CUPRINS

Secţiunea 1. Precizări preliminare ...................................................................... 2

Secţiunea a 2-a .Contractul de concesiune .......................................................3

Secţiunea a 3-a . Domeniul de aplicare a contractului de concesiune a bunurilor proprietate publică

....................................................................................................................................5

Secţiunea a 4-a. Obiectul concesiunii de bunuri proprietate privată potrivit unor acte normative
...................................................................................................................................8
Secţiunea a 5-a. Caracterele juridice ale contractului de concesiune de bunuri proprietate publică
..................................................................................................................................9
Secţiunea a 6-a. Natura juridică a dreptului de concesiune
................................................................................................................................9
Secţiunea a 7-a. Drepturile şi obligaţiile concedentului potrivit contractului de concesiune a bunurilor
proprietate publică
................................................................................................................................9
Secţiunea a8-a. Drepturile şi obligaţiile concesionarului potrivit contractului de concesiune de bunuri
proprietate publică
................................................................................................................................10
Secţiunea a 9-a. Încetarea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică
................................................................................................................................10
Bibliografie .....................................................................................................11
Contractul de concesiune s-a transformat continuu , adaptându-se necesităţilor societăţii , dar
păstrând o indisolubilă corelaţie cu noţiunile care i-au trasat întotdeauna identitatea , cum ar fi :
domeniul public , interesul public sau serviciul public.

Secţiunea 1. Precizări preliminare

Concesiunea a fost considerată iniţial un mod de utilizare a bunurilor domeniului public, afectată de o
folosinţă privată, ȋnsă, ulterior, sfera sa de aplicabilitate a fost extinsă şi asupra bunurilor din domeniul
privat, ȋndepărtându-se astfel de trăsătura sa definitorie, şi anume aceea a corelării cu domeniul public.1

Însăşi identitatea dreptului de concesiune s-a creat ȋn urma căutării unei ,,formule’’ de exploatare a bunurilor
care sunt supuse inalienabilităţii şi care, astfel, nu pot fi apropriate.2

Ca urmare, teoria interesului general, susţinută de autorii clasici ai doctrine franceze precum Maurice
Hauriou, Roger Bonnard, şi, respectiv, teoria serviciului public, promovată de Leon Duguit au avut un rol
determinant ȋn consolidarea identităţii dreptului de concesiune, sub aspectul necesităţii şi, respectiv, al naturii
sale juridice.3

Potrivit primei teorii menţionate, domeniul administrativ este ȋmpărţit ȋn două categorii : domeniul public şi
domeniul privat, domeniul public fiind afectat interesului general. Întrucât bunurile domeniului public
urmează un regim exorbitant dreptului comun, acestea sunt considerate inalienabile şi imprescriptibile, iar,
ca urmare, concesiunea este distinctă de dreptul de proprietate, provenind din nevoia de a simplifica
exploatarea utilităţilor economice, a resurselor naturale considerate ca un bun, ca o bogăţie colectivă.4

Potrivit celei de-a doua teorii, teoria serviciului public, fundamentul ȋnsuşi al domenialităţii publice este
ideea de afectare la un serviciu public. Pe de altă parte, domeniul privat nu este supus unui cadru legal
special, ȋntucât bunurile care ȋl formează nu sunt afectate folosinţei generale, uzului tuturor.

În doctrina românească, s-a conturat teoria serviciului public, conform căreia domeniul public conţine toate
bunurile afectate unui serviciu public, iar interesul public general este subsumat noţiunii de serviciu public ca
element esenţial al acestuia.5

1 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.7.

2 Idem.

3 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.8.

4 Idem.

5 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.9.

Cea de-a doua teorie, teoria interesului general, a fost fundamentată pe afectarea bunurilor din domeniul
public unui interes general căruia ȋi corespunde, aşa cum am menţionat anterior, un ,,regim juridic special
exorbitant’’. Pornind de la aceste distincţii ȋnsuşite de doctrina română ȋncă din perioada antebelică, a
rezultat natura juridică administrativă a contractului de concesiune a bunurilor din domeniul public, care
prevala asupra caracterului său civil sau comercial, tocmai având ȋn vedere interesul general ȋntotdeauna
prioritar faţă de interesul privat al concesionarului.6

