II
Divulgarea informațiilor secrete de stat

Infracțiunea de divulgarea informațiilor secrete de stat este


reglementată la art. 303 C.pen, într-o variantă tip și una atenuantă.
Art. 303. (1) Divulgarea, fără drept, a unor informații secrete de stat,
de către cel care le cunoaște datorită atribuțiilor de serviciu, dacă prin
acestea sunt afectate interesele unei persoane juridice dintre cele prevăzute
în art. 176, se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea
exercitării unor drepturi.
(2) Deținerea, fără drept, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui
document ce deține informații secrete de stat, dacă poate afecta activitatea
uneia dintre persoanele juridice prevăzute în art. 176, se pedepsește cu
închisoarea de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă.
(3) Persoana care deține un document ce conține informații secrete
de stat, care poate afecta activitatea uneia dintre persoanele juridice
prevăzute la art. 176, nu se pedepsește dacă predă de îndată documentul la
organul sau instituția emitentă.
Divulgarea informațiilor secrete de stat prevăzută în art. 303 C.pen.
nu are corespondent în Codul penal anterior, însă are unele elemente
comune cu infracțiunea de divulgare a secretului care preiclitează securitatea
națională prevăzută în art. 169 Cod Penal 1969. Astfel, în cazul celor două
infracțiuni menționate, obiectul material îl constituie informațiile secrete de
stat, iar subiectul activ este persoana care, în baza atribuțiilor de serviciu, ia
cunoștință de informții ce constituie secrete de stat. Deosebirea esențială
între aceste două incriminări este dată de valoarea socială protejată, care, în
cazul incriminării din art. 169 CP 1969, era reprezentată de siguranța
națională, în timp ce, în cazul divulgării informațiilor secrete de stat, constă în
intersele sau activitatea unei persoane juridice de interes public. Datorită
valorii sociale protejate, divulgarea informațiilor secrete de stat a fost plasată
între infracțiunile de serviciu.
Infracțiunea are ca obicet material, documentul, suportul de orice fel
ce conține informații secrete de stat și care este divulgat sau deținut, fără
drept, de făptuitor. În ipoteza în care acțiunea de divulgare nu se referă la un
document, ci la anumite informații, date ce constiutie secrete de stat, atunci
obicetul material lipsește.
Subiectul activ este calificat, infracțiunea neputând fi comisă decât
de un funcționar public care, în baza atribuțiilor de serviciu, ia cunoștință de
12
informații ce constiuie secrete de stat, în accepțiunea legii nr. 182/2002
privind protecția informațiilor clasificate.
La rândul său, subiectul pasiv este calificat, fiind o persoană juridică
prevăzută la art. 176 C.pen., respectiv autoritatea publică, instituțiile publice
sau alte persoane juridice care administrează sau exploatează bunurile
proprietate publică.
Infracțiunea se realizează în varianta tip [alin. (1)], prin acțiunea de
divulgare a unor informații secrete de stat, iar în varianta atenuată [alin. (2)]
prin acțiunea de deținere, fără drept, în afara îndatoririlor de serviciu, a unui
document ce conține informații secrete de stat.
Potrivit dispozițiilor art. 178 C.pen., informațiile secrete de stat sunt
informațiile clasificate astfel, potrivit legii. Norma penală menționată face
trimitere la dispozițiile unei legi speciale nepenale (legea 182/2002 privind
protecția informațiilor clasificate), care astfel completează incriminarea.
Acțiunea de deținere, în sensul de stăpânire de fapt, poate avea loc
fie în afara sediului instituției în care își desfășoară activitatea de serviciu
făptuitorul, fie chiar în sediul insituției, însă de această dată fapta se comite
de către o persoană care nu este autorizată să aibă acces la un document în
care sunt consemnate informații secrete de stat.
Pentru realizarea laturii obiective, este necesar ca acțiunea de
divulgare a informațiilor secrete de stat să aibă ca urmare imediată crearea
unei stări de pericol pentru interesele autorității publice, instituției publice sau
ale persoanei juridice care administrează sau exploatează bunurile
proprietate publică, în varianta tip, și o afectare a activității unei astfel de
persoane juridice, în variantă asimilată.
În aliniatul final al textului este pevăzută o cauză specială de
nepedepsire, cu aplicabilitate doar în cazul variantei atenuante a infracțiunii și
care intervine atunci când făptuitorul predă de îndată documentul organului
sau instituției emitente. Doctrina apreciază că predarea trebuie să aibe loc
mai înainte de descoperirea faptei de către organele de urmărire penală.
În susținerea informațiilor enunțate, consider relevantă următoarea
speță:
Potrivit media, subofiţerul MApN Fl.A. vindea secrete de stat
pentru sume de până într-o mie de dolari, susţin procurorii, cărora cetăţeanul
bulgar le-a declarat că îl cunoştea pe un reprezentant al Ucrainei interesat de
informaţii militare, potrivit instanţei.
Recursul subofiţerului a fost amânat pentru două zile. Înalta Curte
de Casaţie şi Justiţie ar fi trebuit să judece recursul lui Fl.A., însă procesul a
fost amânat din cauza absenţei avocaţilor.
13
Curtea de Apel Bucureşti a emis, în 28 februarie, mandat de
arestare pentru 29 de zile pe numele acestora. Subofiţerul acuzat de trădare
este angajat al Direcţiei Generale de Informaţii a Armatei din cadrul
Ministerului Apărării Naţionale.6
Procurorii Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate
Organizată şi Terorism au dispus, pe 28 februarie, punerea în mişcare a
acţiunii penale şi reţinerea, pentru 24 de ore, a lui Fl.A., subofiţer în cadrul
Ministerului Apărării, pentru comiterea infracţiunii de trădare prin transmitere
de secrete, şi pentru M.Z., cetăţean străin, pentru comiterea infracţiunii de
spionaj.
“În urma cercetărilor efectuate, a rezultat că cei doi inculpaţi au
folosit (dezvoltat) un sistem, în baza căruia subofiţerul a procurat din cadrul
unei unităţi militare a Ministerului Apărării, documente cu caracter militar,
inclusiv din categoria celor clasificate, a căror diseminare neautorizata este
de natura să pună în pericol securitatea naţională şi apărarea ţării, pe care,
ulterior le-a predat, lui Z. “, se arată într-un comunicat remis de Parchetul
General.
Conform procurorilor, după prelucrarea datelor prin intermediul unui
sistem de legătură complex, M.Z. le transmitea unor reprezentanţi ai unui
stat nealiat.
Din cercetări a rezultat că motivaţia demersului infracţional a fost
obţinerea unor beneficii materiale, constând în diverse sume de bani.
“Din sumele obţinute pentru informaţiile transmise, inculpatul M.Z. îl
recompensa periodic şi pe inculpatul F. A. Cei doi inculpaţi au fost prezentaţi,
la data de 28 februarie 2009, Curţii de Apel Bucureşti cu propunere de
arestare preventivă, pentru fiecare inculpat fiind emis mandat de arestare
pentru 29 de zile”, menţionează comunicatul.7