Secţiunea a 2-a .Contractul de concesiune

Definiţia contractului de concesiune a bunurilor proprietate publică
Conform art.1 alin. (2) din O.U.G. nr 5/2006 privind regimul contractelor de concesiune de bunuri
proprietate publică, cu modificările şi completările ulterioare (O.U.G. nr. 54/2006, ȋn continuare), contractul
de concesiune de bunuri proprietate publică este ,,acel contract ȋncheiat ȋn formă scrisă prin care o
autoritate publică, denumită concedent, transmite, pe o perioadă determinată, unei persoane, denumite
concesionar, care acţionează pe riscul şi răspunderea sa, dreptul şi obligaţia de exploatare a unui bun
proprietate publică ȋn schimbul unei redevenţe.’’7
Contractul de concesiune apare ca o ocupare limitată ȋn timp exercitată de către o persoană asupra
domeniului public, un act juridic care ȋntotdeauna este temporar şi revocabil, iar ȋntr-o altă definiţie,
contractul de concesiune este acel act juridic prin intermediul caruia proprietarul bunului public cedează, pe
o perioadă determinată de timp, unei persoane, ȋn schimbul unui preţ, posesiunea şi folosinţa bunului.8

Interesul public
Referindu-ne atât la concesiunea bunurilor proprietate publică, cât şi a celor proprietate privată, nu vom
putea continua demersul nostru fără a analiza mai ȋntâi importanţa interesului public ca un criteriu esenţial
al contractelor de concesiune.9

6 Idem.

7 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.28.

8 Idem, I. Adam , Drept civil.Drepturi reale principale , Ed. All Beck , Bucuresti , 2005 , p.129.

9 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.30.

În ceea ce priveşte bunurile din domeniul public, acestora li se aplică un regim juridic exorbitant,
derogatoriu de la dreptul comun, datorită interesului public care se doreşte a fi satisfăcut prin utilizarea
acestora.10

Natura juridică a contractului de concesiune a bunurilor proprietate publică

Natura juridică a contractului de concesiune de bunuri publice a făcut obiectul unor ample analize
doctrinare şi jurisprudenţiale, atât ȋnainte, cât şi după intrarea ȋn vigoare a O.U.G. nr. 54/2006.
Conform art.66 alin. (1) din O.U.G. nr. 54/2006, ,, soluţionarea litigiilor apărute cu atribuirea, ȋncheierea,
executarea, modificarea şi ȋncetarea contractului de concesiune , precum şi a celor privind acordarea de
despăgubiri, se realizează potrivit prevederilor Legii nr.554/2004, cu modificările şi completările
ulterioare, sunt asimilate actelor administrative ,, şi contractele ȋncheiate de autorităţile publice ce au ca
obiect punerea in valoare a bunurilor proprietate publica''.11
Consolidarea teoriei contractelor administrative ȋn doctrina românească a permis includerea
concesiunii ȋn această categorie de contracte. Partea reglementară a concesiunii, care conţine conţine clauze
prevăzute ab initio ȋn procedura de atribuire ȋn caietul cu sarcini, şi care permite, de exemplu, denunţarea
unilaterală a contractului de către concedent pentru cauze care vizează interesul public, a condus la
distanţarea firească a concesiunii de categoria contractelor civile.12
Într-o altă opinie, s-a considerat că natura mixtă a contractului de concesiune este cea care derivă din
existenţa părţii contractuale, care dă expresie intereselor private ale celor două părţi, respectiv din cea a părţii
reglementare, care ȋi conferă un regim juridic de drept adiministrativ.13
Natura juridică a contractului de concesiune nu poate fi ȋnsă confundată cu natura juridică a
dreptului de concesiune.
Indiferent de modul ȋn care este perceput contractul de concesiune de către terţ, contractul de concesiune
privind bunurile proprietate publică este, indiscutabil, un contract administrativ, şi nu un contract civil.

10 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.31 ;,D.Apostol Tofan , Regimul juridic
aplicabil proprietatii publice. Implicatii in activitatea autoritatilor administratiei publice , in A.U.B. nr. 1./2012,p.13.

11 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.38.

12 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.39.

13 I. Adam , Drept civil. Teoria generala a drepturilor reale , ed. a 3-a , Ed. C. H. Beck , Bucuresti ,2013 ,p.169.
Astfel, considerăm că, spre deosebire de contractul de drept comun, concesiunea bunurilor proprietate
publică este un contract de natură administrativă, ȋntrucât ȋndeplineşte următoarele criterii :
a) Obiectul concesiunii ȋl reprezintă exploatarea unor bunuri din domeniul public ;
b) Cel puţin una dintre părţi este o persoană publică ;
c) Contractul conţine clauze exorbitante, reprezentate de partea reglementară a acestuia ;
În ceea ce priveşte contractul de concesiune de bunuri proprietate privată, deşi doctrina a apreciat că
acesta nu are natură administrativă, considerăm că natura juridică a acestuia ȋncă poate fi pusă sub semnul
discuţiei. Legislaţia ȋn vigoare abia a reuşit o reglementare relativ unitară ȋn ceea ce priveşte recunoaşterea
caracterului administrativ al contractului de concesiune a bunurilor proprietate publică, şi deşi există o
practică unitară a asimilării concesiunii de bunuri proprietate privată dreptului comun, implicarea
administraţiei ȋn ȋncheierea acestor din urmă contracte considerăm că trasează un specific aparte.14
Criteriul apartenenţei bunului domeniului public este prioritar, astfel că un contract de concesiune este
administrativ chiar şi ȋn situaţia ȋn care este ȋncheiat ȋntre două subiecte de drept privat şi are ca obiect de
activitate, furnizarea de servicii publice.15
În consecinţă, considerăm că, ȋn ceea ce priveşte concesiunea bunurilor din domeniul public, dar mai ales a
celor din domeniul privat—având ȋn vedere insuficienţa cadrului legal actual care reglementează
concesiunea bunurilor proprietate privată—este necesară reglementarea, a unor mecanisme de control
necesare asupra activităţilor private, ȋn legătura acestora cu organizarea serviciului public, dar şi a unor
pârghii corespunzătoare ȋndeplinirii criteriului fundamental al realizării interesului public.16

Secţiunea a 3-a . Domeniul de aplicare a contractului de concesiune a bunurilor

proprietate publică

Cadrul legal
Sfera bunurilor care alcătuiesc domeniul public rămâne ȋn reglementarea Legii nr. 213/1998 privind bunurile
proprietate publică, chiar dacă o bună parte a prevederilor sale au fost abrogate de Legea 71/2011 de punere

14 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.41., A. Iorgovan , op. cit. , p.228.

15
H. Arbousset ,op. cit ,p.146.
16 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.48.
ȋn alicare a Codului civil român din 2009. Astfel, potrivit art.3 alin. (1) din lege, ,,domeniul public este
alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie [ devenit art. 136 alin. (3), ulterior
revizuirii- s.n.], din cele stabilite ȋn anexa care face parte integrantă din prezenta lege şi din orice alte bunuri
care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de
unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege’’. Art. 554 alin. (1) Codul civil preia ȋntr-o
formă aproximativă dispoziţiile anterioare, ȋnsă inserează un criteriu nou ȋn delimitarea bunurilor care
formează obiectul proprietăţii publice, şi anume, ca acestea să fi fost ,,ȋn mod legal dobândite’’ de către stat
sau unităţile administrativ-teritoriale.17

Domeniul public şi domeniul privat

Conform concepţiei proudhoniene , noţiunea de domeniu public prezintă trei semnificaţii: domeniul
suveranităţii , domeniul public şi domeniul privat . Domeniul public constă în puterea special însărcinată să
conducă şi să administreze lucrurile care sunt aservite , prin lege, folosinţei tuturor şi a căror proprietate nu
aparţine nimănui.18
Domeniul public a fost delimitat de domeniul privat prin criteriile de domenialitate publică.
Criteriile de domenialitate publică sunt următoarele:
- Criteriul naturii bunului
- Criteriul afectaţiunii bunului serviciului public
- Criteriul uzului public sau interesului public
- Criteriul declaraţiei legii
Spre deosebire de domeniul privat , domeniul public conţine o sferă mult mai restrânsă de bunuri , care nu se
regăsesc în circuitul civil, şi care , potrivit legii sau prin natura lor , sunt de uz sau interes general. La rândul
său , domeniul privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale are o sferă restrânsă în raport cu
proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice de drept privat.19

17 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.51.