6
Sursa NwesIn
7
Sursa www.realitatea.net
14
CONCLUZII

Atunci când vorbim despre valoare vorbim și despre protejarea ei.


Astfel, pentru a-și dovedi utilitatea, informațiile clasificate trebuie protejate, iar
aceasta presupune înainte de toate o normare clară și amănunțită a
accesului la acest tip de informații, a modului de lucru cu ele și a sancțiunilor
care intervin în ipoteza încălcării acestor reguli.
Legislația română a cunoscut o permanentă evoluție in cea ce
privește protecția, prin mijloace de drept penal, a secretului de stat, legiuitorul
fiind preocupat încă de la edictarea primelor coduri de reglementarea acestei
materii.
Per ansamblu, deși s-au realizat pași importanți în reglementarea
unei materii dificile și până nu demult exclusă atât dezbaterii publice în
general cât și coordonatelor juridice în particular, totuși se impune în
continuare un efort de îmbunătățire a legislației astfel încât să se ajungă la o
mai bună corelație între un domeniu dedicat prin excelență „secretului” și cel
al principiilor de drept ale unei societăți democratice.

15
Bibliografie

 Codul penal – Legea 286/2009 actualizat și consolidat prin


Legea nr. 151/2016 și ordonanța de urgență a Guvernului nr.
18/2016
 Codul de procedură penală român – Legea nr. 135/2010
modificată prin Legea 135 din 1 iulie 2010, modificată prin
Legea nr. 63/2012, Legea nr. 255/2013, ordonanța de urgență
a Guvernului nr. 116/2013 și ordonanța de urgență a
Guvernului nr. 3/2014.
 Legea nr. 182 din 12 aprilie 2002 privind protecţia informaţiilor
clasificate.
 Hotărârea Guvernului nr. 585/2002 pentru aprobarea
standardelor naționale de protecție a informațiilor clasificate în
România.
 Tudorel Toader, Noul Cod penal. Comentarii pe articole., Ed.
Hamangiu, 2014.

Resurse bibliografice internet

 www.orniss.ro
 www.sri.ro
 www.legislatie.just.ro
 www.lege5.ro
 www.legeaz.net
 www.juridice.ro
 www.legal-land.ro
 www.nwesin.ro
 www.realitatea.net

16