18 D. Apostol Tofan , op. cit., 2009 ,p.93.

19 I. Adam, op. cit.,2005, p.76.

Atribuirea unor criterii stricte de delimitare a bunurilor care formează domeniul public confirmă faptul că
acestea reprezintă excepţia de strictă interpretare de la regula conform căreia bunurile formează domeniul
privat al statului sau al unităţilor administrativ-teritoriale.20

Inalienabilitatea bunurilor care aparţin domeniului public

Alături de bunurile din domeniul public , bunurile din domeniul privat reprezintă domeniul administrativ.
Bunurile care aparţin domeniului public au următoarele caracteristici : sunt inalienabile , imprescripribile şi
insesizabile , acestea fiind de fapt caracterele juridice ale dreptului de proprietate.
Inalienabilitatea domeniului public are un caracter excepţional dar şi un caracter relativ şi temporar .Limitele
inalienabilităţii permit posibilitatea dezafectării unui bun din domeniul public şi , în consecinţă , transmiterea
sa în domeniul privat.
Potrivit C. civ. art. 864 dreptul de proprietate publică se stinge dacă bunul a pierit ori a fost trecut în
domeniul privat ,dacă a încetat uzul sau interesul public , cu respectarea condiţiilor prevazute de lege.
Caracterul excepţional de la dreptul comun ,al proprietăţii publice a fost statuat în Covenţia europeană
,pornind de la interpretarea art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia europeană :,,nimeni nu poate fi
lipsit de dreptul sau de proprietate decât pentru cauză de utilitate publică şi înc ondiţiile prevăzute de lege şi
de principiile generale ale dreptului internaţional''.21
Atingerile aduse dreptului de proprietate pot fi clasificate pe două nivele : privarea de proprietate , care este
posibilă pentru protejarea unui interes general , respectiv limitarea exercitării dreptului de proprietate, care
coincide cu atingerea exercitării libere a activităţilor economice.22
În ceea ce priveşte valorificarea bunurilor din domeniul public , precizăm că acestea pot fi date în
administrare sau în folosinţă , concesionate , închiriate , acestea fiind diferite instrumente juridice care
îmbracă forma unor acte sau contracte administrative.23

Domeniul public şi proprietatea publică

20 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.57.

21 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.62.

22 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.62.

23 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.65.

Lato sensu , prin domeniu public înţelegem toate bunurile care sunt obiect al proprietăţii publice , precum şi
unele bunuri aparţinând proprietăţii private care se află sub paza şi protecţia statului sau unităţilor
administrativ-teritoriale , fiind supuse unui regim de drept public.
Stricto sensu ,domeniul public cuprinde doar bunurile care alcătuiesc obiectul dreptului de proprietate
publică a statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. Cu alte cuvinte , domeniul public este obiectul
dreptului de proprietate publică.
Prin lege , exercitarea dreptului de proprietate publică aparţine organelor centrale ale puterii executive
şi autorităţilor publice locale , acestea ,,înfăptuind administrarea generală a domeniului public''.
În ceea ce priveşte modul în care statul îşi exercită dreptul de proprietate asupra bunurilor din domeniul
privat , s-a precizat în doctrină că acesta intră în raporturi de drept civil , ca subiect de drept comun , fără a
beneficia de anumite prerogative speciale faţă de orice alte subiecte de drept civil.

Secţiunea a 4-a. Obiectul concesiunii de bunuri proprietate privată potrivit unor acte
normative

Regimul juridic al bunurilor moştenire vacantă

Legea fondului funciar nr.18/1991 ,republicată a fost modificată prin Legea nr 158/2010 pentru modificarea
art.26 astfel încât : terenurile aflate în intravilanul localităţilor, rămaase la dispoziţia autorităţilor
administraţiei publice locale , de la persoanele care au decedat şi care nu au moştenitori , trec în
proprietetatea publică a unităţilor administrativ-teritoriale, iar schimbarea regimului juridic al acestor
terenuri din proprietatea publică în proprietatea privată a unităţilor administrativ-teritoriale este interzisă şi se
sancţionează cu nulitatea absolută.
Există o diferenţă de regim juridic între bunurile care formează moşteniri vacante şi care intră în domeniul
privat al unităţilor administrativ-teritoriale şi terenurile din fondul funciar care nu au moştenitori şi care intră
în domeniul public al unităţilor administrativ-teritoriale.

Secţiunea a 5-a. Caracterele juridice ale contractului de concesiune de bunuri proprietate

publică
Contractul de concesiune de bunuri proprietate publică este un contract sinalagmatic , cu titlu oneros ,
comutativ, cu executare succesivă, solemn şi intuitu personae. 24Contractului de concesiune i-a fost
recunoscut şi un caracter forţat. De asemenea , contractul de concesiune este un contract încheiat pe durată
determinată , perioada maximă fiind de 49 de ani , aceasta putând fi prelungită cu cel mult jumătate din
durata iniţială.

Secţiunea a 6-a. Natura juridică a dreptului de concesiune

Dreptul de concesiune este un drept real principal , derivat din dreptul de proprietate publică, şi care ,,constă
în acele situaţii când atributele dreptului de proprietate nu se mai exercită în integralitatea lor de către
proprietar , astfel că posesia şi folosinţa se exercită prin intermediul altor persoane decât proprietarul''. 25
Atributele dreptului de concesiune sunt următoarele: posesia şi folosinţa bunul concesionat , inclusiv dreptul
de culegere , percepere în proprietatea fructelor , dreptul de a culege productele . Concesionarul este lipsit de
dispoziţia juridică ,dar şi de posibilitatea de a schimba destinaţia bunului , chiar şi când este admisă
subconcesionarea.

Secţiunea a 7-a. Drepturile şi obligaţiile concedentului potrivit contractului de concesiune

a bunurilor proprietate publică
Concedentul are dreptul de a modifica contractul unilateral. Acest drept derivă din principiul precarităţii
recunoscut în doctrină ca guvernând specificul contractului de concesiune şi este sancţionat cu nulitatea
absolută în caz de nerespectare.
De asemenea , concedentul are dreptul de control asupra activităţii concesionarului. Acesta are dreptul să
inspecteze bunurile cesionate , verificând respectarea obligaţiilor asumate de concesionar , dar numai cu
notificarea prealabilă a concesionarului şi în condiţiile stabilite în contractul de concesiune.
Concedentul are obligaţia de a nu-i tulbura concesionarului posesia rezultată din exercitarea concesiunii.

24 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.79.

25 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.84.

Secţiunea a8-a. Drepturile şi obligaţiile concesionarului potrivit contractului de
concesiune de bunuri proprietate publică
Concesionarul are dreptul de a exploata , pe riscul şi pe răspunderea sa , bunurile proprietate publică care fac
obiectul contractului.
Concesionarul are dreptul de a folosi şi de a culege fructele bunurilor ce fac obiectul concesiunii.
Concesionarul are obligaţia să asigure exploatarea eficientă , în regim de permanenţă a bunurilor proprietate
publică care fac obiectul concesiunii.
Concesionarul nu poate subconcesiona bunul decât în condiţiile prevăzute de lege.
Concesionarul este obligat să plătească redevenţa la valoarea şi în modul stabilit în contractul de concesiune.
Concesionarul este obligat să depună o garanţie în termen de cel mult 90 de zile de la data încheierii
contractului de concesiune , care constă într -o sumă fixă.
Concesionarul este obligat să restituie concedentului bunurile de retur în mod gratuit şi libere de orice sarcini
la încetarea contractului de concesiune prin ajungere la termen.

Secţiunea a 9-a. Încetarea contractului de concesiune de bunuri proprietate publică

Modalităţi de încetare a contractului de concesiune:
- Ajungerea la termen
-Denunţarea unilaterală a contractului
- Neexecutarea culpabilă a obligaţiilor
- Imposibilitatea obiectivă de exploatare , respectiv pieirea bunului concesionat din cauză de forţă majoră.

Teoria impreviziunii
Teoria impreviziunii se referă la situaţia modificării contractului administrativ atunci când împrejurări
excepţionale fac executarea contractului prea împovărătoare pentru concesionar , în scopul prevenirii ruinării
acestuia.26

26 C.G.Dinu ,Contractul de concesiune , Editia 2 , Ed. C.H.Beck, Bucuresti ,2016, p.95.

BIBLIOGRAFIE

- Dinu ,Cătălina Georgeta, Contractul de concesiune Editia 2 , Ed. C.H.Beck ,Bucureşti ,

2016;
- Adam, Ioan, Drept civil. Drepturile reale principale , ed. a II-a , vol. II , Ed. All Beck,
Bucureşti , 2005;
- Apostol Tofan , Dana, Drept administrativ , ed. a II-a, vol. II , Ed. C.H.Beck , Bucureşti ,
2009.